|
|
|
|
|
#2
13.10.2014, 14:56:54
|
|||
|
|||
Da, Dumnezeu stie toate limbile si ii aude pe toti care se roaga, fiecare in limba lui.
La judecata particulara nu stiu daca vom vorbi romana sau vom vorbi limba universala a sufletelor si a fiintelor fara de trup, oricum ne vom intelege, dar cred ca asta e mai putin important pentru noi, important ce e sa scapam de iad si sa intram in Rai. Da, de asta ne mai tine pe pamant, ne asteapta sa ne schimbam, sa ne pocaim. De fapt cred ca ne ia cand doreste dupa a Sa intelepciune, ca daca e sa ne analizam, nicicand nu suntem gata de plecat (la Rai ma refer, pentru ca acolo speram a ajungem). Sfiintii nu aveau frica de ziua mortii, noi care ne stim cu multe pacate avem frica si mai ales avem frica ca vine si judecata. 
|
|
#4
14.10.2014, 09:34:45
|
||||
|
||||
|
Citat:
Pocaiti-va nu inseamna TREMURATI LA COMANDA si nu inseamna SIMULATI FRICA in fata lui Dumnezeu. Frica pe care o propui tu este una mincinoasa si falsa. In fata lui Dumnezeu nu cred ca trebuie sa existe frica, sa nu in sensul celei pe care o propui tu. Asumare a pacatelor da. Asumare completa a tuturor greselilor da. Parere de rau, remuscare, mustrare de constiinta ta. Teama de a gresi da. Parere de rau ca nu ai facut totul pentru a indrepta da. Este o mare problema atunci cand "AI FRICA DE DUMNEZEU". Si problema este una duhovniceasca. Daca in constiinta ta nu simti putina liniste si putina pace inseamna ca "nu lucrezi" pentru mantuire. Poate frica pe care o simti tu este O LENEVIRE SI O LENE MAXIMA, mustrata de Dumnezeu. In toata mistica ortodoxa din ce am citit eu, nevoitorul este rasplatit cu bucurie si cu liniste a constiintei. Iar aceasta mustrare a constiintei vine din pacat, neindeplinirea datoriilor. Poate ar trebui sa-ti reevaluezi nevointa ta duhovniceasca. Sau poate demonii te chinuie daca ai o constiinta prea sensibila, exagerand aceasta "frica". Mai vorbeste si cu altii si te povatuieste. Sau poate gresesc si eu...
|
|
|
Mod linear
