Povesti - Poezii de Sarbatori

În prealabil postat de OvidiuO

Mondo Imaginalis(dedicata unui prieten)

Un om se plimba printre stele
Avea ceva comun cu ele
Era - stralucirea sa
Putini oameni insa, o puteau vedea

Pe drum, adesea el se ratacea
Si ii parea rau, dar nu tare...
Oameni multi nu-ntelegeau
Doar stelele ii luminau a lui carare

Era vesel, dar si trist - precum vremea schimbatoare
Plangea cateodata, insa si zambea
Doar stelele il aparau
De lumea-nselatoare.

Traia in lume, in lumea lui
Unii chiar radeau de el
Lui insa nu-i pasa
Nici nu-l deranja - defel

In calatoria sa, mai intreba
din cand in cand o stea:
Incotro acum ?
Steaua raspundea: Pe acelasi drum...acelasi drum...

Apoi, din lumea stelelor, - coboara
Nu ca un fulger sau meteorit
Ci ca o lacrima ce se prelinge,
Ori ca si focul ce incet se stinge...

foarte frumoasa aceasta poezie... multumiri, ovidiu :)

[sofiaiuga]

:)multumesc,mi-au placut toate f.f.f.mult

[OvidiuO]

:)ma bucur ca v-au placut. Sa speram ca sunt cu folos.

Azi...

Pasii ma poarta pe drum/Inima cauta cu privirea/Sageata s-anfipt/Durerea din piept se duce in sus/
Ma opresc, intorc capul/O femeie ma priveste/Eu-nu o privesc/Inima simte/
Ma-ndrept spre ei/O mama cu doi copilasi/Unul-in carucior/Celalalt tot dragalas/
Ma fastacesc, dau coltul/Cumpar de mancare/Privirea sta-npietrita/Mamica cu copii, dispare/
Ma grabesc, zaresc/Tocmai intr-un loc anume/Copilul se joaca, dar si-ntreaba/Mama ai cumparat ?/
Atunci, m-am apropiat/I-am dat, l-am mangaiat/Un zambet si o voce de inger/Acelasi: Multumesc frumos !/
Mai auzisem si altdat/Azi insa, de astdat/A fost asa - atat de minunat!/ In lacrima, inima-mi s-a metamorfozat/

:)Multumim frumos Ovidiu:)

[OvidiuO]

Suntem aici - nu ne vedeti ?
(oamenii, fratii tai din lumea a III-a)

Suntem aici pe pamant
Nu ne vedeti ?
Priveste de sus, priveste adanc
Suntem aici - nu ne vedeti ?

Suntem doar piele si os
Sa stim ce-nseamna frumos ?
De unde-cum ?
Suntem aici - nu ne vedeti ?

Noi, nu avem vise
Nici nu visam
Traim, respiram - nu prea mancam
Suntem aici - nu ne vedeti ?

Biserici, icoane - cele Sfinte
Noi nu avem, doar piele si os
Cu cele Sfinte - in minte
Suntem aici - nu ne vedeti ?

Priveste de sus - priveste in jos
Ii vezi ? - sunt piele si os
O rugaciune pentru ei
Sunt si ei aici - acum ii vedeti ?

[OvidiuO]

Iarta-ma Doamne

Iarta-ma Doamne, ca am mandrie
Ajuta-ma Doamne, sa ma inchin Tie
Iarta-ma Doamne, cand spun ale mele
Sfaturi ori ganduri-care sunt rele

Venit-am, in fata Icoanei Tale
Cad in genunchi, desi sunt un caine
Da-mi bun gand Iisuse, mereu
Tu fii, viata sufletului meu

Ajuta-ma Doamne, a nu judeca
Sa-mi vad Doamne, neputinta mea
Iarta-ma Doamne, ca nu plang mereu
O! Doamne, fii viata sufletului meu

Iarta-ma Doamne, ca sunt un caine
Scoate-ma din nepasare
Ajuta-ma Doamne, a ma ruga
Din caine s-ajung oita Ta.

[sofiaiuga]

f.f.frumoasa aceasta poezie!

[adrian2008]

Sunt nou pe forum si ma bucur sa gasesc aici atatia oameni minunati !
Imi permit sa reproduc mai jos o scrisoare catre "oamenii mari" a autorului Danion Vasile:
BUCURIILE CRĂCIUNULUI- SCRISOARE CĂTRE "OAMENII MARI"
de Danion Vasile
Încep această scrisoare despre Crăciun mărturisind ceea ce toti crestinii adeveresc la prăznuirea Sfintelor Pasti: "Hristos a Înviat!"
Aceste cuvinte se spun primăvara, si nu iarna: stiu si eu asta. Atunci de ce răstorn ordinea firească a lucrurilor?
Lumea de astăzi fuge de Învierea lui Hristos, lumea de astăzi, care stă sub semnul păcatului si al apostaziei, vrea să păstreze din credinta crestină numai un ambalaj superficial, care să dea impresia că lucrurile merg în directia bună.
E trist că Nasterea Domnului s-a transformat din pricină a bucuriei de Crăciun în pretext al bucuriilor de Crăciun. Adică sub masca unei sărbători duhovnicesti, oamenii îsi fac cele mai ciudate pofte, îsi împlinesc cele mai rafinate patimi. E interesant faptul că multi comercianti americani au renuntat să numească Crăciunul cu denumirea traditională, "Christmas", numindu-l mai nou "X-mas"... E mult mai potrivit numele de "X"-mas decât numele de "Crăciun". De Crăciun nu ar trebui să se facă petreceri destrăbălate. Si totusi se fac. De Crăciun nu ar trebui ca oamenii să mănânce peste măsură, si totusi o fac.
În scrisoarea de fată voi încerca să vă arăt cât de diferit este Crăciunul de "X-mas", si să vă rog să îi învătati pe copiii vostri să nu confunde cele două momente, chiar dacă, din punct de vedere cronologic, se suprapun.
Cel mai simplu mod de a diferentia cele două sărbători este stabilirea legăturii lor cu Hristos, Fiul lui Dumnezeu care S-a făcut om pentru mântuirea noastră. Si, pentru a usura această diferentiere, vom porni de la faptul că Hristos, Pruncul din staulul Betleemului, este Acelasi Hristos care a fost răstignit de oamenii pe care i-a iubit, si Acelasi Hristos care a Înviat din morti, cu moartea pe moarte călcând.
Sunt constient de faptul că ideile pe care le pun pe hârtie pot părea ridicole, că reprezintă un fir de praf pe balanta care, la celălalt capăt, poartă tonele de reclame la casetofoane, aparate de epilat, anticonceptionale, excursii în străinătate, si toate la un pret redus: doar se apropie Crăciunul. Mass-media duce o luptă sustinută pentru a transforma omul într-un robot care cumpără, într-un animal care trăieste numai la nivel de epidermă.
În înfruntarea dintre Biserică si mass-media, înfruntare care atinge apogeul de Pasti si de Crăciun, există un arbitru pe care mass-media nu îl poate recunoaste, desi uneori îl invocă dezinvoltă: e vorba de Însusi Dumnezeu.
Se duce un război crunt pentru ca de Crăciun glasul Bisericii să fie acoperit. Mai precis, diavolul a înteles că cea mai iscusită tactică pentru a lovi în Biserică nu este cea de a-i acoperi glasul (aceasta ar fi generat o rezistentă martirică), ci pentru a include glasul Bisericii în corul unei bucurii generale: înaintea emisiunilor de divertisment, televiziunea transmite secvente emotionante de la slujba tinută la cine stie ce mare catedrală, iar colindele sunt prezente cu multă risipă în ambianta programelor de pe marea majoritate a posturilor de televiziune.
Stimati părinti, nu vă scriu pentru a vă face un rechizitoriu al deformării Prăznuirii Crăciunului. Nu urmăresc decât să punctez câteva din caracteristicile sale. Vă scriu pentru a vă ruga să îi ajutati pe copiii vostri să trăiască un Crăciun adevărat.
Poate că rândurile mele par alarmiste, poate că nu întelegeti de ce vă cer să nu le răpiti copiilor Crăciunul: pentru că multi dintre părintii copiilor cărora le-am fost profesor au făcut aceasta. Cum? Foarte simplu: încurajându-i pe copii să înteleagă prin Crăciun o sărbătoare a plăcerilor, a prăjiturilor si a distractiilor, o sărbătoare în care totul este permis si nimic nu este refuzat.
Copiii sunt învătati să astepte Crăciunul nu pentru a se bucura de Nasterea Domnului, ci pentru a se bucura de cine stie ce masinută, robotel, păpusă sau distractie.
Ce vină au părintii care au crescut în comunism, si care nu au avut parte decât de Crăciunuri din care a lipsit Dumnezeu? Cum ar putea ei să îsi învete copiii să cunoască o bucurie pe care ei însisi nu au cunoscut-o?
Iată o întrebare care pare dificilă. Dar nu e chiar atât de dificilă pe cât pare. Părintii care au crescut departe de Biserică, părintii care au crescut asteptându-l iarna pe Mos Gerilă, ar trebui să fie foarte sinceri cu ei însisi si să recunoască faptul că vietile lor au fost triste.
Oamenii nu vor să recunoască acest adevăr, că departe de Biserică nu există împlinire, dar aceasta este realitatea. Viata oamenilor mari este o viată foarte diferită de a copiilor: pentru copii viata este plină de sperantă, este plină de promisiuni. Pe măsură ce trece timpul această perspectivă se metamorfozează dintr-o imagine de primăvară într-o imagine de toamnă. Viata nu este asa cum vrem noi. Viata este dură si plină de greutăti.
Sunt unii părinti care vor să îsi pregătească odraslele pentru supravietuirea în această junglă contemporană crescându-i după principiul "homo homini lupus". Copiii se maturizează foarte repede, cresc purtând în sufletele lor duritatea, si ajung fiare sălbatice.
Alti părinti încearcă să îsi crească copiii într-un răsfăt maxim, confundând datoria de părinti cu obligatia de a transforma copilăria fiilor lor în vârsta tuturor plăcerilor împlinite. "Viata le va fi plină de greutăti, măcar să cunoască acum bucuria dorintei împlinite."
Acest răsfăt nu le prinde bine copiilor. Acest răsfăt le distruge sufletele, si îi învată că binele este acelasi lucru cu împlinirea vointei proprii. Copiii care asteaptă Crăciunul doar pentru a-si mări colectia de jucării,vor creste fără a avea cunoaste bucuria Crăciunului.
Ce este bucuria Crăciunului? Este bucuria că Hristos S-a născut pentru mântuirea noastră. Că Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat pentru ca oamenii să cunoască Viata cea adevărată.
E usor să spunem vorbe mari, fără acoperire. E usor să negăm bucuriile lumii acesteia fără a pune ceva în loc.
Atunci când vorbim despre bucuria Crăciunului, oricât de mult s-ar îndepărta oamenii zilelor noastre de trăirea duhovnicească a acestui praznic, nu ar trebui să pornim de la "Nu" -uri. Chiar dacă omul este iubitor de patimi, chiar dacă omul îsi doreste raiul numai prin vorbe, prin fapte arată contrariul.
Scurta mea scrisoare vrea să vă ceară un singur lucru: lăsati-i pe copii să se bucure de Sărbătoarea Nasterii Domnului. Si dacă apare si un "nu", adică rugămintea de a nu le fi furată această bucurie, motivul este că prea multi părinti le pregătesc copiilor un Crăciun din care nu lipseste decât Hristos.
Stim în ce lume plină de minciuni, plină de compromisuri si de greutăti crestem noi. Tot în ea vor creste si copiii nostri. "Nu suntem îngeri, si nici copiii nostri nu sunt." E adevărat, dar la fel de adevărat este si faptul că nimic în lumea aceasta nu poate împlini sufletele decât Dumnezeu.

Si nu avem dreptul de a-i lipsi pe copiii nostri de cunoasterea lui. Dacă ei vor simti dragostea dumnezeiască, dacă ei vor întelege Taina Pruncului născut în staulul Betleemului, atunci în inimile lor se va aprinde un foc care va arde toate gunoaiele pe care lumea aceasta încearcă să le îngrămădească: focul credintei.
Copiii au nevoie de Crăciun. Si noi avem nevoie. Cu toti avem nevoie de împlinire.
Să nu le transformăm Crăciunul într-o sărbătoare a cadourilor.
"Si atunci, să renuntăm la cadouri?"
Nu, nu asta e solutia. Solutia este de a le da cadourilor atentia cuvenită, fără ca această atentie să gonească importanta prăznuirii Nasterii Fiului lui Dumnezeu. Peste câtiva ani de zile, distractiile de astăzi nu îi vor ajuta să reziste în jungla înconjurătoare. Da, copiii nostri au nevoie de jucării (dar de jucării care să le dezvolte capacitatea psiho-motorie, nu să le spele creierul cum fac majoritatea jocurilor pe calculator). Dar mai mult decât de distractie au nevoie să cunoască mila lui Dumnezeu. Si, cunoscând dragostea lui Dumnezeu, vor sti si să se bucure de cadourile primite, si vor sti si să aprecieze eforturile făcute de părinti pentru a le procura aceste cadouri.
Nădăjduiesc că, dacă veti întelege câtă nevoie au nevoie copiii vostri de bucuria Crăciunului, Îl veti ruga pe Dumnezeu să vă lumineze cum să îi ajutati să simtă această bucurie.
Un singur lucru vă mai spun: mi-as dori ca, văzând voi bucuria Crăciunului pe fetele lor, să vă dati seama că si voi puteti fi părtasi acestei bucurii. Îmi doresc să fiti gelosi pe bucuria copiilor vostri si să vă doriti să trăiti (sau să retrăiti) această bucurie. Se apropie praznicul. Veniti cu inimile deschise. Spovediti-vă si împărtăsiti-vă. Primiti-L pe Hristos în inimile voastre. Acum nu mai vin magii cu daruri la Hristos, ci Hristos vine la magii care au plecat din diferite părti ale lumii păcatului, ca să Se dăruiască fiecăruia dintre ei în întregime: Hristos bate la usa inimilor voastre. Deschideti-I.

"Deschide usa, crestine..."

[tigerAvalo9]

În prealabil postat de Par.Nelu

Sunt nou pe forum.Un salut crestinesc de la parintele Nelu.Ma bucur de frumoasele povestioare, poezii


Doamne ajuta !

Frumoase poezii intr-adevar.Bun venit pe forum Nelu.Sunteti parinte?preot?

[OvidiuO]

Nasterea Domnului - Bucurie !!!

Craciunul – Nasterea Domnului – ce bucurie !
Melancoliile de altadata, sunt stari de bucurie, acum. Postul acesta minunat este un Post al bucuriei. Te simti singur cumva ? Omule, tu esti singur, dar omul din tine nu e.
E Nasterea Domnului. Cu bucurie in suflet, ne indreptam spre casa Lui de pe pamant – Sf. Biserica. Cu fiecare nou Craciun, inimile noastre infloresc, se deschid tot mai mult spre ceilalti semeni.
Noi suntem aici fiindca Domnul a voit. “ Cine iubeste cu adevarat voieste pe altul ca existenta, ca fiinta de sine statatoare libera, ca pe un altul cu care sa comunice” (- Pr. Constantin Galeriu in “Jertfa si Rascumparare”, pag 56)
Noi, suntem aici pentru a ne desavarsi. Suntem pentru a ne putea intoarce…
Secretul sta in autodaruire. Atunci cand daruim ceva, de la un gand si pana la fapta, ne inaltam cu duhul. Omul isi cauta mereu partea pierduta in timp.
Am fost creati din trup si suflet iar apoi Dumnezeu a suflat in noi – Duh.
Fericirea noastra, consta in aceasta reintregire a noastra. Aflandu-ne scindati, dar nestiind nici macar aceasta…cautam. Degeaba cautam…caci orbul niciodata nu va afla ce este Lumina. Vei putea vedea, numai daca daruiesti…
Daruirea este Har, nu fiinta. Daruind vei dobandi, cum bine a spus monahul Nicolae Steinhardt. Daruind te vei inalta, vei castiga putin cate putin, din ceea ce ai pierdut, in timp.
Iata de ce la fiecare alt Craciun, te simti altfel. Simti o bucurie, desi nu stii de unde vine. Vei afla….
Vei afla ca aceasta lume este un DAR. Atunci vei dori sa faci dar din dar, caci Daruind vei Dobandi - har.
Curand vei afla ca esti aici fiindca ai fost chemat sa FII si sa FACI ceva.
Daca adeseori auzim constatarea: “n-am facut nimic in viata”, iata acum ai aflat ceea ce trebuie sa faci.
Sensul vietii tale sau mai bine zis scopul…este dobandirea Harului Duhului Sfant.
“ Cum se imparte focul multora, fara sa se imparta el insusi, tot asa si harul se imparte neimpartit” – Sf. Grigore Palama
Totul va fi nou, numai privind dintr-o inima noua. Singuratatea ta se va atenua tocmai fiindca tinzi mereu asimptotic spre desavarsire.
Dar….vine Craciunul. Ne-am obisnuit cu brazi impodobiti, incarcati de ornamente. Ne bucuram ca niste copii, dar am uitat oare ca nu bradul aduce bucuria in inima noastra ? Am fost obisnuiti de mici copii sa asociem brad-Mos Craciun-cadouri. Am lasat deoparte, adevarul ? Treziti-va fratilor, e Nasterea Domnului. Hristos se naste ! – ce bucurie !