Dificultati de integrare in comunitatea ortodoxa

[cristina27]

În prealabil postat de ioan cezar

Fratilor si surorilor,
am deschis acest topic deoarece un bun prieten al meu, poate si al vostru, nazuieste sa se converteasca la Ortodoxie (daca ma exprim corect) si intampina mari dificultati in relatiile cu ceilalti credinciosi.
Asa cum il cunosc, prietenul meu e un om cu adevarat dornic sa fie un bun crestin. Sunt sigur ca Il iubeste sincer pe Domnul, ca iubeste frumusetea slujbelor noastre, ca a gasit in Sfintii Parinti si in preotii nostri indrumatorii adevarati pentru o viata in Hristos, pentru mantuire si desavarsire.
Dar el se astepta sa gaseasca in Biserica mai multa apropiere sufleteasca, spera sa simta ca oamenii isi poarta unii altora poverile, ca se iubesc dechis, ca se sustin etc.
Se simte oarecum stingher in comunitatea euharistica.
Mi-a marturisit ca este trist...

Ma tem foarte pentru el! Deoarece a cunoscut si alte comunitati din alte confesiuni, ma tem sa nu devina prada unor nostalgii si sa se sminteasca.
Pana acum eu i-am impartasit dificultatile mele, uneori asemanatoare cu ale lui si l-am sfatuit sa aiba rabdare, deoarece procesul acomodarii se realizeaza treptat, nu spontan. Sa isi caute duhovnicul potrivit si sa nu forteze (firea lui e cu totul potrivnica spiritului de massa, conformismului tampit si habotniciei).
Cred ca acest om este intr-adevar un sincer cautator al lui Dumnezeu si as voi sa il ajutam sa se simta Acasa in comunitatea noastra.
Oare cum il putem ajuta?
Dumnezeu sa ne ajute!

P.S. Ma adresez in special userilor convertiti la Ortodoxie (de pilda lui N.Priceputu), poate ne vor impartasi din experienta si solutiile lor in impreuna-lucrarea cu Duhul Bisericii lui Hristos.

Mesajul pe care l-am scris a fost pentru prietenul tau .Si sper sa ii dea putin curaj si o idee ca nu numai lui ii e greu , dar ca sunt si foarte multe avantaje.
Ca intotdeauna,se gasesc lupi moralisti care sa puna intrebari sau sa faca diverse comentarii.
Eu stiu ce am de facut . Am un preot duhovnic cu care ma sfatuiesc si de care ascult ,caruia ma spovedesc, stiu si ce gresesc si nu voi intra in discutii inutile u nimeni care se pricepe mai bine ca orice sa judece si sa ii ia la intrebari pe cei care posteaza. Nu este usor sa vorbesti despre anumite experiente sau sentimente cu persoane pe care nu le cunosti , si ar fi de apreciat sa fie respectate. Am descris realitatea exact cum o vad aici . Si nu am crititcat sau judecat pe nimeni si nici nu o voi face . Am vazut ca sunt diversi alti forumisti care sunt de alte religii , si m ar bucura sa invete si sa inteleaga ceva din site-ul crestinortodox, nu numai sa fie pusi pe scandal si contrazici .
Doamne ajuta! Sa ne mai tii la curent cu postari . Numai bine!

[tabitha]

În prealabil postat de cristina27

nu voi intra in discutii inutile cu nimeni care se pricepe mai bine ca orice sa judece si sa ii ia la intrebari pe cei care posteaza.

Că tot vorbeam de dificultăți de integrare... suntem pe subiect !

Yasmina, you are brilliant my dear.. Mihai, îți multumesc oricum pentru umorul balcanic. :) Data viitoare să nu uiți emoticoanele și vezi că în English Grammar adjectivul se pune înaintea substantivului pe care îl determină..

[gheorghie]

În prealabil postat de glykys

Eu merg intr-o biserica unde peste 80 la suta, daca nu si mai mult, din credinciosi sunt persoanele trecute de varsta de 60 de ani. La inceput, mi se pareau asa certarete si nelalocul lor, le vedeam ca se imbulzeau peste tot, cantau peste dascal, faceau observatii tuturor, se trezeau vorbind in timpul slujbei, o baba din fundul bisericii chiar mai atipeste pe scaun si cand se trezeste, tipa, indiferent de momentul slujbei: "Amiiiin!", alta racneste cand o apuca, fiind bolnava... Nu intelegeam deloc de ce bunicii mele ii placea asa de mult aici, ca doar intraseram in biserici cu oameni mai civilizati.

Ei, si de la o vreme, nu mi se mai pareau aceste babute necivilizate. Nu-i vorba, ca ele nu s-au schimbat deloc, se imbulzesc in continuare si se iau la harta, dar s-a schimbat perceptia mea asupra lor. In timp, am invatat sa le accept, sa le privesc partile bune (spre exemplu, cele mai multe sunt foarte evlavioase, le trece repede supararea, cea bolnava care racneste este foarte rusinata dupa ce ii trece criza, cea care atipeste pe scaun, dupa ce da pomelnicul, ii imbratiseaza si isi cere iertare de la toti din biserica pe langa care trece, spunand ca este batrana si nu mai stie cat o mai duce - adica lucruri pe care eu nu le vedeam inainte, ce, eu auzeam numai "Amiiiin" in cele mai nepotrivite momente).

M-am invatat cu ele si le accept asa cum sunt, chiar le simt lipsa, cand sunt in alta biserica. M-am dus la un hram la o biserica din centru si inainte de predica, la momentul in care se impartaseau preotii, s-au cantat colinde. Ma intreaba o doamna din spate (foarte civilizata, nu se foise deloc, nu se miscase, nu ma imbrancise, nimic): "S-a terminat slujba? Ca acum sunt colinde..." Pai babutele mele nu ar fi putut sa intrebe niciodata asa ceva, ca sunt foarte vigilente la tot ce misca, se vede si se aude.

Imi zice de 1 ianuarie o babuta: "Eu te iubesc pe tine". Poftim, nu stie cum ma cheama, nu stie unde stau, nu stie nimic depsre mine, doar ca vin la biserica si ca m-am nimerit de cateva ori langa ea - tin minte ca intr-una din aceste dati m-a rugat sa ii scriu o rugaciune, cu litere mari, sa o invete si ea, ca nu stie carte. Atata tot.

Si nu e de mirare ca adesea ii simt pe acesti oameni - pe care nu ii vad decat vreo doua ore duminica in biserica, cei mai multi dintre ei cu care poate ca nu am schimbat niciodata nici un cuvant si despre care nu stiu nimic altceva decat ca vin la biserica la care ma duc eu - mult mai apropiati sufleteste decat prieteni, colegi, oameni cu care petrec destule ore si despre care stiu cate in luna si in stele. Dar, fireste, la inceput nu era asa.

Anul acesta, la predica de Sf. Dumitru, Patriarhul a spus, printre multe altele, un cuvant care mie mi s-a parut extraordinar si pe care l-am tinut minte: fiind impresionat de multimea pelerinilor, in ciuda conditiilor nefavorabile, dar si de daruirea acestora, de faptul ca, in mijlocul acelor cozi uriase, se infiripau prietenii, ca oamenii se incurajau si se alinau unii pe altii, PF a spus ca aceasta este lucrarea sfintilor, ca ei sunt cei care fac din oameni necunoscuti prieteni.
l[/url] "

superb! m-am regasit prin povestea asta a ta...

[rasofor]

În prealabil postat de cristina27

Mesajul pe care l-am scris a fost pentru prietenul tau .Si sper sa ii dea putin curaj si o idee ca nu numai lui ii e greu , dar ca sunt si foarte multe avantaje.
Ca intotdeauna,se gasesc lupi moralisti care sa puna intrebari sau sa faca diverse comentarii.
Eu stiu ce am de facut . Am un preot duhovnic cu care ma sfatuiesc si de care ascult ,caruia ma spovedesc, stiu si ce gresesc si nu voi intra in discutii inutile u nimeni care se pricepe mai bine ca orice sa judece si sa ii ia la intrebari pe cei care posteaza. Nu este usor sa vorbesti despre anumite experiente sau sentimente cu persoane pe care nu le cunosti , si ar fi de apreciat sa fie respectate. Am descris realitatea exact cum o vad aici . Si nu am crititcat sau judecat pe nimeni si nici nu o voi face . Am vazut ca sunt diversi alti forumisti care sunt de alte religii , si m ar bucura sa invete si sa inteleaga ceva din site-ul crestinortodox, nu numai sa fie pusi pe scandal si contrazici .
Doamne ajuta! Sa ne mai tii la curent cu postari . Numai bine!

Cristina, să ştii că din descrierile tale despre ce se întâmplă prin lăcaşurile ortodoxe de pe acolo mi-am dat seama că tu chiar ai experiat şi înţeles ce ţi-a zis cuviosul parinte la plecare.
Pentru topic, o sugestie fratelui în cauză: să se mai gândească la ce l-a determinat să aleagă ortodoxia, căci cu siguranţă vrăjmaşul l-a "ajutat" să uite...

[glykys]

În prealabil postat de ioan cezar

Se simte oarecum stingher in comunitatea euharistica.
Mi-a marturisit ca este trist...

Sper ca nu ai vrut sa spui ca se impartaseste la ortodocsi.

[Mihailc]

În prealabil postat de mirela.t

. Mihai, îți multumesc oricum pentru umorul balcanic.

Să crești mare și cuminte!

Data viitoare să nu uiți emoticoanele și vezi că în English Grammar adjectivul se pune înaintea substantivului pe care îl determină..

În romgleză merge și așa. English Grammar bănuiesc că nu are precripții pentru ghiveciul bilingv și fraza transculturală, așa că până devine aberația regulă ne folosim de babilonia asta cum vrem noi!

Bine v-am regasit! In sensul ca o vreme am fost departe de orice net.
Deocamdata nu am vesti de la prietenul meu, insa cred ca e de folos ce scrieti voi aici. Domnul fie cu el, cu noi toti! Va multumesc pentru suport si impartasiri, fratilor si surorilor!

Am gasit acest articol si mie mi se pare util. Marturisesc ca nu intotdeauna in biserica respect toate aceste reguli pentru incepatori:

http://www.ortodoxia.md/descopera/9-...ca-lui-hristos

Douăzeci de sfaturi pentru felul de comportare în Biserică Ortodoxia pentru Incepatori

1. <<Înainte de a merge la Sfânta Biserică să fii împăcat cu toţi cu care te-ai certat.
2. Lasă şi tu din inimă şi iartă tuturor celor care ţi-au greşit.
3. Îmbracă-te într-o ţinută curată, dar modestă, ba chiar smerită, ştiind că nu mergi la teatru ci ca să te rogi lui Dumnezeu cu umilinţă şi cu lacrimi pentru iertarea păcatelor tale.
4. Sileşte-te ca să duci un dar, măcar cât de mic: lumânări, tămâie curată şi un pomelnic pentru a fi pomenit tu şi toţi ai casei tale la Sfânta Liturghie;
5. Sileşte-te după putere ca să fii la Sfânta Biserică mai înainte de a începe slujba, ca să ai timp să te închini în linişte la Sfintele Icoane şi să poţi da din vreme şi pomelnicul spre pomenire;
6. Dacă din întâmplare ai sosit după începerea slujbei, apoi stai liniştit la locul tău ca să nu faci tulburare şi altora prin umblarea ta de colo până colo. Această sminteală este mai mare păcat decât binele ce vrei să-l faci. Pacea şi desăvârşita linişte este de absolută trebuinţă;
7. Stând în Biserică nu privi în dreapta şi în stânga, căci aceasta te sustrage de la gândirea spre Dumnezeu;
8. Vorbirea în Biserică e un păcat foarte mare. Nici nu te rogi şi împiedici şi pe alţii de a se ruga. De aceea starea ta în Biserică în loc să-ţi fie spre folos şi spre iertare, se va face ţie spre osândă şi păcat;
9. Urmăreşte cu mintea tot ce se citeşte şi se cântă şi repetă şi tu în minte rugăciunile, măcar cele mai însemnate;
10. Sileşte-te ca în timpul slubei să nu te abaţi cu mintea la nimic pământesc, pentru ca măcar două ceasuri din săptămână să trăieşti şi tu în adevărata reculegere şi rugăciune;
11. Când te închini, fă Semnul Crucii complet şi cu luare aminte. Făcând semnul Sfintei Cruci în batjocoră, înseamnă să batjocoreşti pe Stăpânul ei în numele căruia te închini. Mai de folos e să faci Cruce o dată cum se cuvine, decât să fluturi de mai multe ori cu mâna fără să ştii nici tu, nici alţii ce voieşti să faci. Prin aceasta vei stârni râsul celor care te văd, făcând sminteală altora şi ţie îţi va fi spre păcat;
12. Ascultă cu luare aminte toată slujba până la sfârşit. Numai aşa ţi-ai făcut datoria deplină către sufletul tău. După cum dai hrană îndestulată coprpului tău toată săptămâna, dă şi sufletului tău măcar o dată să se sature de cuvântul lui Dumnezeu cel dătător de viaţă;
13. Sfânta Evanghelie, Apostolul, Cazania şi predica ascultă-le cu luare aminte în aşa fel, încât să poţi spune şi tu altora despre folosul şi învăţătura ce ai luat din cuprinsul lor;
14. Când se împarte Sfânta Anaforă, închină-te şi pe la Sfintele Icoane cu toată credinţa şi smerenia cuvenită;
15. Când te închini la Sfintele Icoane, sărută chipul Sfântului la picioare, sau cel mult mâinile, dar nu la faţă;
16. Plecând de la Biserică mergi acasă, ferindu-te de a te abate pe la baruri sau locuri unde se face vorbăraie şi vorbe nefolositoare;
17. După ce stai la masă şi te odihneşti puţin, apoi citeşte cărţi moral-religioase şi meditează şi te roagă. Povăţuieşte pe toţi ai casei spre cele sufleteşti;
18. Dacă ai de unde, cercetează şi bucură pe cei săraci prin milostenie, cu bani cu bucate şi haine, din toate darurile ce ţi-a dat ţie Bunul Dumnezeu. Asemenea şi cu cuvinte bune povăţuieşte pe cei neştiutori pe calea Domnului;
19. Dacă vei serba Duminicile şi Sărbătorile în acest fel, apoi vei avea pe Dumnezeu cu tine şi-ţi va ajuta şi te va binecuvânta în toate activităţile tale şi te va bucura în toată viaţa ta cu îndestulare, cu sănătate şi cu tot binele;
20. Dacă vei petrece viaţa ta aşa creştineşte, apoi la sfârşitul vieţii vei dobândi fericirea cea veşnică şi cerească deplină pe care Dumnezeu a pregătit-o tuturor celor ce-l ascultă pe Dânsul.

Scopul vieţii tuturor creştinilor este mântuirea sufletului, şi dacă o va dobândi, destul va fi. În acest caz, viaţa aceasta va fi spre mărire şi fericire veşnică, iar nu spre judecată şi osândă.
„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă" (Matei 6,33)"
Fii credincios lui Dumnezeu şi Bisericii sale cât vei trăi şi vei avea în viaţa aceasta tot binele, iar în cealaltă, vei dobândi Comuniunea cu Dumnezeu.?>>

Sursa:
http://www.ortodoxia.md/component/co...are-in-biseric

[gpalama]

Multumesc pentru postul de mai sus.
Foarte folositoare invataturile acestea.

Frumos ar fi sa fie adunate intr-o colectie, si tiparite.