Confesiunile unui fost ateu - Page 2

stefan florin · #11 14.12.2015, 12:23:15

Citat:

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Pai... cam asta face stiinta de mii de ani... explica ce se credea a fi supranatural...

sau crede ca explica...

TINERI PENTRU ROMANIA · #12 03.02.2016, 15:30:53

CONFESIUNILE UNUI FOST ATEU (9)

Revelaţia creştină

-I-

Am ezitat mult înainte de a ajunge la creştinism. Deşi ştiam că Evanghelia cuprinde adevăruri atât de mari, atât de impresionante, atât de inimitabile că sunt imposibil de inventat, nu mă puteam hotărî s-o admit.

Am căutat prin urmare altceva, dar sistemele cu care se încearcă înlocuirea învăţăturii lui Hristos m-au dezamăgit. Eram în acel moment dezorientat. Ce m-a pus pe gânduri, ce m-a determinat în cele din urmă să adopt creştinismul au fost violenţa şi reaua-credinţă a atacurilor îndreptate împotriva sa.

Legătura dintre ostilitatea faţă de Religie şi Biserică, subminarea biologică a Naţiunilor, slăbirea Statelor şi aspiraţiile la dominaţie globală ale unora e evidentă. Ce se întâmplă nu e de bine. Ţara e acum ca o corabie ameninţată de furtună, iar noi, echipajul ei, avem toate motivele să căutăm prin apropierea de Dumnezeu putere, unitate şi speranţă.

-II-

Analizând atent creştinismul, am remarcat armonizarea sa perfectă cu legile sufletului, societăţii şi naturii. Nu e nimic în el care să nu îşi aibă rădăcinile în inimile noastre şi în realitate.

Tainele, în care nu vedeam altădată decât practici superstiţioase, m-au uimit prin buna cunoaştere a firii noastre. Împărtăşania, cea mai inexplicabilă dintre ele, nu vorbeşte doar sufletului, ci lasă să i se bănuiască înţelesul la fiecare descoperire a ştiinţei care tinde tot mai mult să formuleze principiul "Totul e în toate". Dacă am cunoaşte secretele unei picături de apă, le-am cunoaşte şi pe cele ale universului.

Când savanţii spun că la nivel atomic direcţia trecutului nu se poate deosebi de cea a viitorului, că în stabilitate există o instabilitate permanentă, că ordinea e produsul dezordinii, că ireversibilitatea se bazează pe reversibilitate ş.a.m.d., nu prezintă taine la fel de mari ca ale Religiei?

-III-

Am constatat personal că rugăciunea creştină e consolatoare. Ea ne smereşte şi ne face să găsim plăcută contemplarea idealului divin. Ea produce minuni de alinare, de răbdare şi de curaj. Dar efectele ei fericite sunt considerate de contestatarii Religiei ca fiind produse de autosugestie. Un psiholog ateu i-a recomandat să-şi repete în gând "Mă simt perfect" unei paciente care după o săptămână i-a spus fin: "Mi-e destul de bine acum. Dumnezeu m-a ajutat să mă conving singură că sunt mai puţin deprimată."

Omul cu o inteligenţă superioară şi cu o inimă delicată se regăseşte în doctrina creştină. Montesquieu spunea: "Religia creştină, ce pare să aibă ca obiect fericirea pe lumea cealaltă, ne face fericiţi şi pe lumea aceasta."

-IV-

Studiul mi-a arătat că sistemele aşa-zis filozofice înlocuiesc revelaţia creştină cu supoziţii neverosimile care complică problemele în loc să le rezolve şi produc efecte deplorabile fie asupra vieţii individului, fie asupra vieţii comunităţii.

Conţinutul evangheliilor e remarcabil. Să ne gândim cât ar fi fost de contestată de experienţa trecutului şi de descoperirile ştiinţei o concepţie mai puţin strălucită ca aceea a lui Hristos. Or doctrina Sa e la fel de inatacabilă astăzi ca acum două mii de ani. Cum am putea să nu o socotim divină?

-V-

Deşi mai aveam unele îndoieli cu privire la Religia lui Hristos, morala sa mă fascina.

O serie de filozofi din trecut şi din prezent fac caz de analogiile dintre creştinism şi Religii mai vechi. Dogmele creştine, morala creştină chiar, s-ar regăsi după ei în cărţile sfinte din Egipt, din India şi din China. Din punctul lor de vedere Iisus nu ar fi decât un epigon al lui Buddha sau al lui Confucius. Desigur că toate acestea sunt falsuri şi exagerări. Creştinismul nu exclude revelaţia naturală care-i vorbeşte omului prin raţiunea sa. Revelaţia naturală şi-a găsit interpreţi remarcabili în filozofii antici şi în întemeietorii Religiilor străvechi, dar ei s-au limitat la noţiuni etice elementare ca dreptatea, bunătatea şi omenia. Creştinismul a perfecţionat morala ridicând-o la un nivel nebănuit până la el.

-VI-

Cum să nu fii uimit de ce a realizat creştinismul? Cum să-l conteşti? Un copac bun se cunoaşte după roade. O Religie bună se cunoaşte după acţiunea sa asupra lumii. Virtuţile creştine, împiedicându-ne să ne irosim energiile, ne-au asigurat progresul. Oamenii stăpâniţi de patimi nici nu mai pot fi consideraţi oameni, pentru că încetează să mai fie raţionali.

Predescu Virgil