Drumul eternitatii

[silverstar]

[COLOR=green]Toti ne punem intrebari despre ce va fi dincolo si ne intrebam daca suntem pregatiti... Nu, niciodata nu suntem pregatiti si, indiferent de varsta, intotdeauna e prea devreme. Mi-a placut eseul de mai jos si cred ca multi dintre noi ar avea ceva de adaugat...[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]De multe ori, omul isi pune multe intrebari despre eternitate, despre lumea de dincolo, si se teme de moarte. Ar putea fi existenta pe pamant numai un vis lung, in timp ce sfarsitul nostru, o trezire intr-o lume mai buna?

Sub anumite aspecte, existenta noastra este o viziune onirica. Chiar daca evanescenta in structura ei, ne face constienti in privinta lumii de dincolo, a eternitatii. Cu puterea imaginatiei creative, omul crede ca a construit mecanisme stiintifice splendite. Inventiile nu sunt altceva decat materializari ale gandului. In timpul acestei calatorii terestre, omul trebuie sa descopere sensul vietii, care este acela de a-L servi pe Dumnezeu, de a crede in EL, in mila Lui, in marea Lui dragoste. Noi suntem fiii Lui, suntem parte din El. Perspectiva mortii, suferinta, neplacerile trezesc mari temeri in om. Acestea pot fi invinse numai daca ne refugiem in bratele Lui invizibile. Trebuie sa-L cautam pe Dumnezeu si sa ne ancoram in El. Cand va veni momentul sa lasam acest pamant, El va fi acolo sa ne astepte, pentru a ne indruma pe drumul eternitatii, tinandu-ne de mana. Nimeni nu s-a intors vreodata de pe lumea cealalta. Sufletele noastre, spiritele noastre sunt nemuritoare, valuresc precum un fir de-a lungul broderiei vietii pentru a se raspandi in eternitate, in spatiul fara timp, fara durere, fara mahnire, unde totul este liniste si pace.

Sursa> Romano BATTAGLIA – O inima curata[/COLOR]

[vsovi]

"vegheatzi shi privegheatzi ca sa nu intratzi in ispita" ... sa nu devenim scula sculata a duhului rau, sa nu fim noi inshine ispita, sa nu fim juNalucifarizarul sangelui shi al carnii care din lacomie, desfranare, imbogatzire, marire shi ispita face varsare de sange shi de carne... rastignind pe Hristos... iar shi iar... intrand shi primind cu bratzele deschise ispita... pentru slava de la oameni...

singura legatura cu eseul este ca drumul spre Sus este plin de Ispite interioare... shi tocmai de aia numele Iisus ar trebui sa ne trezeasca shi sa veghem mereu ca sa nu ne ducem in ispita... sa nu intram... shi sa nu ne facem fructul sharpelui cel intzelept, al pierzarii, ascultand de satana shi de proorocul mincinos... slugile lingushitoare ale sangelui shi ale carnii ca sa faci varsare de sange shi de carne... privegheatzi shi vegheatzi ca nu shtim ceasul... zic shi eu, ca oricum pare ca n-a zis nimeni... din pricina slavei de la oameni... ma rog sa nu ma spulbere Dumnezeu ca pe Zau sau Azau sau Oza sau Iza sau cum l-o fi chemat pe acela care, sarmanul, a voit sa sprijine chivotul ca sa nu cada... shi atingandu-se de chivot s-a fript, s-a parlit, s-a spulberat...

[silverstar]

[COLOR=green]Daca am sta sa veghem si sa priveghem, cand mai traim? Pentru ca viata, acest dar minunat primit de la Dumnezeu, ne e data ca s-o traim. Cand mai cream, cand mai muncim? Cand ne mai croim viitorul si ce lasam dupa noi? Indemnul e bun pentru lenesi si pentru cei incapabili sa gandeasca. [/COLOR]

[cristiboss56]

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green]Daca am sta sa veghem si sa priveghem, cand mai traim? Pentru ca viata, acest dar minunat primit de la Dumnezeu, ne e data ca s-o traim. Cand mai cream, cand mai muncim? Cand ne mai croim viitorul si ce lasam dupa noi? Indemnul e bun pentru lenesi si pentru cei incapabili sa gandeasca. [/COLOR]

M-ai facut efectiv sa zambesc ! Trandavia si neputinta, naste griji, ingrijorare, teama. Da, foarte corect. De multe ori blamam lumea asta trecatoare, uitand sa ne bucuram de darurile infinite ce ni le-a oferit Bunul Dumnezeu spre stapanire. In blamarea asta fara chibzuinta, calcam in picioare darul oferit si apoi din neputinta si nestiinta, ne-apuca frica, cazand in apatia prosteasca , complet nefolositoare, ce naste o filozofie deformata, rupta complet de realitatea inconjuratoare.

[tigerAvalo9]

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green]Daca am sta sa veghem si sa priveghem, cand mai traim? Pentru ca viata, acest dar minunat primit de la Dumnezeu, ne e data ca s-o traim. Cand mai cream, cand mai muncim? Cand ne mai croim viitorul si ce lasam dupa noi? Indemnul e bun pentru lenesi si pentru cei incapabili sa gandeasca. [/COLOR]

Depinde cum sa ti-o traiesti,multi au deviza,o viata avem hai sa ne distram si sa facem de toate,ceea ce nu e corect.Drumul eternitatii ,viata dupa moarte ,am citit pe google ,este chiar interesant ,iti arata drumul sufletului dupa moarte.Mai incolo revin cu linkul.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

M-ai facut efectiv sa zambesc ! Trandavia si neputinta, naste griji, ingrijorare, teama. Da, foarte corect. De multe ori blamam lumea asta trecatoare, uitand sa ne bucuram de darurile infinite ce ni le-a oferit Bunul Dumnezeu spre stapanire. In blamarea asta fara chibzuinta, calcam in picioare darul oferit si apoi din neputinta si nestiinta, ne-apuca frica, cazand in apatia prosteasca , complet nefolositoare, ce naste o filozofie deformata, rupta complet de realitatea inconjuratoare.

Si totusi ce groaznic si fara sens ar fi fost, ca "viata"sa se fi terminat aici. Adica, te-ai bucurat sau nu de darul oferit spre stapanire, treci acum la somnul intru vecie. Aici ni se da un strop mic din rai, pentru cei simtitori si recunoscatori ai Dumnezeirii. "Slava Tie, prin Care nu mai exista ceva pierdut fara de nadejde. Slava Tie, ca acolo unde esti Tu, dai viata vesnica tuturor. Slava Tie pentru genialitatea mintii omenesti. Slava Tie pentru limbile de foc ale inspiratiei.Slava Tie, hotar si limita a celor mai inalte visuri omenesti.Slava Tie pentru fericirea de a trai, a ne misca si a contempla lumea.Slava Tie pentru nadejdea frumusetii ideale, nemuritoare si vesnice. Slava Tie pentru viata pamanteasca, prevestitoare a celei ceresti. Slava Tie Dumnezeule in veci ! ( spicuit din Acatistul"Slava lui Dumnezeu pentru toate) . Comentarile sunt de prisos si palesc in fata acestui atat de adevarat si prea minunat Acatist.

[BogdanF2]

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green]Daca am sta sa veghem si sa priveghem, cand mai traim? Pentru ca viata, acest dar minunat primit de la Dumnezeu, ne e data ca s-o traim. Cand mai cream, cand mai muncim? Cand ne mai croim viitorul si ce lasam dupa noi? Indemnul e bun pentru lenesi si pentru cei incapabili sa gandeasca. [/COLOR]

Viata asta ne-a fost data pentru nimic altceva decat pentru a ne mantui, pentru a ne apropia de Dumnezeu. Acesta este scopul principal al vietii, ORICE altceva este de importanta secundara.

[silverstar]

În prealabil postat de cristiboss56

M-ai facut efectiv sa zambesc ! Trandavia si neputinta, naste griji, ingrijorare, teama. Da, foarte corect. De multe ori blamam lumea asta trecatoare, uitand sa ne bucuram de darurile infinite ce ni le-a oferit Bunul Dumnezeu spre stapanire. In blamarea asta fara chibzuinta, calcam in picioare darul oferit si apoi din neputinta si nestiinta, ne-apuca frica, cazand in apatia prosteasca , complet nefolositoare, ce naste o filozofie deformata, rupta complet de realitatea inconjuratoare.

[COLOR=green]Uite ce cred eu. Daca noi oamenii ne-am naste intelepti, viata noastra ar fi cu totul alta. Dar nu-i asa. Intelepciunea o capatam cu timpul, pe masura ce inaintam in varsta, dupa experiente de viata, mai mult sau mai putin dure, si numai daca suntem cu cel putin un minut mai inteligenti decat cel de alaturi ca sa putem trage invataturi din ceea ce ni se intampla. In viata avem timp sa facem de toate, bine si pe indelete, numai ca ne risipim. [/COLOR]
[COLOR=green]Si acest indemn la veghere si priveghere e tot o risipa. Daca am face, intr-o zi, din tot ce putem sau ce trebuie facut, ar fi mult mai bine. Viata trebuie traita, cu bune si rele, nu ma gandesc in nici un caz la o viata destrabalata cum incerca cineva pe aici, sa insinuieze. Noi, laicii, oameni activi, ancorati in realitate, in viata de zi cu zi, cu bine si rele, nu putem trai asemenea ascetilor... Si nici calugarii sau maicutele nu traiesc ca ascetii pentru ca si dumnealor trebuie sa munceasca, sa creeze, sa produca, sa faca ceva care le distrage atentia de la rugaciune. [/COLOR]
[COLOR=green]Singura certitudine a vietii e ca toti, dar absolut toti pornim pe drumul eternitatii, nimeni nu este scutit sau iertat.[/COLOR]

[tigerAvalo9]

http://www.sfaturiortodoxe.ro/drumul.htm


Aici este o explicatie sau un articol despre drumul sufletului dupa moarte.Ce credeti ? Este adevarat ? Nu este adevarat?

[BogdanF2]

În prealabil postat de tigerAvalo9

http://www.sfaturiortodoxe.ro/drumul.htm


Aici este o explicatie sau un articol despre drumul sufletului dupa moarte.Ce credeti ? Este adevarat ? Nu este adevarat?

Este foarte adevarat. Vezi si "Sufletul dupa moarte", de Pr. Serafim Rose.