ajutati-ma va rog... nu stiu ce sa mai fac cu viata mea...

[Hartford]

În prealabil postat de maria25

Ma scuzati, nu as vrea sa deranjez cu un nou topic.

Puteti sa va rog sa ne treceti si pe noi la rugaciune si la un maslu, o perioada mai lunga de timp? Trec printr-o perioada tare proasta si cel mic este racit mai mereu. Multumesc mult anticipat.

Maica Domnului Stapana Noastra sa te acopere cu Acoperamanutul ei cel Sfant pe tine si pe copilul tau.

[maria25]

Multumesc mult.

[dobrin7m]

În prealabil postat de maria25

Nu este in UE. Dar voi vedea ce sanse am sa il responsabilizez.

Simt ca imi arde toata fata de nervi. Efectiv nu imi vine sa cred cum se poate comporta. Doamne, Dumnezeul meu... l-am iubit orbeste pe acest om, care m-a bagat intr-un colaps financiar si dezechilibru emotional si acum imi spune ca eu sunt un om rau, care vrea doar bani? Oare el nu vede cat de mult ma zbat? De ce ma supune doar la umilinte? ... Imi vine sa bag capul intr-o groapa ca un strut.

Maria, nimic pe pamantul acesta nu se intampla fara o cauza si nimic nu e intamplator.
Spune-mi, de cate ori pe an are posibilitatea, tatal copilului sa isi vada copilul si sa se bucure de el?

In general, mamele isi "castiga" copiii in urma unui divort dupa care interzic tatilor sa isi mai vada copilul sub diverse pretexte si in urma unor alambicate conjuncturi. Astfel isi transforma propriul copil in arma impotriva celuilalt. Acesta este motivul intarzierii platii banilor, in foarte multe cazuri.
Acesta este si motivul, ma repet, pentru care tatii spun ca mamele sunt interesate doar de banii lor si atat.

In mod normal in cazul in care unul din parinti se afla in strainatate , programul de vizitare al copilului trebuie modificat in instanta, prin cumularea sa intr-o perioada propice, de regula vacanta de vara. Ar trebui ca tatal sa poata sa isi ia copilul pentru o luna sa zicem in perioada vacantei sa se bucure unul de altul.

sa nu se uite ca tatal are obligatia platii pensiei alimentare dar ar trebui sa aiba si un drept de vizitare al minorului astfel intocmit incat sa fie realizabil. Cu alte cuvinte nu are doar obligatii dar mai are si drepturi.

Nu uitati, copilul sufera cel mai mult , si se afla undeva la mijloc intre cei doi parinti.

E usor sa catalogam, sa judecam , sa clasam insa daca acum ar posta si tatal aici sa ne arate pozitia lui probabil ca am putea sa vedem cat de cat intr-o lumina corecta intreaga situatie.

[dobrin7m]

Maria, am citit tot topicul.
As dori doar sa iti amintesc ca multe lucruri nu stim noi unii despre altii insa Dumnezeu stie totul despre fiecare dintre noi. Unde este loc unde ne vom putea ascunde de la fata Domnului?

[maria25]

Buna Dobrin,

Ai dreptate in tot ceea ce spui. Cunosc situatii asemanatoare celor prezentate de tine. Dar cazul meu este diferit.

Insa, sa stii ca in situatia mea, eu am fost cea data in judecata pentru programul de vizita si stabilirea pensiei alimentare. El singur cu manuta lui si-a facut programul de vizita si nu si l-a respectat decat intr-o proportie infima. De cand am nascut m-am rugat de el sa fie mai implicat, sa vina sa-l vada, sa-l scoata in parc samd. Nici nu ai idee cat de mult m-am milogit si cat de mult m-am umilit. Am luptat pentru notiunea de familie si pentru afectiunea paterna. Mereu mi s-a dat peste nas si am fost jignita. El si-a construit viata plina de bogatii si satisfcatii pe care si-a dorit-o si eu am cunoscut greutatile vietii si lipsurile de toate felul. El m-a adus la sapa de lemn si nici in ziua de azi nu mi-a spus un imi pare rau. Am plans zi de zi cred ca vreo 4 ani si mi-am revenit foarte greu. Acum inteleg mult mai multe si sunt constienta ca reusitele mele sunt diferite din toate punctele de vedere si ca greutatile ma intaresc. Insa, sa stii ca eu am facut tot ce am putut ca acest copil sa aiba tata si afectiunea lui. Cumva am banuit-o pe sotia lui ca l-a schimbat in acest fel, insa tind sa cred ca undeva acest caracter era ascuns si asta este el. Pentru ca am cerut ajutor, pentru ca am sunat si mi-am dat interesul, am fost umilita si etichetata de catre el si familia lui. El vrea doar sa isi vada de viata lui in conditiile in care sa-i fie bine. Copilul se bucura cand il vede, dar isi aduce aminte mereu de lipsa lui de interes pentru el. Tatal nu il suna si nu isi respecta promisiunile legale. Pecuniar vorbind, sper sa rezolvam amiabil. Insa mai mult de atat nu am ce face. Programul de vizita este flexibil in functie de varsta celui mic, doar tatal l-a obtinut asa cum si-a dorit. Nu m-am opus nici in instanta si mereu am incurajat vizita. Insa personal, nu sunt de acord ca de acum inainte sa aiba pretentii de nu stiu ce vizite in alta tara, cand el habar nu are ce mai face copilul lui si nu il cunoaste cum trebuie. In atatia ani, si-a aratat clar lipsa de interes si afectiune. Si daca-i ceri ceva sau te opui vreunui moft, ma aleg cu umilinte. Am rabdat enorm, dar nu mai accept bataia de joc. Si eu am crescut fara tata, dar eu nu l-am cunoscut deloc. Insa cred ca asa pasager cum este in cazul baiatului meu, este mult mai dureros si mai greu.

Sper ca ai inteles ideea. Chiar am facut tot ce am putut, dar am obosit de atata bataie de joc. Pentru copil am facut tot ce am putut. Si incerc in continuare. Sa stii ca daca-i spun ca vine pastele tatalui sau pe mail, oricum nu-i pasa. Asa ca... asta este.

[AlinB]

Cum adica te-a adus in sapa de lemn?
Ati fost casatoriti si la partaj a luat totul?

[Yasmina]

În prealabil postat de AlinB

Cum adica te-a adus in sapa de lemn?
Ati fost casatoriti si la partaj a luat totul?

Nu,din cate imi amintesc de acest caz Maria semnase o ipoteca pt niste bani,de la un"investitor" neserios ;bani pe care nu i-a vazut ... In tot felul ceva de genul acesta!

[dobrin7m]

În prealabil postat de maria25

Buna Dobrin,

Ai dreptate in tot ceea ce spui. Cunosc situatii asemanatoare celor prezentate de tine. Dar cazul meu este diferit.

Insa, sa stii ca in situatia mea, eu am fost cea data in judecata pentru programul de vizita si stabilirea pensiei alimentare. El singur cu manuta lui si-a facut programul de vizita si nu si l-a respectat decat intr-o proportie infima. De cand am nascut m-am rugat de el sa fie mai implicat, sa vina sa-l vada, sa-l scoata in parc samd. Nici nu ai idee cat de mult m-am milogit si cat de mult m-am umilit. Am luptat pentru notiunea de familie si pentru afectiunea paterna. Mereu mi s-a dat peste nas si am fost jignita. El si-a construit viata plina de bogatii si satisfcatii pe care si-a dorit-o si eu am cunoscut greutatile vietii si lipsurile de toate felul. El m-a adus la sapa de lemn si nici in ziua de azi nu mi-a spus un imi pare rau. Am plans zi de zi cred ca vreo 4 ani si mi-am revenit foarte greu. Acum inteleg mult mai multe si sunt constienta ca reusitele mele sunt diferite din toate punctele de vedere si ca greutatile ma intaresc. Insa, sa stii ca eu am facut tot ce am putut ca acest copil sa aiba tata si afectiunea lui. Cumva am banuit-o pe sotia lui ca l-a schimbat in acest fel, insa tind sa cred ca undeva acest caracter era ascuns si asta este el. Pentru ca am cerut ajutor, pentru ca am sunat si mi-am dat interesul, am fost umilita si etichetata de catre el si familia lui. El vrea doar sa isi vada de viata lui in conditiile in care sa-i fie bine. Copilul se bucura cand il vede, dar isi aduce aminte mereu de lipsa lui de interes pentru el. Tatal nu il suna si nu isi respecta promisiunile legale. Pecuniar vorbind, sper sa rezolvam amiabil. Insa mai mult de atat nu am ce face. Programul de vizita este flexibil in functie de varsta celui mic, doar tatal l-a obtinut asa cum si-a dorit. Nu m-am opus nici in instanta si mereu am incurajat vizita. Insa personal, nu sunt de acord ca de acum inainte sa aiba pretentii de nu stiu ce vizite in alta tara, cand el habar nu are ce mai face copilul lui si nu il cunoaste cum trebuie. In atatia ani, si-a aratat clar lipsa de interes si afectiune. Si daca-i ceri ceva sau te opui vreunui moft, ma aleg cu umilinte. Am rabdat enorm, dar nu mai accept bataia de joc. Si eu am crescut fara tata, dar eu nu l-am cunoscut deloc. Insa cred ca asa pasager cum este in cazul baiatului meu, este mult mai dureros si mai greu.

Sper ca ai inteles ideea. Chiar am facut tot ce am putut, dar am obosit de atata bataie de joc. Pentru copil am facut tot ce am putut. Si incerc in continuare. Sa stii ca daca-i spun ca vine pastele tatalui sau pe mail, oricum nu-i pasa. Asa ca... asta este.

Maria
Eu stiu ca e greu sa cresti un copil, mai ales mama singura fiind, insa atunci cand ai decis sa traiesti in desfranare si astfel sa dai nastere unui copilas nevinovat rod al unei iubiri pacatoase ar fi trebuit sa te gandesti ca viata nu este o joaca de-a familia. In primul rand tu ai dat dovada de mare iresponsabilitate facand acest lucru, fata de copilul tau.
Ar trebui sa te pui in genunchi si sa multumesti lui Dumnezeu ca ai copilul sanatos. Chiar cunosc un caz , persoane apropiate, care traiesc necununati si au facut o fata. Ei bine, astazi fata, la 15 ani are 150 kg si e bolnava de diabet.
Deci multumeste lui Dumnezeu ca ti-a dat tie sa induri umilinte si greutati caci ce te faceai daca aveai copilul bolnav sau cu probleme?

Nu mai ponegri pe tatal copilului, nu il mai gasi numai pe el tap ispasitor caci sunteti la fel de vinovati amandoi. acum asta este.
Sper ca ai spovedit pacatul desfranarii si vorbirea de rau si gandurile cele rele indreptate impotriva tatalui copilului tau.
Ar trebui sa contactezi pe tatal copilului , cu blandete si intelepciune si sa discuti absolut toate aspectele legate de copil. Si sa acorzi si lui dreptul sa isi vada copilul si sa il cunoasca.

Slava lui Dumnezeu ca sunteti sanatosi, tu si copilul tau, ca poti munci.Nu te mai incarca cu ura incearca sa ierti ce e de iertat si cere si tu iertare celor carora le-ai gresit.

As mai dori sa iti spun, ca Dumnezeu ne iarta pentru pacatele ce le spovedim si pe care nu le mai savarsim dar cainta pentru ele ramane toata viata.

[maria25]

În prealabil postat de dobrin7m

Maria
Eu stiu ca e greu sa cresti un copil, mai ales mama singura fiind, insa atunci cand ai decis sa traiesti in desfranare si astfel sa dai nastere unui copilas nevinovat rod al unei iubiri pacatoase ar fi trebuit sa te gandesti ca viata nu este o joaca de-a familia. In primul rand tu ai dat dovada de mare iresponsabilitate facand acest lucru, fata de copilul tau.
Ar trebui sa te pui in genunchi si sa multumesti lui Dumnezeu ca ai copilul sanatos. Chiar cunosc un caz , persoane apropiate, care traiesc necununati si au facut o fata. Ei bine, astazi fata, la 15 ani are 150 kg si e bolnava de diabet.
Deci multumeste lui Dumnezeu ca ti-a dat tie sa induri umilinte si greutati caci ce te faceai daca aveai copilul bolnav sau cu probleme?

Nu mai ponegri pe tatal copilului, nu il mai gasi numai pe el tap ispasitor caci sunteti la fel de vinovati amandoi. acum asta este.
Sper ca ai spovedit pacatul desfranarii si vorbirea de rau si gandurile cele rele indreptate impotriva tatalui copilului tau.
Ar trebui sa contactezi pe tatal copilului , cu blandete si intelepciune si sa discuti absolut toate aspectele legate de copil. Si sa acorzi si lui dreptul sa isi vada copilul si sa il cunoasca.

Slava lui Dumnezeu ca sunteti sanatosi, tu si copilul tau, ca poti munci.Nu te mai incarca cu ura incearca sa ierti ce e de iertat si cere si tu iertare celor carora le-ai gresit.

As mai dori sa iti spun, ca Dumnezeu ne iarta pentru pacatele ce le spovedim si pe care nu le mai savarsim dar cainta pentru ele ramane toata viata.

Nu pricep de ce este atat de greu sa intelegi ca pe el nu il intereseaza si niciodata nu l-a interesat acest copil. Cat de altfel nici de mine, pana la urma. Cum, iubirea lui moare peste noapte si doar banii mei conteaza? (la vremea respectiva cand totul era bine si frumos in viata mea)

Cum sa ii acord dreptul sa il vada si sa il cunoasca, cand el are acest drept si eu nu i-am interzis nimic? Am spus clar mai sus ca nu sunt de acord ca cel mic sa mearga in te miri ce tara, fara sa existe intre ei vreo legatura. Vorbesc de prezent.

Si nu inteleg de ce sa ma simt din nou vinovata? Ce-a fost in trecut, a fost si gata. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot si tot Lui ii cer iertare. Nu vreau sa ma mai gandesc la tatal copilului nici de bine, nici de rau. Nu merita. Pentru el nu am fost decat o vaca de muls bani, un pion care sa-i tina de cald o vreme si cam atat. Eu incerc sa ma pun pe picioare de o vreme si sa imi fac un viitor. L-am iertat, mi-a trecut si merg mai departe.

Sunt un om cu capul pe umeri, responsabil. Nu am nicio pretentie in plus fata de ce si-a asumat legal. Repet, imi cunosc greselile, mi le-am asumat si viata merge mai departe. Sunt recunoscatoare pentru toata aceasta lupta si am invatat multe. Dumnezeu mi-a fost alaturi si pentru asta sa stii ca sunt extrem de recunoscatoare.

Si ca un PS, trebuia sa ne casatorim, insa asta nu s-a mai intamplat, cred ca am spus mai demult. Nu promovez avortul si nu imi pare rau pentru nimic. Spuneai de ura... am avut o perioada lunga de timp in care am simtit manie si ura fata de el. Acum mi-este sila de el, atata tot. Sper ca odata cu acest sentiment, sa nu mai simt absolut nimic. El, ca persoana doar exista si atat.

[dobrin7m]

În prealabil postat de maria25

Nu pricep de ce este atat de greu sa intelegi ca pe el nu il intereseaza si niciodata nu l-a interesat acest copil. Cat de altfel nici de mine, pana la urma. Cum, iubirea lui moare peste noapte si doar banii mei conteaza? (la vremea respectiva cand totul era bine si frumos in viata mea)

Cum sa ii acord dreptul sa il vada si sa il cunoasca, cand el are acest drept si eu nu i-am interzis nimic? Am spus clar mai sus ca nu sunt de acord ca cel mic sa mearga in te miri ce tara, fara sa existe intre ei vreo legatura. Vorbesc de prezent.

Si nu inteleg de ce sa ma simt din nou vinovata? Ce-a fost in trecut, a fost si gata. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot si tot Lui ii cer iertare. Nu vreau sa ma mai gandesc la tatal copilului nici de bine, nici de rau. Nu merita. Pentru el nu am fost decat o vaca de muls bani, un pion care sa-i tina de cald o vreme si cam atat. Eu incerc sa ma pun pe picioare de o vreme si sa imi fac un viitor. L-am iertat, mi-a trecut si merg mai departe.

Sunt un om cu capul pe umeri, responsabil. Nu am nicio pretentie in plus fata de ce si-a asumat legal. Repet, imi cunosc greselile, mi le-am asumat si viata merge mai departe. Sunt recunoscatoare pentru toata aceasta lupta si am invatat multe. Dumnezeu mi-a fost alaturi si pentru asta sa stii ca sunt extrem de recunoscatoare.

Si ca un PS, trebuia sa ne casatorim, insa asta nu s-a mai intamplat, cred ca am spus mai demult. Nu promovez avortul si nu imi pare rau pentru nimic. Spuneai de ura... am avut o perioada lunga de timp in care am simtit manie si ura fata de el. Acum mi-este sila de el, atata tot. Sper ca odata cu acest sentiment, sa nu mai simt absolut nimic. El, ca persoana doar exista si atat.

Daca nu il interesa nu te dadea in judecata pentru programul de vizitare. Deci adevarul marturisit in cazul tau e undeva la mijloc.

In legatura cu banii, voi va acuzati reciproc, el spune ca tu vrei doar banii lui iar tu spui acuma ca el vroia banii tai. Deci pana la urma cum este?

Daca nu exista cainta pentru pacatele ce le facem nu exista nici pocainta. Si daca nu exista pocainta nu exista iertare. E usor sa ne amagim, gata ma duc spovedesc, ca pe poezie si am scapat. Tipic, tipic si la inima nimic. Tu crezi ca Dumnezeu poate fi pacalit?
Cum adica ce-a fost a fost si gata? Cainta si pocainta pentru pacate nu dispare toata viata , daca ai aceasta cainta , asa sa stii draga mea. Cine atinge starea de pocainta acela si plange toata viata pentru pacatele sale.

Ba ar trebui sa te gandesti la tatal copilului, sa te rogi pentru el, sa-l ierti nu sa ai scarba. Ba merita, copilul tau creste si poate isi va cauta tatal cand va fi mare. Sf. Siluan Athonitul ne invata sa ne iubim si dusmanii. Iar a incerca sa fim desavarsiti inseamna a iubi oamenii fie ei si cei care ne fac rau.