Sfanta traditie - sfanta predanie

[Decebal]

57. Unde se afla cuprinsa Sf. Traditie?

Desigur, ca forma de transmitere a Revelatiei dumnezeiesti supranaturale, Sfanta Traditie, sau Traditia apostolica, are drept continut intreaga invatatura a Apostolilor, primita de ei prin viu grai de la Hristos insusi in timpul celor trei ani si jumatate de activitate publica a Lui. In cuprinsul Traditiei apostolice intra si o serie de structuri harice ale Bisericii intemeiate de Hristos si care vin de la Hristos prin Sfintii Sai Apostoli: Sfintele Taine, toate ierurgiile si ierarhia bisericeasca sacramentala cu cele trei trepte harice care tin de constitutia teandrica a Bisericii, precum si anumite oranduieli privind viata Bisericii si viata membrilor ei. Cartile Noului Testament contin si constituie Traditia apostolica, dar nu o epuizeaza, caci multe altele a savarsit Hristos, care s-au transmis mai departe numai pe cale orala in Biserica (Matei 28, 20; Ioan 20, 30-31; 31, 25), adica prin cei imbracati cu puterea Duhului Sfant spre a fi iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu (I Cor. 4, 1). Intr-un rastimp de opt veacuri, continutul Sfintei Traditii, adica al Traditiei apostolice, a fost fixat de Biserica in opt izvoare si anume:

1. Simbolurile de credinta (cel zis „apostolic” sau „roman”, folosit astazi de Biserica Romano-Catolica si de Bisericile Protestante; simbolul niceo-constantinopolitan alcatuit la sinoadele ecumenice I de la Niceea (325) si II de la Constantinopol (381), singurul folosit in Biserica Ortodoxa si, alternativ cu cel „roman”, in Biserica Romano – Catolica, si uneori la protestanti; si cel „atanasian”, folosit in Biserica Anglicana);
2. Cele 85 de canoane apostolice;
3. Definitiile dogmatice si canoanele celor 7 sinoade ecumenice si ale celor 9 sinoade particulare (aprobate de sinodul Trulan);
4. Marturisirile de credinta ale martirilor;
5. Definitiile dogmatice impotriva ereziilor;
6. Scrierile Sfintilor Parinti;
7. Cartile de slujba ale Bisericii si
8. Marturiile istorice si arheologice referitoare la credinta crestina apostolica.

58. Traditia e schimbatoare sau neschimbatoare?

Aluatul imparatiei lui Dumnezeu e amestecat cu framantatura omeneasca si ce e neschimbator sta la un loc cu ce e schimbator si trecator. Pazind ce trebuie, Biserica ramane de-a pururi aceeasi si viata ei in Duhul nu cunoaste adaugire sau micsorare. Traditia, fiind curentul de viata al Bisericii, sta in stransa legatura cu valorile si nazuintele spre desavarsire ale credinciosilor. Credinta si morala crestina sunt neschimbatoare, ca roade ale Descoperirii dumnezeiesti, iar Biserica a lucrat continuu pentru desavarsirea sufleteasca a credinciosilor, asa cum ne-o dovedeste istoria Bisericii inca de la aparitia crestinismului. Prin urmare, „Traditia”, in intelesul crestin, nu inseamna incremenire in forme moarte omenesti, ci numai pastrarea nestricata a adevarului Descoperirii dumnezeiesti, izvor nesecat de desavarsire.

59. In ce inteles, anume, se poate vorbi despre progresul Sf. Traditii?

Progresul Sf. Traditii inseamna dezvoltarea si adancirea acesteia. «Progresul pentru fiecare lucru, zice Vincentiu de Lerin, inseamna dezvoltarea acestui lucru din sine insusi. E cazul cu inteligenta, cu stiinta, cu intelepciunea; fiecare din acestea se dezvolta numai in felul propriu. In cazul religiei, dogma se poate dezvolta numai in ea insasi, in acelasi inteles, in aceeasi idee. Religia poate imita felul de dezvoltare al corpurilor, care desi cu inaintarea anilor isi dezvolta functiunile, ele raman, totusi, ceea ce erau... Se poate adauga forma, infatisare, distinctie, totusi firea fiecarui gen ramane aceeasi” (Vincentiu de Lerin, Commonitorium, 23, Migne, P. L., L, col. 667). Prin dezvoltarea si adancirea Traditiei, deci, noi capatam o intelegere din ce in ce mai limpede a invataturilor descoperite de Dumnezeu. Aceste invataturi ajung a fi formulate de Biserica in mod solemn in Sinoadele ecumenice sau prin propovaduire con sfanta a acelorasi adevaruri dumnezeiesti, in „Dogme”, care sunt scurte formule de credinta, propovaduite in Biserica spre mantuirea noastra.

60. Ce conditie se cere pentru ca un adevar de credinta sa fie formulat in Dogma?

Adevarul de credinta trebuie sa fie cuprins in Descoperirea dumnezeiasca, adica in Sf. Scriptura si in Sf. Traditie.

61. Cand Sinoadele ecumenice nu se mai aduna, cum deosebim invatatura adevarata de cea mincinoasa?

De la ultimul Sinod ecumenic (787) pana astazi, oamenii invatati ai Bisericii Ortodoxe au cercetat cu atentie Sf. Scriptura si Sf. Traditie si au scos din ele invataturile trebuitoare si adevarate pe care totdeauna le-au infatisat in opozitie cu cele mincinoase. Aceste invataturi adevarate au fost, apoi, aprobate in cea mai mare parte de Sinoadele Bisericilor Orto-doxe care le-au formulat in „Marturisiri de Credinta”, calauze vrednice de toata increderea. In clipele grele ale vietii Bisericii, Sinoadele a toata Ortodoxia sunt crainicii adevarului dumnezeiesc. Cand imprejurari deosebite impiedica adunarea unor astfel de Sinoade, este de ajuns consimtirea tuturor Bisericilor Ortodoxe la primirea unui adevar de credinta, sau de viata, pe temeiul sigur al Sf. Scripturi si al Sf. Traditii.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Decebal

Sf. Scriptura e rodul lucrarii Sfantului Duh, rod crescut in pomul Traditiei.

Minunata zicere!

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Iubiţilor, încetaţi copilăriile. Iubiţi-vă unul pe altul, precum Domnul ne iubeşte, nu e greu, "prin asta va cunoaşte lumea că sunteţi ai Mei, dacă vă iubiţi unul pe altul". Să fim "lumini între oameni", să fim "sarea pământului".

Frate Decebal, mulţumim mult pentru fapta minunată.

Vroiam şi eu să pun ce este scris în catehism, dar am ezitat şi am compus eu personal o scriere unde este mai uşor de înţeles şi de citit ce este Sfânta Tradiţie sau Sfânta Predanie, ca să poată fi special înţeleasă de cei din ereziile neo-protestante.

E foarte bine oricum, să avem ambele variante, pentru oricine caută, iată, a găsit.

Bucurii.

[catalin2]

Asta si observam de cateva ori, adminul e grabnic la banarea unor useri chiar ortodocsi pentru lucruri nu foarte grave, in schimb ii iarta de mii de ori pe cei ce ii ataca pe ortodocsi pentru dreapta credinta, sunt extrem de agresivi si jignesc si incearca sa impuna cu forta conceptiile lor ce tin de o combinatie intre ecumenism si dogma cultului lor. Ma refer la cei doi useri mentionati mai sus, singurii care in opinia mea ar trebui banati constant.

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Aşteptăm, eu cel puţin, cu mult drag, pe oricine om, din orice confesiune sau sectă creştină, să spună lămurit ce nu înţelege din ceea ce este Sfânta Tradiţie sau numită şi Sfânta Predanie.

Cu rugăciunile Sfântului Ioan Gură de Aur şi Sfântului Maxim Mărturisitorul să avem cuvânt cu putere multă de la Dumnezeu Treime, să vă aducem lumină minţii.
"având fiecare alăută şi cupe de aur pline cu tămâie care sunt rugăciunile sfinţilor." Apocalipsa 5, 8.
Sfinţilor ai lui Dumnezeu, rugaţi-vă pentru noi. Amin.

Bucurii.

[leonte]

În prealabil postat de catalin2

adminul e grabnic la banarea unor useri chiar ortodocsi pentru lucruri nu foarte grave, in schimb ii iarta de mii de ori pe cei ce ii ataca pe ortodocsi pentru dreapta credinta, sunt extrem de agresivi si jignesc si incearca sa impuna cu forta conceptiile lor ...

Draga frate! Prin randuiala Bunului Dumnezeu, aici ai scos la iveala puroiul din tine, singur cu tastatura ta. Caci iti scapa cel mai esential din Predania Ortodoxa, despre care am afirmat de mai multe ori ca esti partial strain.

Dreapta Predanie, mostenita de la sfintii apostoli si preluata de sfintii parinti din pustia Tebaidei, pana la sfintii contemporani noua, se intemeiaza pe un aspect esential care tie si multor absolventi de inalte scoli teologice v-a scapat din vedere. Acest aspect este ca nu cel sanatos are nevoie de doctor, ci cel bolnav. Pe cel ce a avut ocazia sa IL cunoasca pe Hristos, il pazesti cu batul, pe calea cea buna. Chiar daca azi il doare, maine va saruta batul care l-a ferit de o grava cadere.
In schimb, pe cei ce nu au avut ocazia sa cunoasca Lumina si Adevarul, lor ne facem slugi, ca sa ii invatam sa slujeasca; le rabdam scuiparile ca sa ii invatam rabdarea; nu ne razbunam nedreptatirea si asuprelile ca sa ii invatam iertarea. Si din toate acestea, speram sa ii facem sa intelega candva, ca ii iubim ca pe fratii nostrii si nu vrem sa guvernam peste ei, nici sa le rapim avutiile. Ci vrem sa ne bucuram frateste de toate cele ce sunt sub Soare, zidite de Tatuca.

Asa ca, poate ar trebui sa ii intrebi personal pe admini, daca isi asuma cele spuse de mine mai sus. Iar daca nici ei nu te vor convinge, mergi si intreba un ieromonah mai batraior!

[leonte]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Doamne ajută.

Aşteptăm, eu cel puţin, cu mult drag, pe oricine om, din orice confesiune sau sectă creştină, să spună lămurit ce nu înţelege din ceea ce este Sfânta Tradiţie sau numită şi Sfânta Predanie.
Cu rugăciunile Sfântului Ioan Gură de Aur şi Sfântului Maxim Mărturisitorul să avem cuvânt cu putere multă de la Dumnezeu Treime, să vă aducem lumină minţii.
"având fiecare alăută şi cupe de aur pline cu tămâie care sunt rugăciunile sfinţilor." Apocalipsa 5, 8.
Sfinţilor ai lui Dumnezeu, rugaţi-vă pentru noi. Amin.
Bucurii.

Am sa te intreb ceva, dar pentru ca nu vreau sa te pun intr-o postura dificila, tot ragazul de care vei avea nevoie, eu ti-l voi socoti drept bine intentionat.

Ti se pare ca eu ma opun Predaniei sfintilor Parinti ai Ortodoxiei, sau ma opun unui soi de alunecare, savarsita chiar sub stindardul Legii, insa din ce in ce mai lipsit de Duhul Acesteia?

[Daniel_Ortodox]

În prealabil postat de leonte

Am sa te intreb ceva, dar pentru ca nu vreau sa te pun intr-o postura dificila, tot ragazul de care vei avea nevoie, eu ti-l voi socoti drept bine intentionat.

Ti se pare ca eu ma opun Predaniei sfintilor Parinti ai Ortodoxiei, sau ma opun unui soi de alunecare, savarsita chiar sub stindardul Legii, insa din ce in ce mai lipsit de Duhul Acesteia?

Doamne ajută.

Frate iubite în Hristos, nu pot răspunde la întrebarea ta, nu îţi cunosc viaţa, nu îţi ştiu gândurile, nu îţi văd faptele, doar Dumnezeu cunoaşte inimile şi rărunchii, spune Sfânta Scriptură. Nu ştiu dacă te opui Sfintei Tradiţii şi Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Creştine, asta tu ştii cel mai bine, prin ce îţi spune conştiinţa ta. Doar dacă eşti sau devii eretic, voi ataca erezia ta, pentru a apăra şi mărturisi Adevărul, dar pentru faptele tale, nu te judec, că sunt mai rău şi mai păcătos ca tine. Am mai mult puroi decât ai spus că are fratele Cătălin, puroi al patimilor mele, deci nu te pot judeca.
Nu ştiu dacă te opui "unui soi de alunecare săvârşite chiar sub stindardul Legii, însă din ce în ce mai lipsit de Duhul Acesteia." Ce ştiu este că Legea, este Biserica Creştină, iar ea nu va fi niciodată din ce în ce mai lipsită de Duhul Acesteia, anume Duhul Sfânt Dumnezeu. Da, trebuie să te opui soiurilor de alunecări săvârşite chiar sub stindardul Legii, care poate fi erezia, ca să nu ne aflăm în eres, dar opunerea niciodată cu vreo armă materială, ci singura şi cea mai puternică armă, Cuvântul, care atunci când ne opunem unor soiuri de alunecări sub stindardul Legii, şi anume când mustrăm alunecările, să nu fim nici o clipă lipsiţi de Iubire, de pacea lui Hristos. De harul Duhului Sfânt pe care să-l chemăm printro rugăciune de fiecare dată când începem mustrarea sau sfatul.
Iartă-mi, frate, dacă te-am smintit cu ceva, orice, sau dacă ţi-am fost pricină de poticnire, cumva.

Bucurii.

[leonte]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Doamne ajută.

când mustrăm alunecările, să nu fim nici o clipă lipsiţi de Iubire, de pacea lui Hristos.
Bucurii.

La capitolul asta eu sufar foarte mult. Rogu-te sa-mi amintesti cele spuse aici, ori de cate ori ai ocazia si te roaga pentru mine!

[leonte]

Cum am inteles eu folosul dogmei si felul in care s-a asezat dogma, de catre sfintii parinti, prin calauzirea lui Dumnezeu.

1. Varsta lumii, facerea si anii. "Caci o mie de ani intaintea Ta, sunt ca ziua de ieri care a trecut si ca straja noptii."
Sfanta scriptura nu este letopiset de istorie. Desi se prezinta si unele evenimente, marturii istorice, acestea sunt usor vadite de celelalte. In mare, continutul Sfintei Scripturi este Adevarul revelat, iar scopul este lepadarea cailor intunericului si apropierea de Dumnezeu. Deci a cauta sa folosim Sfanta Scriptura in scopuri de studiere a materiei si a vremelniciei, este a parasi rostul pentru care Duhul Sfant a inspirat profetii si teologii.

2. Randuiala bisericeasca. "Asezarea ta in liniste sa fie cu dreapta socoteala!"
Pentru a pricepe felul in care traiau si se organizau crestinii cei botezati de apostoli si preotii hirotoniti de apostoli, avem neoie in primul rand sa citim Faptele si Epistolele, dar si unele scrieri din vietile sfintilor. Pe vremea cand eram frate incepator, mi-a ramas in minte o istorisire din proloage, despre un sfant care se ducea ca rob la casele paganilor bogati, dar dupa cateva luni, un an, reusea sa ii aduca la cunostinta Adevarului. Nu mai stiu numele, nici data, dar mi s-a lipit de inima felul in care a inteles smerenia. Adica nu era smerit de dragul smereniei sau pentru ca ii poruncise cineva. Ci a reusit sa faca din virtutea aceasta o virtute lucratoare. Sa te faci rob, sclav, doar pentru nadejdea ca intr- buna zi vei izbuti ce ti-ai propus... Mare lucru!!! Fara sa fi inteles taina vietii si a mortii, nimeni nu ar putea sa faca astfel de gest.

Odata ce s-a terminat prigoana si Biserica a inceput "a se aseza", era nevoie de o randuiala comuna. Care va sa zica, la inceput s-a raspandit esenta mesajului, nefiind conditii pentru altare, studii teologice si alte asemnea. Esenta mesajului nu este alta decat, "Mila si nu jerfa voiesc!" Dar orice om care iubeste, nu se supara sa se jerfeasca, caci jertfirea este desavarsirea in iubire. Deci, de acum, trebuia sa se puna o randuiala in felul in care isi manifestau iubirea de aproapele si o randuiala dupa care sa ne ducem viata in Hristos. Astfel au urmat sinoadele ecumenice, care se organizau pe masura ce apareau intrepretari gresite ale poruncilor sau chiar abateri de la Adevar. Dar sunt convins ca sfintii parinti nu au cautat niciodata sa faca din asezamintele lor pricina de galceava sau de dezbinare.

Istoric si faptic Dogma a luat fiinta dupa ce mesajul Iubirii lui Dumnezeu pentru noi a fost suficient de bine raspandit, iar nu inainte. Iubirea nu s-a dobandit prin dogma. Nu dogma a creat iubirea, ci iubirea a creat dogma. Acest fapt, sine qva non, il putem gasi in cele mai simple dintre exemple, pe intelesul tuturor. Daca eu merg in casa la o ruda, iar omul are o randuila a incaltarii si a descaltarii, sau a hainelor in cuier, alta decat a mea, oare ma voi tulbura, sau voi cauta eu sa ii schimb randuiala? Ci dimpotriva, iubindu-l, voi cauta sa imi arat parte din iubire prin supunere si voi primi randuiala lui. Deci, pentru a nu exista pricina de contrariere, de stupoare, mergand cineva dintr-un loc in altul, s-a facut randuiala pe care o mostenim si noi astazi.

3. Despre marea schisma
Dincolo de ceea ce se stie in folclor, "negocierile" dintre parti, inchiate cu tragicul deznodamant, nu au durat doar cateva ceasuri sau cateva zile, ci este vorba despre ani. Ceea ce noi astazi spunem despre catolicism in "doua vorbe" aruncate cu dispret, atunci au avut loc framantari de nedescris in sufletele celor ce au participat la evenimente. Pe de o parte se disputa continuitatea asezamintelor celor 7 sinoade, pe de alta parte era in joc chiar esenta crestina "ca ei sa fie una cum si Noi una suntem". Nu voi spune mai multe, intrucat imi lipsesc multe informatii care sa fie si din surse nealterate, pe care le consider esentiale ca sa pot trage o concluzie. Cert este un singur lucru, doi oameni simpli care il iubesc pe Hrisots, unul din Brazilia si altul de la... Iasi, nu sunt lasati sa fie una. Din acest motiv socotesc ca nu trebuie sa consideram oblonul tras si discutia incheiata.

4. Despre initiativlele ecumeniste
Daca ecumenismul ar insemna ca mai multi cardinali si episcopi s-ar imbratisa si ar plange fiecare, unii pe umerii celorlalti, precum ar face doi frati care au fost despartiti de la nastere si acum s-au intalnit, atunci si eu as cauta sa fiu martor si participant la un astfel de eveniment. Din pacate insa, vazand felul in care este aplicata dogma in Biserica, stiind si istoricul intunecat al Vaticanului, vazand cum rationalismul devine criteriul esential in cantarirea chestiunilor spirtuale, duhovnicesti, imi este greu sa cred ca este vorba despre scenariul pe care l-am enuntat mai sus. Imi pare mai mult ca este vorba despre un tratat de pace impus la fianul unui razboi mondial, in care sferele de influenta isi dau mana pentru poza de protocol, dar in drum spre casa se pizduiesc (sa-mi fie cu iertare, dar n-am gasit alta potrivire). In aceste conditii este clar ca nu vorbim despre vreo impacare, caci impacarea intre frati incepe prin iertare, iar iertare fara de iubire nu exista.