Donarea de organe

[MARIUS_DANIEL]

Cred ca s-a referit la altceva si anume ca cine vrea sa traiasca cat mai mult pentru a se afunda mai mult in patimi,mai bine sa moara si sa se salveze ce se mai poate,in schimb cine vrea sa mai traiasca ca sa se indrepte si in folosul mantuirii e bine.De altfel si Dumnezeu ne cheama la El cand considera ca e mai bine tot in vederea mantuirii noastre,fie ca e mai devreme,fie ca e mai tarziu.

[C-tin]

În prealabil postat de Z.Lidia

Asta mai lipseste: sa conditionezi donarea de organe sau prelungirea vietii de religia celui pe care il ajuti! Sau de spovedanie!!
Sa ai nevoie de un doctor si acela sa nu te ajute pentru ca nu ai religia lui? Sau pentru ca te judeca si te considera pacatos?
Sa vezi un om ca a cazut in fata ta pe strada si sa-l intrebi care ii e religia ca sa stii daca il ajuti?:angry:
Un crestin adevarat eu as zice ca da exemplu bun si ajuta pe toti, daca poate!

Asta ai zis-o tu Lidia! Repede se ajunge la extreme!
Recunosc ca donarea de organe e un subiect controversat!
Eu am spus doar care trebuie sa fie scopul vietii pentru cel care a beneficiat de el (ca si pt toti crestinii de altfel)! Caci devine AJUTOR BENEFIC doar daca cel in cauza traieste intru mantuirea sufletului, altfel donarea se transforma in osanda. Caci mai de folos ar fi fost sa fi suferit cu trupul acum, ca sa traiasca sufletul dincolo.
Scopul existentei actuale e dobandirea Vietii Vesnice si nu doar pt a mai obtine cativa ani in plus aici, datorita transplantului etc!
Si dupa cum stii si tu cu siguranta, boala/suferinta are rol de a sterge pacatele, deci mantuitor. Suna dur, dar asta e! Ii iei suferinta pacatosului, si i-ai luat si mantuirea sufletului!
In cei priveste pe cei Drepti chiar si bolnavi sa fi fost, intodeauna au trait atat cat a fost necesar sa-si implineasca rolul pe Pamant.

Cat priveste exemplul cu omul cazut pe strada, nu toti care cad pe strada au nevoie de organe ca sa-l iei drept stalp de sprijin intr-o astfel de discutie, asa poti vopsi subiectul asta in multe culori, dupa cum ne duce "ratiunea"...
Cum trebuie sa fie un crestin adevarat? Sa vada mantuirea sufletului inainte de toate celelalte...
Bine ar fi sa avem mai multa credinta si iubire in Dumnezeu ca sa nu ne dam cu capul de pragul de sus...

[Z.Lidia]

Am inteles gresit- imi cer scuze, C-tin!
Cand ma refeream la omul cazut pe strada - necunoscut pentru cel care il ajuta, ma gandeam tocmai la acel ajutor pe care cineva il poate da fara sa stie cui il ofera, doar pentru ca ii sta in putere sa il ofere.
Ce va face acel om cu viata, dupa ce il ajuti, eu consider ca e alegerea lui- insa mai are o sansa.

"Ii iei suferinta pacatosului si i-ai luat si mantuirea sufletului" C-tin, ca sa nu mai inteleg eu gresit, poate imi explici si mie cum vine asta. Mie imi vine in minte Domnul nostru Iisus Hristos, care a facut atatea minuni, a raspuns rugaciunilor oamenilor, a facut vindecari si a inviat mortii. Apoi, ma intreb cati oameni din zilele noastre trebuie sa fi fost salvati la un moment dat din accidente sau boli grele si au mers inainte spre mantuire, multumind lui Dumnezeu, si au facut fapte bune. Insasi apropierea mortii, cum e cazul celor care sunt pe lista de transplant trebuie sa fie motiv de pocainta- si este, pentru cel credincios.

[C-tin]

În prealabil postat de Z.Lidia

"Ii iei suferinta pacatosului si i-ai luat si mantuirea sufletului" C-tin, ca sa nu mai inteleg eu gresit, poate imi explici si mie cum vine asta.

Odata a fost rugat un Sfant Parinte din Muntele Athos de alti frati ca sa faca rugaciune sa inceteze focul care ardea necontenit facand prapad mare pe Sfantul Munte. Si Batranul a raspuns ceva de genul asta: Pt ca nu vorbea prea bine greceste:
"Mult verde, multa lenevire..."
Deci a refuzat sa se roage pentru incetarea focului, pt bunastare caci prapadul focului le era mai de folos mantuirii sufletului decat ploaia si verdeata!
Vezi pilda la Sfintii nostri Parinti!
Sa ne rugam dara mai abtir pentru sanatate sufleteasca decat pt cea trupeasca, caci prima te mantuieste iar cu a doua ai sanse mari sa cazi in osinda vesnica !
Doamne miluieste!

[C-tin]

În prealabil postat de Z.Lidia

Mie imi vine in minte Domnul nostru Iisus Hristos, care a facut atatea minuni, a raspuns rugaciunilor oamenilor, a facut vindecari si a inviat mortii.

Si dupa tot binele asta facut, cat a mai patimit...rastignit intre talhari!
Slava Lui! ca ne-a scos din Moarte! Acum sa-I urmam pilda si sa ne mai ducem si noi crucea cu bunavoire, si sa nu asteptam minuni aici ci dincolo...!

[veilur]

În prealabil postat de C-tin

Odata a fost rugat un Sfant Parinte din Muntele Athos de alti frati ca sa faca rugaciune sa inceteze focul care ardea necontenit facand prapad mare pe Sfantul Munte. Si Batranul a raspuns ceva de genul asta: Pt ca nu vorbea prea bine greceste:
"Mult verde, multa lenevire..."
Deci a refuzat sa se roage pentru incetarea focului, pt bunastare caci prapadul focului le era mai de folos mantuirii sufletului decat ploaia si verdeata!

Mi-a placut ce a spus acel sfant parinte! :D
Si referitor la donatul de organe, foarte interesanta treaba asta, si eu sunt de acord cu ce spune Constantin, pentru ca mai de folos i-ar fi suferindului sa moara prin chin si boala, astfel moare cu osteneli, isi mai plateste din pacate prin nevointa depus ain timpul bolii, dar daca dobandeste lungime de zile prin organul obtinut si dupa aceea continua in aceleasi pacate, spre osanda lui, ca a ocolit moartea trecatoare ca sa se indrepte spre cea vesnica!
Un caz in familia mea, este un unchi de-al meu care a murit cam pe la 30 de ani de un chist legat de inima si plamani. A facut doua operatii nereusite pe parcursul a doi ani de zile, la a doua murind pe masa de operatie. Atata stiu, ca indiferent cat de pacatos o fi fost, a avut dureri infernale datorita acelui chist. Ma gandesc ca poate Dumnezeu i-am mai usurat osanda sau chiar l-o fi iertat datorita suferintelor purtate de el. Sper...

[Dacian]

O relatare cu "organe donate"...
Anul trecut, ma aflam odata in pelerinaj prin Neamt. Ma indreptam catre Man.Secu- Sihastria dar ,m-a ajuns noaptea si a trebuit sa inoptez la un han/pensiune nu departe de aceste manastiri. Dar nu eram singur! Pe drum intalnisem un tanar sarman la vre-o 30 si ceva de ani, care cat timp am mancatla han mi-a povestit grozavia vietii lui. Si el se indrepta spre Sihastria! Multele probleme il scoase din casa si acum se straduia sa-l prinda pe Parintele Ciprian (Dumnezeu sa-l odihneasca ca intre timp s-a mutat la Domnul) pentru Binecuvantare.
Era casatorit, cu trei copii mici si nu avea unde locui.Pe unde locuiau, toti ii dadeau afara ca nu aveau suficienti bani de inchiriat. Si la un moment dat a citit un anunt in care se solicita urgent un rinichi. Nu mi-a zis daca in anunt erau si promisiuni financiare! Banuiesc ca da! Cert e ca tanarul acesta a luat contact cu acel sarman care avea nevoie urgenta de un rinichi. Si acesta bucuros ca si-a gasit donator i-a promis in schimbul rinichiului ca-i da dreptul sa locuisca cu tot cu familie intr-o proprietate de a sa timp de 20 de ani. Tanarul s-a bucurat de promisiune ca s-a gandit ca in 20 de ani va reusi el sa-si faca propria casa si a dat curs procedurii medicale in ce priveste transplantul, teste, analize etc. Si asta numai in baza unei promisiuni ca poate locui 20 de ani in casa cu pricina. Analizele au iesit bune, compatibile, s-a facut transplantul, cam la banda rulanta pt acest tanar, caci el dupa 3 zile a fost externat din spital pe cand beneficiarul rinichiului a ramas pana s-a intremat bine.
Acum surpriza mare! Tanarul a constatat imediat ca nu mai e apt de activitati fizice, de munca nici vorba! El credea ca e ca operatia de apendicita...Asa ca, luni de zile a durat pana sa pus pe picioare. Si cand in sfarsit s-a intremat a pornit in cautarea persoanei careia i-a donat rinichiul ca sa-i dea dreptul de a locui dupa cum s-au inteles. Tot timpul asta beneficiarul rinichiului nu l-a cautat deloc! Deci incepuse cu telefoane, vizite la adresa aceluia, totul in zadar, omul era de negasit.
Tot timpul asta ei au locuit pe unde au putut, pe la cine si-a facut milostenie de ei. Deci, parintii fara servici cu trei copilasi!
Intr-un tarziu a reusit sa-l gasesca pe cel ajutat. A fost surprins sa-l vada ca era sanatos, se ingrasase, ii mergea bine! Si i-a cerut, dupa cum s-au inteles dreptul de locuit in casa aceea. La care individul i-a raspuns transant ca acel imobil nu este al lui ci al sorei lui si ea nu vrea sal dea la nimeni...:( Si ca el singur nu are ce sa-i dea in schimbul rinichiului decat.. multumiri!
Asa ca vazindu-se pacalit, a renuntat sa mai obtina ceva de la el.
A lucrat pe ici colo, dupa cum putea fara sa faca prea mare isprava din cauza slabiciunii.
Si apoi a venit o a doua belea... I-a plecat sotia! A disparut si n-a mai stiut nimic de ea! Intr-o zi a venit acasa si si-a gasit copii singuri....
Se umpluse de amenzi pe tren, ca nu avea cu ce sa cumpere bilete..., buletinul il luase la politie....
Deci, in momentul in care se indrepta spre Parintele Ciprian pentru binecuvantare, toate astea le avea pe cap sarmanul, poate si altele...Era a doua zi cand incerca sa-l prinda pe Parintele!
Si uite ca doua zi(in prima nu reusise sa-l vada pe parintele) a avut totusi bucuria sa intalnesca in drum un strain caruia i-a povestit pataniile si acesta, banuiesc ca avea de unde sa dea,caci fara sa stea pe ganduri c-o fi adevarat sau nu povestea cu rinichiul si-a facut mila de el si i-a dat suficienti bani sa iasa cat de cat din impas.
Si toate astea mi le povestea mie iar, caci il invitasem sa mancam impreuna la hanul unde eu vroiam sa inoptez. Eu nu prea ii credeam necazurile si mi-a aratat locul operat... Urata operatie! Era adevarat! Dupa care in toiul noptii si-a continuat drumul spre Sihastria sa-l prinda pe Parintele Ciprian...
Ii parea rau de pasul pe care il facuse...

Si eu la fel pot sa spun, ca s-a schilodit si pe el dar mai ales pe celalalt....sufleteste

[quasar]

nu stiu daca este asa de bine sa judecam asa usor..nici eu nu sunt de acord u dnarea de organe DAR...ma imaginez in patul de spital pe moarte asteptand ca cineva sa ma ajute in acest sens...nu stiu daca pot sa imi imaginez disperarea....dorinta atat de arzatoare de a trai...in situatia asta...nu stiu daca mai pot sa spun NU donarii de organe...in sfarsit voiam sa spun ca vorbim pe dinafara....ne dam cu parerea despre o situatie prin care nu am trecut...

[C-tin]

În prealabil postat de quasar

nu stiu daca pot sa imi imaginez disperarea....dorinta atat de arzatoare de a trai...in situatia asta

Cei pacatosi aflati pe patul de moarte au frica mare, sunt disperati, cum zici tu, ca sa mai traiasca chiar si-o zi.
Cei care s-au straduit pe cat au putut sa tina calea Domnului, acestia pe patul de moarte au o liniste, au pace. Nu le pasa ca "mor"...nu le pasa nici daca s-o gasi cineva sa le doneze sau nu ceva ca sa mai traiasca...Merg impacati dincolo! Pacatosii insa sunt rau munciti si disperati ca dracii simt ca le-a venit ceasul si-i asteapta sa iasa...
Dea Dumnezeu sa fim cu totii impacati cu El, atunci cand ne-o veni vremea!

[veilur]

În prealabil postat de C-tin

Pacatosii insa sunt rau munciti si disperati ca dracii simt ca le-a venit ceasul si-i asteapta sa iasa...

Cred ca aceste momente sunt cele mai cumplite, de dinainte de moarte, stiind sigur ca vei muri. Oare nu au fost si pacatosi care au murit linistiti? Desi se spune ca aproape de moarte, omul incepe sa vada cu adevaratii ochi duhovnicesti demonii care roiesc in jurul lui, ori sunt cazuri diferite pentru fiecare om in parte. Oare vom ajunge si noi Constantine sa avem acea pace si liniste fata de moarte vreodata?
Dar ceea ce nu vom sti absolut niciodata este cand anume ne vom da sufletul! Asta este cel mai surprinzator, ca vom fi luati pe nestiute, totul este macar sa nu ne prinda pacatuind, ca in rest nadajduim in mila Domnului ???