Căderea creștinismului instituționalizat (1)

[Iorest]

În prealabil postat de sergiu8

Vad ca stăpânești bine atât dogma ortodoxa cât și istoria Bisericii.

Eh, mai prind și eu din zbor câte una-alta, nu am studiat sistematic teologia la vreo facultate, acum nu mai am resurse să fac una.
Mi-aș dori să fac facultatea de teologie și să fiu măcar un prof de religie, dar nu prea sunt posturi tot mai puțini fac ora de religie în liceu cel puțin.

În prealabil postat de sergiu8

Un Părinte spunea ca hula împotriva Duhului Sfant, care nu se iartă nici în veacul acesta,nici în veșnicie este erezia.
Adică exact ce face diavolul. El vede Adevărul dar minte fiind conștient.

E adevărat?

Nu văd ce mai e de zis, totuși intuiesc că Hula împotriva Duhului Sfânt face referire și la cultele care nu recunosc lucrarea Duhului Sfânt, sau Duhul Sfânt ca un chip ipostatic al Sfintei Treimi.

Există oameni în istorie care au transformat Parakletus - Mângâietor în Periklutos - Trimis-Profet - Ahmad- Muhammad și că Iisus s-ar fi referit în loc de iată luați Duh Sfânt, că va trimite un alt profet- întemeietor de religie.

Citiți mai multe https://www.answering-islam.org/Inde...eriklutos.html

Mie asta mi se pare o lacună teologică mai mare decât controversa filioque să transformi Duhul Sfânt într-o persoană umană printr-o inversiune de cuvinte de la grecescul Parakletos - la Periklutos.
Iată până unde poate interpreta mintea umană cele de negrăit...

[Moroco]

În prealabil postat de sergiu8

A spus Părintele la predica ca și un singur gând eretic dacă ai deja e o cădere din har.

Atât este de grav.

Asta-i sursa laudaroseniei! La fiecare idee, gand, pofta, initiativa, slava eretica, gata, cazi din Har si te umpli de laudarosenie si pushti spume ca shampania.

Problema e ca ortotodocshii se lauda mai tare ca ereticii pe ei insisi si nu-si dau seama ca ei formeaza sotia Domnului cea smintita si tradatoare, suUutia cea proasta si rea care ia puterea asa ca ilenutza lu cioaci impuscatu', shefa SS, ipocrita si babiloanca cea mare cum ar veni care-i mai rea si mai mincinoasa si mai cruda decat toata lumea si toti ereticii la un loc si n-o poate stapani nimeni pe isterica asta crizata. Defapt trocmai suUutzia asta necredincioasa l-a rastignit pe Iisus asa cum il va rastigni mereu pentru ca i se urca ei puterea si intelepciunea si egoismul la cap si incepe sa se laude de n-o mai poti opri ca pe shoshoaca noastra din justitiarisme, acuzari, paraciuni, barfe si din revolutzii desarte si lupte ultrash blestemate patimase!

Iti dai seama?

[Demetrius]

În prealabil postat de Iorest

Cine zice că e erezie, de ce n-ar fi Hristos- Dumnezeu Fiul dinaintea timpului pe care-l percepe Moise când scrie primele 5 cărți ale vechiului testament, de ce n-ar putea fi Hristos dinaintea Facerii/Genezei dacă scrie ?

Capitolul 1
1. La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
2. Acesta era întru început la Dumnezeu.
3. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
4. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.
5. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.

Versetul [Ioan 1:5] se corelează cu [Facerea 1:3] Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.

...

N-am bagat de seama la vremea postarii(acum 3 luni) acest mesaj si revin acum ca sa subliniez ca, asa cum spui, Hristosul era bine-nteles dinaintea Facerii, dar nu S-a nascut, ci era nascut din Tatal din vecii vecilor.

Cu alte cuvinte, Iisus, Fiul lui Dumnezeu, e fara de inceput, ca Tatal; El nu S-a nascut pentru ca acest S-a nascut (timpul perfectul compus) evidentiaza un fapt care s-a petrecut fara niciun dubiu in trecut si s-a incheiat tot in trecut, inainte de momentul vorbirii. In vesnicie nu se pot petrece fapte de niciun fel, ca atunci nu-i vesnicie. Daca zicem ca inainte de inceputul timpurilor S-a nascut tot este fals deoarece dovedeste ca Tatal nu era vesnic Sfanta Treime, deci nu a fost pururea Dumnezeu pana Fiul nu S-a nascut.

Insusi Tatal spune despre Sine:
14. Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: "Eu sunt Cel ce sunt". Apoi i-a zis: "Aşa să spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!"(Iesirea3,14)
Deci Tatal fiind vesnic tot vesnic este si Fiul si Duhul Sfant.

In al doilea rand, abia acum am observat ca tu corelezi la (In1,1-5) cu (Facerea1,1-3) care insa este cu totul altceva deoarece se refera la prima zi a creatiei si Fiul nu face parte din creatie; in (Fac1,1-3) este vorba de Lumina Mantuirii care e creata de la bun inceput ca scop final(ca parcurs) unic al intregii Creatii, care numai si numai prin evolutie individuala atinge perfectiunea (deci particulara, secventiala, nu integrala).

[Moroco]

În prealabil postat de Demetrius

N-am bagat de seama la vremea postarii(acum 3 luni) acest mesaj si revin acum ca sa subliniez ca, asa cum spui, Hristosul era bine-nteles dinaintea Facerii, dar nu S-a nascut, ci era nascut din Tatal din vecii vecilor.

Cu alte cuvinte, Iisus, Fiul lui Dumnezeu, e fara de inceput, ca Tatal; El nu S-a nascut pentru ca acest S-a nascut (timpul perfectul compus) evidentiaza un fapt care s-a petrecut fara niciun dubiu in trecut si s-a incheiat tot in trecut, inainte de momentul vorbirii. In vesnicie nu se pot petrece fapte de niciun fel, ca atunci nu-i vesnicie. Daca zicem ca inainte de inceputul timpurilor S-a nascut tot este fals deoarece dovedeste ca Tatal nu era vesnic Sfanta Treime, deci nu a fost pururea Dumnezeu pana Fiul nu S-a nascut.

Insusi Tatal spune despre Sine:
14. Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: "Eu sunt Cel ce sunt". Apoi i-a zis: "Aşa să spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!"(Iesirea3,14)
Deci Tatal fiind vesnic tot vesnic este si Fiul si Duhul Sfant.

In al doilea rand, abia acum am observat ca tu corelezi la (In1,1-5) cu (Facerea1,1-3) care insa este cu totul altceva deoarece se refera la prima zi a creatiei si Fiul nu face parte din creatie; in (Fac1,1-3) este vorba de Lumina Mantuirii care e creata de la bun inceput ca scop final(ca parcurs) unic al intregii Creatii, care numai si numai prin evolutie individuala atinge perfectiunea (deci particulara, secventiala, nu integrala).

N-am pricept nimic din ce vrei sa spui... te rog sa incerci sa ma faci sa te inteleg. Am impresia ca te pripesti si le imbarligi... amestecand si metempsioza.

Adevarul e mult mai simplu decat incerci tu sa-L deslusesti.

Fiul (Dreapta-Credinta-Harnica) s-a nascut din Tatal (Iubirea Sfanta Atotputernica) mai inainte de orice creatie si facere. In timpul nasterii a purces si Duhul (sufletul-speranta-mangaierea-Sfintenia) din Tatal-Cuvant-iubire prin Fiul-Cuvant-credinta. Acestea s-au petrecut in vesnicie caci Dumnezeu nu poate fi inchis in timp deci ele sunt de mai inainte de toti vecii.

Sensul de pricepere este ca Sfanta Treime locuia in Tatal mai inainte de nasterea si purcederea cea mai inainte de toti vecii din Tatal. Creatia facuta prin Cuvant si insufletita de Duhul datator de viata este prezentata si identificata cu o lucrare de Facere a D-OMnului (pacea si odihna lui Dumnezeu) si a tuturor celor facute si oranduite sa fie frumoase si bune, lucrare de Facere savarsita in unitate deplina a Sfintei Treimi, unitate de iubire-credinta-speranta sfanta si slava smerita, desi fiecare ipostas Dumnezeiesc era, odata cu nasterea si purcederea, distinct si complet separat si diferntiat dar nu dezbinat in ascultare.

[Iorest]

În prealabil postat de Demetrius

In al doilea rand, abia acum am observat ca tu corelezi la (In1,1-5) cu (Facerea1,1-3) care insa este cu totul altceva deoarece se refera la prima zi a creatiei si Fiul nu face parte din creatie; in (Fac1,1-3) este vorba de Lumina Mantuirii care e creata de la bun inceput ca scop final(ca parcurs) unic al intregii Creatii, care numai si numai prin evolutie individuala atinge perfectiunea (deci particulara, secventiala, nu integrala).

Hristos preexistă creației dar nu e în afara ei, nu văd nimic greșit teologic în aceasta.

Să fie Lumină, prin Hristos s-a făcut scrie că toate prin El s-au făcut și că e Lumina

https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=1#3

3. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
4. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.

9.Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.

8.Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină.

Aici se referă că Ioan Evanghelistul nu era Lumina cu L după cum se vede ortografiat.


Cuvântul - Dumnezeu Cuvântul - adică Hristos.

[Adr.iu91]

În prealabil postat de sergiu8

A spus Părintele la predica ca și un singur gând eretic dacă ai deja e o cădere din har.

Atât este de grav.

Pacatele sunt enumerate in mai multe etape: pacate capitale, pacate strigatoare la cer, pacate medii, si pacate mici atat cu fapta si cu gandul. Depinde ce e acel gand eretic, si despre ce e vorba.

Vroiam sa va povestesc una din experientele placute cand am fost impartasit dupa o perioada indelungata (ma spovedesc des in schimb). Nu ma laud, doar va transmit ce am simtit.

Am tinut post 2 saptamani, intr-un post de Craciun, si am fost sa ma spovedesc si sa ma impartasesc. Din momentul in care duhovnicul a pus mana pe capul meu cand am terminat spovedania simteam ca si cum ceva din capul meu se curata nush ce, si mi se inmuiase inima de tot.

Cand sa astept sa ma impartaseasca, simteam o stare mare de pace launtrica in mine, ca si cand vroiam sa ajut pe toata lumea, orice gand rau disparuse, imun la orice ispita. Ceva foarte frumos. Dupa spovedanie si impartasanie, ai pace in tine cateva zile inainte sa incepi sa o iei de la capat cu ganduri, incercari, ispite si alte cele.

Gandurile "eretice" pot veni si de la necuratul ca sa te ispiteasca, nu as putea zice ca esti eretic, dar din experientele din trecut se foloseste de amintiri neplacute ca sa te atace cand esti mai calm.

Eu cred ca cel mai bine ar fi ca harul sa fie numai cu tine, prin tinerea de post negru tot timpu + rugaciunile. Dar din punct de vedere, biologic, corpul are si el o limita. Si dimpotriva cand tii post negru iti dispar toate tampeniile din cap, si ti se si regenereaza corpul si sufletul.

[Iorest]

În prealabil postat de Adr.iu91

Am tinut post 2 saptamani, intr-un post de Craciun, si am fost sa ma spovedesc si sa ma impartasesc. Din momentul in care duhovnicul a pus mana pe capul meu cand am terminat spovedania simteam ca si cum ceva din capul meu se curata nush ce, si mi se inmuiase inima de tot.

Mai mulți cred că au simțit, eu am văzut treaba asta și când a citit rugăciunile începătoare de spovedanie, molifta care se face la comun.

În prealabil postat de Adr.iu91

Cand sa astept sa ma impartaseasca, simteam o stare mare de pace launtrica in mine, ca si cand vroiam sa ajut pe toata lumea, orice gand rau disparuse, imun la orice ispita. Ceva foarte frumos. Dupa spovedanie si impartasanie, ai pace in tine cateva zile inainte sa incepi sa o iei de la capat cu ganduri, incercari, ispite si alte cele.

Așa e, spunea părintele Ciprian Staicu din Covasna că după împărtășanie simte și rugăciunea mai puternică dacă se roagă imediat.

În prealabil postat de Adr.iu91

Gandurile "eretice" pot veni si de la necuratul ca sa te ispiteasca, nu as putea zice ca esti eretic, dar din experientele din trecut se foloseste de amintiri neplacute ca sa te atace cand esti mai calm.

Așa-i ispitește și pe călugări ca să-i scoată din mănăstire sau din Sfântul Munte, cu memoria păcatului, sau pe cei mai tineri cu dorul de părinți - memoria afectivă.

În prealabil postat de Adr.iu91

Eu cred ca cel mai bine ar fi ca harul sa fie numai cu tine, prin tinerea de post negru tot timpu + rugaciunile. Dar din punct de vedere, biologic, corpul are si el o limita. Si dimpotriva cand tii post negru iti dispar toate tampeniile din cap, si ti se si regenereaza corpul si sufletul.

Din păcate există bolile gastrice care dau mult de furcă, ulcerul și nu numai, diabetul e periculos la post negru, bolile de sânge - anemia când e hemoleucograma mai mică decât minimul normal, plus recuperarea după operații, plus dacă se muncește greu în construcții ridicat, săpat, urcat, stat cu mâinile pe sus, stat la pus gresie astea dau o stare de aciditate lactică în corp și e necesară o masă consistentă.

Mai sunt și muncile în condițiile de stres psihic, cu acte, cu calcule, cu responsabilitate unde trebuie să fie totul precis sau unde se țipă mult, unde sunt oamenii dificili.

Mai e munca în bucătărie unde trebuie gustat chiar și bucate de nepost.

[Demetrius]

În prealabil postat de Iorest

Hristos preexistă creației dar nu e în afara ei, nu văd nimic greșit teologic în aceasta...

Incearca sa mai gasesti pe cineva care sa sustina ce ai pus aici si o sa ma mir cand ma uit in oglinda (ca ma vad pe mine); poate ai vrut sa zici altceva si nu ce a iesit.

Vorbesti oare despre Hristos ca Iisus intrupat, Care S-a nascut din Fecioara Maria [I-au pus numele Iisus(Lc2,21b) ] si pe care-l asteptau iudeii sa-i elibereze de romani, sau de Fiul lui Dumnezeu, din Sfinta Treime?
Ca eu despre Acesta din urma vorbesc, Care din vesnicie a venit in trup. Despre El spun ca e parte din Tatal, ca nascut si nu facut, dar Care nu S-a nascut, ci e ca nascut din Tatal, termen ce defineste comuniunea vesnica cu Tatal, Cel fara de inceput.

[Iorest]

În prealabil postat de Demetrius

Incearca sa mai gasesti pe cineva care sa sustina ce ai pus aici si o sa ma mir cand ma uit in oglinda (ca ma vad pe mine); poate ai vrut sa zici altceva si nu ce a iesit.

Asta e învățătura teologică ortodoxă.

Hristos e dinaintea Facerii lumii cum o găsim în primul capitol la Geneză/Facere , dar nu înseamnă că după Facere sau după răstignire și înviere, s-a retras din creație.

Dacă s-ar retrage din creație, s-ar alege praful de tot, pământul e ținut tainic de Dumnezeu.

Scrie că Hristos e începutul și sfârșitul - Alfa și omega,

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?cap=22&id=4
Apocalipsa/Revelația Sfântului Ioan Teologul cap 22 versetul 13
13.Eu sunt Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul.

[Demetrius]

În prealabil postat de Iorest

Asta e învățătura teologică ortodoxă...

Arata-mi un link din "invatatura teologica ortodoxa" in care se spune asta.