COMUNICAT DE PRESA TANACU

[antiecumenism]

Hristos a inviat!Si eu sunt alaturi de voi.Sa ne rugam la Dumnezeu sa va ocroteasca si sa va miluiasca !

La adresa http://tanacu.blog.com/ sunt mai multe articole despre cazul Tanacu care merita citite.Mie imi place atitudinea P Savatie.El zice :

“Cred ca toti preotii din Romania trebuie sa se suie pe acoperisurile caselor si sa strige o saptamana intreaga ca ceea ce a facut Sinodul B.O.R. in cazul Tanacu este inadmisibil si contrar spiritului evanghelic. Asta pentru a da curaj pacatosilor sa continue sa vina cu incredere si fara teama la spovedanie.Altfel, Biserica s-a transformat în secretara pomaduita a fortelor de ordine romane.”

[Mirean]

În prealabil postat de antonie

Mirean...Dumnezeu sa te ierte si sa ne ierte pe noi toti...nu am inteles exact care e parerea ta despre parintele Daniel,dar daca esti de partea BOR atunci faci o mare greseala...poate nu stii ca BOR reprezinta mai mult o organizatie politica decat Bisericaa lui Dumnezeu...citeste 2 carti...Intoarcerea la Hristos de Ioan Ianolide,si vezi acolo ce a facut biserica pentru adevarata biserica ortodoxa,cea din inchisori...apoi sa mai citesti Pentru cine bat clopotele la Tanacu...si vezi ce face BOR pentru oamenii lui Hristos...Dumnezeu sa ne miluiasca...

Nu voi fi impotriva BOR in acesta privinta. Nu sunt de acord cu ce a facut Corogeanu. Nu exista canonic ritua de exorcizare si nu avea dreptul sa omoare un om. Am mai spus ce aveam de spus si la alt topic si sustin. Poate r trebui sa mutam discutia la topicul initial.

Dim motive practice, altfel ne cautam inutil.

[Mirean]

În prealabil postat de antiecumenism

Hristos a inviat!Si eu sunt alaturi de voi.Sa ne rugam la Dumnezeu sa va ocroteasca si sa va miluiasca !

La adresa http://tanacu.blog.com/ sunt mai multe articole despre cazul Tanacu care merita citite.Mie imi place atitudinea P Savatie.El zice :

“Cred ca toti preotii din Romania trebuie sa se suie pe acoperisurile caselor si sa strige o saptamana intreaga ca ceea ce a facut Sinodul B.O.R. in cazul Tanacu este inadmisibil si contrar spiritului evanghelic. Asta pentru a da curaj pacatosilor sa continue sa vina cu incredere si fara teama la spovedanie.Altfel, Biserica s-a transformat în secretara pomaduita a fortelor de ordine romane.”

De ce este contrar spiritului evanghelic ce a facut Sinodul BOR?

[antiecumenism]

În prealabil postat de Mirean

De ce este contrar spiritului evanghelic ce a facut Sinodul BOR?

Postez mai jos un articol interesant de Ieromonah SAVATIE BASTOVOI:
"STIAI CA NU AI VOIE SA VORBESTI? "


"Recent am intrat în posesia unui ordin intern (cu nr. 7667 din 12.08.2005) al Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, in care, printre altele, citim si aceste cuvinte: „Nici un cleric preot, monah sau teolog laic din orice institutie bisericeasca nu se va putea exprima în mass-media (Presa, Radio, TV”, decat cu aprobarea si binecuvantarea chiriarhului sau” (Aliniatul 11).
Am observat, de asemenea ca o fotocopie dupa acest document a fost raspandita pe internet si ca, probabil, mii de tineri credinciosi au intrat in posesia lui. Nu este nici un rau in aceasta, desigur, intentia Patriarhului fiind aceea de a informa cat mai multa lume despre decizia sa.

Chiar daca documentul are o vechime de doi ani (el a fost emis la cateva saptamani dupa declansarea scandalului de la Tanacu), el ramane in continuare actual si provocator din cel putin doua motive: primul, ca incalca un drept pe care Constitutia Romaniei il acorda tuturor si al doilea, pentru ca o decizie atat de importanta a Sfantului Sinod (caci Patriarhul face cunoscuta o decizie a Sfantului Sinod) a ramas practic necunoscuta majoritatii credinciosilor.
Interdictia patriarhului vine in urma „necesitatii informarii corecte si transparente a opiniei publice asupra vietii si activitatii bisericesti”. De aceea „centrele eparhiale vor infiinta, acolo unde nu exista, un Birou de presa incadrat cu un purtator de cuvant si personal corespunzator” (Acelasi aliniat).

La prima vedere aceasta apreciere a patriarhului este „politic corecta”, dar ea trezeste nedumerire atunci cand incercam sa definim rolul purtatorului de cuvant in biserica.
De la bun inceput trebuie sa spunem ca Biserica nu este o institutie de tip inchis, nu este nici o organizatie sau grupare initiatica, nu detine si nu transmite secrete de stat, economice sau de alt ordin, iar demersul traditional al Bisericii nu pune in pericol viata cetatenilor si nici nu ataca structurile sociale existente.

Asadar, Biserica este un organism para-politic, de tip deschis, a carui scop este propovaduirea Evangheliei si lucrarea de mantuire a membrilor sai. Membru al Bisericii poate deveni orice om care accepta sa se boteze in numele Sfintei Treimi, indiferent de sex, culoare, nationalitate, apartenenta politica si provenienta sociala.
Biserica este structurata ierarhic, rolul ierarhiei fiind acela de a transmite adevarurile de credinta si morale cuprinse in Evanghelie. Ierarhii, pe langa datoria de a sluji cele sfinte, au si rolul de invatatori si administratori ai bunurilor comunitatii de credinciosi. Ierarhul dispune de aceste bunuri doar in scopul comunitatii, nu si in scopuri personale, atribuirea bunurilor bisericii fiind considerata furt.

Credinciosii sant datori sa asculte de ierarhie atata timp cat ierarhul nu predica invataturi contrare Evangheliei si traditiei crestine.
In traditia ortodoxa, ierarhul nu este infailibil. Incalcarile morale ale ierarhului, ca de exemplu luarea mitei pentru hirotoniri, lovirea credinciosilor si altele sant discutate in sinodul episcopilor bisericii din care face parte vinovatul.

Ierarhul si preotul sant datori sa propovaduiasca, iar cei care nu o fac, se caterisesc. Propovaduirea nu se limiteaza la talcuirea Evangheliei in biserica, ci presupune toate modalitatile posibile de raspandire a adevarului evanghelic, dupa cuvantul Apostolului Pavel: „tuturor toate m-am facut ca macar pe unii sa mantuiesc”. Odata cu dezvoltarea mijloacelor de informare in masa, preotii si episcopii s-au folosit de presa, infiintand ei insisi reviste si ziare, pentru a propovadui.
Predica se adreseaza atat celor din afara bisericii, cat si membrilor sai. In situatii limita, ierarhul poate sa trimita epistole catre comunitate. In biserica primara aceste epistole arhieresti se citeau inaintea evangheliei, dupa Apostol (sau chiar in locul Apostolului) in timpul liturghiei. Asadar, nu a existat niciodata in biserica traditia circularelor secrete, de cancelarie, ci ele se citeau comunitatii intregi in timpul celui mai solemn moment – liturghia.

Orice Sinod de episcopi in care se discutau chestiuni de doctrina sau disciplinare isi facea publice hotararile, insiruind lista participantilor si chiar luarile de cuvant a fiecaruia ca oricine sa poata urmari felul in care s-a ajuns la o concluzie sau alta. Listele episcopilor si a clerului participant la sfintele Sinoade ecumenice din primele opt veacuri ale crestinismului, cu tot cu interventiile lor din timpul polemicilor sinodale, se pastreaza pana astazi in „Actele Sinoadelor Ecumenice” (nepublicate, din pacate, in romana), spre marturie intregii Biserici despre ceea ce este un Sinod si despre felul in care trebuie el sa decurga.
Cu parere de rau, hotararile de Sinod din ultima perioada se iau intr-un mod aproape secret, iar daca cineva incearca sa le faca publice este vazut ca un traficant de droguri sau de substante radioactive.

Din marturiile pastrate in Actele Sinoadelor Ecumenice vedem cat de distincte erau vocile celor care luau cuvantul si ca orice interventie trebuia sa aiba temei in Sfanta Scriptura. Mai vedem ca la sinod nu participau doar episcopi, ci si preoti si diaconi, cum este cazul Sfantului Atanasie care, fiind inca diacon, la varsta de doar 24 de ani a aparat in fata intregului Sinod dogma dumnezeirii lui Hristos. Acesta este un exemplu graitor ca Ortodoxia nu a considerat niciodata neascultare daca un diacon contrazice un episcop pe chestiuni de credinta – in cazul sfantului Atanasie episcopii care marturiseau altfel erau de ordinul zecilor –, ci o percepe ca pe un lucru firesc in procesul formularii adevarului.
Asadar, Biserica prin rostul ei este purtatoare de cuvant, al cuvantului cu litera mica si al Cuvantului cu majuscula. Primul purtator de cuvant al Bisericii este insusi Hristos. Dupa moartea Sa, Hristos si-a trimis apostolii la propovaduire, poruncindu-le sa vesteasca Evanghelia la toata lumea. Orice crestin, dar in primul rand ierarhii, preotii si diaconii sant purtatori de cuvant ai Bisericii atunci cand predica evanghelia si adevarul. Ierarhul poate interzice cuiva sa propovaduiasca doar atunci cand se raspandeste o erezie sau se fac indemnuri imorale.

A opri pe toti preotii de la propovaduire, pentru a pune in locul lor purtatori de cuvant, inseamna a anula rostul preotiei. Biserica nu este politia romana nu este armata si nici o echipa de fotbalisti in care nu oricine are datoria sa fie si orator. Preotul, prin vocatia sa este dator sa fie un bun vorbitor, sa cunoasca realitatile cu care se confrunta biserica si sa poata da un raspuns demn oricui i-l cere, fie ca este vorba de un jurnalist, de un turist sau de un simplu credincios. Patriarhia ar trebui sa impuna verificarea candidatilor la preotie inca de pe bancile Seminarelor Teologice, ca sa nu se ajunga la situatia jenanta de a interzice preotilor sa vorbeasca in public. De parca preotul prin definitia sa ar fi un imbecil care face de ras biserica si de aceea trebuie sa-l ascundem ca pe un copil handicapat in camera din spate de fiecare data cand vin oaspeti.
Si inca ceva, ordinul patriarhal nu interzice oricui aparitia in presa, ci tocmai preotilor si teologilor, care sant cei mai in masura sa vorbeasca. Sa ma iertati, dar de ce fel de formare au nevoie purtatorii de cuvant ai bisericii dacă toti anii de facultate si doctoratele nu sant suficiente? Exista vreo scoala secreta pentru purtatorii de cuvant?

Cu aceasta ocazie, ma intreb daca iesirile in presa ale Prea Sfintitului Corneliu Barladeanu si ale aliatilor sai de la Patriarhie in cazul Tanacu au fost in acord cu ordinul patriarhal, adica au reprezantat intocmai interesele Bisericii Ortodoxe Romane? Daca da, este regretabil.
De cand interventiile in presa au devenit mai importante, fiind un privilegiu al celor alesi, iar propovaduirea de pe amvoane in biserica este abandonata tuturor? Adica ceea ce spune credinciosilor un preot considerat inapt sa se exprime in presă sau ceea ce spune un profesor de teologie la catedra nu intereseaza pe Patriarh, ci doar ceea ce se spune in presa? Sa intelegem ca biserica are doua fete: una pentru credinciosi si alta pentru presa, pentru „opinia publica”?

Daca au existat cazuri cand un preot sau un teolog au afirmat lucruri neadevarate sau neconforme cu spiritul Evangheliei, sa fie cercetati acei preoti si teologi, dar sa nu li se interzica tuturor preotilor dreptul la exprimarea propriei opinii, pentru ca aceasta este o masura nefondata, practicata doar de regimurile politice dictatoriale si care reduce biserica la tacere intr-o vreme cand oricine este liber sa-si faca public punctul de vedere.
Iar daca biserica are secrete si interese pe care nu trebuie sa le cunoasca preotii si teologii obisnuiti, ci doar cei „formati” in acest scop, atunci e alta tema de discutie. O discutie pe care prefer sa nu o fac publica, pentru ca este secreta, foarte secreta."

[antiecumenism]

În prealabil postat de Mirean

Nu voi fi impotriva BOR in acesta privinta. Nu sunt de acord cu ce a facut Corogeanu. Nu exista canonic ritual de exorcizare si nu avea dreptul sa omoare un om.

Exista pe un articol
"De vorba cu parintele Proclu despre cazul Tanacu "


"Parinte ati auzit de condamnarea Parintelui Daniel de la Tanacu. Cum credeti ca va afecta poporul roman aceasta marsava nedreptate?
Daniel il cheama? Ia te uite, ca pe cel de la Mitropolia Moldovei. Poate o s-ajunga si el tot un ierarh.

Ce ierarh, Parinte? C-a fost caterisit.
Vezi-ti de treaba, ca nu se leaga nica, nu se prinde legatura lor. O turnat cununi pe capul lui.

Dar de ce s-au intamplat toate aceste lucruri rusinoase pentru poporul roman?
Pentru ca este multa rautate. Ce, era pe vremea lu’ Parintele Paisie si Parintele Cleopa asa ceva? Mi-aduc aminte cum o saptamana a tinut-o pe una demonizata nemancata si n-a patit nimic; numai c-o iesit demonul din ea. Dar n-o mancat nici Parintele Paisie, nici Parintele Cleopa si o pus toata obstea la rugaciune o luna de zile. Tot asa, pentru ca n-ai cum altfel, o fost legata de maini si de picioare si i se facea de trei ori pe zi sfantul maslu. Saracu Parintele Cleopa, trebuia sa-l ia si pe el la puscarie.."

[antiecumenism]

Exista pe http://tanacu.blog.com/ un articol :
"De vorba cu parintele Proclu despre cazul Tanacu "

[Mirean]

În prealabil postat de antiecumenism

Postez mai jos un articol interesant de Ieromonah SAVATIE BASTOVOI:
"STIAI CA NU AI VOIE SA VORBESTI? "


"Recent am intrat în posesia unui ordin intern (cu nr. 7667 din 12.08.2005) al Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, in care, printre altele, citim si aceste cuvinte: „Nici un cleric preot, monah sau teolog laic din orice institutie bisericeasca nu se va putea exprima în mass-media (Presa, Radio, TV”, decat cu aprobarea si binecuvantarea chiriarhului sau” (Aliniatul 11).
Am observat, de asemenea ca o fotocopie dupa acest document a fost raspandita pe internet si ca, probabil, mii de tineri credinciosi au intrat in posesia lui. Nu este nici un rau in aceasta, desigur, intentia Patriarhului fiind aceea de a informa cat mai multa lume despre decizia sa.

Chiar daca documentul are o vechime de doi ani (el a fost emis la cateva saptamani dupa declansarea scandalului de la Tanacu), el ramane in continuare actual si provocator din cel putin doua motive: primul, ca incalca un drept pe care Constitutia Romaniei il acorda tuturor si al doilea, pentru ca o decizie atat de importanta a Sfantului Sinod (caci Patriarhul face cunoscuta o decizie a Sfantului Sinod) a ramas practic necunoscuta majoritatii credinciosilor.
Interdictia patriarhului vine in urma „necesitatii informarii corecte si transparente a opiniei publice asupra vietii si activitatii bisericesti”. De aceea „centrele eparhiale vor infiinta, acolo unde nu exista, un Birou de presa incadrat cu un purtator de cuvant si personal corespunzator” (Acelasi aliniat).

La prima vedere aceasta apreciere a patriarhului este „politic corecta”, dar ea trezeste nedumerire atunci cand incercam sa definim rolul purtatorului de cuvant in biserica.
De la bun inceput trebuie sa spunem ca Biserica nu este o institutie de tip inchis, nu este nici o organizatie sau grupare initiatica, nu detine si nu transmite secrete de stat, economice sau de alt ordin, iar demersul traditional al Bisericii nu pune in pericol viata cetatenilor si nici nu ataca structurile sociale existente.

Asadar, Biserica este un organism para-politic, de tip deschis, a carui scop este propovaduirea Evangheliei si lucrarea de mantuire a membrilor sai. Membru al Bisericii poate deveni orice om care accepta sa se boteze in numele Sfintei Treimi, indiferent de sex, culoare, nationalitate, apartenenta politica si provenienta sociala.
Biserica este structurata ierarhic, rolul ierarhiei fiind acela de a transmite adevarurile de credinta si morale cuprinse in Evanghelie. Ierarhii, pe langa datoria de a sluji cele sfinte, au si rolul de invatatori si administratori ai bunurilor comunitatii de credinciosi. Ierarhul dispune de aceste bunuri doar in scopul comunitatii, nu si in scopuri personale, atribuirea bunurilor bisericii fiind considerata furt.

Credinciosii sant datori sa asculte de ierarhie atata timp cat ierarhul nu predica invataturi contrare Evangheliei si traditiei crestine.
In traditia ortodoxa, ierarhul nu este infailibil. Incalcarile morale ale ierarhului, ca de exemplu luarea mitei pentru hirotoniri, lovirea credinciosilor si altele sant discutate in sinodul episcopilor bisericii din care face parte vinovatul.

Ierarhul si preotul sant datori sa propovaduiasca, iar cei care nu o fac, se caterisesc. Propovaduirea nu se limiteaza la talcuirea Evangheliei in biserica, ci presupune toate modalitatile posibile de raspandire a adevarului evanghelic, dupa cuvantul Apostolului Pavel: „tuturor toate m-am facut ca macar pe unii sa mantuiesc”. Odata cu dezvoltarea mijloacelor de informare in masa, preotii si episcopii s-au folosit de presa, infiintand ei insisi reviste si ziare, pentru a propovadui.
Predica se adreseaza atat celor din afara bisericii, cat si membrilor sai. In situatii limita, ierarhul poate sa trimita epistole catre comunitate. In biserica primara aceste epistole arhieresti se citeau inaintea evangheliei, dupa Apostol (sau chiar in locul Apostolului) in timpul liturghiei. Asadar, nu a existat niciodata in biserica traditia circularelor secrete, de cancelarie, ci ele se citeau comunitatii intregi in timpul celui mai solemn moment – liturghia.

Orice Sinod de episcopi in care se discutau chestiuni de doctrina sau disciplinare isi facea publice hotararile, insiruind lista participantilor si chiar luarile de cuvant a fiecaruia ca oricine sa poata urmari felul in care s-a ajuns la o concluzie sau alta. Listele episcopilor si a clerului participant la sfintele Sinoade ecumenice din primele opt veacuri ale crestinismului, cu tot cu interventiile lor din timpul polemicilor sinodale, se pastreaza pana astazi in „Actele Sinoadelor Ecumenice” (nepublicate, din pacate, in romana), spre marturie intregii Biserici despre ceea ce este un Sinod si despre felul in care trebuie el sa decurga.
Cu parere de rau, hotararile de Sinod din ultima perioada se iau intr-un mod aproape secret, iar daca cineva incearca sa le faca publice este vazut ca un traficant de droguri sau de substante radioactive.

Din marturiile pastrate in Actele Sinoadelor Ecumenice vedem cat de distincte erau vocile celor care luau cuvantul si ca orice interventie trebuia sa aiba temei in Sfanta Scriptura. Mai vedem ca la sinod nu participau doar episcopi, ci si preoti si diaconi, cum este cazul Sfantului Atanasie care, fiind inca diacon, la varsta de doar 24 de ani a aparat in fata intregului Sinod dogma dumnezeirii lui Hristos. Acesta este un exemplu graitor ca Ortodoxia nu a considerat niciodata neascultare daca un diacon contrazice un episcop pe chestiuni de credinta – in cazul sfantului Atanasie episcopii care marturiseau altfel erau de ordinul zecilor –, ci o percepe ca pe un lucru firesc in procesul formularii adevarului.
Asadar, Biserica prin rostul ei este purtatoare de cuvant, al cuvantului cu litera mica si al Cuvantului cu majuscula. Primul purtator de cuvant al Bisericii este insusi Hristos. Dupa moartea Sa, Hristos si-a trimis apostolii la propovaduire, poruncindu-le sa vesteasca Evanghelia la toata lumea. Orice crestin, dar in primul rand ierarhii, preotii si diaconii sant purtatori de cuvant ai Bisericii atunci cand predica evanghelia si adevarul. Ierarhul poate interzice cuiva sa propovaduiasca doar atunci cand se raspandeste o erezie sau se fac indemnuri imorale.

A opri pe toti preotii de la propovaduire, pentru a pune in locul lor purtatori de cuvant, inseamna a anula rostul preotiei. Biserica nu este politia romana nu este armata si nici o echipa de fotbalisti in care nu oricine are datoria sa fie si orator. Preotul, prin vocatia sa este dator sa fie un bun vorbitor, sa cunoasca realitatile cu care se confrunta biserica si sa poata da un raspuns demn oricui i-l cere, fie ca este vorba de un jurnalist, de un turist sau de un simplu credincios. Patriarhia ar trebui sa impuna verificarea candidatilor la preotie inca de pe bancile Seminarelor Teologice, ca sa nu se ajunga la situatia jenanta de a interzice preotilor sa vorbeasca in public. De parca preotul prin definitia sa ar fi un imbecil care face de ras biserica si de aceea trebuie sa-l ascundem ca pe un copil handicapat in camera din spate de fiecare data cand vin oaspeti.
Si inca ceva, ordinul patriarhal nu interzice oricui aparitia in presa, ci tocmai preotilor si teologilor, care sant cei mai in masura sa vorbeasca. Sa ma iertati, dar de ce fel de formare au nevoie purtatorii de cuvant ai bisericii dacă toti anii de facultate si doctoratele nu sant suficiente? Exista vreo scoala secreta pentru purtatorii de cuvant?

Cu aceasta ocazie, ma intreb daca iesirile in presa ale Prea Sfintitului Corneliu Barladeanu si ale aliatilor sai de la Patriarhie in cazul Tanacu au fost in acord cu ordinul patriarhal, adica au reprezantat intocmai interesele Bisericii Ortodoxe Romane? Daca da, este regretabil.
De cand interventiile in presa au devenit mai importante, fiind un privilegiu al celor alesi, iar propovaduirea de pe amvoane in biserica este abandonata tuturor? Adica ceea ce spune credinciosilor un preot considerat inapt sa se exprime in presă sau ceea ce spune un profesor de teologie la catedra nu intereseaza pe Patriarh, ci doar ceea ce se spune in presa? Sa intelegem ca biserica are doua fete: una pentru credinciosi si alta pentru presa, pentru „opinia publica”?

Daca au existat cazuri cand un preot sau un teolog au afirmat lucruri neadevarate sau neconforme cu spiritul Evangheliei, sa fie cercetati acei preoti si teologi, dar sa nu li se interzica tuturor preotilor dreptul la exprimarea propriei opinii, pentru ca aceasta este o masura nefondata, practicata doar de regimurile politice dictatoriale si care reduce biserica la tacere intr-o vreme cand oricine este liber sa-si faca public punctul de vedere.
Iar daca biserica are secrete si interese pe care nu trebuie sa le cunoasca preotii si teologii obisnuiti, ci doar cei „formati” in acest scop, atunci e alta tema de discutie. O discutie pe care prefer sa nu o fac publica, pentru ca este secreta, foarte secreta."

Revin cu aceeasi intrebare...
1. De ce este contrar spiritului evenghelic faptul ca BOR a solicitat numirea purtatorilor de cuvant acolo unde este cazul?

2. Savatie indeamna, mascat ce e drept, la razvratire...

3. Cine este Savatie Bastovoi? Am citit cateva articole ale lui si am vazut ca este un scriitor talentat. Ma intereseaza: unde "vietuieste", care este jurisdictia sub care se aflã (care Patriarhie?)

[antiecumenism]

În prealabil postat de Mirean

Cine este Savatie Bastovoi? Am citit cateva articole ale lui si am vazut ca este un scriitor talentat. Ma intereseaza: unde "vietuieste", care este jurisdictia sub care se aflã (care Patriarhie?)

La adresa http://savatie.trei.ro/despre.htm gasesti niste informatii despre P Savatie,articole scrise de el,etc

[antiecumenism]

În prealabil postat de Mirean

Revin cu aceeasi intrebare...
1. De ce este contrar spiritului evenghelic faptul ca BOR a solicitat numirea purtatorilor de cuvant acolo unde este cazul?

"Biserica prin rostul ei este purtatoare de cuvant, al cuvantului cu litera mica si al Cuvantului cu majuscula. Primul purtator de cuvant al Bisericii este insusi Hristos. Dupa moartea Sa, Hristos si-a trimis apostolii la propovaduire, poruncindu-le sa vesteasca Evanghelia la toata lumea. Orice crestin, dar in primul rand ierarhii, preotii si diaconii sant purtatori de cuvant ai Bisericii atunci cand predica evanghelia si adevarul. Ierarhul poate interzice cuiva sa propovaduiasca doar atunci cand se raspandeste o erezie sau se fac indemnuri imorale.

A opri pe toti preotii de la propovaduire, pentru a pune in locul lor purtatori de cuvant, inseamna a anula rostul preotiei. Biserica nu este politia romana nu este armata si nici o echipa de fotbalisti in care nu oricine are datoria sa fie si orator. Preotul, prin vocatia sa este dator sa fie un bun vorbitor, sa cunoasca realitatile cu care se confrunta biserica si sa poata da un raspuns demn oricui i-l cere, fie ca este vorba de un jurnalist, de un turist sau de un simplu credincios."
P SAVATIE

[Mirean]

În prealabil postat de antiecumenism

La adresa http://savatie.trei.ro/despre.htm gasesti niste informatii despre P Savatie,articole scrise de el,etc

Ti se pare normal ca in calitatea de consilier cultural al Ep Tomisului sa atace Sf Sinod? Ma gandesc ca si episcopul locului, o vreme ep. vicar la Bucuresti, face parte din Sinod.

Sa aiba legatura cu faptul ca "seful" sau direct, el de Tomis are ceva conflicte mocnite cu Patriarhia?

De altfel seful lui este printre cei care au recunoscut public ca au colaborat cu fosta Securitate.

E o vorba: "Cine se aseamna se aduna".

In alta ordine de idei il apreciaz pe Bastovoi ca scriitor. Atat.

PS. Poate ar fi bine sa cauti si de la cine vin diverse acuzatii la adresa BOR. Sunt sigur ca stii ca in BOR exista si alte interese decat cele duhovnicesti...