Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Tainele Ortodoxiei > Pocainta
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #21  
Vechi 17.09.2013, 19:49:52
Mena59 Mena59 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 20.11.2012
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 362
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan Vezi mesajul
Ca și "Personalitatea" ori, bunăoară, "Mântuirea", termenul "Atenție" ridică din capul locului o dilemă: cum vom vorbi în mod obiectiv, generalizînd și abstractizînd (sau mai degrabă în ordine inversă), despre un fenomen al cărui sens e roditor doar ca act concret, subiectiv, strict personal?
O dilemă asemănătoare avem de înfruntat și când vorbim despre "eu", "conștient", "subconștient", "păcat", "mândrie", "smerenie", "bucurie" ș.a.m.d.
Toți termenii prin care noi dorim să desemnăm o manifestare sau alta a vieții sufletești se lovesc de aceeași piedică: vorbim "despre" când, de fapt, deja suntem conținuți înlăuntrul fenomenului dezbătut. Și uneori, numindu-l, el își ia, spontan, zborul... Spre continua împrospătare a conștiinței noastre....

Acest frumos obstacol face parte, cred, din darurile lui Dumnezeu pentru om!

Am voit să propun acest subiect deoarece ieri, într-o discuție cu un bun prieten (Tudor), am fost întrebat: "Cum să fiu, concomitent, atent la: lumea din jur, lumea mea interioară și totodată la Dumnezeu? Că-mi e tare greu... Uneori sunt atent la lucruri dar nu mai sunt atent la mine și la Domnul, alteori sunt atent la un gând sau la o emoție însă dau cu capul în ușă, alteori sunt atent la Domnul, rugîndu-mă, dar mă împiedic de oameni pe stradă... Cum să fac, oare? Deși, îmi dau seama, am început să pun uneori întrebări prea grele pentru un singur om..." - Voi întreba, în acest caz, pe forum - am replicat eu.

Un monah, a continuat Tudor, e un om care, dacă înțeleg bine, a unit printre altele și orientările atenției într-o singură "poiană". Când șarpele vine să fure mărul de aur, a continuat el, imaginînd cu larga mea încurajare decorul, se oprește în ierburi; pentru că ele sunt dintr-odată săbii tăioase, prin harul atras de rugător. Dar dacă omul uită să se lege de Dumnezeu prin rugăciune, șarpele trece ușor printre gânduri și printre alte plante sufletești și pătrunde în lumina poieniței, iar noi credem atunci că e o floare de-a noastră, nu știu cum devine posibil asta, iar noi o primim bucuroși și ne tot minunăm de ea. Dar nu-i așa! Ci e doar o păcăleală, pentru că nu am fost atenți la toate câte ni se-întâmplă deodată. Alegem înainte să avem toate datele problemei, nu-i așa?
Un monah poate lucra toată viața unimea atențiilor (că sunt măcar trei) și dacă reușește să învețe ceva, atunci el devine gheron prin nevoință și har, nu-i așa?

Frumoasa (cred) și neașteptata dilemă pe care mi-a expus-o Tudor, iată o propun spre dezbatere aici: Avem nevoie să fim atenți la trei deodată? Dacă da, ce ne împiedică s-o facem? Și cum putem să aducem în comuniune, concomitent sau, mă rog, cât mai frecvent, atenția externă cu atenția internă și cu atenția la Dumnezeu?

Sau, poate, m-am pripit să dau prea multă atenție unor copilării?...

P.S. Am ales să propun subiectul la secțiunea "Pocăința" întrucât pocăință fără strunirea atenției nu prea văd să se poată desfășura. De fapt, în afara atenției toate merg strâmb (sau nu?) în planul conștient al omului, presupun.
Cred ca stiu sa raspund la intrebarea pusa de Tudor. Este atat de simpu! Dar atat de greu...
Se poate aduce in comuniune atentia externa cu atentia interna su cu atentia la Dumnezeu doar... tacand.
Tacerea este cea mai de pret dar si cea mai inaccesibila comoara.
Reply With Quote
  #22  
Vechi 17.09.2013, 21:24:28
florin.oltean75's Avatar
florin.oltean75 florin.oltean75 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.933
Implicit

Atentia este un factor mental care insoteste orice forma de constientizare.

Functia atentiei este aceea de a misca, dirija si focaliza mintea pe obiectul constientizarii.

Atentia este de patru feluri:


1.atentie nevoitoare

2.atentie rar-intrerupta

3.atentie neintrerupta


4.atentie spontana



In cazul atentiei nevoitoare mintea se straduieste sa mentina obiectul atentiei (de exemplu “prezenta Lui Dumnezeu”) dar il uita, cu intermitenta, intr-un interval relativ scurt de timp (10 min).

De fiecare data cand este pierdut obiectul atentiei este nevoie de reinnoirea efortului de refocalizare a mintii. De aceea se numeste atentie nevoitoare.


Atentia rar-intrerupta este o forma de atentie imbunatatita, superioara celei nevoitoare, care insa ramane afectata de ingreunarea mintii sau excitabilitate – fie pierde claritatea, fie aluneca prin interferenta altor ganduri.


Atentia neintrerupta este o forma de atentie in continuumul careia nu se mai manifesta niciun tip de obstacol, grosier sau subtil, - alunecarea mintii sau pierderea claritatii. Insa, este nevoie de un minim efort pentru pastrarea focalizarii.

Atentia spontana este perfecta, continua si fara efort.
__________________

Reply With Quote
  #23  
Vechi 18.09.2013, 02:06:05
cezar_ioan cezar_ioan is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.11.2012
Locație: Benidorm, Hotel Bali
Mesaje: 1.946
Implicit

Florin, poate că acum e timpul să ne spui ceva și despre distractori, respectiv despre "imunitatea" atenției (sau a persoanei) față de acești distractori.
La prima vedere, s-ar părea că distractorii care acționează la nivelul atenției nevoitoare sunt mai eficienți (în sensul efectului lor perturbator) decât cei care acționează în celelalte stadii ale dezvoltării atenției/persoanei/credincioșiei.
Cum e, de fapt, după cunoștințele tale?
Ipoteza mea e că distractorii sunt din ce în ce mai puternici dar impactul lor e din ce în ce mai puțin eficient asupra rugătorului, pe măsură ce omul e săltat spre puteri de concentrare superioare. Temelia, însă, e nevoința. Adică renunțarea la prețuirea unor categorii de stimulări, mai exact asupra unor tipuri de nevoi (joase, gregare, pământești).
"Lasă toate ale tale..."
Dar poate omul să lase, dacă nu e ajutat? Dacă nu are om,
cum ajunge el în scăldătoare?....
Reply With Quote
  #24  
Vechi 18.09.2013, 22:37:42
florin.oltean75's Avatar
florin.oltean75 florin.oltean75 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.933
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan Vezi mesajul
Florin, poate că acum e timpul să ne spui ceva și despre distractori, respectiv despre "imunitatea" atenției (sau a persoanei) față de acești distractori.
La prima vedere, s-ar părea că distractorii care acționează la nivelul atenției nevoitoare sunt mai eficienți (în sensul efectului lor perturbator) decât cei care acționează în celelalte stadii ale dezvoltării atenției/persoanei/credincioșiei.
Cum e, de fapt, după cunoștințele tale?
De fapt, nu exista "distractori".

Problema consta in modul in care mintea noastra se raporteaza la stimuli.

Nu fosnetul frunzelor sau zgomotul strazii sunt "distractorii", ci insasi modul in care mintea noastra reactioneaza pe baza reflexelor psihice si conditionarilor anterioare.

Stimulii ("ispitele"), de fapt sunt foarte buni, pentru ca ne arata care este starea noastra de fapt, reactiva sau intelegatoare. Ne permit sa elaboram, sa aplicam corectii si sa verificam daca am invatat lectia.

Cele patru tipuri de atentii sunt patru stadii de evolutie a mintii, culminand cu "linistirea" -atentia spontana - (atentia permanenta la Dumnezeu fara efort). Aceasta atentie induce o suplete minunata a trupului si mintii. Daca mintea devine clara si linistita si trupul o urmeaza docil.

"Atentia nevoitoare" este inceputul "lucrului in via Domnului." Mintea este in acest stadiu neimblanzita, plina de ganduri, de frici, impartita, instabila, ca o flacara care se apleaca cu usurinta incotro bat rafalele stimulilor dinlauntru si dinafara.

Cand atentia devine spontana, adica este atinsa "Linistirea" stimulii nu mai au nicio putere asupra mintii. Aceasta ramane permanent in odihna, ca un ocean imens perfect linistit si limpede.
Metaforic, mintea este atat de puternica si adunata in ea insasi, incat apare ca "infricosatoare" pentru orice forma de distragere. Este ca un soare stralucitor care lumineaza in toate directiile. Nimic nu se poate strecura in ea fara sa fie descoperit si evaporat.

Citat:
Ipoteza mea e că distractorii sunt din ce în ce mai puternici dar impactul lor e din ce în ce mai puțin eficient asupra rugătorului, pe măsură ce omul e săltat spre puteri de concentrare superioare. Temelia, însă, e nevoința. Adică renunțarea la prețuirea unor categorii de stimulări, mai exact asupra unor tipuri de nevoi (joase, gregare, pământești).
"Lasă toate ale tale..."
Dar poate omul să lase, dacă nu e ajutat? Dacă nu are om,
cum ajunge el în scăldătoare?....
Sunt de acord cu ipoteza ta, cred ca asa este.

Linistirea este prima mare realizare duhovniceasca la care suntem chemati cu totii.

Urcusul contemplativ practic incepe cu aceasta bunatate sufleteasca extraordinara. Este mult drum pana la desavarsire, dar dupa ce am atins linistirea urcusul este mai usor, panta este mai lina si mai sigura.

Ca sa adunam mintea in ea insasi si sa o urcam la Dumnezeu, in mod necesar trebuie sa ne dezlipim de cele lumesti. Putini o pot face cu adevarat. Insa fiecare trebuie sa incerce, dupa puterile sale.

Linistirea este mai inainte de toate "harica".

Aceasta inseamna ca nu este suficienta o stabilizare a mintii pe un concept sau idee neutra. Mintea trebuie sa se indeletniceasca cu multe si felurite cugetari sfinte, pentru ca prin acestea curge nectarul de Sus. Doar harul are puterea sa tina mintea nemiscata si fericita. Cei care se nasc inzestrati de Dumnezeu nu parcurg in mod necesar etapa atentiei nevoitoare, cu putina rugaciune acestia pot atinge linistirea. Insa ei sunt exceptii.
__________________


Last edited by florin.oltean75; 18.09.2013 at 22:44:37.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare