Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #21  
Vechi 05.04.2022, 23:31:59
Adr.iu91's Avatar
Adr.iu91 Adr.iu91 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 19.03.2021
Locație: Constanta
Religia: Ortodox
Mesaje: 390
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Sebastian_Stefan Vezi mesajul
La aceasta intrebare eu am gasit 3 variante de raspuns:

a. Nimic
b. Te duci in Rai, Purgatoriu sau Iad (in functie de pacatele dvs)
c. Te reincarnezi si revi aici sau pleci intr-o alta civilizatie (tot in functie de pacate)

Daca e varianta c cred ca cest pamant este iadul la cat de rai sunt oamenii de pe el.
Biserica ne spune ca nu exista "nimic", ca nu exista reincarnare sau sa pleci in alta civilizatie, nu exista Purgatoriul (aici facem o metafora spunand ca acum in existenta noastra aici pe planeta suntem deja in Purgatoriu) si nici ca Iadul este pe Pamant (la cat de frumoasa arata planeta noastra unicata in partea noastra a galaxiei unde exista atata viata, oxigen pe Pamant, fauna, frumusetea naturii, nu poti sa spui ca e Iadul pe Pamant). Mai este si pictura lui Arsenie Boca unde arata ca "dracii" pun mana pe capul oamenilor si oamenii spun ca Raiul si Iadul este aici pe Pamant (asa sunt manipulati de |..|) ceea ce e gresit. Sunt 2 lucruri diferite Rai si Iad dar in lumea nevazuta.

A, daca ar erupe vulcanul Yellowstone, cad nucleare, sau Soarele nostru isi consuma "combustibilul" si se transforma in gigant rosu, incet incet planeta noastra poate deveni doar un Iad material in lumea vazuta si atat, dar nu sufletesc.

Exista Rai si Imparatia Cerurilor exact cum a explicat Iorest din citate. Nu le am cu stiinta exacta, decat doar teoretica pe hartie. As putea spune ca Imparatia Cerurilor ar fi o dimensiune in afara planetei noastre, de exemplu daca ochiul nostru vede spatiu: stele, galaxii, etc...contrar in cealalta dimensiune ar fi doar Imparatia Cerurilor si aceasta Imparatie care este direct conectata cu interiorul nostru sufletesc. Noi ne construim si propria Imparatie a Cerurilor (in functie de fapte bune, sau rele), exact cum spun unii Sfinti Parinti, Imparatia Domnului este in noi.

Universul (cel vazut dar si cel nevazut) e ceva super complex creat de Dumnezeu pe care mintile noastre nu le-ar putea intelege vreodata pentru ca suntem prea primitivi. Numai ca noi avem imaginatie si ne-am putea imagina lucruri facute de Dumnezeu, facand astfel stiinta pe hartie (datul cu presupusul, teorie nedovedita si atat). Daca vrei argumente stiintifice, pai noi ne-ar trebuie inca 10000 de ani de avans tehnologic ca sa descoperim cu ochiul nostru trupesc ce e dincolo de Univers si dimensiunile nevazute etc.
__________________
"Not all those who wander are lost. All we have to do is decide what to do with the time that is given to us.
It is the small things, everyday deeds of ordinary folk that keeps the darkness at bay, simple acts of love and kindness."
Reply With Quote
  #22  
Vechi 06.04.2022, 00:42:06
Demetrius Demetrius is online now
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 2.974
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Sebastian_Stefan Vezi mesajul
Se poate afla varianta corecta citind niste rugaciuni care ne descopera.

Mie mi s-a aratat ca ar fi varianta a. Nimic.
Acum nu stiu sigur daca e cu adevarat asta.
Se prea poate sa nu fie cu adevarat asta. Oare nu cumva erai inclinat si inainte de a te ruga sa afirmi acelasi lucru? Daca da, atunci parerea ta a devenit "confirmata" de rugaciune; daca nu, atunci mai este nevoie de recunoasterea unor slujitori ai Bisericii(preoti, calugari...) cu care o impartasesti.
Totusi, varianta asta infirma invatatura Bisericii, nu o contrazice, dar o contesta prin adoptarea altei variante, ceea ce ridica o indoiala rezonabila.

E drept ca rugaciunea ajuta mult in aflarea multor lucruri ascunse, dar nu citirea lor, reproducerea lor, ascultarea lor de pe CD, ci trairea lor, infaptuirea lor, adica prin confirmarea lor in faptele de fiecare zi; abia atunci, aceasta traire a rugaciunii determina Duhul Sfant sa lumineze mintea cea curata dezvaluindu-i adevarul cautat.

Daca rezultatul este Nimic in urma rugaciunii (citite) si ti-a venit doar tie, poate este mai cuminte sa cauti alt raspuns.
Calugarii au incredere unii in altii si se sustin in confirmarea acestor adevaruri primite de Sus. Pana si Patriarhul le cere sfatul acestor calugari traitori de viata sfanta.

Am primit confirmare in privat din lumea monahala despre reintrupare.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări,
Zvâcnită din Vrerea divină,
Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări
Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)

Last edited by Demetrius; 06.04.2022 at 08:55:28.
Reply With Quote
  #23  
Vechi 06.04.2022, 02:08:38
Iorest Iorest is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 04.08.2016
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.879
Implicit

Interesant e că Apostolul Pavel intuia una din gândirile post-creștinism încă de atunci:

Epistola întâia către Corinteni:
32. Dacă m-am luptat, ca om, cu fiarele în Efes, care îmi este folosul? Dacă morții nu înviază, să bem și să mâncăm, căci mâine vom muri!
33. Nu vă lăsați înșelați. Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.


Cam aceeași capcană e și la reîncarnare, se mută responsabilitatea din viața asta pe altele cândva, în viitor, incerte, când oricum nu-ți aduci aminte ce ai fi fost.

Dacă există reîncarnare și cicluri carmice de ispășire se exclude jertfa și învierea lui Hristos, până la El Adam nu reușea să se mântuie singur oricât de greu îi era când muncea la asigurarea traiului zilnic.

Scrie prin Facere că și Adam s-a chinuit:
Facerea cap. 3
17. Iar lui Adam i-a zis: "Pentru că ai ascultat vorba femeii tale și ai mâncat din pomul din care ți-am poruncit: "Să nu mănânci", blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrănești din el în toate zilele vieții tale!
18. Spini și pălămidă îți va rodi el și te vei hrăni cu iarba câmpului!
19. În sudoarea fetei tale îți vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care ești luat; căci pământ ești și în pământ te vei întoarce".

Cât a trăit Adam: 230 de ani + 700 (după fiul Set) = 930 de ani de chin, de peregrinat aiurea pe pământ, de sudoare și trudă la munca câmpului cu unelte primitive.

Facerea cap 5
3.Adam a trăit două sute treizeci de ani și atunci i s-a născut un fiu după asemănarea sa și, după chipul său și i-a pus numele Set.
4.Zilele pe care le-a trăit Adam după nașterea lui Set au fost șapte sute de ani și i s-au născut fii și fiice.

Oare câte vieți se trăiesc în 930 de ani ?
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2.

Last edited by Iorest; 06.04.2022 at 02:12:20.
Reply With Quote
  #24  
Vechi 06.04.2022, 08:56:36
Demetrius Demetrius is online now
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 2.974
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Nietzsche Vezi mesajul
Prin simplul fapt că accentuezi divinitatea sufletului uman îl faci nemuritor și deci una din caracteristicile nemuririi este abilitatea ca după moarte să revină la viață, evident o viață umană. Este greșit pusă problema reincarnarii sufletului uman în altă formă de existența în afară de cea umană pt că asta ar implica limitarea capacităților epistemice, ca de exemplu vorbire, rațiune și implicit forma cognitivă influențată afectiv vis-a-vis de iubire, adică empatie sau mai bine zis testul suprem al divinității.
Foarte frumos si pertinent raspuns.
Se poate face o comparatie cu parcusrul elevului in scoala; daca ramane repetent in clasa a X-a el repeta clasa a X-a, nu si gimnaziul, sau primara.



Citat:
În prealabil postat de Nietzsche Vezi mesajul
Dar exista o finalitate a acestor reincarnări. Sufletul caută viața iar singurul care poate să oprească acest "chin" al reincarnării este Cristos. Fie prin iertarea sufletului și oferirea vieții veșnice în trup pe pământ sau prin uciderea trupului la acel moment în timp al acelei reincarnări și aruncarea sufletului în foc(gheena). Prin aruncarea sufletului în foc nu mai are posibilitatea să revină la viață, oficial s-a terminat orice fel de posibilitate de viață.

Sfânta Evanghelie după Luca
Capitolul 12
4.Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeți de cei care ucid trupul și după aceasta n-au ce să mai facă.5.Vă voi arăta însă de cine să vă temeți: Temeți-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheena; da, vă zic vouă, de acela să vă temeți.
Finalitatea reincarnarilor este mantuirea, adica evolutia completa, cu alte cuvinte, repetarea reincarnarilor pana la atingerea perfectiunii (fericirea vesnica) si contopirea cu Dumnezeu.
11. Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot așa este de adevărat că Eu nu voiesc moartea. păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa și să fie viu. Întoarceți-vă, întoarceți-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriți voi, casa lui Israel?(Iezechiel33,11)
Daca Voia lui Dumnezeu este sa nu moara omul, ci sa fie viu, cine se poate impotrivi? Omul? Nu e Dumnezeu Atotputernic? Poate Voia Lui sa nu Se implinesca?

Citat:
În prealabil postat de Nietzsche Vezi mesajul
Citat:
În prealabil postat de lorest;
Oamenii au crescut la vreo 8 miliarde pe glob, dacă exista reîncarnare nr rămânea constant din preistorie, nu se puteau reîncarna decât un anumit nr cu condiția ca viața anterioară să dispară, de unde au ieșit sufletele în plus ?
Eu ca filozof trebuie să pun totul la îndoială, inclusiv istoria. Nu am cum să stiu cu adevărat ce a fost în trecut, pot sa citesc dar oare nu este o propagandă a guvernelor? Singurul lucru pentru care sunt cât de cât sigur este prezentul. Cât despre suflete posibil să fie o ordine a reincarnării bazată pe aură și karma. Zic posibil pt că nu știu, presupun.

Legea karmei preschimbată de Dumnezeu să fie contrară pozitivismului social adică dacă faci bine și te aștepți că acest bine să ți se întoarcă să rămâi complet dezamăgit, primind de fapt opusul și anume răul. Astfel demonstrezi divinității iubirea ta necondiționată lipsită de interes, sau cum învață Iisus "dacă cineva îți dă o palmă întoarce și celălalt obraz". La polul opus se află cei care aleg răul, mânați de intelect prin observații logice că această cale duce la prosperitate evitând cu dispreț faptele bune ce duc la o slăbiciune a moralității și implicit la eșec.
Și ca să-ți răspund la întrebarea: de ce mai multe vieți? Datorită unor consecințe arbitrare, pt că e posibil ca în viață să ai parte de o doză mare de noroc și să treci testele divinității prin circumstanțe atenuante ce nu te-au pus pe deplin la încercare. Dacă ai parte de mai multe vieți implicit ai parte și de mai multe ispite și așa îți arăți cu adevărat natura caracterului tău. :)
Ordinea reincarnarii este stabilita la "judecata particulara" corelata cu pozitia astrala cea mai apropiata care sa-l ajute pe "osandit" sa-si implineasca destinul. Ce sens ar avea judecata particulara daca dupa ea se asteapta judecata de obste?
"Judecata particulara" se petrece imediat dupa moartea trupului si am folosit ghilimele fiindca nu este altceva decat evidentierea instant a aurei sufletesti si karma care trebuie parcursa pentru redresare, adica este un fel de "judecata automata" decretata de aura mai mult (sau mai putin) curata a sufletului si ce urmeaza a fi facut pentru corectare intr-o noua viata, iar aceasta noua viata ar urma sa inceapa atunci cand pozitia cosmica astrala se va configura in favoarea indeplinirii destinului corector, astfel ca la momentul nasterii puterile astrale sa "stampileze" benefic noul nascut. Succesiunea reincarnarilor nu e cronologica in istorie, ci "random", insa candidatul la reintrupare va beneficia neaparat de o conjunctura care sa-i permita punerea la lucru a calitatilor sale sufletesti acumulate in vietile trecute si de care are nevoie pentru a trece cu bine incercarile.

In cazul in care aura este stralucitoare, atunci judecata nu se mai face fiindca omul a trecut din moarte la viata.
24. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viață.(In5,24)

Nu cred, Iorest, ca se poate "impune" lui Dumnezeu conditia ca numarul oamenilor sa echivaleze cu limita dorita de catre noua ordine mondiala dupa dezvoltarea IA (inteligenta artificiala). S-ar prea putea ca valoarea totala a virtutilor sa fie fixa, astfel ca impartirea ei la tot mai multi oameni sa fie minora/capita.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări,
Zvâcnită din Vrerea divină,
Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări
Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)

Last edited by Demetrius; 06.04.2022 at 09:04:31.
Reply With Quote
  #25  
Vechi 06.04.2022, 09:29:37
Iorest Iorest is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 04.08.2016
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.879
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Demetrius Vezi mesajul
Nu cred, Iorest, ca se poate "impune" lui Dumnezeu conditia ca numarul oamenilor sa echivaleze cu limita dorita de catre noua ordine mondiala dupa dezvoltarea IA (inteligenta artificiala). S-ar prea putea ca valoarea totala a virtutilor sa fie fixa, astfel ca impartirea ei la tot mai multi oameni sa fie minora/capita.
Dacă există un nr fix de suflete care se tot reîncarnează, și acele suflete nu pot trăi în două corpuri în același timp, iar unele ating maximalul, deci se retrag din ciclurile astea rezultă că nr populației ar fi trebuit să rămână relativ constant minus cei care au atins maximalul.
Din contră nr populației pe glob a explodat în ultima sută de ani, deci apar suflete noi.

În condițiile în care ecosistemele se distrug deci pică și teoria că unii se reîncarnează în vietăți, sunt tot mai puține habitate naturale pe glob.

Citat:
În prealabil postat de Demetrius Vezi mesajul
Ordinea reincarnarii este stabilita la "judecata particulara" corelata cu pozitia astrala cea mai apropiata care sa-l ajute pe "osandit" sa-si implineasca destinul. Ce sens ar avea judecata particulara daca dupa ea se asteapta judecata de obste?
"Judecata particulara" se petrece imediat dupa moartea trupului si am folosit ghilimele fiindca nu este altceva decat evidentierea instant a aurei sufletesti si karma care trebuie parcursa pentru redresare, adica este un fel de "judecata automata" decretata de aura mai mult (sau mai putin) curata a sufletului si ce urmeaza a fi facut pentru corectare intr-o noua viata, iar aceasta noua viata ar urma sa inceapa atunci cand pozitia cosmica astrala se va configura in favoarea indeplinirii destinului corector, astfel ca la momentul nasterii puterile astrale sa "stampileze" benefic noul nascut. Succesiunea reincarnarilor nu e cronologica in istorie, ci "random", insa candidatul la reintrupare va beneficia neaparat de o conjunctura care sa-i permita punerea la lucru a calitatilor sale sufletesti acumulate in vietile trecute si de care are nevoie pentru a trece cu bine incercarile.
N-am găsit nicăieri în Biblie treaba asta cu aură, karma,poziție astrală,ce rost mai are judecata de obște , unii au stat în Iad cam multicel până la venirea Domnului deci se va relua și în situația lor considerându-se anii care au stat și situațiile istorice care au presat sufletul omenesc.
Poate într-o perioadă istorică era mai greu decât în alta să trăiești creștinește din cauza situațiilor exterioare, a lipsei educației, lipsa acces la scrieri duhovnicești pentru mase, război, foamete care a făcut ca oamenii să reacționeze într-un fel, se va ține cont de mai multe particularități.

Mai scrie și prin viețile sfinților că sunt sfinți care prin rugăciunea lor au încercat să scoată din Iad oameni deci între judecata particulară și cea de obște poate unii mai ies din Iad, scrie în Apocalipsă că i s-au dat lui Hristos cheile iadului.
Plus că Iadul s-a mai deschis odată când a înviat Iisus deci s-ar mai putea elibera unele suflete de acolo.

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul
cap.1
17. Și când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca un mort. Și El a pus mâna dreaptă peste mine, zicând: Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă,
18. Și Cel ce sunt viu. Am fost mort, și, iată, sunt viu, în vecii vecilor, și am cheile morții și ale iadului.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2.
Reply With Quote
  #26  
Vechi 06.04.2022, 15:08:55
Nietzsche Nietzsche is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.06.2021
Mesaje: 170
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Iorest Vezi mesajul

Adică sufletul e premergător trupului dar nu intră un suflet în mai multe trupuri, morții învie tot cu trupurile lor pe care le aveau chiar și morți de ani de zile care se presupune că ar fi fost putrezi, scrie în Biblie că au înviat în Ierusalim după răstignire oameni care au murit demult, a înviat Lazăr care era deja în mormânt de câteva zile, Iisus încă avea rănile cuielor.

Vreau să înțeleg această mentalitate ortodoxă pe care o observ aici cu mult patos afirmată și anume identitatea personală bine înrădăcinată în relația cu Dumnezeu. Este foarte interesant această discrepanță optică între nimicnicia renunțării sinelui prin credință și idealul învierii persoanei triumfătoare glorioase. Adică în creștinism, Dumnezeu sau mai bine zis Cristos cere umanității pentru a putea avea parte de El și implicit de salvarea Sa să renunțe la ce are individul mai important, propria persoană, să se nege pe sine și să accepte personalitatea dumnezeiască în procesul depersonalizării individului. Teoretic este o golire de caracter a omului vechi animalic și clădirea pe o nouă structură bazată pe personalitatea lui Cristos, a noului om divin. În aceste condiții Dumnezeu explică omului, simplu și subiectiv că personalitatea lui nu contează absolut deloc, dimpotrivă este un obstacol în calea relație lor viitoare. Având în vedere că ortodoxia se bazează pe asemenea învățătura, cum e posibil ca învierea să o privească intr-o lumină cu totul diferită chiar opusă? Cum e posibil ca la înviere să crezi că vei fi exacta la fel cum ești acum, având aceeași înfățișare probabil speri să ai și aceeași freză când viața creștină este trăită în lepădare de sine și sacrificiu, această viziune contrazice în mod flagrant cerințele pe care Dumnezeu le-a tipărit în Evanghelie prin sângele legămîntului Său. Când persoana creștină speră ca odată inviată să arate identic așa cum se observă în conștiința sa individual-sinergetic, nu face decât să anuleze sacrificiul salvării de pe Golgota prin prisma faptului că oglinda sinelui este mai importantă decât spiritului lui Dumnezeu. Are cineva un răspuns la această dilemă? Probabil Cristos numai dinadins nu ar satisface o asemenea pretenție egoistă. Până la urmă cine este important, Cristos sau voi toți persoane distinse și unicate?
Reply With Quote
  #27  
Vechi 07.04.2022, 00:05:07
Iorest Iorest is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 04.08.2016
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.879
Implicit

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel capitolul 15


40. Sunt și trupuri cerești și trupuri pământești; dar alta este slava celor cerești și alta a celor pământești.
41. Alta este strălucirea soarelui și alta strălucirea lunii și alta strălucirea stelelor. Căci stea de stea se deosebește în strălucire.
42. Așa este și învierea morților: Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune;
43. Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă, se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere;
44. Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este și trup duhovnicesc.
45. Precum și este scris: "Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viață";
46. Dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc.
47. Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer.
48. Cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești; și cum este cel ceresc, așa sunt și cei cerești.
49. Și după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm și chipul celui ceresc.
50. Aceasta însă zic, fraților: Carnea și sângele nu pot să moștenească împărăția lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moștenește nestricăciunea.
51. Iată, taină vă spun vouă: Nu toți vom muri, dar toți ne vom schimba,
52. Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbița cea de apoi. Căci trâmbița va suna și morții vor învia nestricăcioși, iar noi ne vom schimba.
53. Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune și acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire.
54. Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune și acest (trup) muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghițită de biruință.
55. Unde îți este, moarte, biruința ta? Unde îți este, moarte, boldul tău?".
56. Și boldul morții este păcatul, iar puterea păcatului este legea.
57. Dar să dăm mulțumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruința prin Domnul nostru Iisus Hristos!
58. Drept aceea, frații mei iubiți, fiți tari, neclintiți, sporind totdeauna în lucrul Domnului, știind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2.
Reply With Quote
  #28  
Vechi 07.04.2022, 00:23:58
Seraphim7 Seraphim7 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.12.2009
Mesaje: 1.042
Implicit

Fragmente din "Cartea Spiritelor",de Alan Kardec
Este sub forma de întrebare/răspuns dintre medium și spirite

1. Sufletul după moarte 149. Ce devine sufletul îndată după moarte?
„Redevine Spirit, adică reintră în lumea Spiritelor pe care o părăsise pentru puțin timp”.
150. Sufletul își păstrează după moarte individualitatea?
„Firește, nu și-o pierde niciodată. Ce ar fi fost el dacă nu și-ar fi păstrat-o?”
Cum își constată sufletul individualitatea, din moment ce nu mai are un corp material?
„El mai are încă fluidul ce-i este propriu, extras din atmosfera planetei sale, și care reprezintă opera ultimei sale încarnări: perispiritul său”.
Sufletul nu duce cu sine nimic de aici, de pe pământ?
„Nimic altceva decât amintirea și dorința de a merge într-o lume mai bună. Această amintire este plină de dulceață sau de amărăciune după felul în care s-a folosit de viață;
cu cât este mai pur, cu atât înțelege mai bine inutilitatea celor lăsate pe pământ”.
151. Ce gândiți despre opinia conform căreia, după moarte, sufletul reintră în totul universal?
„Dar ansamblul Spiritelor nu formează un întreg? Nu este tot o lume? Când ești într-o adunare, faci parte integrantă din acea adunare, și totuși ai în permanentă propria individualitate”.
152. Ce dovadă putem avea cu privire la păstrarea individualității sufletului după moarte?
„Nu aveți dovada prin comunicările pe care le obțineți? Dacă nu sunteți orbi, veți vedea; și dacă nu sunteți surzi, veți auzi, căci foarte des o voce vă vorbește și vă revelează existența unei entități de dincolo de voi”.
Cei ce gândesc că la moarte sufletul reintră în totul universal cad în greșală dacă înțeleg prin aceasta că, asemănător unei picături de apă ce cade în ocean el își pierde individualitatea; au dreptate dacă înțeleg prin „totul universal” ansamblul entităților incorporale în care fiecare suflet sau Spirit este un element distinct. Dacă sufletele ar fi fost amestecate într-o masă, nu ar fi avut decât calitățile ansamblului, nu ar fi avut nici inteligență, nici calități proprii; în timp ce, în toate comunicările, ele lasă să se întrevadă o conștiință și o voință distincte; diversitatea infinită ce ne-o prezintă sub toate raporturile este chiar consecința individualităților. Dacă după moarte nu ar fi existat decât ceea ce se numește marele TOT absorbind toate individualitățile, acest TOT ar fi uniform, și ca urmare toate comunicările ce s-ar primi din lumea invizibilă ar fi identice. De vreme ce se întâlnesc entități bune, altele rele, savante și ignorante, fericite și nefericite; care au toate tipurile de caractere: vesele și triste, nefericite și profunde 36/216 etc., este evident că acestea sunt existențe distincte. Individualitatea devine și mai evidentă atunci când aceste existențe își probează identitatea prin semne incontestabile, detalii personale referitoare la viața lor terestră ce se pot constata; ea nu poate fi pusă la îndoială când Spiritele se manifestă la vedere prin apariții. Individualitatea sufletului nu era indicată, în teorie, ca un articol de credință; într-un fel, spiritismul are și o certificare materială.
153. În ce fel trebuie înțeleasă viața eternă?
„Viața Spiritului este eternă; cea a corpului este tranzitorie și pasageră. Când corpul moare, sufletul reintră în viața eternă.”
Nu ar fi mai exact să se numească viață eternă cea a Spiritelor pure, a celor care atingând gradul suprem de perfecțiune nu mai au de trecut prin încercări?
„Mai degrabă fericirea eternă; dar este o chestiune de cuvinte, numiți lucrurile cum doriți, numai să înțelegeți”.
2. Separarea sufletului de corp 154. Separarea sufletului de corp este dureroasă?
„Nu, corpul adesea suferă mai mult în timpul vieții decât în momentul morții:
sufletul deloc. Suferințele prin care trece câteodată în momentul morții sunt un prilej de bucurie pentru Spirit, care vede sosind sfârșitul exilului său”.
În moartea naturală, ce survine prin epuizarea organelor ca urmare a vârstei, omul părăsește viața fără a băga de seamă: ca o lampă ce se stinge nemaifiind alimentată.
155, Cum se realizează separarea sufletului de corp?
„Legăturile ce-l rețineau fiind rupte, el se eliberează”.
Separarea este instantanee și prin tranziție bruscă? Există o linie de demarcație net trasată între viață și moarte?
„Nu, sufletul se eliberează gradat și nu fuge ca o pasăre captivă repusă subit în libertate. Cele două stări se ating, se amestecă, astfel că Spiritul se degajă puțin câte puțin de legăturile sale: ele se desfac, nu se rup”.
În timpul vieții, Spiritul este ținut de corp prin învelișul său semi-material sau perispirit; moartea înseamnă doar distrugerea corpului și nu și a celui de al doilea înveliș ce se separă de corp când în acesta încetează viața organică. Observația probează că în momentul morții desprinderea peri-spiritului nu se face subit; ea nu se realizează decât gradat, cu o lentoare foarte variabilă depinzând de individ; la unii este foarte rapidă, și se poate spune că între momentul morții și cel al eliberării sunt câteva ore; dar la alții, mai ales la cei a căror viață a fost exclusiv materială și senzuală, dezlegarea este mai puțin rapidă și durează câteodată zile, săptămâni și chiar luni, ceea ce nu implică o mai mică vitalitate a corpului, nici posibilitatea unei reîntoarceri la viață, ci o simplă afinitate între corp și Spirit, în raport cu superioritatea acordată, în viață, de către spirit materiei. E rațional să concepi, într-adevăr, cu cât Spiritul s-a identificat cu materia, cu atât îi vine mai greu la separare; în timp ce activitatea intelectuală și morală, elevația gândirii, operează un început de desprindere chiar în timpul vieții corpului, iar atunci când sosește moartea desprinderea este aproape instantanee. Acesta este rezultatul studiilor făcute pe toți indivizii observați în momentul morții. Observațiile mai probează că afinitatea ce persistă, la anumiți indivizi, între suflet și corp, este câteodată foarte dureroasă deoarece Spiritul poate simți oroare față de descompunere. Cazul este excepțional și specific anumitor feluri de viață și anumitor feluri de moarte, apare și la câțiva sinucigași.
156. Separarea definitivă dintre suflet și corp poate avea loc înainte de încetarea completă a vieții organice?
„La agonie, sufletul a părăsit câteodată corpul: nu mai există decât viață organică.
Omul nu mai are conștiința sinelui și totuși îi rămâne un suflu de viață.
Corpul este o mașină pe care inima o face să se pună în mișcare; el există doar atâta 37/216 timp cât inima face sângele să circule prin vene, și pentru asta nu e nevoie de suflet”.
157. În momentul morții, sufletul nu are câteodată o aspirație sau un extaz ce-lface să întrevadă lumea unde va merge?
„Deseori sufletul știe să desfacă legăturile ce-l atașează de corp; în acest caz face toate eforturile pentru a le rupe în întregime. Deja degajat în parte de materie, el vede derulându-se viitorul în fața sa și se bucură, prin anticipare, de starea de spirit”.
158. Exemplul omizii care, mai întâi, se târăște pe pământ, după aceea se închide în crisalida sa într-o moarte aparentă, pentru a renaște apoi într-o existență strălucitoare, ne poate da o idee a vieții terestre, apoi a morții, și în sfârșit a noii noastre existențe?
„O idee în mic. Comparația este bună, dar n-ar trebui totuși luată ad litteram, cum se întâmplă de obicei”.
159. Ce senzație încearcă sufletul în momentul când se regăsește în lumea Spiritelor?
„Depinde, dacă ai făcut rău din dorința de a-l face, te simți în primul moment cu totul rușinat de cele făcute. Pentru cel drept, senzația este foarte diferită: ca ușurarea de o mare greutate, căci el nu se teme de nici o privire scrutătoare”.
160. Spiritul regăsește imediat pe cei cunoscuți pe pământ și care au murit înaintea lui?
„Da, în funcție de afecțiunea avută pentru el; adesea, ei vin să-l primească la reintrarea în lumea Spiritelor, și îl ajută să se degajeze de scutecele materiei; ca astfel să regăsească multe din cele pierdute din vedere în timpul șederii sale pe pământ; vede pe cei rătăcitori; merge să viziteze pe cei ce sunt încarnați”.
161. În moartea violentă și accidentală, atunci când organele nu au fost încă slăbite de vârstă sau de boli, separarea sufletului și încetarea vieții au loc simultan?
„În general așa este, însă clipa ce le separă este foarte scurtă”.
162. După decapitare, de exemplu, omul păstrează timp de câteva momente conștiința de sine?
„Adesea, o păstrează timp de câteva minute până când viața organică se stinge complet. Dar tot adesea teama de moarte l-a făcut să-și piardă această conștiință înainte de momentul supliciului”.
Nu este vorba aici decât de conștiința pe care cel ce suportă supliciul o poate avea despre sine însuși, ca om și prin intermediul organelor, și nu ca Spirit. Dacă nu a pierdut această conștiință înainte de supliciu, poate deci să o păstreze câteva clipe - o foarte scurtă durată -, și ea încetează neapărat odată cu viața organică a creierului, ceea ce nu implică faptul că, pentru aceasta, perispiritul să fie în întregime degajat de corp, ci din contră: în toate cazurile de moarte violentă, când nu vine prin stingerea treptată a forțelor vitale, legăturile ce unesc corpul cu perispiritul sunt mai persistente, și eliberarea completă este mai lentă.
__________________
Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau.
Reply With Quote
  #29  
Vechi 07.04.2022, 00:42:29
Demetrius Demetrius is online now
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 2.974
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Nietzsche Vezi mesajul
Vreau să înțeleg această mentalitate ortodoxă pe care o observ aici cu mult patos afirmată și anume identitatea personală bine înrădăcinată în relația cu Dumnezeu. Este foarte interesant această discrepanță optică între nimicnicia renunțării sinelui prin credință și idealul învierii persoanei triumfătoare glorioase. Adică în creștinism, Dumnezeu sau mai bine zis Cristos cere umanității pentru a putea avea parte de El și implicit de salvarea Sa să renunțe la ce are individul mai important, propria persoană, să se nege pe sine și să accepte personalitatea dumnezeiască în procesul depersonalizării individului. Teoretic este o golire de caracter a omului vechi animalic și clădirea pe o nouă structură bazată pe personalitatea lui Cristos, a noului om divin. În aceste condiții Dumnezeu explică omului, simplu și subiectiv că personalitatea lui nu contează absolut deloc, dimpotrivă este un obstacol în calea relație lor viitoare. Având în vedere că ortodoxia se bazează pe asemenea învățătura, cum e posibil ca învierea să o privească intr-o lumină cu totul diferită chiar opusă? Cum e posibil ca la înviere să crezi că vei fi exacta la fel cum ești acum, având aceeași înfățișare probabil speri să ai și aceeași freză când viața creștină este trăită în lepădare de sine și sacrificiu, această viziune contrazice în mod flagrant cerințele pe care Dumnezeu le-a tipărit în Evanghelie prin sângele legămîntului Său. Când persoana creștină speră ca odată inviată să arate identic așa cum se observă în conștiința sa individual-sinergetic, nu face decât să anuleze sacrificiul salvării de pe Golgota prin prisma faptului că oglinda sinelui este mai importantă decât spiritului lui Dumnezeu. Are cineva un răspuns la această dilemă? Probabil Cristos numai dinadins nu ar satisface o asemenea pretenție egoistă. Până la urmă cine este important, Cristos sau voi toți persoane distinse și unicate?
Reintruparea si invierea sunt 2(doua) lucruri diferite.
Reintruparea inseamna ca sufletul primeste un nou trup, diferit de cel pe care tocmai l-a lepadat; in unele cazuri, e nevoie ca sufletul sa fie despartit, ba as spune chiar salvat, de trupul care-l domina cu poftele lui si-l ducea la pieire. Unele accidente sau omoruri pot avea astfel de cauze subtile.

Numai la inviere sufletul are acelasi trup, dar innobilat si (parerea mea) cu o alta structura fizica, necunoscuta pe Pamant.
Nu vorbesc de invierea lui Lazar dupa 4 zile de stat in mormant, care a fost "resuscitat" de Iisus. Vorbesc de invierea lui Iisus si ridicarea la cer cu trup cu tot; mai inainte de El, Enoch si Ilie au fost la fel ridicati si ei la ceruricu trupcu tot. Acestea sunt ridicari la viata vesnica.

Intruparile unor spirite superioare pentru misiuni exceptionale, ca a lui Ioan Botezatorul cu duhul lui Ilie, nu fac parte din procesul reintruparilor evolutive.

Parerea mea e ca pe masura evolutiei individuale, omul isi schimba tot mai mult mentalitatea si conceptia de viata, ajungand sa devina mai conciliant, mai rabdator, mai putin egoist, mai saritor si altruist, mai cinstit, mai constient de desertaciunea vietii in trup, mai iubitor de Hristos s.a.m.d.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări,
Zvâcnită din Vrerea divină,
Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări
Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)
Reply With Quote
  #30  
Vechi 07.04.2022, 01:25:19
Demetrius Demetrius is online now
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 2.974
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Iorest Vezi mesajul
Dacă există un nr fix de suflete care se tot reîncarnează, și acele suflete nu pot trăi în două corpuri în același timp, iar unele ating maximalul, deci se retrag din ciclurile astea rezultă că nr populației ar fi trebuit să rămână relativ constant minus cei care au atins maximalul.
Din contră nr populației pe glob a explodat în ultima sută de ani, deci apar suflete noi.

În condițiile în care ecosistemele se distrug deci pică și teoria că unii se reîncarnează în vietăți, sunt tot mai puține habitate naturale pe glob.

N-am găsit nicăieri în Biblie treaba asta cu aură, karma,poziție astrală,ce rost mai are judecata de obște , unii au stat în Iad cam multicel până la venirea Domnului deci se va relua și în situația lor considerându-se anii care au stat și situațiile istorice care au presat sufletul omenesc.
Poate într-o perioadă istorică era mai greu decât în alta să trăiești creștinește din cauza situațiilor exterioare, a lipsei educației, lipsa acces la scrieri duhovnicești pentru mase, război, foamete care a făcut ca oamenii să reacționeze într-un fel, se va ține cont de mai multe particularități.

Mai scrie și prin viețile sfinților că sunt sfinți care prin rugăciunea lor au încercat să scoată din Iad oameni deci între judecata particulară și cea de obște poate unii mai ies din Iad, scrie în Apocalipsă că i s-au dat lui Hristos cheile iadului.
Plus că Iadul s-a mai deschis odată când a înviat Iisus deci s-ar mai putea elibera unele suflete de acolo.

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul
cap.1
17. Și când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca un mort. Și El a pus mâna dreaptă peste mine, zicând: Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă,
18. Și Cel ce sunt viu. Am fost mort, și, iată, sunt viu, în vecii vecilor, și am cheile morții și ale iadului.
Aura
11. Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeți, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă,
12. Și i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut.(Mt22,11-12)


22. Și a zis tatăl către slugile sale: Aduceți degrabă haina lui cea dintâi și-l îmbrăcați și dați inel în mâna lui și încălțăminte în picioarele lui;(Lc15,22)

Karma
Eu am gasit vreo 60 de versete in stransa corelatie cu reincarnarea, dar banuiesc ca ar trebui sa fie cateva sute, macar una-doua in fiecare capitol din Biblie.

Judecata particulara imediata are rolul de a-i oferi candidatului imediat o noua sansa de a-si corecta greselile pana la judecata de obste, care va veni cand va veni. Dupa fiecare viata are loc o judecata particulara.
O viata=o judecata, alta viata=alta judecata.

Da, lui Hristos I s-au dat cheile iadului pentru ca si din iad se pot mantui cei care ajung sa creada in El si sa I se inchine.
Cred ca iadul este o stare, nu un loc la subsol, o stare de impietrire a inimii; poate ca bogatul nemilostiv(care se ruga de Avraam sa-l trimita pe Lazar) deja s-o fi mantuit. Bogatul nemilostiv este un caz tipic pentru cei care pot repeta aceeasi viata in alta reintrupare(poate intr-o alta configuratie astrala).
Nu este scris nimic explicit de astre, dar eu ma gandesc ca daca asta poate ajuta la mantuire, atunci trebuie sa fi fost deja randuit de Dumnezeu; daca eu m-am gandit, oare Dumnezeu nu? Ce rost are astrologia?

26. Iar oamenii vor muri de frică și de așteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor clătina.(Lc21,26)
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări,
Zvâcnită din Vrerea divină,
Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări
Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare