Cele 10 porunci

[vsovivivi]

Tu însuţi eşti idolul 'sfinţeniei', tu însuţi eşti piatra, sau închipuirea, sau asemănarea, sau închinarea la păcate, şi tu eşti cel ce priveşti cu poftă şi mărire către duhul de carne spurcată din tine fiind încântat de creaţia ta, o creaţie plină de păcate ce râvneşte spurcarea ca răzbunare şi bucurie amestacată, bucurie satanică a virtuţilor prin dărâmarea şi distrugerea aproapelui din frică viermuritoare, şi tot tu privind-o şi slăvind-o păcătuieşti şi te spurci căci eşti păcătos şi spurcăcios, şi nepăzitor al Cuvântului, şi cu duhul acesta de carne stricată hrăneşti tu pe toţi cei din jur stânindu-le poftele şi slujind acestui dezmăţ ca mituit de prostie să te înalţi în deşert întru beţia iubirii măririi de sine, defapt iubirea de carnea cea 'proasptă' în care este depus păcatul cel bătrân cu toate slugile sale (năravurile stăpânite de satana ispititorul cu îngerii lui blestemaţi şi cu proorocul mincinos gLumea).

Poate vom pricepe totuşi cât de importante sunt toate cele 10 porunci ca dreptar pentru ieşire din 'bucuriile' şi 'fericirile' interzise spre cele 9 fericiri binecuvântate prin uşa nouă , uşa dreptei mărturisiri.

''Pământ eşti şi în pământ te vei întoarce'' căci pământul poate să asculte mai bine ca idolul care ai devenit omule pomule, pom al cunoaşterii... şi a răului, căci cauţi păcate, pofteşti păcate, ţi-e dor de păcate, priveşti păcate, simţi păcate, guşti păcate, mânci păcate, făptuieşti păcate şi te răzbuni pe păcătoşi... ca să cunoşti, şi atunci imediat cum încerci să cunoşti cum imediat automat păcătuieşti în viteză ca un rob ca să cunoşti cât mai rapid păcatul, căci buruiana amăgitoare şi mincinoasă cu rădăcinile ei veninoase vrea carne spurcată ca să crească şi să stăpânească pentru ca să dea roade cât ai repede cât mai multe neghine urâte şi viclene spre a răspândi virtusul blestemat şi ucigaş mai ales acolo unde are sălaş curăţenia, şi toate astea se petrec direct în tine, direct în ochiul tău cel drept învârtoşat la inimă şi urâtor de Lumină, ochi de piatră seacă, ochi idolesc, poartă de oţel inox, poartă a iadului aurită!.. şi iată că mintea, sufletul şi trupul tău slujesc acestui duh semeţ de carne flămândă de păcate şi de împrăştierea spurcării.

Nici Domnul nu mânca din pomul cunoaşterii chiar dacă era al Său ci Domnul se desăvârşea împreună cu omul spre Adevărata libertate şi nemărginire, spre ziua odihnei lui Dumnezeu în oameni şi în toată creaţia Sa minunată!

[vsovivivi]

Păcatele gLumii stăpânită de s-a ta..na îi preschimbă pe oameni în peşti răpitori.. de alintul prorocului mincinos care-ţi gâdilă lucrarea făţărniciei şi a cuviinţei de faţadă, politeţea nefrăţească, lăcomia de una.. frumoasă... şi omul ajuns un fel de peşte răpitor abea aşteaptă să fie scos din apă cu momeala din cârligul satanei, psalmul 66 cu 6 fraze cu care este vopsit râmochiul, că aşa pune momeala în cârligcârligcârling ca să nu-şi dea seama fraierul şi să înhaţe cu 'smerenie'. Şi dacă te-a prins în nylon te scoate din apă printr-o învoială.. afară din ascultare, din calea pe care te îndreptai spre iubirea împlinirii poruncilor în taina sfântă, te scoate şi te aruncă afară pe pământurile lui, unde împreună cu medicii te hrănesc din abundenţă cu pateu şi te 'vindecă' de Dumnezeu ca să-ţi crească mâini şi picioare şi să poţi singur, să poţi merge de colo colo ca să te crezi competent... şi să ajungi un mare limbut cu păreri competente ce vin din pateu, pateul ăla cu care te hrăneşte satana pe la toate intrările tale, jucându-se în batjocură cu tot ce iese apoi din tine, ca şi cu o unelţică ce împrăştie pururea numa' neghină vopsită.

PSALMUL 66
Al lui David.

1. Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvintează, luminează faţa Ta spre noi şi ne miluieşte!
2. Ca să cunoaştem pe pământ calea Ta, în toate neamurile mântuirea Ta.
3. Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate!
4. Veselească-se şi să se bucure neamurile, că vei judeca popoarele cu dreptate şi neamurile pe pământ le vei povătui.
5. Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate. Pământul şi-a dat rodul său.
6. Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, şi să se teamă de Tine toate marginile pământului.


Şi tu vrând să împlineşti psalmul 66 cu 6 fraze, ca un vierme flatat şi îngrăşat cu grija să facă alţii, te supui apoi cu ardoare la reuniunea asta mondială a tuturor făţarnicilor vicleni şi ca un credool uiţi să te mai întorci la plinirea poruncilor în taină ci vrei ca viermele victimizat, mereu să sari din cârlig în cârlig, ca să ajuţi şi tu la împrăştierea neghinei vopsite, adică să asculţi cu supunere faţă de mai marii voştrii.

Dar dacă vorbim de supunere, de ascultarea cu supunere faţă de mai marii voştrii, atunci ia încercaţi de pe poziţia voastră socială a slavei gLumeşti şi omeneşti care trece să vedeţi cât de tare urâţi defapt pe Dumnezeu sau pe orice inferior umil dacă nu vă acordă el politeţea pretinsă de voi şi nu vă alintă din belşug cu linguşala cea fricoasă şi politicoasă şi respectoasă faţă de şefia şi mărimea voastră... dacă îndrăzneşte săracul de el să vă vorbească frăţeşte la per-tu sau dacă îndrăzneşte 'obraznicul dracului' să nu vă acorde importanţa cuvenită respectând cu toată conştiinţa politeţea făţărniciei şi a cuviinţei de faţadă... ia priviţi la voi înşivă cum reacţionaţi de urât şi de crud faţă de fratele vostru şi faţă de Dumnezeul cel Adevărat care ne-a învăţat pe noi Adevărul: că noi suntem cu toţii fraţi, făpturi, apoi fraţi oameni, apoi fraţi creştini, deci întrebaţi-vă cu luare aminte de ce urâţi cu atâta cruzime şi pismă şi răzbunare pe fratele vostru care se comportă cu voi frăţeşte.. din moment ce el nu se făţărniceşte ademenitor.

Ştiu că nu vreţi să pricepeţi şi nici să ieşiţi la lumină ci mai degrabă vreţi să vă ascundeţi cu multă iscusinţă în acest nărav pustiitor, năravul făţărniciei şi cuviinţei viclene de faţadă prefăcându-vă perfect că nu vă prefaceţi deloc ca să scăpaţi mai uşor de lucrul duhovnicesc al frăţietăţii şi curăţeniei în iubire, ştiu, dar atunci de ce oare când vă vine pofta de păcat, atunci când vă vine la gură înjurătură, blestem, hulă, pomenirea goliciunilor şi spurcăciunilor, răzbunările, violurile, hoţiile şi răpirile drepturilor, atunci de ce nu simţiţi nevoia şi obligaţia ca să fiţi făţarnici? De ce deci nu sunteţi deloc făţarnici cu păcatul ci foarte sinceri cu el şi foarte ascultători şi vă feriţi ca de otravă ca nu cumva să fiţi făţarnici faţă de păcătuire ci decum vă vine mânia şi pofta necurată o şi împliniţi cu mândrie ca să nu cumva să fiţi socotiţi ca făţarnici faţă de oameni şi faţă de sufletul mânat de s-a ta.. na care simte că musai asta vrea?

Oare nu Domnului se cuvenea să nu-i fiţi făţarnici? De ce Lui vă permiteţi să-i fiţi făţarnici şi păcatului nu vă permiteţi? Vă este oare cumva frică de moarte ca să nu vă bată diavolul ce vă stăpâneşte patima? Dar de Dumnezeu cum de nu vă este frică să nu mai făţărniciţi şi să nu mai păcătuiţi faţă de El? Nu calul vostru cu mintea lui genială vă scapă ci călăreţul calului cel alb, Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că nu vă tot ascundeţi după supunerea faţă de mai marii voştrii ci deosebiţi bine cele două cuvinte şi asocierea lor:

Ce este şi ce înseamnă ascultarea?
Ce este şi ce înseamnă supunerea?
Ce este şi ce în seamnă ascultarea cu supunere?.. şi daţi-vă seama pe cine vreţi să iubiţi şi pe cine să răbdaţi!

Şi răspunde-ţi-vă apoi de cine ascultaţi şi cui anume vă supuneţi şi cine sunt aceia mai marii voştrii... căci Domnul nu a chemat pe nimeni la a se supune păcatului cu mândrie ascultând de făţărnicie!.. ci a condamnat pe faţă toată răutatea şi viclenia ascunsă şi toată lucrarea cea neagră şi spurcăcioasă a întunericului din om şi de peste tot căruia nu-i place să iasă la lumină... că arde chipul ce frumos şi jucăuş şi atractiv pe care ni l-am creat ca cretinii uituci şi surzi.

''... că dacă ai fi voit jertfe, ţi-aş fi dat, arderile de tot nu le vei binevoi...'' ps.50

Deci dacă Domnul nu vrea jertfe, nicio jertfă, că aia înseamnă ''dacă ai fi voit''... ce credeţi voi că înseamnă atunci ''supuneţi-vă maimarilor voştrii''?

[stefan florin]

În prealabil postat de vsovivivi

L-au bannat pe nedrept pe robul cel păcătos al Domnului.

care Domn?

[vsovivivi]

În prealabil postat de stefan florin

care Domn?

Dacă tu ştii mai mulţi înseamnă că mă ispiteşti să cred că nu împlineşti porunca a 7-a din decalog coroborată cu celelalte de mai sus şi mai jos:

7. Să nu fii desfrânat sau Să nu desfrânezi...

Iar interpretarea ei nu se bazează pe frână cum interpretează unii lăudându-se cu înfrânarea, cu echilibrul şi neexagerarea, adică ei se laudă cu starea păcătoasă de tip căldicel dedulciţi fiind cu păcatele mijlocii, nu prea mari şi nici prea mici, ci interpretarea corectă vine de la frâu, iar frâul este pus pe armăsari ca să nu se desăvârşească prin frica de idoli şi prin precauţia exagerată ce vine din îndoială superstiţioasă ca să asculţi mai uşor de porunci omeneşti care nu mântuie pe nimeni ci întreţin fărădelegea şi vine din necredinţă ca să contrazici şi să experimentezi cu multă curiozitate perversă păcatele răspândind apoi neghina vopsită... ci să se desăvârşească prin credinţa credincioasă care merge sigură şi dreaptă fără să pună des piciorul pe frână decât doar atunci când ia aminte, ci mai degrabă se pune mâna pe frâu, ca să nu-şi lase armăsarul să privească în stânga sau în dreapta ca nu cumva să se-abat-ă afară din Cale căzând în ispită.

Cine-şi leapădă frâul se 'desăvârşeşte' prin deasa frânare, numită înfrânare... că până la urmă din lene şi crezându-se înţelept ajunge să stea pe loc, păcătuind la nesfârşit cu toate păcatele mijlocii, crezându-se cumpătat şi căutând mereu echilibrul şi crezând că merge pe aurita cale de mijloc ca pe sârmă, vorba cezarilor iubitori de urale: 'ave, ave, ave cezar'. Antonimul la desfrânare nu e înfrânarea care aduce mai mult a îndărătnicie ci este credinţa credincioasă şi înţelepciunea mânuirii frâului.

E vorba deci de Domnul Dumnezeu, de Sfânta Treime împreună cu omul căruia i-a pus în mână frâul Vieţii... pe calea purtării Crucii.. nu a omului ci a Domnului şi a ucenicilor şi mucenicilor Săi, iar sf. Pantelimon zice că ''mucenic înseamnă iubitor de curăţie'' dar unul care se socoteşte pe sine veşnic murdar fără ca să fie, căci pare-mi-se mie şi Duhului Sfânt că mu din cuvântul mucenic vine de la murdărie... şi de la cuvântul muerta-muarte-moarte.

Păi de aia nu mai ştiţi voi despre care Domn e vorba, pentru că cineva foarte bine intenţionat umblând la text a pus un b de la virtute acolo unde nu trebuia şi aşa a păcălit gLumea, şi pe credincioşi, şi dacă ar fi putut chiar şi pe cei aleşi, căci l-a pus înaintea lui Aaron proorocul lui Moise proorocul lui Dumnezeu, de au citit apoi urmaşii cu aplomb râvnind cu toţii la a ajunge măcar unul dintre ei, macar un baron.. mai mic, dacă scaunul de rege era ocupat definitiv de Irozi.

[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

Dacă tu ştii mai mulţi înseamnă că mă ispiteşti să cred că nu împlineşti porunca a 7-a din decalog coroborată cu celelalte de mai sus şi mai jos:

7. Să nu fii desfrânat sau Să nu desfrânezi...

Iar interpretarea ei nu se bazează pe frână cum interpretează unii lăudându-se cu înfrânarea, cu echilibrul şi neexagerarea, adică ei se laudă cu starea păcătoasă de tip căldicel dedulciţi fiind cu păcatele mijlocii, nu prea mari şi nici prea mici, ci interpretarea corectă vine de la frâu, iar frâul este pus pe armăsari ca să nu se desăvârşească prin frica de idoli şi prin precauţia exagerată ce vine din îndoială superstiţioasă ca să asculţi mai uşor de porunci omeneşti care nu mântuie pe nimeni ci întreţin fărădelegea şi vine din necredinţă ca să contrazici şi să experimentezi cu multă curiozitate perversă păcatele răspândind apoi neghina vopsită... ci să se desăvârşească prin credinţa credincioasă care merge sigură şi dreaptă fără să pună des piciorul pe frână decât doar atunci când ia aminte, ci mai degrabă se pune mâna pe frâu, ca să nu-şi lase armăsarul să privească în stânga sau în dreapta ca nu cumva să se-abat-ă afară din Cale căzând în ispită.

Cine-şi leapădă frâul se 'desăvârşeşte' prin deasa frânare, numită înfrânare... că până la urmă din lene şi crezându-se înţelept ajunge să stea pe loc, păcătuind la nesfârşit cu toate păcatele mijlocii, crezându-se cumpătat şi căutând mereu echilibrul şi crezând că merge pe aurita cale de mijloc ca pe sârmă, vorba cezarilor iubitori de urale: 'ave, ave, ave cezar'. Antonimul la desfrânare nu e înfrânarea care aduce mai mult a îndărătnicie ci este credinţa credincioasă şi înţelepciunea mânuirii frâului.

E vorba deci de Domnul Dumnezeu, de Sfânta Treime împreună cu omul căruia i-a pus în mână frâul Vieţii... pe calea purtării Crucii.. nu a omului ci a Domnului şi a ucenicilor şi mucenicilor Săi, iar sf. Pantelimon zice că ''mucenic înseamnă iubitor de curăţie'' dar unul care se socoteşte pe sine veşnic murdar fără ca să fie, căci pare-mi-se mie şi Duhului Sfânt că mu din cuvântul mucenic vine de la murdărie... şi de la cuvântul muerta-muarte-moarte.

Păi de aia nu mai ştiţi voi despre care Domn e vorba, pentru că cineva foarte bine intenţionat umblând la text a pus un b de la virtute acolo unde nu trebuia şi aşa a păcălit gLumea, şi pe credincioşi, şi dacă ar fi putut chiar şi pe cei aleşi, căci l-a pus înaintea lui Aaron proorocul lui Moise proorocul lui Dumnezeu, de au citit apoi urmaşii cu aplomb râvnind cu toţii la a ajunge măcar unul dintre ei, macar un baron.. mai mic, dacă scaunul de rege era ocupat definitiv de Irozi.

Ştiu că vă place să mă contraziceţi exact ca neghinele vopsite împrăştiate de 'marii' duhovnicii şi 'străluciţii' teologi ai neamului, nu că n-ar fi, şi citind ce am scris ştiu că aţi trecut brusc de partea frânei că cică de la frână vine antonimul desfrânării adică înfrânarea şi nu de la frâu... nu de la frâul credinţei.

Păi dacă vă place înfrânarea atunci vă spun că ea e bună doar când v-aţi inversat calea, direcţia, sensul, rostul... când în loc să urcaţi coborâţi, când în loc să vă desăvârşiţi vreţi să păcătuiţi fără să vă daţi seama şi atunci într-Adevăr ar fi bine să puneţi tot mai des piciorul pe frână până ce vă opriţi de tot ca să nu mai des-frânaţi şi abea atunci, când v-aţi oprit din alunecare şi staţi pe loc repauls are sens cumpătarea, echilibrul, măsura, înfrânarea, aurita cale de mijloc ca antonim la desfrânare deşi mai simplu ar fi să vă schimbaţi cu 180 de grade direcţia de mers şi să porniţi din nou la deal cu crucea-n spate sau dacă aveţi femeie atunci şi cu sacul cu păcate, nu-l lepăda ci ia-l în spate, deci în loc să coborâţi ar fi mai simplu să încercaţi să suiţi pe munte, pe muntele nepăcătuirii, pe muntele credinţei, pe muntele szionului cel nou.
"Casatoria este sacul cu păcate. Mărita-te si ia-l în spate " (păr.proor. Arsenie Boca)

PS: Deci crucea înainte şi sacul cu păcate în spate!

[vsovivivi]

După cum se observă, după cum i se pare omului şi Duhului Sfânt, cele 10 porunci scrise pe două table ale legii, table de piatră, scrise prin puterea şi tăria lui Dumnezeu, ele se pot citi şi astfel:

Primele 5 sunt contra mândriei viclene a omului îndrăcit făcută pe faţă invers faţă de lege, în plină zi, la lumină, iar celelalte 5 sunt făcute tot de el viceversa dar în ascuns.

Dacă însă omul se dă credincios şi ascultător de Dumnezeu şi devine prin tăgăduirea puterii Domnului un prefăcut ipocrit şi un mare făţarnic atunci el face pe dos de frica gLumii, pe primele 5 le face invers în ascuns şi pe ultimele 5 le face în văzul tuturor ca să se arate smerit sau sminţişor sau drept cică pentru Dumnezeu.

Iar omul viclean şi s-a_ta_ni_zaţ, el se dă feciorelnic şi sărac şi ascultător şi sigur fiindcă jură şi promite şi se arată evident un slujitor al Domnului lăudându-se înaintea Domnului, în ascuns, arătându-se nepăcătos şi negreşitor, prin faptul că le încură complet şi nu mai ştie nici el care le împlineşte la lumină şi care la întuneric şi care le împlineşte drept şi care invers, şi face aşa până i se stinge complet candela, crezând el că a trecut direct în har şi că nu mai trebuie să slujească legii, legii Domnului, proorociilor şi celui despre care se vorbeşte în psalmi, şi în starea asta decăzută el idolizează fie legea, fie harul, fie icoanele, fie lucrarea Domnului, fie biserica, fie pe el însuşi căzând treptat treptat într-o stare mai rea ca cea dinainte, de parcă prin asta ar fi reuşit să scape de griji ca şi cum ar fi devenit infailibil, incoruptibil, neispitibil, şi necăzător în propria ispită şi autoîndreptăţire.

Sf. Pavel a zis foarte simplu şi frumos care se poate traduce foarte simplu şi se poate tălmăci simplu de sus, de la Dumnezeu astfel:

''Eu sunt legea!.. adică Hristos, adică sfânta Treime cu Fiul Omului cu tot!.. împreună cu toţi sfinţii şi drepţii şi păcătoşii care se întorc la Calea cea bună.

[vsovivivi]

Unii ar întreba ca ipocriţii: care adevăr?.. încercând să-şi pună pile filozofice ca Pilat din Pont pentru ca să poată întreba sceptic şi pesimist şi deznădăjduit de pe scaunul de judecător:.. şi ce este Adevărul? Păi ăla este adevărul că Pilat a primit mita oamenilor stârniţi pentru a face judecată nedreaptă şi ca să-şi elibereze pilosul, confratele om aşa ca ei, căci aflaseră că Iisus era şi om şi Dumnezeu, lucru inacceptabil la oameni fiindcă era smerit, blând, bun, incoruptibil, vindecător, curat, şi bineînţeles sfânt Carele mai şi învia pe câte unul spre slava Tatălui Ceresc.

Păi adevărul ăla că nu Dumnezeu este pomul Binelui şi a Răului şi nici pomul Vieţii ci cât trăieşte omul pe pământ el este, fiindcă asta este: o corcitură între pomul cunoştinţei binelui şi răului, binecuvântării şi blestemului, sfinţeniei şi păcatului şi între pomul vieţii căci asta caută omul: să trăiască cât mai mult pe pământ fără Dumnezeu, deci iată omule taină groaznică: TU EŞTI POMUL VIEŢII şi nu Iisus, nu Dumnezeu, căci Iisus a susţinut că el este viţa Adevărului şi Viaţa aia veşnică, aia care va să fie dacă mergi pe Cale până la sfârşit cu răbdare, pe Calea ascultării de Dumnezeu din dragoste curată.

Deci înseamnă că tu omule eşti vampirul, moroiul, pomul corupt, pomul corcit, pomul sălbatic, pomul blestemat, pomul vrăjitor, pomul proorociilor mincinoase, pomul rău, pomul grozav de prost şi spurcat, pomul înţelepciunii absurde, pomul făţarnic şi ispititor de superstiţios, pomul idolesc, POMUL VIEŢII.. trufaşe... tu, iar toţi cei ce au susţinut altfel te-au înşelat ca să te ţină în nepăsare, căci nu Iisus este pomul vieţii ci el este Viţa şi următorii lui sunt vlăstarele Viţei.

Iar satana şi dracii şi neghinele vopsite se hrănesc cu roadele tale omule, cu păcatele tale şi cu născocelile şi creaţiile tale artistice, cu pofta ta cea 'bună' de fete ale oamenilor sau ale sfinţilor ca să iei tu mereu numele Domnului căci tu te dai a fi tot felul de plăceri şi bunătăţi şi speranţe frumoase: biruitorul răului, vestea cea fericită, pofta cea bună şi mare, privirea curată şi dreaptă, vorba înţeleaptă şi smerită, viaţa sfântă şi cumpătată, viitorul luminos, binele veşnic, exemplul cel de urmat... tu omule corupt, tu întinzi mâna şi iei fără ruşine şi fără jenă cu mult tupeu numele Domnului răstignind apoi la nesfârşit pe Iisus şi Cuvântul lui Dumnezeu şi pe toţi cei ce-L iubesc şi-i păzesc poruncile ca pe comoara cea mai de preţ.

Deci tu eşti Pomul!.. vieţii trufaşe şi al cunoştiinţei... şi a răului prin exersarea la nesfârşit a păcatului şi mândriei că poţi păcătui tot mai viclean, şi ca atare dacă vezi că poţi atunci te arăţi tot mai mare că cică nu mai eşti neputincios ci iată că te-ai vindecat... te-ai vindecat de Dumnezeu definitiv la capul cel bolnav de atâta dor de păcate spurcate ce te încântă că o să le poţi face cu multă ispisălogeală ispimuitoareoare şi plină de in-vidi-ia cea rea.

Nu uita deci Adevărul!.. că Dumnezeu este cutremurul Cerului şi al Pământului.. şi nu tu!

[stefan florin]

În prealabil postat de vsovivivi

Unii ar întreba ca ipocriţii: care adevăr?.. încercând să-şi pună pile filozofice ca Pilat din Pont pentru ca să poată întreba sceptic şi pesimist şi deznădăjduit de pe scaunul de judecător:.. şi ce este Adevărul? Păi ăla este adevărul că Pilat a primit mita oamenilor stârniţi pentru a face judecată nedreaptă şi ca să-şi elibereze pilosul, confratele om aşa ca ei, căci aflaseră că Iisus era şi om şi Dumnezeu, lucru inacceptabil la oameni fiindcă era smerit, blând, bun, incoruptibil, vindecător, curat, şi bineînţeles sfânt Carele mai şi învia pe câte unul spre slava Tatălui Ceresc.

Păi adevărul ăla că nu Dumnezeu este pomul Binelui şi a Răului şi nici pomul Vieţii ci cât trăieşte omul pe pământ el este, fiindcă asta este: o corcitură între pomul cunoştinţei binelui şi răului, binecuvântării şi blestemului, sfinţeniei şi păcatului şi între pomul vieţii căci asta caută omul: să trăiască cât mai mult pe pământ fără Dumnezeu, deci iată omule taină groaznică: TU EŞTI POMUL VIEŢII şi nu Iisus, nu Dumnezeu, căci Iisus a susţinut că el este viţa Adevărului şi Viaţa aia veşnică, aia care va să fie dacă mergi pe Cale până la sfârşit cu răbdare, pe Calea ascultării de Dumnezeu din dragoste curată.

Deci înseamnă că tu omule eşti vampirul, moroiul, pomul corupt, pomul corcit, pomul sălbatic, pomul blestemat, pomul vrăjitor, pomul proorociilor mincinoase, pomul rău, pomul grozav de prost şi spurcat, pomul înţelepciunii absurde, pomul făţarnic şi ispititor de superstiţios, pomul idolesc, POMUL VIEŢII.. trufaşe... tu, iar toţi cei ce au susţinut altfel te-au înşelat ca să te ţină în nepăsare, căci nu Iisus este pomul vieţii ci el este Viţa şi următorii lui sunt vlăstarele Viţei.

Iar satana şi dracii şi neghinele vopsite se hrănesc cu roadele tale omule, cu păcatele tale şi cu născocelile şi creaţiile tale artistice, cu pofta ta cea 'bună' de fete ale oamenilor sau ale sfinţilor ca să iei tu mereu numele Domnului căci tu te dai a fi tot felul de plăceri şi bunătăţi şi speranţe frumoase: biruitorul răului, vestea cea fericită, pofta cea bună şi mare, privirea curată şi dreaptă, vorba înţeleaptă şi smerită, viaţa sfântă şi cumpătată, viitorul luminos, binele veşnic, exemplul cel de urmat... tu omule corupt, tu întinzi mâna şi iei fără ruşine şi fără jenă cu mult tupeu numele Domnului răstignind apoi la nesfârşit pe Iisus şi Cuvântul lui Dumnezeu şi pe toţi cei ce-L iubesc şi-i păzesc poruncile ca pe comoara cea mai de preţ.

Deci tu eşti Pomul!.. vieţii trufaşe şi al cunoştiinţei... şi a răului prin exersarea la nesfârşit a păcatului şi mândriei că poţi păcătui tot mai viclean, şi ca atare dacă vezi că poţi atunci te arăţi tot mai mare că cică nu mai eşti neputincios ci iată că te-ai vindecat... te-ai vindecat de Dumnezeu definitiv la capul cel bolnav de atâta dor de păcate spurcate ce te încântă că o să le poţi face cu multă ispisălogeală ispimuitoareoare şi plin'ă de invidi-ia cea rea.

Nu uita deci Adevărul!.. că Dumnezeu este cutremurul Cerului şi al Pământului.. şi nu tu!

din nou ai scris adanc amice

[vsovivivi]

Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.
Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.
Acestea au prin inversare logică un da subânţeles... adică ce e bine sau ce poţi să faci!

Deci ce crezi că este scris că poţi şi ar fi bine să faci?
Oare poţi să ridici mărturie adevărată împotriva aproapelui tău?.. cum zice justiţia omului viclean şi fără Dumnezeu că se interpretează Legea?..sau cum? Păi să ridici mărturie adevărată în favoarea aproapelui tău.. ...asta zice logica inversă! Adică să-i plăteşti tu datoriile şi să te rogi tainic pentru el din poziţia şi starea vieţii tale cât mai nepăcătose şi cât mai sfiinte punându-i astfel o pilă cât mai mare aproapelui tău la Dumnezeu.. să-L scape.

Sau zice oare să mărturiseşti drept împotriva aproapelui tău?.. aşa cum înterpretrează justiţia omului viclean şi fără Dumnezeu punându-te să juri pe Biblie? Deci cum e logica inversă care îţi permite să poţi aplica legea corect şi bine?
Păi este scris: să mărturiseşti drept în favoarea aproapelui tău!.. adică viaţa ta dreaptă să+l îndrepte şi mărturia ta să+l ducă şi pe el la mântuire scoţându-l din viclenia răutăţii cea plină de cruzimea minciunilor sincer de adevărate şi de pârâcioase la tiranul corupt şi rău.

[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.
Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.
Acestea au prin inversare logică un da subânţeles... adică ce e bine sau ce poţi să faci!

Deci ce crezi că este scris că poţi şi ar fi bine să faci?
Oare poţi să ridici mărturie adevărată împotriva aproapelui tău?.. cum zice justiţia omului viclean şi fără Dumnezeu că se interpretează Legea?..sau cum? Păi să ridici mărturie adevărată în favoarea aproapelui tău.. ...asta zice logica inversă! Adică să-i plăteşti tu datoriile şi să te rogi tainic pentru el din poziţia şi starea vieţii tale cât mai nepăcătose şi cât mai sfiinte punându-i astfel o pilă cât mai mare aproapelui tău la Dumnezeu.. să-L scape.

Sau zice oare să mărturiseşti drept împotriva aproapelui tău?.. aşa cum înterpretrează justiţia omului viclean şi fără Dumnezeu punându-te să juri pe Biblie? Deci cum e logica inversă care îţi permite să poţi aplica legea corect şi bine?
Păi este scris: să mărturiseşti drept în favoarea aproapelui tău!.. adică viaţa ta dreaptă să+l îndrepte şi mărturia ta să+l ducă şi pe el la mântuire scoţându-l din viclenia răutăţii cea plină de cruzimea minciunilor sincer de adevărate şi de pârâcioase la tiranul corupt şi rău.

Dumnezeu a dat cele 10 porunci ale legii care sunt negaţii pentru mâna omului şi apoi s-a dat pe Sine spre jertfă pentru iertarea păcatelor şi încă 9 fericiri care sunt afirmaţii pentru mâna omului.

Între acestea nu există o logică directă prin negarea negaţiei ci legătura este înţelepciunea curată.

Astfel primei porunci ''1. Eu sunt Domnul să nu ai alţi dumnezei afară de Mine...'', i se alătură fericirea: ''El este fiul Meu preaiubit în care îmi găsesc toată plăcerea Mea, de El să ascultaţi!'' Şi aşa mai departe, negaţiei din Lege: ''2. Să nu-ţi faci chip cioplit şi nicio asemănare din cele... şi nici să-i slujeşti...'' îi corespunde fericirea afirmativă: ''Fericiţi cei săraci cu duhul căci a lor este împărăţia Cerurilor.'' Apoi la ''3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeu în deşert pentru că...'' îi corespunde fericirea ''Fericiţi cei ce plâng căci ei se vor Mângâia.'' Şi tot aşa până la sfârşit: ''Să nu râvneşti la nimic din cele ce sunt ale aproapelui tău, nici la casa lui, nici la femeia lui...'' îi corespunde ''...Fericiţi veţi fi voi care acum suferiţi şi plângeţi şi sărăciţi şi răbdaţi dar mai fericiţi veţi fi când din pricina Mea vă vor ocărâ pe voi şi vă vor urâ alungându-vă ca pe un rău căci răsplata voastră multă este în ceruri... Bucuraţi-vă şi vă veseliţi căci v-aţi lepădat de voi înşivă crezând întru Mine!...''

Deci mai presus de logică şi de negarea negaţiei este înţelepciunea curată a iubirii:

Porunca 1 din Legea şi proorocii - corespunde cu porunca cea nouă (Iubiţi-vă unii pe alţii precum)
2 -cu fericirea 1, 3 - cu fericirea 2, 4 - cu fericirea 3, ... 10 - cu fericirea 9.

Astfel avem exact 10 negaţii şi 10 afirmaţii care definesc înţelept şi curat starea vieţii sfinte a credinciosului creştin. (Afirmaţiile nu sunt obţinute prin logica negării negaţiei aplicate primelor 10 negaţii ci e mai mult decât o logică deductivă şi superstiţioasă a credinţei. De fapt e vorba de tainica iubire curată şi jertfelnică şi ea stă la baza puterii prin Hristos de a nu face răul şi a puterii de a face prin Hristos binele, rezultând o scară cu 10 trepte ce duce la Cer, în Rai, pe care sfinţii îngeri se suie şi se pogoară... slujind Cuvântului lui Dumnezeu.)