Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sarbatori > Diverse Sarbatori
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #811  
Vechi 26.12.2016, 05:31:38
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.924
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
Soborul Maicii Domnului – Biserica a rânduit ca astăzi, a doua zi după Crăciun, să fie pomenită Maica Domnului împreună cu soborul celor care o cinstesc pe ea. Cinstirea deosebită pe care o aducem Macii Domnului este foarte importantă deoarece Maica Domnului reprezintă iubirea milostivă, smerită, ocrotitoare și a devenit icoană vie a Bisericii. Fecioara Maria este Maica Mântuitorului nostru Iisus Hristos și ocrotitoarea tuturor creștinilor, precum și a familiei creștine.
Cuvant bisericesc, "sobor" insemneaza "adunare de oameni" si in imprejurarea de acum el vrea sa spuna doua lucruri: intai, cuvantul acesta este o chemare catre cei credinciosi, sa ne adunam astazi, in cinstea Maicii Domnului, aici pe pamant; dar, pe de alta parte, cuvantul "sobor" ne aduce aminte ca Maica Domnului se afla preaslavita, fara de asemanare, in mijlocul tuturor Sfintilor fericiti din ceruri si ca, asa fiind, adunarea noastra de astazi, de pe pamant este, de fapt, o impreuna-praznuire a noastra cu cetele tuturor Sfintilor si Ingerilor din ceruri. Adunarea cea cereasca, adica, se uneste, astazi, cu adunarea noastra pamanteasca, la cinstirea Maicii Domnului.
Si, este drept sa fie asa, dupa ce am praznuit ieri Taina in care Maica Domnului este aceea care uneste pe veci toata omenirea cu Dumnezeu, nascand ca mama pe Domnul Hristos, adica pe Dumnezeu cel intrupat si ascuns intr-un prunc de om.
E ca si cand Maica Domnului, privind la Domnul Iisus, in primul rand, si apoi la noi toti, cei credinciosi, "frati mai mici" ai Domnului, care-i aducem aceasta cinstire, ar spune astazi, catre Tatal ceresc, cuvantul acesta de fericita si adanca multumire, de la Apostolul din ajunul Craciunului; "Iata, Doamne, eu si toti pruncii pe care mi I-ai dat, fii binecuvantat in veci! Amin."
"Aparatoare Doamna, pentru biruinta, multumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi, robii tai. Ci, ca ceea ce ai stapanire nebiruita, izbaveste-ne pe noi din toate nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-Te, Mireasa, pururea Fecioara."
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #812  
Vechi 26.12.2016, 13:14:55
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.924
Implicit

Un odor de mare preț al Bisericii Nașterii Domnului din Betleem este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Betleemita, ce este așezată într-un frumos proschinitar, în dreapta scării care duce în Peștera Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos.
Icoana este unică în lume atât pentru că Maica Domnului este reprezentată zâmbind, cât și pentru faptul că Pruncul său binecuvântează cu mâna credincioșii. Chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în această icoană debordează de nesfârșită afecțiune și liniște, iar zâmbetul ușor de pe fața ei veselește sufletele pelerinilor.
Nu există date precise despre originea icoanei. După tradiție, icoana a fost zugrăvită de către Sfântul Apostol și Evanghelist Luca.
Icoana este îmbrăcată într-o ferecătură din aur și argint deosebit de frumoasă, împodobită cu pietre prețioase dăruite de țarina Ecaterina rușilor în urma unei minuni pe care a făcut-o Născătoarea de Dumnezeu cu ea. Când a vizitat Țara Sfântă, țarina a dăruit veșmintele ei ca să fie „îmbrăcată” Stăpâna lumii întregi. A oferit chiar și bijuteriile personale, ca să fie așezate în icoană și a hotărât ca pe viitor țarinele să nu mai poarte rubine, încât acest lucru să rămână un privilegiu exclusiv al Maicii Domnului.
De-a lungul timpului, Icoana Maicii Domnului din Betleem a fost dusă în procesiuni atât în Țara Sfântă, dar și Grecia și Rusia.
Icoana Maicii Domnului Betleemita este prăznuită pe 26 decembrie, odată cu Soborul Maicii Domnului.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #813  
Vechi 26.12.2016, 18:54:52
sophia sophia is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.06.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.611
Implicit

Si iar il uitam pe Sf. Iosif...
Tot azi este sarbatorit.
Eu tot nu ma lamuresc cine este acest sobor. Sunt sfintii din cer?
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape
Reply With Quote
  #814  
Vechi 26.12.2016, 20:53:15
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.924
Implicit

Citat:
În prealabil postat de sophia Vezi mesajul
Eu tot nu ma lamuresc cine este acest sobor. Sunt sfintii din cer?
Vezi postarea 811
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #815  
Vechi 27.12.2016, 15:16:43
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.924
Implicit Sfântul, slăvitul și mult lăudatul Apostol Ștefa

Sfântul, slăvitul și mult lăudatul Apostol Ștefan Întâiul-mucenic a fost unul din primii convertiți creștini dintre evreii greci, unul din primii șapte diaconi hirotoniți de Apostoli și primul mucenic al Bisericii Ortodoxe. Este grabnic ajutător în judecarea proceselor nedrepte

Biserica pomenește mucenicia Sfântului Ștefan în data de 27 decembrie și mutarea moaștelor lui în data de 2 august, dar și în 15 iunie odată cu Sfinții Fortunat și Ahaic.

Martiriul sau a avut loc în valea lui Iosafat. Pe locul uciderii Sfântului Ștefan vor fi judecate neamurile. Pe locurile acelea vor sta Maica Domnului de-a dreapta și Sfântul Prooroc Ioan Botezatorul de-a stânga Fiului lui Dumnezeu.



Ștefan a fost de neam iudeu și se presupune că a învățat ca și Sfântul Apostol Pavel la școala rabinică a marelui învățat din vremea aceea, Gamaliel.

Era un gânditor adânc și vorbitor îndemânatic, bun psiholog, cu un sentiment religios excepțional de cald și de puternic, însuflețit, sensibil, bun la suflet și delicat cum rar întâlnești la o personalitate oricât de puternică și de complexă ar fi. Ceea ce rostea prin cuvânt, îndeplinea prin faptă.

El l-a cunoscut bine pe Mântuitorul Hristos și e de bună seamă adevărat că școala cea mai înaltă a făcut-o la picioarele lui Iisus Hristos și a continuat la școala apostolilor. Dar ceea ce îl caracteriaza cu devărat cel mai mult era că avea o credință și o râvnă atât de mari pentru lucrarea Domnului Hristos, încât Dumnezeu l-a învrednicit să săvârșească minuni și semne mari în popor.

Zelul lui în predicarea Evangheliei i-l insufla nu numai Duhul Sfânt, dar și faptul că a fost martor al Învierii Domnului, al Înălțării Sale la cer și al Pogorârii Duhului Sfânt. Ca și apostolii, el Îl predica pe Mesia Cel prezis de prooroci, pe Hristos Cel înviat din morți. De aceea fariseii și conducătorii poporului evreu nu-l priveau cu ochi buni și "le părea rău că învăța poporul și vestea întru Iisus învierea morților".(Faptele Apostolilor IV, 1-2).

La propunerea Sfinților Apostoli, Sfântul Ștefan arhidiacon, a fost ales în fruntea celor șapte diaconi a fost ales adică primul dintre diaconi. "Ștefan" în grecește înseamnă cunună.

La scurt timp după așezarea lui în slujba aceasta, unii din sinagoga zisă a libertinilor și a cirenenilor și a alexandrinilor și a celor din Cilicia și din Asia, au început cu Ștefan o ceartă de vorbe. Ea a pornit de la faptul că unii ziceau despre Mântuitorul că este profet, alții că este un înșelător, iar alții că este Fiul lui Dumnezeu. Apărând credința cea adevărată cu privire la Mântuitorul Hristos Care s-a născut din pururea Fecioara Maria, s-a răstignit pentru păcatele întregii omeniri și s-a înălțat la ceruri și stă de-a dreapta Tatălui ceresc, acești iudei s-au hotărât să-l piardă. A fost acuzat fals de blasfemie contra lui Moise și a lui Dumnezeu și dus în fața sinedriului – înaltul tribunal iudeu de judecată - spre a fi judecat.

Iată că, la numai o jumătate de an după sacrilegiul săvârșit față de Domnul nostru Iisus Hristos, procedura se repetă întocmai cu Sfântul Ștefan. S-au găsit desigur și de data aceasta martori mincinoși care să mintă că l-au auzit vorbind blasfemiator la adresa lui Moise, a templului lui Solomon și a lui Dumnezeu. La toate acuzațiile aduse iată-l din nou pe Caiafa întrebând: Adevărate sunt acestea care se spun împotriva ta Ștefane, ce ai de spus? În clipa aceea toți și-au îndreptat privirile spre victimă și Sfântul Evanghelist Luca – martor al evenimentului- inspirat de Duhul Sfânt, ne spune că: "cei ce ședeau în sinedriu au văzut fața lui ca o față de înger".

Sfântul Ștefan rostește o cuvântare lungă în care face o privire asupra poporului evreu, extrăgând din profeți adevărul că Iisus este Mesia cel prezis de ei și iudeii sunt vinovați de uciderea lui. În cuvântarea sa înlătură și anulează toate acuzațiile nedrepte aduse împotriva lui, arătând valoarea Legii și a profețiilor pe care le-a desăvârșit Stăpânul său Hristos. Dar iată că ajunge la punctul culminant al cuvântării sale. Cuvintele sale sunt flăcări vii ce înfierează cu focul adevărului lor inimile fariseilor iudei. "Voi pururea stați împotriva Duhului Sfânt, cum au fost părinții voștri așa sunteți și voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinții voștri ? Și au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept ai Cărui vânzători și ucigași v-ați făcut voi acum. Voi care ați primit Legea întru rânduieli de la îngeri și n-ați păzit-o!" (Faptele Apostolilor VII, 51-53).
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)

Last edited by cristiboss56; 27.12.2016 at 15:20:49.
Reply With Quote
  #816  
Vechi 27.12.2016, 15:18:33
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.924
Implicit Continuare

Atunci cei de față, scrâșnind din dinți, urlând, sfâșiindu-și hainele de pe ei – întocmai ca și la condamnarea Mântuitorului – au strigat câ au putut: Să piară de pietre, așa cum se cade hulitorilor... Să piară!... Să piară!

Dar iată o mare minune: Ștefan fiind plin de Duh Sfânt și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și a zis: "Iată văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu". Ei au început să răcnească, și-au astupat urechile și toți într-un gând s-au năpustit asupra lui. L-au târât afară din cetate, și au început a-l bate cu pietre. Iar martorii și-au dezbrăcat hainele ca să poată lovi mai cu putere și le-au pus la picioarele unui tânăr, numit Saul.

Era obiceiul ca martorii să pună mâna pe capul vinovatului și să spună: sângele acestuia să cadă asupra lor, pentru că el blasfemia numele lui Dumnezeu și ei aruncau cele mai mari pietre.

Alături de credință, inima mucenicului Ștefan a fost o văpaie de dragoste "mai mare decât moartea" pe care n-a putut-o stinge potopul de ură al mai marilor templului. Dimpotrivă, dragostea atotcuprinzătoare și atotbiruitoare, după pilda vieții Domnului (Luca XXIII, 34) – care s-a aprins din dragostea jertfei de pe Golgota – a făcut să rodească în ființa sa fructul iertării dușmanilor, în clipa când își dădea duhul.

În fața sinedriului își manifestă credința prin rugăciune căci, sub loviturile de pietre care veneau cu furie din toate părțile, el se ruga și zicea: "Doamne Iisuse primește duhul meu; și îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta." (Faptele Apostolilor VII, 59-60)

Așa se sfârșise și Mântuitorul lumii care, înainte de a-și da viața pentru mântuirea lumii, chemând pe Tatăl Său din ceruri, îi încredințează sufletul Său zicând: "Părinte, în mâinile Tale încredințez sufletul Meu", iar când Îl batjocoreau și-L chinuiau călăii, se ruga la Tatăl Său să le ierte păcatul pe care-l săvârșeau aceștia: "Părinte Sfinte, iartă-le lor păcatul acesta că nu știu ce fac."

Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea Sfântului Ștefan, căci pe locul unde a fost ucis el se afla un tânăr care se numea Saul, fariseu din Tarsul Ciliciei, care păzea hainele celor care aruncau cu pietre în Ștefan, cel care va deveni din cel mai mare prigonitor al creștinilor, Apostolul Neamurilor. În drumul spre Damasc unde se ducea să prigonească creștinii de acolo, Mântuitorul Hristos se arată lui Saul întrebându-l pentru ce Îl prigonește și atunci are loc momentul transformării inimii lui Saul în "vas curat și cinstit" devenind marele apostol al omenirii, Sfântul Apostol Pavel.

Iată că Mântuitorul a făcut din el stâlpul creștinătății și propovăduitorul neînfricat al lui Hristos Cel înviat din morți. Știm că el însuși și-a săvârșit mucenicia la Roma. Iată taina cea mare, iată cum își apără Domnul Hristos Biserica și pe credincioșii Săi. Unul era răpus de loviturile pietrelor, iar altul se ridică să predice cuvântul Evangheliei cu riscul vieții sale.

Sfânta Tradiție ne spune că în timp ce mulțimea ucidea cu pietre pe Sfântul Ștefan, mai departe pe o ridicătură de pământ, stăteau și priveau dându-i putere de a suferi cu demnitate martiriul, însăși Maica Domnului însoțită de Sfântul Ioan ucenicul cel iubit al Domnului. Aceste cuvinte grăiește Sfânta Tradiție: "O, cât îi era de dulce moartea, Sfântului, celui dintâi mucenic, cu toate că se afla într-acea crudă ucidere cu pietre – căci privea la patimile lui din înălțimile cerești, prea dulcele Iisus – iar din dealurile pământești, prea dulcea Mamă, împreună cu iubitul ucenic."

La biserica ridicată în cinstea Sfântului Ștefan pe colina de la capătul Văii Iosafat, vin și se roagă numeroși creștini din toate părțile lumii. În apropierea bisericii se află una din cele șapte porți ale cetății și care poartă numele Sfântului Ștefan indicând astfel poarta prin care a fost scos din cetate și ucis cu pietre.



Tradiția spune că evreii i-au lăsat trupul lui Ștefan să zacă pe locul unde fusese ucis, ca să fie mâncat de animale, însă acestea nu s-au atins de el. În a doua noapte, Gamaliel – învățător al Legii pentru Apostolul Pavel și Apostolul Barnaba – împreună cu fiul său, au venit în secret și au dus trupul pe proprietatea lor din Cafarganda unde l-au îngropat. De asemenea, Nicodim, care a murit în timp ce plângea la acest mormânt, a fost îngropat acolo împreună cu nepotul lui Gamaliel și cu Gamaliel însuși după adormirea sa.

După mulți ani, amintirea locului de înmormântare a Sfântului Ștefan s-a pierdut, până în luna decembrie a anului 415, când Gamaliel i-a apărut de trei ori părintelui Lucian (Luchian), preot în Cafarganda si i-a arătat locul de îngropare și toate cele legate de acesta. Astfel se descopera moaștele Sfântului Diacon Ștefan la Kefar-Gamala, în nordul Ierusalimului. Părintele Lucian a primit binecuvântare de la patriarh ca să dezgroape sfinții din mormintele lor de unde o mireasmă puternică și dulce umplea peștera.

Moaștele Sfântului Ștefan au fost duse de către patriarhul Juvenal și așezate cu cinste într-o biserică în Ierusalim, pe muntele Sion. Mulți bolnavi au fost vindecați de moaștele lui. Celelalte trei moaște au fost puse într-o biserică dintr-o peșteră din partea de sus a unui deal.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)

Last edited by cristiboss56; 27.12.2016 at 15:21:42.
Reply With Quote
  #817  
Vechi 01.01.2017, 02:11:11
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.924
Implicit Sfântul Vasile cel Mare este prăznuit la 1 ianuarie.















În prima zi a Anului Nou, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Vasile cel Mare, ocrotitorul săracilor. În tradiția populară, Sfântul Vasile este cunoscut ca fiind Crăciunul cel Mic, fratele Crăciunului.



Un lucru mai puțin știut este acela că, tot în ziua de Anul Nou, este pomenită de Biserica Ortodoxă și mama Sfântului Vasile cel Mare, Sfânta Emilia.
Ierarhul s-a născut în anul 330 într-o familie de creștini înstăriți, foarte evlavioși : tatăl său, Sfântul Vasile cel Bătrân, a fost un vestit orator în Pont; totodată, sora sa Macrina ca și fratele său Grigore din Nyssa au devenit de asemenea sfinți.
Istoricul sărbătorii

Sfântul Vasile Cel Mare, episcopul Cezareei, este considerat unul dintre cei mai importanți părinți ai Bisericii Ortodoxe și unul dintre cei mai mari teologi ai creștinătății. Pruncul Vasile a fost un copil binecuvântat de Dumnezeu, fiind un înainte-văzător. Tradiția creștină spune că, la scurt timp după naștere, pruncul Vasile nu sugea lapte de la sânul mamei în zilele de miercuri și de vineri. Tot tradiția creștină menționează că micuțul a plâns continuu până când a fost botezat. Mai mult, din copilărie, pruncul a uimit prin unele gesturi: dacă atingea plantele ofilite, acestea se înviorau, iar atunci când mângâia animalele bolnave ele se însănătoșeau.
Mai târziu, fiind iubitor de învățătură, Vasile cel Mare a studiat la cele mai importante instituții de învățământ din acele timpuri din Cezareea, din Constantinopol și la cea mai importantă academie din Atena. Aici, tânărul Vasile a studiat cu pasiune astronomia, geometria, medicina și retorica. De asemenea, la Atena l-a întâlnit pe Grigore de Nazianz, care a fost impresionat de inteligența și de harul colegului său Vasile, iar între cei doi s-a legat o prietenie exemplară pentru tot restul vieții. În același timp, cei doi buni prieteni au ales viața religioasă și monahismul.
Exemplul lor a fost urmat de fratele mai mic al Sfântului Vasile, cel care a devenit Sfântul Grigorie de Nyssa. După moartea părinților, cei doi frați și-au împărțit săracilor întreaga avere a familiei lor. Prin faptele lor de milostenie s-a deschis drumul unui șir de binefaceri pentru săraci și pentru cei neputincioși, consemnate de istoria creștinismului sub numele de "Vasiliade".
Sfântul Vasile -părintele monahismului
Sfântul Vasile cel Mare este cunoscut ca părinte al monahismului oriental, ca protector al familiei și al săracilor. El a acordat o mare atenție păturii sociale sărace, venind în ajutorul acesteia prin remarcabile acte de caritate. Este cel dintâi ierarh care a întemeiat, pe lângă biserică, azile și spitale pentru săraci și pentru bătrâni , solicitâd celor bogați să vină în ajutorul persoanelor nevoiașe. În același timp, episcopul Vasile a acordat o mare atenție pregătirii canonice și spirituale a preoților. În timpul vieții, ierarhul a făcut numeroase minuni. Istoria bisericească mai consemnează un fapt impresionant: Sfântul Vasile este considerat fondatorul moral al "Crucii Roșii"!
În data de 14 iunie 370, în momente dificile pentru Biserică, când ereticii lui Arie și Macedonie l-au atras la această credință chiar pe împăratul Valens, Sfântul Vasile a fost înălțat la demnitatea de arhiepiscop al Cezareei. Prin scrierile sale, Sfântul Vasile a luminat creștinătatea și a apărat cu dârzenie dogma Sfintei Treimi, fără să țină seamă de mânia împăratului Valens.
Arhiepiscopul Vasile este primul părinte bisericesc care s-a adresat și monahilor, chemându-i să se nevoiască atât în folosul personal, cât și în folosul aproapelui. Credincioșii Capadochiei credeau că Raiul a coborât pe acele meleaguri, pentru că , după fiecare slujbă duminicală, Sfântul Vasile înfăptuia câte o minune.
În tradiția ortodoxă este vestită o întâmplare petrecută în biserica în care slujea Sfântul Vasile: aici a venit o văduvă de faimă proastă, care se pocăise. Rușinată de mulțimea păcatelor, femeia nu se putea spovedi. De aceea, ea a înscris pe o hârtie pecetluită cu ceară toate păcatele săvârșite în viața sa. Când a ajuns la altar, în fața ierarhului, femeia a căzut în genunchi, a început să plângă în hohote fără să mai rostească măcar o vorbă. Atunci, Sfântul Vasile i-a luat sulul de hârtie pecetluit, apoi și-a ridicat brațele spre bolta bisericii și a strigat: "Doamne al Cerului și al pământului, pentru rugăciunile netrebnicului Tău slujitor, iartă roabei Tale acesteia, după lacrimile ei!" Văduva s-a întors acasă și, în grabă, a desfăcut ceara sigiliului. Atunci ea a descoperit că hârtia era albă, iar păcatele însemnate de ea dispăruseră.
Sfântul Vasile cel Mare a trecut la viața veșnică la data de 1 ianuarie în anul 379.
„Dintre scrierile cele mai importante ale Sfântului Vasile trebuie să amintim „Liturghia Sfântului Vasile" și „Moliftele Sfântului Vasile." „Moliftele" care-i poartă numele se citesc de câte ori este nevoie și aceste rugăciuni au puterea să vindece boli grave, să alunge duhurile necurate și blestemele. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis ca persoanele care solicită să li se citescă aceste rugăciuni au nevoie de o pregătire lăuntrică specială: să țină post și să rostească rugăciuni; după o perioadă de curățire sufletească și trupească, credinciosul care dorește să se coboare harul Sfântului Vasile asupra sa, poate să solicite preotului să-i citească Moliftele Sfântului Vasile.
De asemenea, Moliftele se citesc când sunt calamități naturale sau epidemii, pentru că acestea au puternice efecte terapeutice. Tot în ziua Anul Nou se continuă datinile străvechi, iar sorcovitul este o urare tradițională; acum, membrii comunității, la sfârșitul slujbei, își adresează urări de sănătate și bucurii pentru Noul An. Aceleași gânduri bune se adresează nașilor de botez și de cununie", ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica „Sfânta Vineri Nouă" din București (B-dul Nicolae Titulescu).
Ianuarie, prima lună a calendarului ortodox, este un răstimp benefic pentru ortodocși, când în biserici și în mănăstiri sunt citite Moliftele Sfântului Vasile cel Mare : ianuarie este o etapă binecuvântată din an, în care creștinii au șansa divină să se înnoiască sufletește o dată cu Noul An.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #818  
Vechi 11.01.2017, 01:57:13
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.924
Implicit

Sfântul Cuvios Teodosie (†529) era din ținutul Capadociei și, dorind să-I urmeze lui Dumnezeu, a îmbrățișat viața călugărească, plecând la Ierusalim. În drum, s-a oprit în Antiohia, unde s-a întâlnit cu Sfântul Simeon Stâlpnicul, care l-a binecuvântat. Ajuns la Ierusalim, s-a hotărât pentru viața de obște și a intrat sub ascultarea unui stareț Longhin, care i-a dat în grijă o biserică aflată pe drumul spre Betleem. Simțind că laudele încep să-i schimbe inima, Sfântul Teodosie s-a retras într-o peșteră din munte. La început a primit ucenici mai puțini, apoi pe toți cei care veneu la el. Cu toți acești ucenici, Sfântul Teodosie a zidit o mare mănăstire, aproape de Betleem, unde pentru prima dată în Palestina a rânduit toate după legile vieții de obște, de unde și faima lui de „întemeietorul vieții de obște”. Timp de 30 de ani, Sfântul Teodosie nu a mâncat pâine, ci doar ierburi și legume. Era apropiat duhovnicește de Sfântul Sava cel Sfințit și a fost învrednicit cu darul facerii de minuni. S-a mutat la Domnul în anul 529, la vârsta de 105 ani.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #819  
Vechi 12.01.2017, 01:36:37
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.924
Implicit

Sfânta Muceniță Tatiana (†230) era din vechea Romă și a trăit pe vremea împăratului Alexandru Sever (222-235). S-a născut din părinți credincioși, iar tatăl ei era consul. Sfânta Muceniță Tatiana și-a dedicat întreaga viață lui Dumnezeu, Căruia Îi slujea ziua și noaptea, împodobindu-se cu fapte bune. Aceasta s-a învrednicit de cinstea de a fi diaconiță a Bisericii din Roma, după rânduielile de atunci ale Bisericii. În acea vreme, pornindu-se prigoană împotriva creștinilor din partea necredincioșilor, a fost prinsă și dusă în templul zeului Apolo, dar sfânta s-a rugat lui Dumnezeu și idolul a căzut la pământ, sfărâmându-se. Atunci, din porunca mai-marilor cetății, a fost supusă unor chinuri cumplite: bătăi, scoaterea ochilor, scrijelirea pe trup cu bricele, aruncarea la fiare, aruncarea în foc ș.a. Pe toate le-a îndurat cu putere de Sus, propovăduind neîncetat pe Hristos, încât mulți necredincioși veneau la adevărata credință. Atunci, au poruncit să i se taie capul, la fel și tatălui ei. Capul sfintei se află astăzi în Catedrala Mitropoliei Olteniei din Craiova, fiind adus în țară de Sfântul Voievod Neagoe Basarab.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #820  
Vechi 12.01.2017, 02:17:12
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.924
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
Sfânta Muceniță Tatiana (†230) era din vechea Romă și a trăit pe vremea împăratului Alexandru Sever (222-235). S-a născut din părinți credincioși, iar tatăl ei era consul. Sfânta Muceniță Tatiana și-a dedicat întreaga viață lui Dumnezeu, Căruia Îi slujea ziua și noaptea, împodobindu-se cu fapte bune. Aceasta s-a învrednicit de cinstea de a fi diaconiță a Bisericii din Roma, după rânduielile de atunci ale Bisericii. În acea vreme, pornindu-se prigoană împotriva creștinilor din partea necredincioșilor, a fost prinsă și dusă în templul zeului Apolo, dar sfânta s-a rugat lui Dumnezeu și idolul a căzut la pământ, sfărâmându-se. Atunci, din porunca mai-marilor cetății, a fost supusă unor chinuri cumplite: bătăi, scoaterea ochilor, scrijelirea pe trup cu bricele, aruncarea la fiare, aruncarea în foc ș.a. Pe toate le-a îndurat cu putere de Sus, propovăduind neîncetat pe Hristos, încât mulți necredincioși veneau la adevărata credință. Atunci, au poruncit să i se taie capul, la fel și tatălui ei. Capul sfintei se află astăzi în Catedrala Mitropoliei Olteniei din Craiova, fiind adus în țară de Sfântul Voievod Neagoe Basarab.

Luminat-ai strălucit întru pătimirea ta, răbdătoare de chinuri, ceea ce nu te-ai mohorât în schingiuirile tale, ci ca o frumoasă porumbiță către cer ai zburat, Tatiana! Roagă-te dar pentru cei ce pururea te cinstesc pe tine!
Amin +
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Vecernia zilei + cristiboss56 Despre Vecernie 15 01.02.2016 22:26:36
Sfintii ortodocsi si sfintii catolici. voxdei55 Generalitati 8 04.12.2010 23:48:51
Versetul zilei Daniela-Iulia Din Noul Testament 1 13.05.2009 10:22:30
Informatia zilei silverstar Stiri, actualitati, anunturi 4 24.04.2009 09:30:11