Problema de suflet...mica?

[jalina]

În prealabil postat de Laura19

Chiar acum am terminat de ascultat o conferinta. Spunea Virgiliu Gheorghe ca, unii cercetatori si unii duhovnici, care s-au preocupat de treaba aceasta, realtie,familie,comunicare etc., au spus ca minim 6-8 luni este necesar sa cunosti o persoana, dar nu mai mult de 1 an-1 an jumatate, dupa aceea e prea mult, nu prea mai are rost. Cunoasterea nu inseamna unirea trupeasca. Unirea trupeasca este pecetluirea relatiei deja existente. Multa lumea traieste in concubinaj si dupa se intreaba de ce nu ajung sa se casatoreasca sau de ce nu merge bine casatoria, desi pana la casatorie se intelegeau excelent. Este bine sa probam partenerul, sa vedem cum se comporta in anumite situatii, ce familie are si care este relatie dintre el si familia sa, sa vedem cum reactioneaza la greu si cand are probleme, cum se comporta in societate si asa mai departe. Si aceasta cunostere cere timp, nu o poti dobandi intr-o zi, orice ai zice. Apoi cand s-a consolidat relatia, comunicarea este buna, se face unirea in Biserica,in Taina Casatoriei si apoi unirea trupeasca, care cum am spus, pecetluieste relatia existenta, nu o confirma. (vorbesc la modul general, nu intentionez sa pun etichete, ci sa aduc in discutie aceste criterii si sa arat pe ce baza imi formez ideile)

Parintele Nicolae Tanase, care a tinut mai multe conferinte legate de familie, tineri, copii, a zis cam asa(reproduc din minte): daca mama fetei nu ii da voie sa se casatoreasca cu baiatul care o doreste de sotie, sa o fure(si vice versa). Adica, daca mama/parintii fetei(baiatului) se opun casatoriei tinerilor pe fondul unor motive aiuristice, care contrazic invatatura ortodoxa, cum ar fi : e prea sarac/a; nu are multe studii; e din alt oras; nu are casa/masina; nu castiga enorm; nu e medic, ci e tamplar;are doar 25 de ani si e prea tanar/a;trebuie sa isi termine doctoratul;trebuie intai sa experimenteze si apoi sa vada pe cine alege etc., tinerii pot merge la episocul locului sa ii povesteasca ce se intampla si sa ii cheme si pe parintii care se opun si sa rezolve problema. Deci, cu alte cuvinte, sa se zbata ptr. oficializarea relatiei lor in Biserica, sa se lupte. Acum, daca parintii au motive intemeiate: e hot, e iehovist, e rau, bea, e afemeiat etc. atunci sa se asculte sfatul parintilor.

In 2 ani si jumatate eu consider ca daca era sa va casatoriti, va casatoreati pana acum. Ati mers la un duhovnic, impreuna, sa vorbiti despre treburile acestea? Mergeati impreuna la Sf.Liturghie, in pelerinaje, aveati o relatie si cu Biserica, pe langa relatia dintre voi doi? Nu cred ca o relatie care il are in centru pe Dumnezeu, o relatie sincera si care are in spate invatatura ortodoxa, nu poate sa se oficilizeze in Biserica. Am incredere deplina ca Dumnezeu nu se opune unei relatii care ne-ar ajuta, care ne-ar fi de folos. Daca Dumnezeu a indepartat persoana de langa noi inainte sa ne casatorim, desi noi aveam planuri de casatorie, inseamna ca nu era omul potrivit ptr. noi si indepartandu-l, ne-a facut un bine, ne-a salvat de la o viata chinuita, de la un posibil esec.

Un om nu iti poate oferi iubire absoluta. Niciodata. Doar Dumnezeu este iubirea absoluta. Daca iti urci partenerul pe un piedestal si nu vezi nici un mic defect la el/ea, deja este idolatrie. Si idolii se prabusesc, dezamagesc. In centrul unei relatii trebuie sa fie Dumnezeu, nu celalalt partener. Impreuna cu partenerul, in iubire si intelegere, sa mergeti spre calea mantuirii, sa urcati aceasta poteca de munte si sa ajungeti la Domnul.

Nu e bine sa gandesti asa, ca nu vei uita niciodata de el si ca nu vei mai iubi niciodata pe altcineva. Daca gandesti asa, nu o sa iasa bine si nu o sa poti sa lasi in urma. Nu te prinde cu dintii. Pastreaza amintirile placute cu el, ia ce e mai bun din ce a fost si mergi inainte. Nu zice nimeni sa il urasti si sa incepi sa il cartesti, caci nu e bine nici asa. Constientizarea faptului ca aceasta relatie s-a terminat, nu a fost ce ai dorit tu sa fie, nu inseamna ca trebuie sa il urasti. Ci sa ii dai drumul. Daca il iubesti cum spui, dai drumul. El nu poate sa iti ofere ce doresti, el nu mai doreste sa se lupte ptr. voi. Iti raman doua solutii: sa mergi mai departe si sa iti canalizezi energia si singuratatea spre Dumnezeu si sa ii urmezi calea si astfel te vei linisti, vei regasi pacea interioara sau sa te prinzi cu tot dinadinsul de ceea ce a fost, sa traiesti in trecut si astfel viata va trece pe langa tine. Se prea poate sa intalnesti un om deosebit si sa nu il vezi, sa nu ii acorzi atentie deoarece esti prinsa in trecut.

Eu iti recomand sa iti gasesti un duhovnic daca nu ai deja, evident, si sa discuti cu el aceste probleme, sa te spovedesti, sa te rogi la Domnul nostru Iisus Hristos, la Maica Sa si la Sfintii Domnului, sa tii post, sa iti gasesti preocupari care sa iti ia mintea de la el; sa faci milostenie, sa vizitezi copii din orfelinate, batranii de la azile, prin spitale, sa intri intr-o asociatie gen pro-vita, orice fel de activitate care iti va folosi si tie, dar si semenilor tai. Capul sus si inainte cu curaj. Daca alergi la Domnul cu sinceritate si credinta, imposibil sa nu te ajute.

Un mod frumos de a vedea lucrurile

Parintele Nicolae Tanase, care a tinut mai multe conferinte legate de familie, tineri, copii, a zis cam asa(reproduc din minte): daca mama fetei nu ii da voie sa se casatoreasca cu baiatul care o doreste de sotie, sa o fure(si vice versa)"

Ai dreptate, poate ca l-am "idolatrizat, i-am vazut numai calitatile, nu si defectele.
Iti multumesc pentru sfaturi si ca ai avut rabdare sa citesti despre suferinta mea, si pentru vorbele frumoase care le-ai scris.

[Yasmina]

AlinB,a intuit foarte bine si cu realism cum sta treaba.
Ar trebui sa analizezi mai bine lucrurile,dar incercand sa-ti tii romantismul legat undeva,in timpul asta.

Eu nu inteleg de unde a dedus el ca nu are ce sa-ti ofere?!La ce se referea?
Eu stiu ca un viitor sot trebuie sa-ti ofere siguranta,statornicie si o anume maturitate in a manui aspectele concrete ale vietii,cu planuri la fel de concrete.
El are un job,o ocupatie?
Daca ti-a spus chiar cu aceste cuvinte ca nu are ce-ti ofere,atunci este clar si chiar ar trebui sa-i multumesti ca a fost sincer cu tine si te-a scutit de alte probleme pe tot parcursul vietii.
Sunt multe femei care se plang ca sotii lor sunt iresponsabili cu familia,cu copiii,nu cred ca ti-ai fi dorit sa ingrosi randurile.

Un barbat si o femeie nu se despart niciodata doar "pt a-i fi celuilalt mai bine".Mai bine,nu poate exista in afara relatiei,cand vorbim de persoane implicate emotional,sentimental.

nota:un barbat care plange in timp ce discuta cu mine,imi da senzatia de minim control,de sentimentalism dus la extrem,poate chiar teatralizare...(cu exceptia cazurilor cand plange la inmormantarea parintilor).
De ce crezi ca acest atuu este unul foarte important?Barbatii pot fi sensibili si fara a boci in fata ta liber,ca si copiii...

[gdf-fdc]

În prealabil postat de jalina

ma confrunt de ceva timp cu o problema, probabil pentru cei din exterior pare mica, insa pe mine ma chinuie foarte mult.
Pana cum 2 ani jumate ma tot rugam sa gasesc o persoana pe care sa o simt apropiata de sufletul si principiile mele, simteam ca o voi intalni intr-o zi si ca atunci voi sti ca este "sufletul meu pereche".
Acum doi ani si jumatate am cunoscut pe cineva, un barbat deosebit cu un suflet tare bun, si am inceput sa ne facem palnuri de viitor sustinuti fiind de parintii mei si mama lui. Tin sa precizez ca el locuieste cu mama sa si problema noastra era distanta dinte noi (nu mare, 150 km), insa ne-am promis unul altuia ca vom avea rabdare si sa le rezolvam pe toate incetisor. Trebuia sa ma mut eu, sa imi gasesc un loc de munca bun acolo la el in oras, lucru care pana la urma s-ar fi putut realiza.
Numai ca din vara, mama lui a inceput sa ne respinga treptat relatia si i-a impus lui sa se desparta de mine in cele din urma. Nu stiu de ce pentru ca pana atunci ma placea si vroia si ea sa ne casatorim. El a inceput sa ma sune tot mai rar si luna trecuta mi-a spus sa nu-l mai caut si sa imi vad de viata mea. S-a despartit de mine plangand, spunandu-mi ca numai ma face sa sufar si ca nu-mi poate oferi nimic in afara de promisiuni desarte.
A fost un soc pentru mine din care nu pot sa imi revin, pur si simplu a rupt toate legaturile cu mine, mi-a spus doar ca o sa raman pentru totdeauna in sufletul lui si sa nu il mai caut ca il doare foarte mult.
Nu stiu cum sa fac sa trec peste asta, il visez noaptea, ii aud vocea si ma trezesc, mi-e foarte dor de el, nu ma pot impaca cu gandul ca nu il voi mai vedea...am impresia ca nu s-a terminat. Pana acuma toate visele si gandurile mele erau legate de el si dintr-o data m-am trezit fara "centrul meu de greutate".
Ma chinui foarte mult, ma tot intreb de ce se intampla asta? Noi doi ne-am inteles foarte bine, nici macar o data nu ne-am certat, mai ales ca stiu ca si el ma iubeste si sufera.
Tot ma rog sa imi dea dumnezeu putere sa accept voia lui, insa zilnic mi se umplu ochii de lacrimi, ma doare sufletul. Cei din jurul meu tot imi spun ca poate e mai bine asa decat sa sufar apoi ca ne este afectata casnicia din cauza mamei sale.
Numai ca eu nu gandesc asa, nu ii port pica deloc mamei lui, dimpotriva, mi-e dor de ea, am indragit-o in ciuda faptului ca uneori zicea unele lucruri care nu-mi cadeau bine.
Am totusi o varsta (28 ani) si imi doresc o familie, nu credeam inainte ca as putea sa simt o asemenea dragoste profunda si probabil nici nu voi mai putea sa las pe altcineva sa se apropie de mine, cum as putea sa fac asta din moment ce in sufletul meu este altcineva?
Sunt constienta ca sunt multi care au probleme mult mai mari decat mine insa sufletul meu e trist si ma doare. Ii multumesc lui dumnezeu ca sunt sanatoasa si ca am niste parinti care ma sprijina si ma iubesc, un serviciu bun si stabil, insa ma gandesc la el si la faptul ca el nu are sprijnul nimanui. Ma intreb care este scopul celor intamplate deoarece stiu ca fiecare lucru se intampla cu un scop, nu inteleg de ce a trebuit sa imi iasa el in cale si sa il iubesc asa mult daca nu este cel predestinat....???
Nu stiu ce as putea face sa ma impac macar cu ideea si sa imi gasesc linistea, sa imi gasesc alte scopuri si vise care sa nu fie legate de el, sa nu mai traiesc cu speranta ca poate se va intoarce....sa ma regasesc pe mine si sa ma indepartez de el

asa a fost voia maicii domnului,poate nu era potrivit pt tine cu tote ca tu crezi ca el era alesul.lasa-te in voia maicii domnului si iti va linistii sufletul.

[iustin10]

Dumnezeu este un Dumnezeu al bucuriei
Suferinta apare doar cand ne indepartam de El.
De ce apare ? Pentru ca El vrea cu gelozie sa ne faca fericiti si sa ne intoarca la El.
Dumnezeu este iubire, deci nu este impotriva iubirii .Doar ca nu trebuie sa iubim nimic mai mult decat pe El. Cine ar sti sa il iubeasca pe Dumnezeu , ar stii sa ii iubeasca si pe ceilalti .
Bucura -te in suferinta ta ,caci ea e binefacatoare,e ca o roua pentru sufletul tau ,si asa cum ai cunoscut puterea iubirii pamantesti,o poti cunoaste si pe cea a iubirii ceresti.
Roaga-te doar neincetat , cand iti vin ganduri , dureros de duioase , roaga te :Doamne Dumnezeu meu nu ma parasi ! Daca iti vei urla durerea care este foarte mare,si ajutorul lui Dumnezeu va fi pe masura .
Si un singur lucru sa ai in minte ,ca de abia dupa aceasta trecere prin valea plangerii ,vei invata cu adevarat sa iubesti ,inclusiv pe iubitul tau .Ca il vei redobandi linistita in mintea ta ,si nu vei mai suferi ,caci nu vei mai fi obsedata de barbatul din el,ci il vei iubi simplu si curat,ca om.
Erai rece ,deci aveai neoie de sentiment in viata ta .Acum a fost nevoie de suferinta ,ca sa ajungi in sfarsit la intelepciune,care este unirea mintii cu inima

[CristianV]

În prealabil postat de iustin10

Dumnezeu este un Dumnezeu al bucuriei
Suferinta apare doar cand ne indepartam de El.
De ce apare ? Pentru ca El vrea cu gelozie sa ne faca fericiti si sa ne intoarca la El.
Dumnezeu este iubire, deci nu este impotriva iubirii .Doar ca nu trebuie sa iubim nimic mai mult decat pe El. Cine ar sti sa il iubeasca pe Dumnezeu , ar stii sa ii iubeasca si pe ceilalti .
Bucura -te in suferinta ta ,caci ea e binefacatoare,e ca o roua pentru sufletul tau ,si asa cum ai cunoscut puterea iubirii pamantesti,o poti cunoaste si pe cea a iubirii ceresti.
Roaga-te doar neincetat , cand iti vin ganduri , dureros de duioase , roaga te :Doamne Dumnezeu meu nu ma parasi ! Daca iti vei urla durerea care este foarte mare,si ajutorul lui Dumnezeu va fi pe masura .
Si un singur lucru sa ai in minte ,ca de abia dupa aceasta trecere prin valea plangerii ,vei invata cu adevarat sa iubesti ,inclusiv pe iubitul tau .Ca il vei redobandi linistita in mintea ta ,si nu vei mai suferi ,caci nu vei mai fi obsedata de barbatul din el,ci il vei iubi simplu si curat,ca om.
Erai rece ,deci aveai neoie de sentiment in viata ta .Acum a fost nevoie de suferinta ,ca sa ajungi in sfarsit la intelepciune,care este unirea mintii cu inima

Ai scris niste cuvinte foarte frumoase ce numai adevar graiesc.

Si eu trec printr-o situatie asemanatoare. Am fost de m-am sfatuit cu duhovnicul meu, si urmatoarele cuvinte mi-au ramas in minte: Uneori poate te vei ruga lui Dumnezeu sa iti ofere ceva, in cazul tau, pe fostul tau iubit inapoi. Dupa multa ruga este posibil chiar sa se intample acest lucru. Dumnezeu doar ti-a indeplinit dorinta. Dar nu ai garantia ca va fi o relatie ce va dura. Se poate termina si tu vei suferi din nou. Cel mai bine, roaga-te lui Dumnezeu sa iti ofere ceea ce considera El ca este mai bine pentru tine. Numai El stie ce este in sufletul tau, in sufletul lui, in sufletele noastre. Numai el stie ce este mai bine pentru tine. Ai incredere, roaga-te la Maica Domnului, citeste "Acatistul Maicii Domnului - Bucuria tuturor celor necajiti" si cu credinta in Dumnezeu, te va ocroti si iti va da ce este mai bun in viata ta.

Din experienta personala, ma simt mult mai aproape de Dumnezeu, si durerea si suferinta a inceput sa se transforme in dragoste fata de Dumnezeu. Mi-a schimbat complet viata. Sunt mai calm, mai linistit, un om mai bun si mai aproape de Cel de sus.

[gabriela8]

Am citit cu atenţie postările şi Alin B a pus punctul pe I dacă aş putea spune aşa.
Deşi sub influenţa emoţiilor şi sentimentelor nu vezi realitatea încearcă să o vezi si nu mai trăi cu vise. Nu iţi fac bine, crede-mă, am trecut prin asta. Nu vei ajunge decât să respingi orice propunere a unui alt băiat şi nu e bine. Chiar dacă s-ar întoarce la tine, nu ai fi fericită. Te-a rănit odată, crezi că nu o va face din nou? În mintea ta îl aperi şi îl consideri potrivit pentru tine dar nu este din moment ce s-a separat de tine.
Nu renunţa la serviciul tău şi la siguranţa ta decât atunci când cel de lângă tine este un sprijin real, când merită să faci acest efort.
Nu cred ca ţi-ar plăcea ca soţul tău să fie un întreţinut şi viaţa impreună cu soacra e complicată oricât de amabilă e soacra. Niciodată nu vei avea legătura cu ea precum o are cu fiul ei.
Lasă-ţi inima liberă şi nu îndepărta pe nimeni din cei care ar dori să te cunoască. Nicidecum să nu îi compari, e cea mai mare greşeală şi rişti să rămâi singură.
Mai interesează-te despre familia lui, vezi cum sunt priviţi de vecini, poate ai surprize...

Minte senină şi în inimă lumină!

În prealabil postat de gabriela8

Am citit cu atenţie postările şi Alin B a pus punctul pe I dacă aş putea spune aşa.
Deşi sub influenţa emoţiilor şi sentimentelor nu vezi realitatea încearcă să o vezi si nu mai trăi cu vise. Nu iţi fac bine, crede-mă, am trecut prin asta. Nu vei ajunge decât să respingi orice propunere a unui alt băiat şi nu e bine. Chiar dacă s-ar întoarce la tine, nu ai fi fericită. Te-a rănit odată, crezi că nu o va face din nou? În mintea ta îl aperi şi îl consideri potrivit pentru tine dar nu este din moment ce s-a separat de tine.
Nu renunţa la serviciul tău şi la siguranţa ta decât atunci când cel de lângă tine este un sprijin real, când merită să faci acest efort.
Nu cred ca ţi-ar plăcea ca soţul tău să fie un întreţinut şi viaţa impreună cu soacra e complicată oricât de amabilă e soacra. Niciodată nu vei avea legătura cu ea precum o are cu fiul ei.
Lasă-ţi inima liberă şi nu îndepărta pe nimeni din cei care ar dori să te cunoască. Nicidecum să nu îi compari, e cea mai mare greşeală şi rişti să rămâi singură.
Mai interesează-te despre familia lui, vezi cum sunt priviţi de vecini, poate ai surprize...

Minte senină şi în inimă lumină!

Desigur, e bine sa stea tinerii singuri. Dar, daca nu se poate? Ce face un baiat cu venituri modeste care nu-si permite sa inchirieze o garsoniera? Isi duce parintii la azil pentru a se putea insura? Inchiriaza, totusi, o garsoniera, apoi se plange ca nu-i ajung banii?

Eu cred ca uneori ne mai si adaptam conditiilor concrete. Sigur ca locuirea impreuna cu parintii reprezinta o proba a rabdarii si necesita multa intelepciune din partea nurorii si a soacrei. Si frica de Dumnezeu.

[jalina]

În prealabil postat de iustin10

Dumnezeu este un Dumnezeu al bucuriei
Suferinta apare doar cand ne indepartam de El.
De ce apare ? Pentru ca El vrea cu gelozie sa ne faca fericiti si sa ne intoarca la El.
Dumnezeu este iubire, deci nu este impotriva iubirii .Doar ca nu trebuie sa iubim nimic mai mult decat pe El. Cine ar sti sa il iubeasca pe Dumnezeu , ar stii sa ii iubeasca si pe ceilalti .
Bucura -te in suferinta ta ,caci ea e binefacatoare,e ca o roua pentru sufletul tau ,si asa cum ai cunoscut puterea iubirii pamantesti,o poti cunoaste si pe cea a iubirii ceresti.
Roaga-te doar neincetat , cand iti vin ganduri , dureros de duioase , roaga te :Doamne Dumnezeu meu nu ma parasi ! Daca iti vei urla durerea care este foarte mare,si ajutorul lui Dumnezeu va fi pe masura .
Si un singur lucru sa ai in minte ,ca de abia dupa aceasta trecere prin valea plangerii ,vei invata cu adevarat sa iubesti ,inclusiv pe iubitul tau .Ca il vei redobandi linistita in mintea ta ,si nu vei mai suferi ,caci nu vei mai fi obsedata de barbatul din el,ci il vei iubi simplu si curat,ca om.
Erai rece ,deci aveai neoie de sentiment in viata ta .Acum a fost nevoie de suferinta ,ca sa ajungi in sfarsit la intelepciune,care este unirea mintii cu inima

Iti multumesc pentru vorbele intelepte. Voi incerca sa ma inarmez cu rabdare si rugaciune pentru a dobandi acea intelepciune de care am nevoie

[jalina]

În prealabil postat de CristianV

Ai scris niste cuvinte foarte frumoase ce numai adevar graiesc.

Si eu trec printr-o situatie asemanatoare. Am fost de m-am sfatuit cu duhovnicul meu, si urmatoarele cuvinte mi-au ramas in minte: Uneori poate te vei ruga lui Dumnezeu sa iti ofere ceva, in cazul tau, pe fostul tau iubit inapoi. Dupa multa ruga este posibil chiar sa se intample acest lucru. Dumnezeu doar ti-a indeplinit dorinta. Dar nu ai garantia ca va fi o relatie ce va dura. Se poate termina si tu vei suferi din nou. Cel mai bine, roaga-te lui Dumnezeu sa iti ofere ceea ce considera El ca este mai bine pentru tine. Numai El stie ce este in sufletul tau, in sufletul lui, in sufletele noastre. Numai el stie ce este mai bine pentru tine. Ai incredere, roaga-te la Maica Domnului, citeste "Acatistul Maicii Domnului - Bucuria tuturor celor necajiti" si cu credinta in Dumnezeu, te va ocroti si iti va da ce este mai bun in viata ta.

Din experienta personala, ma simt mult mai aproape de Dumnezeu, si durerea si suferinta a inceput sa se transforme in dragoste fata de Dumnezeu. Mi-a schimbat complet viata. Sunt mai calm, mai linistit, un om mai bun si mai aproape de Cel de sus.

Ai dreptate, la inceput m-am rugat pentru el, il vroiam inapoi, insa de o saptamana am realizat ca poate voia lui Dumnezeu este alta, sau poate toate astea ne ajuta sa crestem. Am inceput sa ma rog pentru linistea sufletului meu si ca Dumnezeu sa ma intareasca sa pot accepta voia Lui. Iti multumesc pentru rabdare si sfat

[jalina]

În prealabil postat de Yasmina

AlinB,a intuit foarte bine si cu realism cum sta treaba.
Ar trebui sa analizezi mai bine lucrurile,dar incercand sa-ti tii romantismul legat undeva,in timpul asta.

Eu nu inteleg de unde a dedus el ca nu are ce sa-ti ofere?!La ce se referea?
Eu stiu ca un viitor sot trebuie sa-ti ofere siguranta,statornicie si o anume maturitate in a manui aspectele concrete ale vietii,cu planuri la fel de concrete.
El are un job,o ocupatie?
Daca ti-a spus chiar cu aceste cuvinte ca nu are ce-ti ofere,atunci este clar si chiar ar trebui sa-i multumesti ca a fost sincer cu tine si te-a scutit de alte probleme pe tot parcursul vietii.
Sunt multe femei care se plang ca sotii lor sunt iresponsabili cu familia,cu copiii,nu cred ca ti-ai fi dorit sa ingrosi randurile.

Un barbat si o femeie nu se despart niciodata doar "pt a-i fi celuilalt mai bine".Mai bine,nu poate exista in afara relatiei,cand vorbim de persoane implicate emotional,sentimental.

nota:un barbat care plange in timp ce discuta cu mine,imi da senzatia de minim control,de sentimentalism dus la extrem,poate chiar teatralizare...(cu exceptia cazurilor cand plange la inmormantarea parintilor).
De ce crezi ca acest atuu este unul foarte important?Barbatii pot fi sensibili si fara a boci in fata ta liber,ca si copiii...

Da, are un job si o pozitie sociala destul de buna, acuma cu salariul e de discutat ca e ca la multi, la nivel mediu ceea ce pe el il frustreaza. Vrea un salariu bun ca sa isi poata lua o casa.
Nu vreau nici eu ca partenerul meu sa boceasca toata ziua, s-a intamplat doar de cateva ori cand trebuia sa plec de langa el pentru o perioada.