Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Tainele Ortodoxiei > Pocainta
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 03.03.2009, 01:23:24
windorin's Avatar
windorin windorin is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.10.2006
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.402
Implicit iertam sau "ne furam caciula" ?

Ravna noastra de a ierta grabnic si viclenia diavolului ne pot crea probleme. Adica putem crede ca am iertat, fara a ne mai cerceta inima si fara a vedea cu adevarat daca am iertat.

Iertam cu adevarat sau doar tacem si ocolim "problema" ?!

Iertam atunci cand stam fata in fata cu cel/cea care ne-a gresit.. si inima noastra nu simte nici o miscare de mahnire, manie, ura sau tristete. Insasi antipatia este un semn al neiertarii, ascunse in inima noastra.

Iertarea este starea in fata "problemei" si privirea acesteia cu dragoste.

Credeti ca ati iertat deplin ? Intalniti-va cat mai des cu cei pe care i-ati iertat ! Atunci inima va da seama de iertarea sustinuta de minte.
Reply With Quote
  #12  
Vechi 03.03.2009, 02:08:56
Agkelos Agkelos is offline
Member
 
Data înregistrării: 26.02.2009
Locație: Cluj
Mesaje: 83
Implicit

Citat:
În prealabil postat de dorinastoica14
A ierta cred ca inseamna a-l iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti
Foarte frumos spus, si sunt de acord cu tine.

Imi amintesc de un citat gasit pe un blog: "Iertarea nu are nimic de a face cu meritul cuiva de-a fi iertat – este un act de dragoste, nu de dreptate", Peter Horrobin.
__________________
"Iata, Eu va trimit pe voi ca pe niste oi in mijlocul lupilor; fiti dar intelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii." - Matei 10:16
Reply With Quote
  #13  
Vechi 03.03.2009, 02:34:00
skylimit skylimit is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 03.03.2009
Mesaje: 4
Implicit

Ce e iertarea?

Se poate spune ca unii din noi iertam mai usor in vreme ce altii mai greu.
Putem sa spunem ca exista o inclinatie naturala de a ierta, un fel de inclinatie genetica?

Se spune ca bunul simt este nascut in om, de ce nu ar fi asa si cu bunatatea, dispozitia de a ierta.

Se poate spune ca daca unii pot sa ierte mai greu este din cauza ca ei mostenesc pacatele stramosilor si deci si neputinta de a ierta?

Putem sa spunem ca iertarea sau neiertarea este transmisibila genetic?

Sa ne aducem aminte de povestea biblica dintre Sara si Agar pe care Sara a izgonit-o si apoi in istoria civilizatiei umane au rezultat 2 popoare: arabii si evreii. Si iata ca nici in ziua de azi nu s-au iertat unii pe altii!

Ce parere aveti?

si apoi in ce-i priveste pe barbati ... bine se zice in popor ca mila barbatului e ca umbra c... (ma iertati de aluzie la aceasta expresie dar c... nu are umbra, stiti si voi).

oricum, putini sunt oamenii care pot sa nu tina minte raul, sa fie buni desi li s-a facut rau, sa faca parte dintre spiritele inalte, de ce oare? iertarea face parte din lucrurile inalte si inaltatoare.

in general oamenii frustrati iarta mai greu in vreme ce cei ce nu au si nu au avut niciodata complexe de nici o natura sunt senini, veseli si increzatori in fortele lor - deci in acest entuziasm, ei iarta tot si toate.

Dar poate ca ei sunt de Dumnezeu alesi sa fie asa pt. ca multi sunt chemati dar putini alesi, nu-i asa?

Si apoi cum ne-am permite noi sa nu iertam cand Dumnezeu ne iarta atatea?
__________________
Nu cunosc alta forma de superioritate umana, in afara de Bunatate.
Reply With Quote
  #14  
Vechi 20.03.2009, 21:09:38
laraG laraG is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.10.2008
Locație: timisoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 425
Implicit

Este legea cea mai sfanta si mai omeneasca si cea mai puternica dintre puteri;face bine celui ce o acorda si totodata, celui ce o primeste.Uneori nu este decat o fata a razbunarii.
__________________
"Nu va temeti de cei care ucid trupul si dupa aceea nu pot face nimic mai mult...Temeti-va de acela care , dupa ce a ucis , are putere sa arunce in gheena;adevar spun, temeti-va de acesta"(Lc.12,4-5)
Reply With Quote
  #15  
Vechi 20.03.2009, 22:24:00
dorinastoica14
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de laraG Vezi mesajul
Este legea cea mai sfanta si mai omeneasca si cea mai puternica dintre puteri;face bine celui ce o acorda si totodata, celui ce o primeste.Uneori nu este decat o fata a razbunarii.
Am întâlnit persoane cărora cerându-le iertare nu ți-o acordă tocmai pentrucă știu că ți-o dorești atât de mult!Te pedepsesc cu neiertarea bucurându-se că suferi.Părerea mea că aceștia sun fii ai întunericului în care trăiesc și în care își vor trăi și veșnicia.
Reply With Quote
  #16  
Vechi 20.03.2009, 22:32:55
dorinastoica14
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de windorin Vezi mesajul
Ravna noastra de a ierta grabnic si viclenia diavolului ne pot crea probleme. Adica putem crede ca am iertat, fara a ne mai cerceta inima si fara a vedea cu adevarat daca am iertat.

Iertam cu adevarat sau doar tacem si ocolim "problema" ?!

Iertam atunci cand stam fata in fata cu cel/cea care ne-a gresit.. si inima noastra nu simte nici o miscare de mahnire, manie, ura sau tristete. Insasi antipatia este un semn al neiertarii, ascunse in inima noastra.

Iertarea este starea in fata "problemei" si privirea acesteia cu dragoste.

Credeti ca ati iertat deplin ? Intalniti-va cat mai des cu cei pe care i-ati iertat ! Atunci inima va da seama de iertarea sustinuta de minte.
Teoretic este posibil ce spui.Am experimentat aceasta.Am inima plină de dragoste pentru ei dar,ori de câte ori încerc să mă apropii de ei mă alungă iar.Sunt doar un om obișnuit cu limite și cu scăpări.
De când îi ocolesc mi-am găsit liniște și nu mă mai tulbur.Politica lor este"cine este vinovat să plătească",nu iartă și nu uită nimic.Blestemă,urăsc și așteaptă să vadă căzând capete și se bucură când se întâmplă așa.
Tot ce pot face este să mă rog pentru ei și să mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat această încercare a puterii de a ierta.
Reply With Quote
  #17  
Vechi 30.03.2009, 17:10:29
Anca-Miha
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Parintele Nicolae Steinhardt

1. Iertarea gresitilor nostri e simpla, elementara si les*nicioasa. Omul de treaba iarta fara a se lasa prea mult ru*gat si de indata da glas magicei formule atat de proprie fiintei simtitoare si ganditoare: te iert, Dumnezeu sa ne ierte pe toti. El stie ca este de asemenea supus greselii si cunoaste, ori poarta din fire in adancul sinei sale, textul Sfantului Apostol Pavel: "Nu este drept unul; nu este cel ce intelege, nu este cel ce cauta pe Dumnezeu; toti s-au abatut, impreuna, netrebnici s-au facut; nu este cine sa faca binele, nici macar unul nu este."

Felul acesta direct, limpede si usor de iertare implica to*tusi doua adaosuri:
a) Nu putem ierta decat raul facut noua personal, nu al*tora. Cand un frate al nostru e nedreptatit, insultat, lovit, ocarat, inselat, nu avem nici o cadere a ierta, noi, pe fapta*sul raului. Cu atat mai putin cand nu mai e vorba de un in*divid, ci de un grup de oameni ori de o colectivitate intreaga. Daca o asemenea colectivitate ori o natiune ajunge a fi obiect de discriminari de orice natura, daca e prigonita, saracita, batjocorita, mintita, napastuita, impilata s.a.m.d., ne este oprit a ierta in numele ei, nu avem calitatea de a o face. Nicolae Iorga, nu numai neintrecut istoric, dar si cuge*tator adanc, era convins de lucrul acesta, afirmand si el ca fiecare poate ierta numai raul facut lui insusi, nu altuia ori altora.

b) Nu ajunge sa ierti, mai e neaparat nevoie sa si uiti. Iertarea neinsotita de uitare nu inseamna nimic, e vorba goa*la, vorbarie, flecareala, amagire si masca a tinerii de minte a raului. Am cunoscut un preot, om de mare isprava (mi-a fost candva duhovnic), parintele George Teodorescu din Bucuresti. Obisnuia sa spuna enoriasilor sai: "Vin la mine barbati ori femei si graiesc: de iertat il iert sau o iert, dar de uitat nu pot uita. Le raspund: zici ca ierti, dar ca nu poti uita. Prea bine. Ti-ar placea insa, dupa ce te voi fi spove*dit si-ti voi fi pus patrafirul pe cap si voi fi rostit: te iert si te dezleg, sa vezi ca sare Hristos de colo si-mi striga: l-oi fi iertand, Sfintia Ta, dar sa stii ca Eu unul nu-l uit. Aud?"

Ca uitarea e mai anevoioasa decat iertarea nu incape iarasi dubiu. E cu adevarat grea. Dar nu-i oare intreg crestinis*mul greu ? Cei care vin la Hristos neluand aminte la paharul pe care l-a baut (paharul amaraciunii, si pana la fund) si la botezul cu care S-a botezat (moartea pe cruce) dau dovada ca nu stiu carui Dumnezeu se inchina si in ce obste se afla. Desigur ca uitarea e grea, precum greu ii este oricui sa-si iubeasca vrajmasii, sa intinda obrazul stang dupa ce i-a fost lovit cel drept, sa nu pacatuiasca nu numai cu fapta, ci nici cu gandul, sa aduca la indeplinire toate atat de subtilele si radicalele porunci ale Predicii de pe Munte si, in general, tot ceea ce Domnul cere de la acei care tin si cuteaza sa se numeasca ucenicii Lui.

2. Iertarea celor carora noi le-am gresit pare a fi un pa*radox, de nu un sofism, si ar constitui o contradictie, o for*mulare absurda. Cum oare am ierta noi pe cel de catre noi vatamat ? Nu-i limpede ca lumina zilei ca lui ii incumba a ne ierta, eventual, pe noi ?

Si totusi, formularea nu e gresita ori fortata si nu incape indoiala ca de tot gingas ne este a ierta pe cei carora noi le-am gresit, adica pe acei carora le-am dezgolit si dezvaluit toata nimicnicia, slutenia sufleteasca, nerozia, rautatea, necinstea, salbaticia, perfidia, nestapanirea, josnicia, badarania ori ne*trebnicia noastra. Pe cei in prezenta carora ne-am desertat strafundurile tulburi ale subconstientului, ne-am dat arama pe fata si poalele peste cap, ne-am facut de basm, de ocara si de minune ii uram. Nu lor ne-am aratat cu infatisarea noas*tra cea mai murdara si mai ticaloasa ? Nu-i nevoie de prea rafinata psihologie pentru a intelege ca de mult mai multa rusine si ciuda avem parte cat priveste pe cei carora le-am gresit noi decat in privinta celor care ne-au gresit noua, care s-au compromis ei in prezenta noastra.

3. Grea este iertarea rubricata sub numarul 2, insa mai greu ne este a ne ierta pe noi insine. Iertarea aceasta de sine reprezinta probabil etapa care implica efortul cel mai pe*nibil si mai sustinut intru biruirea poftei de infrangere si de adapostire in deznadejde salasluitoare in tot omul pa*catos, prototip al defetistului integral.

Dupa ce ne-am cait amarnic, ne-am marturisit fara re*ticente, ne-am implinit canonul, am facut penitenta, ne-am cerut din inima, suflet si cuget iertare si am varsat lacrimi*le ispasirii, urmeaza ca, in deplina smerenie si nu fara cu*tremur, sa ne iertam pe noi insine. Psalmul 50, desigur, ne indeamna sa ne cunoastem faradelegea si vrea sa ne fie pa*catul nostru pururea in fata noastra. Iata un sfat admirabil. Dar pastrarea aceasta a pacatului in cugetul nostru sa nu inceapa a dospi si a se preface in izvor de inveninare si de cadere in obida, pentru care nu exista leac. Amintirea vie a pacatului poate fi salutara; nu-i mai putin adevarat ca poa*te declansa otravirea lenta a constiintei.

4. De aceea chiar, trecand la al patrulea aspect al iertarii, ne pomenim atat de putin pregatiti a crede ca Dumnezeu ne va ierta pacatele, oricat de sincera si de fierbinte ar fi cainta noastra. Dumnezeu, din fericire, e nespus mai bun decat noi si e intotdeauna dispus a ierta. Omului insa, prea putin in*clinat prin insasi firea lui cazuta a crede in bunatatea altora si prea putin pornit a se ierta si pe sine, ii trebuie un efort considerabil ca sa creada cu adevarat in posibilitatea sterge*rii depline a pacatelor sale.

Vechea perspectiva a talionului si a compensatiei mai dainuieste in cugetul sau, impotrivin-du-se invataturii lui Hristos, care nu pentru cei sanatosi, drepti si buni a venit in lume, ci pentru cei pacatosi. In Ve*chiul Testament, Dumnezeu i Se dezvaluie lui Moise numai ca legiuitor si aspru judecator; Hristos desavarseste reve*latia si ne descopera Sfanta Treime fauritoare, mantuitoare si mangaietoare, adica pe Dumnezeul indurarii. De nici un folos nu ne este a crede ca Hristos e Man*tuitorul daca nu credem tot atat de puternic, fiecare, ca si pentru mine a venit, ca sa ma mantuiasca pe mine, ca Man*tuitor al meu.

Unora li se pare, poate, ca pacatele savarsite de ei intrec, pana si capacitatea iertatoare a lui Dumnezeu. Intrucat gandul acesta isi are obarsia in teama de Domnul, in umi*linta, scrupul si delicatete a constiintei, e tamaduitor si bun. Daca insa e pricinuitor de indoiala in eficacitatea pocain*tei, in puterea si bunatatea lui Dumnezeu - ca pentru Iuda, si e deci tocmai al deznadejdii - se transforma in pacat a carui virulenta poate frange iubirea de oameni a Ziditoru*lui.

Pe de alta parte, mai inseamna a trece peste foarte pre*cisele cuvinte ale Sfantului Apostol Pavel de la I Cor. 6, 9-11, care dau categoric solutia problemei: "Nu stiti, oare, ca nedreptii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu ? Nu va amagiti: nici desfranatii, nici inchinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii; nici furii, nici la*comii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu. Si asa erati unii dintre voi." Pana aici textul e constatator si rece. Imediat insa to*nalitatea se schimba si apare fagaduinta iertarii daca s-a ivit cainta. Metanoia rastoarna situatia si deschide orizontul mantuirii: "Dar v-ati spalat, dar v-ati sfintit, dar v-ati in*dreptat in numele Domnului Iisus Hristos si in duhul Dum*nezeului nostru."

Poate ca e bine sa ne aducem cat mai des aminte de cuvan*tul Sfantului Isaac Sirul: "Nu huliti spunand ca Dumnezeu e drept!", cuvant la prima vedere paradoxal si scandalos, in fapt profund ortodox si adevarat si neavand de ce ne sminti. Caci daca Dumnezeu ne va judeca numai dupa dreptate, suntem cu totii pierduti, nici unul nu va iesi izbavit din-tr-o judecata exclusiv dreapta si contabila. Dumnezeu care - din dragoste pentru fapturile Sale - a fost drept, inga*duind sa moara pe cruce Acel Nevinovat, nu este, spre fe*ricirea si nadejdea noastra, drept in intelesul strasnic si neinduplecat al termenului.

Dumnezeul nostru - Sfanta Trei*me - e Dumnezeul milei, care e un sinonim al "nedreptatii", adica al unei dreptati mai adanci, mai cuprinzatoare, mai tainice, unei dreptati de ordin superior. in mila Sa nespu*sa, Dumnezeu (despre care s-a spus ca din douazeci si patru de ore sta pe tronul dreptatii numai una, iar celelalte le petrece pe tronul milostivirii) poate si voieste sa ne ierte si sa ne mantuiasca.

A ierta este in esenta un atribut dumnezeiesc (iertarea omeneasca aparand, in consecinta, ca inca o proba a pre*zentei suflului divin in faptura). Singur Hristos poate ca, dintr-o stersatura de burete, sa curete o intreaga tabla nea*gra plina de pacate, poate albi pelicula pe care s-au inregis*trat toate faptele si gandurile rele ale unei vieti omenesti. Straduindu-ne a ierta si invatandu-ne a practica si iertarea sub formele ei mai subtile (pe cei carora le-am gresit noi, pe noi insine dupa ce ne-am cait cu adevarat), ne apropiem de intelegerea iertarii divine.
Reply With Quote
  #18  
Vechi 30.03.2009, 17:25:21
janina janina is offline
Banned
 
Data înregistrării: 07.03.2009
Locație: bucurești
Mesaje: 92
Implicit

Iertarea este dragoste care tot din ea de la un pas se poate transforma în ură -dar în timp se poate -A ierta e creștinește
Reply With Quote
  #19  
Vechi 30.03.2009, 18:12:44
costel's Avatar
costel costel is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 22.09.2006
Mesaje: 4.827
Implicit

Iertarea este insusirea care-l aseamana in modul cel mai inalt pe om cu Dumnezeu. Cand vorbesc de iertare, imi dau seama cat de departe sunt de Dumnezeu. De multe ori, in loc sa iert, ma aprind. E adevarat ca nu dureaza mult focul, dar nici nu trebuie, de vreme ce mistui relatia cu semenul meu. Nu-i usor sa ierti, dar iertand, faci usor trecerea la asemanarea cu Dumnezeu.
Reply With Quote
  #20  
Vechi 30.03.2009, 22:46:06
Thheo Thheo is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.10.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 183
Implicit

Ce e iertarea?.....ceva greu de facut....am gresit ....nu e ceva grav....as vrea sa-mi cer iertare si stiu ca o voi primii dar cu timpul cei care m-au iertat vor incepe sa ma ocoleasca....se vor departa de mine....cu zambetul pe buze....
__________________
"Și Iisus i-a zis:Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău:iată întâia fi cea mai mare poruncă.Iar cea de a doua asemenea cu aceasta:Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți".
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Iertarea pacatelor ca urmare a milosteniei? costel Spiritualitatea ortodoxa 27 05.03.2013 15:31:12
Pacatul si Iertarea Mosh-Neagu Pocainta 26 28.01.2013 18:45:08
despre iertarea pacatelor alinuu Intrebari utilizatori 23 06.07.2011 19:08:46
Iertarea de aproape contradictorie Matei 18 cu 15-17 Radu32 Despre Sfanta Scriptura 23 06.08.2010 10:38:13
Iertarea! amatyyy Umanitare 26 17.05.2009 13:56:37