Sinaxa interortodoxa din 4 aprilie

[CristianR]

În prealabil postat de catalin2

Asa ca ortodocsii care merg la slujba o citesc de mai multe ori decat un neoprotestant care se lauda cu asta.

Dar să fim cinstiti: faptul că în biserică se citeste si la predică se tâlcuieste Evanghelia, respectiv Apostolul, nu înseamnă că plecând de la Liturghie si rămânem cu mare lucru în minte, respectiv în inimă. E nevoie ca acasă să revenim, citind zilnic măcar putin din NT. Iar citirea Bibliei e o recomandare relativ recentă a preotilor, desi Sf. Ioan Gură de Aur, spre exemplu, stim că o citea de nenumărate ori, cunoscând-o pe de rost.

[CristianR]

În prealabil postat de catalin2

Asta si inseamna unirea cu catolicii sau alte culte, ca ei sa devina ortodocsi si sa se uneasca cu BO. Bineinteles, ramanad la ei, ca doar n-o sa trebuiasca sa vina toti in tarile ortodoxe si sa lase pustiite tarile lor. :)

Întotdeauna asa au înteles ortodocsii ecumenismul, respectiv ca ceilalti să devină ortodoci, dar fără a-si pierde specificul care nu tine de dogmă.

Dupa 100 de ani de ecumenism rezultatul este zero barat, ba chiar negativ, tinand cont ca multi ortodocsi au adoptat invataturi protestante si nu le mai stiu deosebi de cele ortodoxe.

Nu văd nicio legătură între dialogul ecumenic si convertirea unor ortodocsi la alte culte. Cei care au plecat au făcut-o de regulă pentru că acolo au descoperit cuvintele lui Hristos (Evanghelia), despre care prea putin auzeau dincoace. Totul li se părea prea inaccesibil ori formalist. Ortodoxia, cu putine si fericite exceptii, avea, mai ales în trecut, mari probleme de a comunica credinciosilor continutul credintei.

[catalin2]

În prealabil postat de iuliu46

Nu trebuie sa-i cunosc personal pe oamenii implicati in dialogurile astea. Ma pot uita la rezultate. L-am vazut de exemplu pe Parintele Patriciu Vlaicu si mi s-a parut un om echilibrat, probabil sunt multi altii la fel de buni si chiar mai buni. Dar l-am vazut si pe cel care a luat-o pe aratura intr-o emisiune TV. :)

Il cunosc pe parintele dinainte sa devin credincios. Participa inainte la multe emisiuni tv, a participat la o emisiune a lui Ion Tugui, care facea emisiuni despre paranormal si ma uitam si eu. La acea emisiune erau invitate si cateva ghicitoare, Ion Tugui le lua apararea spunand ca au puteri si har si parintele s-a contrazis puternic cu acesta. Dupa cateva zile Ion Tugui a murit surprinzator, e posibil ca s-a enervat in acea emisiune, a facut atac de cord.
Parintele a fost si profesor la teologie si a participat la dialoguri ecumeniste, la multe din ele cu musulmanii. Vedem si ce idei au profesorii de la facultatile de teologie. Parintele a murit acum cateva luni.

Dar stim un Parinte mult mai cunoscut, participant la dialogurile ecumeniste, care dupa aceea a spus: "žEu nu prea sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sarb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpului nostru! Eu il socotesc produsul masoneriei. Iara relativizeaza adevarul, credinta adevarata." Adica Parintele Staniloae.

[ionn2017]

În prealabil postat de CristianR

Întrebare pentru antiecumenisti: Ce importantă are pentru voi Evanghelia duminicală? Stiti ce evanghelie s-a citit si s-a tâlcuit în Biserică astăzi?

Evanghelia de la Ioan (XX, 19-31)

"Fiind seară în acea zi de'ntâi a săptămânii, şi uşile fiind încuiate acolo unde ucenicii erau adunaţi de frica Iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!“ Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s'au bucurat ucenicii văzându-L pe Domnul. Atunci Iisus le-a zis iarăşi: „Pace vouă! Aşa cum Tatăl M'a trimis pe Mine, tot astfel şi Eu vă trimit pe voi“. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!, cărora le veţi ierta păcatele, li se vor ierta; cărora le veţi ţine, ţinute vor fi“. Dar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci i-au zis ceilalţi ucenici: „L-am văzut pe Domnul!“ Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea eu în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu-mi voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu-mi voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede“. Şi, după opt zile, ucenicii Săi erau iarăşi înlăuntru, şi Toma împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: „Pace vouă!“ Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul tău încoace; şi vezi mâinile Mele; şi adu-ţi mâna ta şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios!“ Răspunzând Toma, I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!“ Iisus i-a zis: „Pentru că M'ai văzut, ai crezut; fericiţi cei ce au crezut fără să fi văzut!“ Şi încă multe alte minuni a făcut Iisus în faţa ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s'au scris, pentru ca voi să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, viaţă să aveţi întru numele Lui."

-si azi e si Sfantul Mucenic Gheorghe

[ionn2017]

Înaltpreasfinţitul Serafim, Mitropolitul Pireului

"Hotărârile unui Sinod pot fi recunoscute doar dacă acesta reprezin- tă o continuare autentică si veritabilă a sinoadelor precedente, ale căror hotărâri trebuie să le urmeze cu fidelitate, si, înainte de toate, această recunoastere depinde de corectitudinea dogmelor si a canoanelor pe care le instituie. Cuviosul Maxim Mărturisitorul subliniază în acest sens: „Re- gula evlavioasă a Bisericii le-a recunoscut drept sinoade sfinte si aprobate pe cele pe care le-a judecat ca atare corectitudinea dogmelor

Ecumenistii, cu nerusinare si fără scrupule, suiţi pe Trupul Sfânt al Sfin- tei noastre Ortodoxii, promovează si susţin ecumenismul sionist, manipu- lat de forţe sataniste si masonice, ca fiind, chipurile, adevărata învăţătură a Bisericii. Acest plan al lor a esuat jalnic cu mult timp în urmă, după cum dovedesc faptele. Realitatea dureroasă si tragică dovedeste că Miscarea Ecumenică, prin responsabilitatea exclusivă a ereticilor si eterodocsilor însisi, pe de o parte, si a ecumenistilor ortodocsi, pe de alta, este total inefi- cientă. Este eficientă doar în a sădi confuzia si a răspândi sincretismul, căci ereticii si sincretistii se disting prin lipsa sincerităţii si a pocăinţei, stăruind în chip satanic în erezie.

Pe de o parte, erezia papismului continuă să stăruie în primatul mon- dial al puterii „Papei” de la Roma, în alterarea tainei Sfintei Treimi si, prin erezia despre harul creat, în fapt tăgăduieste îndumnezeirea omului.
În timp ce erezia protestantismului stăruie si aceasta în iconomahie, în tăgăduirea tainei Bisericii si a tainei pururea fecioriei Născătoarei de Dumnezeu. „Hirotoniile” de femei pe treapta preoţească si episcopală si instituţionalizarea homosexualităţii în lumea protestată, o adevărată răs- turnare a ontologiei si fiziologiei umane, ce consacră o antropologie con- trafăcută, încununare a păcatelor, precum si recunoasterea „căsătoriilor” dintre homosexuali – toate acestea dovedesc că protestantismul nu a fost absolut deloc influenţat în bine de dialogurile teologice, nici, în general, erezia si eterodoxia nu s-au apropiat de linia ortodoxă, de teologia si viaţa ortodoxă.

[CristianR]

Antiecumenism, întrebarea nu era dacă poti face copy-paste si cu Evanghelia de azi, ci dacă e importantă pentru tine, respectiv dacă e măcar la fel de importantă ca lupta antieumenistă pe care tii să o porti.
Apropo, de câte ori găsim în Evanghelia duminicală elemente antiecumeniste?

În fine, nu mă voi lungi prea mult la dialogul cu privire la (anti)ecumenism pur si simplu pentru că asta ar însemna să mă las atras într-o zonă pe care o consider de mult mai mică importantă decât trăirea autentică a unei vieti crestine (nu că m-as îndeletnici cu adevărat cu asa ceva).

Însă cred, cum am mai spus-o, că diavolul tocmai în asta găseste satisfactie, că ne poate ispiti să ne abatem atentia si să ne pierdem energia în lupte sterile, pierzând din vedere ceea ce contează în mod real.
Încât, a fi antiecumenist ar putea fi tot atât de găunos cu a fi proecumenist.
Diavolul se hrăneste, probabil, din aceste false conflicte.

[ionn2017]

-"episcopul fiecărei eparhii, chiar si al celei mai mici, dimpreună cu turma sa, reprezintă o parte vie a Bisericii Sobornicesti. Absenţa lui nu numai că vatămă deplinătatea Trupului lui Hristos, dar face si imposibilă exprimarea de către toţi a constiinţei de membri ai Bise- ricii, constiinţă de care se pare că se tem cei responsabili cu pregătirea si convocarea Sinodului. Nu este justificată de niciun criteriu, nici pastoral, nici bisericesc, participarea a doar 24 de episcopi din fiecare Biserică, fapt care lezează si egalitatea episcopilor, dar stârneste si semne de întrebare legate de criteriile de alegere a episcopilor care vor participa. Episcopii care nu vor participa si care constituie majoritatea în cele mai multe Bi- serici Autocefale au oare o responsabilitate si valoare episcopală mai mică?

Cine cunoaste si cine va transmite Sinodului ideile, aprecierile si poziţiile turmelor lor? Nu mai este nevoie, desigur, să subliniem că la Sinoadele Ortodoxe, în afară de episcopi, participau si clerici din treptele inferioare, cum ar fi egumeni, arhimandriţi, preoţi, monahi, precum si poporul cre- dincios. Nu este deloc o exagerare să spunem că Sinodul care urmează a se întruni va fi un Sinod Panortodox fără ortodocsi.

Cel mai nelinistitor si grav lucru este că, asa cum reiese din studiul asiduu al textului „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii crestine”5, factorii de decizii urmăresc ca prin hotărârea sinodală panortodoxă să legalizeze si să instituţionalizeze, să oficializeze si să consolideze panerezia ecumenismului sincretic intercrestin si interreligios ca fiind linia oficială a Bisericii Ortodoxe. Înaintăm, cu alte cuvinte, către o recunoastere pa- nortodoxă a Botezului („teologia baptismală”) si a caracterului eclesial al papistasilor si protestanţilor eretici prin invocarea perfidă a Sfintelor Canoane 7 de la Sinodul II Ecumenic si 95 de la Sinodul Quinisext, în care este menţionată primirea în Biserică prin iconomie a ereticilor care s-au pocăit, după dezicerea de erezia lor; ne îndreptăm către acceptarea teoriei protestante a „ramurilor”, a eclesiologiei lărgite a pseudo-Conciliului II Vatican privitoare la caracterul eclesial deplin sau deficitar si a modelului eclesial ecumenist al „Bisericilor Surori”, care a fost edificat în ultimele de- cenii si a fost oficializat la Dialogul Teologic cu Papistasii de la Balamand, Liban (1993), unde ortodocsii ecumenisti care au semnat au recunoscut papismul ca Biserică, având har, Taine si succesiune apostolică.

[ionn2017]

În prealabil postat de CristianR

Antiecumenism, întrebarea nu era dacă poti face copy-paste si cu Evanghelia de azi, ci dacă e importantă pentru tine, respectiv dacă e măcar la fel de importantă ca lupta antieumenistă pe care tii să o porti.
Apropo, de câte ori găsim în Evanghelia duminicală elemente antiecumeniste?

.

-normal ca e importanta
-nu gasim in Evanghelie neaparat elemente antiecumeniste ,antierezie...dar de asta au fost cele 9 sinoade ecumenice ca sa combata ereziile si sa accepte dogmele si canoanele

-in crez zicem :"cred Intru Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica;
Marturisesc Un Botez,..." la efeseni avem:"un Domn ,o credinta,un botez" avem sfintii care zic ca doar prin ortodoxie ne mantuim, sfintii care zic ca ereticii nu au botezul valid...si atunci cum sa acceptam ecumenismul eretic CMB ..care zice ca toti sunt biserici,crestini,toate confesiunile sunt egale...

[CristianR]

În prealabil postat de ionn2017

-normal ca e importanta

Ei bine, dacă chiar e importantă, te rog să observi că ea este mult mai mult pro- si mai putin anti-.

[ionn2017]

Sinodul din Creta vine clar în conflict si în contradicţie cu o tradiţie ortodoxă de 19 veacuri, potrivit căreia toţi Patriarhii ortodocsi si toate Sinoadele locale lărgite de la Constantinopol au numit papismul si protestantismul limpede si explicit erezii si eretici.

În momentul de faţă, pe baza datelor pe care le avem, nu vedem în ce mod Sinodul ce urmează a se întruni ar putea reprezenta o continuare auto- ritativă si veritabilă a Sinoadelor precedente si cum ar putea decide patristic si în Duhul Sfânt, iar nu mai degrabă ecumenist si secularist. Acesta este si motivul pentru care apreciem că ar fi mai bine să nu se întrunească, asa cum erau de părere si marii Sfinţi si Părinţi ai vremurilor noastre, precum Sfântul Iustin Popovici, în memorii speciale adresate Sinodului Bisericii Serbiei6, Sfântul Paisie Aghioritul, prin cele scrise referitor la demersurile Patriarhului Atenagora7, si Gheronda Filothei Zervakos, cel cu vieţuire cuvioasă, prin textele speciale referitoare la Sfântul si Marele Sinod.

Însă, în cazul în care, datorită apostaziei, a necredinţei si a păcatelor noastre, Dumnezeul întreit sfânt îngăduie convocarea Sinodului, care va hotărî împotriva canoanelor, împotriva tradiţiei si în mod antiortodox, acest Sinod nu va fi acceptat de clerul ortodox si de poporul lui Dumnezeu, va fi consemnat în istoria Bisericii ca pseudo-Sinod ecumenist si tâlhăresc, asa cum au fost si Sinodul de la Stejar (403), Sinodul de la Efes (430), Si- nodul de la Hieria (754), Sinodul de la Lyon (1274), Sinodul de la Ferrara- Florenţa (1438-39). Hotărârile acestui „Mare” Sinod vor fi invalidate, chiar dacă se scrie că se vor bucura de „prestigiu panortodox”.