Lenea ne indeparteaza de Dumnezeu ( din invataturile Sf. Parinti )

[cocorel]

În prealabil postat de cristiboss56

Echilibru , discernamant , cumpatare . . . si mult mai mult , precum : Dreapta credinta ( ORTODOXA )in Iisus Hristos -dreapta socoteala sau cumpana dreapta . Sa nu uitam ce spune Sfanta Scriptura :" Nu te abate nici la dreapta nici la stanga . Calea de mijloc este cale imparateasca " . Parintele Cleopa accentua : Credinta care nu are echilibru , fara dreapta socoteala se numeste fanatica . O ia intr-o parte si mai incolo se rastoarna ! .

Cam un fel de cumpatare atunci ar fi.Sa impletim una cu alta adica rugaciunea si mersul la Biserica cu celalte indatoriri dara fara sa exageram intr-o parte ca atunci se strica echilibrul vietii.Dumnezeu stie cand nu te duci la Biserica ca ti-ai gasit pretext sau chiar nu ai putut si eu inteleg ca nici sa mergi la Biserica ca fanaticii in timp ca maica-ta bolnava are ceva nevoi urgente.Dumnezeu poate intelege orice daca esti sincer si nu lenevesti.

[vsovivi]

Aşa este, sunt foarte leneş şi trândav deci sunt înţelept căci toată ziua reuşesc să nu fac altceva decât să-mi închipui că lucrez şi că am lucrat... deci îmi pare că am strâns toată marea cu sarea în ştergar.

E ca şi când ai sta de parcă ai lucra, şi totul e atât de rodninic... de parcă ai lucra şi nu ai sta deşi e clar că e dejabba... şi mă simt atât de inteligent că văd că las după mine atât de multe viclenii ce or să aducă roade... aşa îmi pare că...

...Nu ştiu, să fi ajuns deja un sfânt?
Aşa am impresia...
...că parcă prea mulţumit sunt de mine... însumi...
...că... nu fac nimic... rău. Şi e rău asta?

Şi să mai împletesc şi sfori? Păi nu sunt destule? Şi cine oare să aibă nevoie de sforile mele? Şi cu sforile ce se trage cu ele? Nu e mai simplu să tragi ispisisikaa de codiţa pierdută ?.. căci a ascultat sărăcuţul ursuleţ de sfatul vhulpii argintii şi a pescuit ca prostul iarna cu codiţa în lac? Şi a îngheţat lacul...

Bine că a venit primăvara.

[cristiboss56]

În prealabil postat de vsovivi

Aşa am impresia...
...că parcă prea mulţumit sunt de mine... însumi...
...că... nu fac nimic... rău. Şi e rău asta?

Nu stiu ce sa zic , dar parca trantorii sfarsesc tragic in familia de albine , acum bine , asa sunt ei lasati de Dumnezeu , pe cand la noi e complet alta problema . . . ! Ei , trantorii cat sunt buni de ceva , sunt acceptati , apoi PAC , si gata !

[vsovivi]

Ştii ce am observat, că defapt lenea, trântoreala, este târâtă de lăcomuţu-ţuţu la o râvnă foarte serioasă... munceşte ia parcă ceva, lucrează, crează, se străduie, adică face, face ia ceva lenea, îşi stârneşte omul lenea de parcă ar fi inima, şi cu lenea asta stârnită şi speriată de bombe, apoi se trufeşte crezând că are roade, că are merite, ale Duhului, căci prin târâciunea asta care ascultă de trebe, trebe, şi crede credulul-bulul ceea ce-i trebe gLumii, un fel de morală a gLumii, şi aşa se sminteşte omul şi se simte ceva sfinţişor că dă lecţii şi se lăfăie înfoiat... defapt nu face decât să-şi mintă conştiinţa care îi repetă mereu:

-Mă, tu nu faci nimic util şi stai tolănit şi bine mersi pe spinarea altora,

Deci am impresia că şarpele ăsta târâcios care se semeţeşte şi pare atât de râvnitor nu e altceva decât semeţia lacomă a lenei care se crede şi înţeleaptă căci toată ziua îşi bea ia cărţile ei... cărţile ştiinţifice al slavei gLumii... se închipuie sărmana lene un comerciant strălucit, un mare om de ştiinţă care descoperă, un inventator care a găsit soluţia la orice, un rezolvator foarte competent de probleme, un meseriaş mare meşter care improvizează totul şi drege totul, un cântăreţ care n-ar nevoie de învăţătură că el ştie orice după ureche, deci e vorba de mândria omului care-şi face de cap în fel şi chip...

Căci, ştii ce cred?

Nu există nimic pe lume mai muncitor şi mai râvnitor şi mai responsabil şi mai serios vorbitor decât lenea... şi după ce a reuşit să facă ceva total inutil şi care te înrobeşte pe termen lung atunci apare mândria şi uite aşa din lene în mândrie şi din mândrie în lene o duce omul mereu visându-se originia binelui şi se vede împrăştiind de jur-împrejur bunătatea sa... defapt e şarpele versatil care primind putere de la duhul rău, de la îngerul căzut care-o slujeşte, a dorit să scape de femeie şi îşi face de cap în fel şi chip, şi apoi când a văzut pe vremuri că a scăpat de ea, de femeia care a îndrăţnit şi s-a hotărât şi s-a învoit, el, omul, ca să-şi acopere faptele, căci femeia a înţeles cine era vinovatul, a mâncat şi el din ce i-a dat femeia... având pregătită scuza.

...Deci că nu era cinstit sărmanul s-a văzut în momentul când s-a dezvinovăţit plin de semeţia ''ascultării'' căci a aruncat anatema pe ea, ea mi-a dat, deci nu-s eu vinovat... şi uite aşa după 7500 de ani, din lene în lene şi din mândrie în mîndrie, omul sa amăgeşte stârnindu-şi inima prin rugăciuni îndelungi şi postiri îndelungi şi smoliri de faţă ca să fie văzut de alţi oameni... şi se închipuie el săramnul prin stârnelile astea, prin tânjelile astea, prin tinderile astea, prin târelile astea că face parte din cinul monahal sau din cinul îngeresc sau e un frate mare sfâtuitor şi că va fi bine după cum a lăsat el tot felul de viclenii în urma lui căci crede sărmanul, exact ca proorocul mincinos, că vicleniile astea înţelepte ale lui vor aduce roade în alţii şi musai ele vor fi ivite din rodul stăruinţelor sale după viclenie... viclenia ce iese din lene şi se dă apoi atât de vrednică şi sfinţişoară că dacă nu o crezi să vezi cum ia ea la rost pe oricine plină de pretenţii că doar ea a făcut, ea a dres, ea s-a rugat, din pricina ei este binele... deci până şi Domnului îi cere socoteală căci e îndrăzneţ şi trufaş şi semeţ omul iei.

Defapt omul prin tactica asta de care nu-şi dă seama, căci nu ia în seamă patimile şi dulceţurile, omul rău şi necredincios nu face altceva decât să fugă ca să se ascundă, şi să-şi acopere păcatele şi faptele rele prin nişte trebuinţe copleşitoare... arătându-se deznădăjduit de problemele copleşitoare în ceea ce priveşte banul, mâncarea, păcatul şi femeile... nu scoate pe guriţă speriat decât catastrofă, criză, dezastru, şi toate celelalte gunoaie prin care se arată mândru de sine însuşi şi de talentele şi capacităţile sale de a tot rumega el pe probleme... probleme deşarte, căci omul nu cere decât iadul... prin rugăciunile sale... fiind fatalmente împietrit în orice proiect... fiindcă şi-a făcut din mîncare o bucurie şi din primăvara de dimineaţă, că cică are timp... toată ziua... păi nu face altceva decât s-o piardă mereu la po-poker şi la ru-lruletă rusească.

Vai şi amare de noi cu lene cu tot... că asta târăşte toată inima la înălţarea de sine. Şi aşa te smereşi de te înalţi prin respingerea celor nevinovaţi şi smeriţi. Ţi-e scârbă şi eşti dispăreţuitor şi deasupritor... căci mintea trupească a buruienii face toate jocurile.

Nu ţi-am zis? Deci fiascooooo......r

[cocorel]

În prealabil postat de vsovivi

Ştii ce am observat, că defapt lenea, trântoreala, este târâtă de lăcomuţu-ţuţu la o râvnă foarte serioasă... munceşte ia parcă ceva, lucrează, crează, se străduie, adică face, face ia ceva lenea, îşi stârneşte omul lenea de parcă ar fi inima, şi cu lenea asta stârnită şi speriată de bombe, apoi se trufeşte crezând că are roade, că are merite, ale Duhului, căci prin târâciunea asta care ascultă de trebe, trebe, şi crede credulul-bulul ceea ce-i trebe gLumii, un fel de morală a gLumii, şi aşa se sminteşte omul şi se simte ceva sfinţişor că dă lecţii şi se lăfăie înfoiat... defapt nu face decât să-şi mintă conştiinţa care îi repetă mereu:

-Mă, tu nu faci nimic util şi stai tolănit şi bine mersi pe spinarea altora,

Deci am impresia că şarpele ăsta târâcios care se semeţeşte şi pare atât de râvnitor nu e altceva decât semeţia lacomă a lenei care se crede şi înţeleaptă căci toată ziua îşi bea ia cărţile ei... cărţile ştiinţifice al slavei gLumii... se închipuie sărmana lene un comerciant strălucit, un mare om de ştiinţă care descoperă, un inventator care a găsit soluţia la orice, un rezolvator foarte competent de probleme, un meseriaş mare meşter care improvizează totul şi drege totul, un cântăreţ care n-ar nevoie de învăţătură că el ştie orice după ureche, deci e vorba de mândria omului care-şi face de cap în fel şi chip...

Căci, ştii ce cred?

Nu există nimic pe lume mai muncitor şi mai râvnitor şi mai responsabil şi mai serios vorbitor decât lenea... şi după ce a reuşit să facă ceva total inutil şi care te înrobeşte pe termen lung atunci apare mândria şi uite aşa din lene în mândrie şi din mândrie în lene o duce omul mereu visându-se originia binelui şi se vede împrăştiind de jur-împrejur bunătatea sa... defapt e şarpele versatil care primind putere de la duhul rău, de la îngerul căzut care-o slujeşte, a dorit să scape de femeie şi îşi face de cap în fel şi chip, şi apoi când a văzut pe vremuri că a scăpat de ea, de femeia care a îndrăţnit şi s-a hotărât şi s-a învoit, el, omul, ca să-şi acopere faptele, căci femeia a înţeles cine era vinovatul, a mâncat şi el din ce i-a dat femeia... având pregătită scuza.

...Deci că nu era cinstit sărmanul s-a văzut în momentul când s-a dezvinovăţit plin de semeţia ''ascultării'' căci a aruncat anatema pe ea, ea mi-a dat, deci nu-s eu vinovat... şi uite aşa după 7500 de ani, din lene în lene şi din mândrie în mîndrie, omul sa amăgeşte stârnindu-şi inima prin rugăciuni îndelungi şi postiri îndelungi şi smoliri de faţă ca să fie văzut de alţi oameni... şi se închipuie el săramnul prin stârnelile astea, prin tânjelile astea, prin tinderile astea, prin târelile astea că face parte din cinul monahal sau din cinul îngeresc sau e un frate mare sfâtuitor şi că va fi bine după cum a lăsat el tot felul de viclenii în urma lui căci crede sărmanul, exact ca proorocul mincinos, că vicleniile astea înţelepte ale lui vor aduce roade în alţii şi musai ele vor fi ivite din rodul stăruinţelor sale după viclenie... viclenia ce iese din lene şi se dă apoi atât de vrednică şi sfinţişoară că dacă nu o crezi să vezi cum ia ea la rost pe oricine plină de pretenţii că doar ea a făcut, ea a dres, ea s-a rugat, din pricina ei este binele... deci până şi Domnului îi cere socoteală căci e îndrăzneţ şi trufaş şi semeţ omul iei.

Defapt omul prin tactica asta de care nu-şi dă seama, căci nu ia în seamă patimile şi dulceţurile, omul rău şi necredincios nu face altceva decât să fugă ca să se ascundă, şi să-şi acopere păcatele şi faptele rele prin nişte trebuinţe copleşitoare... arătându-se deznădăjduit de problemele copleşitoare în ceea ce priveşte banul, mâncarea, păcatul şi femeile... nu scoate pe guriţă speriat decât catastrofă, criză, dezastru, şi toate celelalte gunoaie prin care se arată mândru de sine însuşi şi de talentele şi capacităţile sale de a tot rumega el pe probleme... probleme deşarte, căci omul nu cere decât iadul... prin rugăciunile sale... fiind fatalmente împietrit în orice proiect... fiindcă şi-a făcut din mîncare o bucurie şi din primăvara de dimineaţă, că cică are timp... toată ziua... păi nu face altceva decât s-o piardă mereu la po-poker şi la ru-lruletă rusească.

Vai şi amare de noi cu lene cu tot... că asta târăşte toată inima la înălţarea de sine. Şi aşa te smereşi de te înalţi prin respingerea celor nevinovaţi şi smeriţi. Ţi-e scârbă şi eşti dispăreţuitor şi deasupritor... căci mintea trupească a buruienii face toate jocurile.

Nu ţi-am zis? Deci fiascooooo......r

Mai sa stii ca nu inteleg eu chiar tot da ideea de baza cred ca da si ai dreptate.Da de ce scrii asa cum nu prea inteleg multi?

[vsovivi]

În prealabil postat de cocorel

Mai sa stii ca nu inteleg eu chiar tot da ideea de baza cred ca da si ai dreptate.Da de ce scrii asa cum nu prea inteleg multi?

Fiindcă multora de frica massmediei şi pentru ca să profite au mereu minteresul ăsta al lui trebe ce vrea gLumea... dici dacă ai inima vicleană şi strâmbă, nu ai cum să te rogi cu folos, căci pentru poftele tale şi de frica de a nu muri de foame, stai şi exploatezi pe alţii prin proorociile mincinoase pe care le ridici la rang de slujire... defapt îţi furi căciula încercând să-i păcăleşti pe alţii că aia e evlavie şi supunere... nu e, nu e ascultare ci e frica de a ţi se lua covorul roşu de sub picioare... atâta tot.

Lucru care e foarte trist, din moment ce BOR a intrat complet sub satana şi a început războiul în Libia iar în Japonia, cutremurul încă scoate fum radioactiv...

Ce i-aţi făcut Domnului... ce i-am făcut... Doamne iartă-ne.

Dar este scris că mulţi nu se vor pocăi nici după toate urgiile astea mari şi grele.

[cristiboss56]

"Semeţia voastră nu e bună. Oare nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată frământătura ? Curăţiţi aluatul cel vechi, ca să fiţi frământătură nouă, precum şi sunteţi fără aluat. Căci PAŞTILE nostru Hristos S-a jertfit pentru noi . De aceea să prăznuim nu aluatul vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al vicleşugului , ci cu azimele curăţiei şi ale adevărului ."

[costel]

Lot si fiicele sale scapa din Sodoma si Gomora pentru ca au ascultat de Dumnezeu si nu s-au oprit din mers, nu s-au uitat inapoi. Acest episod imi este foarte graitor pentru lenesi, pentru cei care nu muncesc, nu merg, nu sunt pe drum. Lenesul este in cazul de fata omul care sta pe loc sau se uita in spatele sau. Iar daca face acest lucru, cred eu ca nu este departe de soarta sotiei lui Lot.

[cristiboss56]

În prealabil postat de vsovivi

Aşa este, sunt foarte leneş şi trândav deci sunt înţelept căci toată ziua reuşesc să nu fac altceva decât să-mi închipui că lucrez şi că am lucrat... deci îmi pare că am strâns toată marea cu sarea în ştergar.

E ca şi când ai sta de parcă ai lucra, şi totul e atât de rodninic... de parcă ai lucra şi nu ai sta deşi e clar că e dejabba... şi mă simt atât de inteligent că văd că las după mine atât de multe viclenii ce or să aducă roade... aşa îmi pare că...

...Nu ştiu, să fi ajuns deja un sfânt?
Aşa am impresia...
...că parcă prea mulţumit sunt de mine... însumi...
...că... nu fac nimic... rău. Şi e rău asta?

Şi să mai împletesc şi sfori? Păi nu sunt destule? Şi cine oare să aibă nevoie de sforile mele? Şi cu sforile ce se trage cu ele? Nu e mai simplu să tragi ispisisikaa de codiţa pierdută ?.. căci a ascultat sărăcuţul ursuleţ de sfatul vhulpii argintii şi a pescuit ca prostul iarna cu codiţa în lac? Şi a îngheţat lacul...

Bine că a venit primăvara.

Păi , da , mai bine contemplăm, filozofăm, ne văicărim , decât să îndreptăm , să ne nevoim , să ne străduim , să ne forţăm , să ne dorim . . ., căci lenea e cucoană mare , se iubeşte pe sine, se trufeşte, se indreptăţeşte , se măreşte , şi -ntr un final ies două lucruri "bune", adică doi iepuri d'odată :LENEA şi SLAVA DEŞARTĂ ! Mai bine de atât , chiar că nu se poate. . . !

[vsovivi]

Adică lenea asta face plusuri şi minusuri elementare de toată coma, un fel de sinteză care scuză mijlocaele... e pragmatismul bucuriei de răul altuia, neluând în seamă că tu eşti şi groapa şi cel ce cade în ea chiar dacă te vezi un fel de pisc... iar pe fundul ispisticlei sunt tot felul reziduri. Şi vin şi muştele şi viespii ca să sugă şi ele, deci va fi bătaie mare pe reziduri.

Sinteza corectă nu e 666, 66, 6, adică eee, ee, e că asta e tot pă loc pă loc pă loc până calci pă busuioc, ci sinteza de care ar trebui să fie vorba se face astfel 70, 10, 7, şi 9, 3, 1 şi 50, 50, 100, şi 14, 7 şi 20, 10, 5, deci nu e totuna cum faci calculelele... trebuie să fii foarte atent la trompă... adică tre' să ai mare grijă cine îţi face contabilitatea.