Sa ne impartasim des sau rar?

[fallen]

La biserica greceasca la care am fost eu singura data (la Atena), la sfarsit (pe la 10) nu s-au miruit, in schimb toata lumea a luat anafura direct din mana preotului. De impartasit nu mai stiu, parca doar un bebe am vazut (noi am ajuns pe la "tatal nostru", la 9.40-45. In schimb, la catolici am auzit ca te poti impartasii de cate ori vrei (dar pe nemancate) neconditionat de spovedanie (la spovedanie primesc canon de rugaciune, pe care il fac in timp, nefiind opriti de la sf impartasanie- poate doar pt pacate grave???) insa la ei mirenii se impartasesc doar cu Trupul Domnului..(ceea ce ar fi mai asemanator cu anafura noastra???). La noi, s-ar putea ca copiii trecuti de 7 ani, sa se poata impartasi de mai multe ori in urma unei spovedanii, dar nu sunt sigura (presupun ca pana la o varsta, sau dc te spovedesti f des, nu ai pacate prea multe si te poti spovedi in cateva minute, la inceputul slujbei, si poti lua sf impartasanie cand e momentul). Mai am prietene care oricum se spovedesc si se impartasesc la cateva saptamani, maxim o luna, ceea ce dp meu de vedere e destul de des :) (le spune duhovnicul la spovedanie cam dupa cat timp sa mai vina iar). . Deci e f posibil ca cei pe care ii vedem impartasindu-se sa se fi spovedit cu 1 zi sau 2 inainte sau chiar in ziua respectiva (mai ales unde sunt mai multi preoti slujitori). Desigur exista si posibilitatea nefasta (mai ales acum inainte de Pasti, cand e lume multa) ca unii sa se duca la impartasit fara sa se mai spovedeasca inainte, mai ales acolo unde sunt mai multi preoti, sperand ca n-o sa-i intrebe preotul crezand ca s-a spovedit la colegul, sau sa spuna ca s-au spovedit in alta parte, dc ii intreaba (sau de Craciunul trecut, si de atunci n-au mai pacatuit :)), dar asta desigur e foarte gresit.

[fallen]

La biserica greceasca la care am fost eu singura data (la Atena), la sfarsit (pe la 10) nu s-au miruit, in schimb toata lumea a luat anafura direct din mana preotului. De impartasit nu mai stiu, parca doar un bebe am vazut (noi am ajuns pe la "tatal nostru", la 9.40-45. In schimb, la catolici am auzit ca te poti impartasii de cate ori vrei (dar pe nemancate) neconditionat de spovedanie (la spovedanie primesc canon de rugaciune, pe care il fac in timp, nefiind opriti de la sf impartasanie- poate doar pt pacate grave???) insa la ei mirenii se impartasesc doar cu Trupul Domnului..(ceea ce ar fi mai asemanator cu anafura noastra???). La noi, s-ar putea ca copiii trecuti de 7 ani, sa se poata impartasi de mai multe ori in urma unei spovedanii, dar nu sunt sigura (presupun ca pana la o varsta, sau dc te spovedesti f des, nu ai pacate prea multe si te poti spovedi in cateva minute, la inceputul slujbei, si poti lua sf impartasanie cand e momentul). Mai am prietene care oricum se spovedesc si se impartasesc la cateva saptamani, maxim o luna, ceea ce dp meu de vedere e destul de des :) (le spune duhovnicul la spovedanie cam dupa cat timp sa mai vina iar). . Deci e f posibil ca cei pe care ii vedem impartasindu-se sa se fi spovedit cu 1 zi sau 2 inainte sau chiar in ziua respectiva (mai ales unde sunt mai multi preoti slujitori). Desigur exista si posibilitatea nefasta (mai ales acum inainte de Pasti, cand e lume multa) ca unii sa se duca la impartasit fara sa se mai spovedeasca inainte, mai ales acolo unde sunt mai multi preoti, sperand ca n-o sa-i intrebe preotul crezand ca s-a spovedit la colegul, sau sa spuna ca s-au spovedit in alta parte, dc ii intreaba (sau de Craciunul trecut, si de atunci n-au mai pacatuit :)), dar asta desigur e foarte gresit.

[CristianR]

În prealabil postat de fallen

insa la ei mirenii se impartasesc doar cu Trupul Domnului.(ceea ce ar fi mai asemanator cu anafura noastra???).

Nu, nu este asemănător cu anafura. Din păcate, am mai întâlnit această confuzie între anafură (cu atât mai mult când este și înmuiată în vin sfințit) și sfânta împărtășanie.
Anafura, deși sfințită (binecuvântată), rămâne pâine, vinul sfințit rămâne vin, însă sfânta împărtășanie nu mai este doar pâine și vin, ci este trupul și sângele Domnului, în mod minunat (tainic), dar real (nu simbolic). Prin ea ne unim nemijlocit cu Hristos.

În prealabil postat de Annyta

Și totuși, de ce se împărtășesc mai des?

Care e scopul împărtășirii?

Împărtăşania rară produce mare vătămare - Sfântul Nicodim Aghioritul: http://sfantulmunteathos.wordpress.c...im-aghioritul/

”Imi ies din mine însumi [de uimire] și sunt nedumerit cum ar putea creștinii acum să prăznuiască fie duminicile, fie celelalte sărbători ale anului și să se bucure duhovnicește cu adevărata bucurie, daca nu se împărtășesc încontinuu din dumnezeiasca Cuminecatură, care e cauza și prilejul oricărei sărbători și prăznuiri?

Prin urmare, cu cea mai mare siguranță cei ce nu se impărtășesc încontinuu se lipsesc de toate aceste bunuri cerești si dumnezeiești; si, pe lângă aceasta, sunt, cum spuneam mai sus, si călcători ai poruncilor și hotărârilor stăpânești ale Domnului și ai canoanelor apostolice și sinodale și ale tuturor sfinților Părinții in parte, la care ne-am referit; și sunt supuși îndepărtării/afuriseniei pe care o hotărăsc dumnezeieștii Apostoli și sinodul de la Antiohia, precum am arătat pe larg mai înainte.

Pe langă aceasta, prin zăbava lor la Cuminecare unii ca aceștia dau permisiune și loc diavolului să-i tragă în felurite păcate și în multe alte ispite, cum spune dumnezeiescul Chiril al Alexandriei: “Cei ce se depărtează de Biserică și de Cuminecare se fac vrăjmasi ai lui Dumnezeu și prieteni ai demonilor”. Iar dumnezeiescul Hristos zice: “Ca nu cumva stând prea mult deoparte de cuminecarea cu Tine sa ajung prada vînării lupului gândit cu mintea” (în rugaciunea de la împărtășire). Cu alte cuvinte: de aceea mă apropii în continuare de sfintele Taine și mă împărtașesc din ele, pentru că mă tem ca nu cumva îndepărtându-mă multă vreme de sfânta Cuminecare cu El, să nu ma găsească lupul gândit cu mintea diavol dezbrăcat de harul ei și să mă omoare. Iar Cuviosul Paladie povestește despre avva Macarie Egipteanul [+ 390] ca, după ce a vindecat-o pe femeia aceea care prin conlucrarea diavolului apărea oamenilor ca un cal, i-a dat următorul sfat și i-a spus: “Niciodată sa nu lipsești de la Cuminecarea cu Tainele lui Hristos, ci să te împărtășești frecvent, fiindcă această lucrare diavolească ți-a venit fiindcă nu te-ai impărtașit cinci săptămâni și, plecând de aici, demonul a găsit loc și te-a ispitit”. La fel și dumnezeiescul Hrisostom, vindecând un demonizat în ziua în care a fost hirotonit, l-a povățuit să vină necontenit la biserica și la dumnezeieștile Taine cu post și rugăciune, ca să nu-l mai ispitească demonul său.
[...]
Ah!, frații mei, de-am vedea o dată cu ochii minții sufletului nostru de ce bunuri înalte și mari ne lipsim neîmpărtășindu-ne încontinuu, atunci am face tot ce ne stă în putință să ne pregătim și să ne împărtășim, dacă s-ar putea în fiecare zi!

Prin urmare, dacă pînă acum am arătat o nepăsare atât de mare față de sfânta Cuminecare, de acum mai departe însă, rogu-va în suspine pornite din măruntaiele unei iubiri frățești, să ne trezim din somnul cel greu al indolenței, să arătăm înflăcărare și purtare de grijă. Și dacă cineva din cei ce au puterea duhovnicească [clerici] ar voi să ne împiedice de la acest lucru plăcut lui Dumnezeu, să nu ne răcim de îndată căldura înflăcărării noastre și să ne neliniștim; nu, ci căzând la picioarele lui, să-l chemăm cu căldura ca și cananeanca, să-i sărutăm picioarele ca și desfrânata și să stăruim bătând la ușa și cerând permisiune. Și cu siguranță nu cred că se va găsi vreodată cineva atât de învârtoșat la, inimă care, văzând inflăcărarea pe care o avem față de sfânta Cuminecătură, să ne împiedice, ci am certitudinea că, oricât de aspru ar fi, oricât s-ar teme de răul obicei care stăpânea acest lucru, inima i se va înmuia să ne dea permisiunea să săvârșim lucrul dorit."

Când și cum să ne împărtășim - Ierom. Petru Pruteanu: http://www.sfintiiarhangheli.ro/cand...-ne-impartasim

”Majoritatea Sfinților Părinți însă, în baza tradiției apostolice și a părinților din primele veacuri (Ignatie Teoforul, Irineu de Lyon ș.a.), a practicat și a recomandat „oamenilor obișnuiți” (fără o harismă specială) împărtășirea deasă și chiar foarte deasă – sau mai corect: sistematică, considerând Împărtășania ca fiind „singurul remediu” împotriva patimilor, dar nu fără o nevoință ascetică[/b][7]. De aceea considerăm necesară prezentarea învățăturii Sfinților Părinți ai Răsăritului vizavi de această problemă, făcând abstracție de orice interpretări inovatoare scolastice, atât de mult prezente în teologia noastră. Vom argumenta prin texte liturgice și patristice, nu prin sofisme și raționamente omenești nefondate. Să vedem așadar ce zice Biserica!

Sfinții Părinți, fără excepții, au văzut drept prim scop al Liturghiei împărtășirea clerului și a credincioșilor mireni cu Trupul și Sângele Domnului.[8] Ca dovadă, atât textul Sfintei Liturghii, cât și Sfinții Părinți nu concepeau participarea la Liturghie fără împărtășire.

Este clar deci că însăși săvârșirea Liturghiei e legată de împărtășirea credincioșilor. Chiar dacă se oficiază zilnic sau numai în anumite zile din săptămână, Liturghia nu poate fi concepută fără împărtășire și acest lucru e confirmat și de Sfântul Ioan Gură de Aur în Omilia III la Efeseni prin următoarele cuvinte: Văd că se face multă neorânduială la Împărtășire. În celelalte zile ale anului nu vă împărtășiți chiar dacă adeseori sunteți curați [adică nu aveți păcate opritoare – n.n.], iar când vin Paștile (și alte sărbători), chiar dacă ați făcut ceva rău, îndrăzniți să vă împărtășiți?! Vai de nepriceperea voastră și de răul vostru obicei! În zadar se săvârșește Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtășiți[18]… Acestea le spun nu ca să vă împărtășiți oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceți vrednici. Omule, nu ești vrednic să te împărtășești? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei [credincioșilor – n.n.] nu ești vrednic să le auzi…, deci, dacă (zici că) nu ești vrednic să te apropii de Sfintele Taine, pleacă împreună cu catehumeii, pentru că nu te deosebești cu nimic de ei…”

În prealabil postat de DragosP

Am fost azi special la duhovnicul meu şi am discutat pe această temă, după ce i-am dat să citească articolul ieromonahului.
Pe scurt: nu-i de acord cu nici un punct din cele 4. Sau mă rog, e de acord cu obiecţii.

O idee desprinsă din discuţie: nu are cum face altfel decât îi zice/face episcopul locului.

Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2014: http://acvila30.ro/pastorala-sfantul...domnului-2014/

"[...]Nu trebuie să uităm, așadar, că în Biserică Îl avem prezent pe Hristos, Care Se Jertfeşte pentru noi la fiecare Sfântă Liturghie şi ne aşteaptă să redevenim icoană a Sa, prin primirea Sfintei Împărtăşanii, prin cunoașterea și împlinirea prin fapte a învățăturilor Sale, pentru că „oamenii care se împărtăşesc cu Trupul cel Sfânt al lui Hristos şi beau Sângele Lui participă şi devin părtaşi firii dumnezeieşti, căci se unesc cu Dumnezeirea după ipostas, iar cele două firi sunt unite după ipostas, în chip nedespărţit, în Trupul lui Hristos, cu care ne împărtăşim”(Ibidem, p. 145.).

Aceasta, însă, va fi posibil dacă ne pocăim pentru păcatele noastre, asemenea vameşului din Evanghelie, a cărui pildă ne-a fost prezentată în prima săptămână a Triodului, și dacă ne îndreptăm, cu smerenie, pașii către Dumnezeu-Părintele Ceresc, asemenea fiului risipitor, despre care am auzit în săptămâna a doua a Triodului, întorcându-ne din ţara cea îndepărtată a păcatului şi a morţii; dacă vom mărturisi înaintea Tatălui ceresc greşelile noastre, prin Taina Sfintei Spovedanii, amintindu-ne că păcatul slăbește în om iubirea față de Dumnezeu și de semeni și împiedică dobândirea mântuirii și a vieții veșnice.

Și, pentru că anul 2014 este şi Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii), se cuvine, cu atât mai mult, să ne apropiem de aceste Sfinte Taine, printr-o cercetare atentă a conștiinței noastre în fața duhovnicului și împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos, fără de care nu ne putem bucura deplin de lumina Învierii și de iubirea Preasfintei Treimi.

În prealabil postat de Saurian

Asculta de duhovnicul tau. Parintele Rafail Noica (un adept al impartasaniei dese) si parintele Cleopa (un adept la impartasaniei rare) spuneau ca noi trebuie sa ne impartasim dupa sfatul duhovnicului.

O părere la care ader.

Și voi înceta de a mai scrie pe acest subiect.

[Mihailc]

În prealabil postat de ovidiu b.

Care e scopul împărtășirii?

Dar care-o fi mai mare: ascultarea de duhovnic sau de ideile teologice corecte?

[AlinB]

Pai cred ca cel mai mare si mai tare e ala care demonstreaza duhovnicii cu impartasania rara - adica majoritatea se pare, sunt intr-o grava greseala.
Nu?