|
#701
|
|||
|
|||
Nici eu nu am spus că Mihnea D. ar fi susținut așa ceva. Doar trebuiau aduse lămuriri asupra acestui fals crez al lui Atanasie. Și din moment ce nu este crez atanasian este bine nici să nu fie denumit și recomandat ca atare pentru că nu face decât să inducă lumea în eroare. Acel simbol nu este și nu exprimă credința sfântului Atanasie cel Mare. Deși există foarte multe aspecte ortodoxe în el fără îndoială.
Acel simbol a fost compus în apus și exprimă credința unor creștini apuseni. El nu numai că nu are recunoaștere și acceptare în ziua de azi în Biserica Creștină Răsăriteană, dar nu a avut niciodată. Posibil să fi fost vreo câțiva inși care să fi răspândit prin diverse medii acest simbol dinspre apus înspre răsărit, dar el nu a fost niciodată recunoscut și acceptat de Biserica Răsăriteană. Iar teologia Sfinților Părinți ai Răsăritului din care am dat citate arată foarte clar acest lucru. |
#702
|
|||
|
|||
Citat:
In cazul Filioque sunt si pasaje ale sfintilor scoase din context, asa cum s-a vazut in unele citate. Last edited by catalin2; 25.04.2013 at 03:02:38. |
#703
|
|||
|
|||
Citat:
Să luăm întâi "capitolul" 71. În acest capitol atunci când se folosește o alăturare între Duhul Sfânt și Tatăl și Fiul, sfântul Epifanie folosește prepoziția grecească para, tradusă nu se știe de cine cu "de la", așa cum se traduce și în versiunea recent tradusă de la editura Polirom. Însă în traducerea de la editura Polirom există o notă a traducătorului, nota 314 (la pagina 378 a cărții Epifanie al Salaminei, Ancoratus, Ediție bilingvă, editura Polirom, 2007) care spune: "Prepoziția para are mai multe sensuri care pot modifica sensul frazei: "alături de", "lângă", "de la". Pare puțin probabil ca această sintagmă să indice dubla purcedere a Duhului Sfânt, așa cum s-a afirmat." Acum după ce am văzut că la "capitolul" 71 este vorba despre o traducere greșită, care induce în mod eronat opinia că sfântul Epifanie ar fi susținut că Duhul purcede de la Tatăl și de la Fiul, să vedem ce scrie sfântul părinte la "capitolul" 73, spre deosebire de varianta pe care ne-a livrat-o domnul Mihnea D.: "Iar dacă <<de la Tatăl purcede>>, și <<din al Meu>>, [după cum] zice Domnul, <<va lua>>, așa cum <<nimeni nu L-a cunoscut pe Tatăl, decât numai Fiul, și nici pe Fiul, decât numai Tatăl>>, tot astfel îndrăznesc a spune că nici pe Duhul [nu L-a cunoscut nimeni], decât numai Fiul, de la Care ia, și Tatăl, de la Care purcede; și nici pe Fiul, nici pe Tatăl [nu I-a cunoscut nimeni], decât numai Duhul Sfânt, Care are adevărată cunoaștere, Care <<învață toate>>, Care <<dă mărturie despre Fiul>>, Care <<de la Tatăl [purcede]>>, Care <<din al Fiului [ia]>>, singurul călăuzitor al adevărului, tâlcuitor al legilor sfinte, învățător al legii duhovnicești, îndrumător al profeților, dascăl al apostolilor, luminător al învățăturilor evanghelice, alegător al sfinților, lumina cea adevărată din lumina cea adevărată." (opera citată, pag. 229) Vedem deci diferențe notabile între varianta de traducere livrată nouă de domnul Mihnea și varianta de traducere din greacă de la editura Polirom. În primul rând, în traducerea primă se sare chiar peste începutul paragrafului în care se spune că Duhul de la Tatăl purcede, trecându-se direct la "așa cum" și la citatul de la Matei; apoi se vede în mod evident diferența atunci când sfântul Epifanie prezintă relația Duhului cu Tatăl și cu Fiul: traducerea livrată de domnul Mihnea (dar nu se știe de cine făcută) este pur și simplu pe lângă ceea ce spune textul original al sfântului Epifanie, iar sf Epifanie spune clar că Duhul purcede de la Tatăl și ia din al Fiului, citând deci după Evanghelia după Ioan, asta spre deosebire de "traducerea" livrată de domnul Mihnea care este pur și simplu paralelă, ba de-a dreptul iluzionistă atunci când pretinde că sfântul Epifanie ar fi spus că Duhul este din Tatăl și din Fiul. Am demonstrat deci pe baza traducerii operei Ancoratus a sfântului Epifanie al Salaminei, de la editura Polirom în ediție bilingvă (greacă și rumână), că în cele două "capitole" sfântul Epifanie nu afirmă deloc că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl și de la Fiul, ci că Duhul Sfânt este alături de Tatăl și de Fiul, precum și că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl și ia dintr-ale Fiului. Cu alte cuvinte, este evident, încă o dată, că mulți Părinți Răsăriteni nu au afirmat "dogma" Filioque, și prin urmare poziția domnului Mihnea în această privință, împreună cu citatele prost traduse (nu se știe de cine este făcută traducerea, dar pare în mod evident tendențioasă, o traducere total pe lângă textul original al sfântului părinte Epifanie) este greșită. |
#704
|
|||
|
|||
Greaca si rumâna, zici?!? Ocen interestnâi!
|
#705
|
||||
|
||||
Deci arată tu că Dumnezeiescul Duh este din cele ce nu au fost, și atunci Îi dai Lui ipostasul și de la Fiul, același lucru fiind a zice că de la amândoi (de la Tatăl și de la Fiul). Deci, fiind din amândoi, nu este cu putință ca Duhul să nu fie una din toate (zidirile) sau - ceea ce pare mai măsurat - a nu avea Cel unul pe amândoi pricinuitori și început și pe unul, și pe altul. Căci - așa cum amândoi sunt început al tuturor, din amândoi aducându-se întru ființă toată zidirea - tot astfel, dacă Duhul Sfânt Se va purcede din amândoi (după cei ce cugetă cele ale papistașilor), amândoi vor fi început al Duhului și, de aici, două vor fi începuturile Dumnezeirii celei una. Căci, dacă Fiul folosește la ceva și aici, precum și acolo împreună zidește cu adevărat, fără de îndoială că și El va fi pricinuitor al Duhului. Iar dacă nu folosește la ceva, în zadar s-a lua; și, ca dintru o socoteală geometrică, teologii papistași s-au arătat cu adevărat deșerți. Căci nu pot zice că - așa cum la zidiri și unul și altul (Tatăl și Fiul) fiind început, nu mai puțin un început este - tot astfel și aici unul va fi începutul, deși s-ar zice din amândoi. Căci acolo - precum am zis - este firesc, iar nu ipostatic. Pentru aceea, puterea cea ziditoare este una la amândoi. Căci l-am auzit puțin mai sus pe cel numit cu numele teologiei (Grigorie Teologul), numindu-L pe Tatăl "izvor și început al Luminii celei veșnice", iar pe fiul "fără de început nicidecum, ci început a toate". "Pentru aceea, numai Tatăl este izvor al Dumnezeirii celei mai presus de ființă", a zis marele Dionisie Areopagitul. Și iarăși: "Tatăl este Dumnezeire izvorâtoare, iar Fiul și Duhul ale Dumnezeirii celei cu naștere dumnezeiască (dacă se cuvine a zice așa) vlăstare sădite de Dumnezeu Tatăl și oarecum flori, și lumini mai presus de toată ființa." Și iarăși: "iar deosebite sunt cel mai presus de ființă nume și lucru al Tătălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh, nici o întoarcere întru acestea s-au cât de cât obștime aducându-se în lăuntru". Și, întru al treilea capitol pentru tainica teologie, zice: "În Învătăturile teologice, am arătat care este părintimea și fiimea (de care se vorbește în teologie); ce vrea să însemne teologia Duhului; cum, din binele cel nematerial și fără de părți au răsărit luminile cele din inimă; și cum au rămas neclătite, deși cu odrăslirea veșnică, întru Dânsul, și întru Sine, și unele întru altele." Și iarăși: "cele ale nașterii (odrăslirii, rodirii) Dumnezeirii celei mai presus de ființă nu se întorc unele către altele". Deci, dacă-L vei numi "pucezător" pe Fiul, Tatăl nu poate fi purcezător niciodată, căci Se va împărtăși cu Fiul la nașterea cea dumnezeiască. Ci acest lucru este oprit. Iar de-L vei numi "purcezător" pe Tatăl (precum și este cu adevărat), Fiul nu poate fi purcezător. Așadar Duhul nu este dintr-Însul. Căci Dumnezeire cu odrăslire dumnezeiască este numai Cel unul născător și purcezător, fiindcă după acestea și este El cu odrăslire dumnezeiască.
Pe această împărtășire oprind-o și marele Vasilie, scriind către fratele său (Sf. Grigorie al Nissei), zice: "Duhul Sfânt Se ține de Fiul cu Care fără de despărțire Se înțelege. Iar de pricina care este Tatăl are aținat pe a fi, de unde Se și purcede, semn cunoscător al însușirii ipostasului având a Se cunoaște după Fiul, și împreună cu Dânsul și a avea ființa din Tatăl. Iar Fiul, Cel ce are Duhul Care Se purcede din Tatăl, Îl face cunoscut prin Sine și împreună cu Sine, El singur strălucind cu chip de cea una naștere din Lumina cea nenăscută. Nu are nici o împărtășire către Tatăl sau către Duhul Sfânt după însușirea semnelor cu care Se cunoaște". Vezi cum se află Duhul Sfânt către Tatăl și către Fiul și care sunt semnele Fiului și ale Duhului cu care Se cunosc? Deci - zice - Fiul lui Dumnezeu cel unul-născut ni-L face cunoscut și Îl arată pe Duhul Sfânt prin Sine și împreună cu Sine. Dar nu Îl și purcede, ca să nu aibă împărtășire la însușire cu Tatăl. Căci - zice - Duhul Sfânt are aținat pe a fi de pricina care este Tatăl, însușire care este numai a Tatălui. Căci - zice Teologul - toate câte are Tatăl sunt ale Fiului, afară de pricină. Deci care din dumnezeieștii teologi din tot veacul s-au auzit că au dat la cele două însușirile fiecăreia din cele trei Fețe ale uneia Dumnezeiri, și nu le-au păzit neamestecate? Iar că însușire a Tatălui este a purcede este arătat. Căci - zice - de pricina Care este El este aținat Duhul, de unde Se și purcede, de la Care și are ființa, măcar că este cunoscut după Fiul și împreună cu Dânsul. .................................................. .................................................. ............................................... După acest nemincinos martor al adevărului să vie de față să mărturisească împreună cel ce a fost viu luminător al Alexandriei, Chiril; că zice în cuvântul cel pentru Sfânta Treime: "Cele trei închinate Ipostasuri se cunosc și se cred în Tată fără de început și în Fiu Unul Născut și în Duh Sfânt, Care Se purcede din Tatăl nu cu chip de naștere, precum Fiul, ci Se purcede, precum s-a zis, numai din Tatăl ca de la gură, dar S-a arătat prin Fiul și a grăit în toți Sfinții Prooroci și Apostoli". Și aiurea iarăși "nu precum Fiul este cu chip de naștere din Tatăl, așa și Duhul Sfânt din Fiul cu chip de purcedere, departe de această hulă și multa dumnezeire (politeism); că Unul este la noi a amândurora Fețelor pricinuitor și legătură, Tatăl". .................................................. .................................................. .................................................. . Deci, de vreme ce după Acestea, adică după Fețe, zic ei din cele două cea una, după care și începutul și pricina se înțelege și se zice, pentru aceea din două începuturi zic ei pe Fața cea una și două începuturi și două pricini și multă dumnezeire (politeism) aduc înăuntru. Că un Dumnezeu este nu numai pentru că este o fire, ci pentru că și la o Față au aducerea Cele dintr-Insa; și la o pricină și un început Cele din Început Se aduc, nu numai împreună Amândouă Cele două, ci și Fiecare dintr-Însele deosebit. Și pentru aceasta un început al Dumnezeirii este și un Dumnezeu după această aducere; pentru că amândouă Fețele se aduc la una fără de mijlocire. Că, de nu ar fi fără de mijlocire și Duhul din Tatăl, aceasta, adică cu mijlocire, două de nevoie face pricinile Duhului, pe cea din mijloc și pe cea de la margine și nu este cu putință pentru o aducere care ar fi întru acest fel să fie un Dumnezeu Cele trei; iar mai vârtos nici Dumnezeu nu este cu putință a fi Cel ce prin mijlocirea Dumnezeirii este din Tatăl; că prin mijlocirea Dumnezeirii a venit Tatăl la zidiri, după teologi. .................................................. .................................................. ................ Iar latinii (o, nebunie împreună și mândrie) pe cea după dreapta credință și mărturisită la Dumnezeu rânduială o leapădă, iar pe cele ce Marele Vasile și Grigorie Teologul mărturisesc că sunt mai presus de cunoștința lor, ca cele ce sunt negrăite și mai presus de noi, ei se laudă că le-au priceput și pentru purcederea cea negrăită și neînțeleasă a Duhului în deșert grăiesc, iar mai potrivit a zice, hulesc, cu mijlocire și fără de mijlocire pe ea zicându-o și de aproape și de departe, prin care acestea se primejduiesc și întru zidire a trage pe Sfântul Duh. Pentru aceasta nu de nevoie, nici pururea după Fiul Se pune Sfântul Duh de cea de Dumnezeu insuflată Scriptură. .................................................. .................................................. ............. Ci ca să nu zică cineva, socotind că acestea pentru înomenirea lui Dumnezeu și s-au zis și s-au săvârșit de Tatăl, că nu este semn de ajuns acesta spre aflarea pricinii celei ce se caută, să asculte pe dumnezeiescul Damaschin, care scrie întru al 8-lea din dogmaticeștile capete: "Credem și întru Unul Duhul Sfânt, Care din Tatăl Se purcede și în Fiul Se odihnește[69]. Și în cel pentru locul lui Dumnezeu Dumnezeu este Duhul cel Sfânt, putere sfințitoare, ipostatică, din Tatăl fără de despărțire purcezându-Se și întru Fiul odihnindu-Se[70]. Pentru aceea și cămăraș al dumnezeiescului Duh și este și Se zice Hristos, ca Cel ce este Fiu adevărat al lui Dumnezeu. Care și dumnezeiescul Chiril în Comori arătând, toată nevoia este, zice, pe Sfântul Duh a-L zice că este de dumnezeiască fire; al căreia începătură și este, după Apostolul; iar de este aceasta, nu este zidire, ci Dumnezeu mai vârtos, ca Cel ce este din Dumnezeu și în Dumnezeu[71]. Și iarăși Dumnezeu dar este Duhul, Cel ce este în Fiul de la Tatăl firește și toată lucrarea Lui o are[72]. Și dumnezeiescul Grigorie Dialogul, în cuvântul său cel de pe urmă, zice: Duhul Sfânt din Tatăl Se purcede și în Fiul rămâne[73]. Că așa privindu-Te pe Tine, vom apuca mai înainte văzându-Te izvor al vieții, întru Sine vărsându-Te și întru Sine stând[74], după marele între cei arătători de cele dumnezeiești Dionisie. (Dreapta credinta in scrierile Sfintilor Parinti. Vol. 2, Editie ingrijita de Florin Stuparu) (Sf. Grigorie Palama - Cuvânt întâi doveditor cum că nu și din Fiul, ci numai din Tatăl Se purcede Duhul Sfânt)
Last edited by tot-Laurentiu; 17.03.2015 at 17:35:15. |
#706
|
||||
|
||||
Citat:
Ceea ce conteaza in disputa privind Filioque, ceea ce constituie argument de autoritate pentru ambele Biserici este ceea ce au sustinut Sfintii Parinti ai Bisericii Nedespartite, fie in opera lor individuala, fie, cu precadere, cand s-au intrunit alcatuind lucrarile lor sinodale. Asa cum a fost si conciliile de la Niceea si Constantinopol. Fata de ce au afirmat Parintii Conciliari, ortodocsii au adaugat ceva ce ei nu au afirmat, si anume ca Sfantul Spirit ar purcede numai de la Tatal.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#707
|
||||
|
||||
Citat:
|
#708
|
|||
|
|||
Citat:
https://www.youtube.com/watch?v=oZY87vrNUBM |
#709
|
||||
|
||||
Citat:
@Oaie cugetatoare: eu nu am spus ca Sf Grigore Palama nu este un model sau ca nu a dus o viata sfanta. Ceea ce eu am spus este ca viata sa in trup nu a fost in vremea Bisericii Nedespartite, ci ulterioara. Biserica Catolica nu are nicio legatura nici cu controversa palamita, nici cu Palama personal.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#710
|
||||
|
||||
Citat:
Eu nu am vazut in Crezul Ortodox: "Si-ntru Duhul Sfant [...] care numai e la Tatal purcede". Cred ca de fapt lucrurile stau exact invers si catolicii au introdus "filioque" in Crez. Deci cine minte? Cine nu a introdus nimic in Crez si cine a introdus. Exista in singur cuvant nou in Crez introdus de ortodocsi fata de marturisirea de credinta Niceo-Constantinoplitana? Aceeasi intrebare si pentru Crezul catolic.
__________________
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi. |
|