ECUMENISMUL

[catalin2]

În prealabil postat de GMihai

Adică, susţii din nou (şi îţi permiţi să susţii că şi Perintele Cleopa ar fi susţinut acelaşi lucru) monstruozitatea că toţi necreştinii vor fi judecaţi după legea naturală şi toţi vor fi condamnaţi.

Pe de altă parte, încerci să induci ideea că ortodocşii care îl urmează pe Părintele Cleopa ar susţine că toţi se mântuiesc, ceea ce e altă minciună.

În sfârşit, pentru că nu mai am răbdare, în seara asta, pentru aiurelile tale: stai liniştit, Cătăline.: tu te vei mântui, iar cei care nu sunt de acord cu tine nu se vor mântui. Ce anume înseamnă asta, numai Dumnezeu ştie.....

Asta arata ca tu nu intelegi nimic. Ce e legea naturala? Legile lui Darwin? Cum adica ortodocsii care il urmeaza pe Parintele Cleopa? Tu stii sa citesti?

[catalin2]

Pentru cei ce nu se prefac ca nu stiu sa citeasca dau citatul intreg din Parintele Cleopa:

"Auzim întotdeauna în Simbolul Credintei, că noi, ortodocsii, credem întru Una Sfântă, Sobornicească si Apostolească Biserică. Una, nu o sută. Băgati de seamă! Vai si amar de cei care s-au despărtit de Biserica lui Hristos. Nu există o mie de biserici! Una este: Biserica Sobornicească Ortodoxă în întreaga lume! Cei ce s-au despărtit de Biserică nu au mântuire. Biserica este stâlp si întărire a adevărului! Biserica este Trupul lui Hristos, cum zice marele Apostol Pavel, al cărui Cap este în ceruri.

Cei ce s-au rupt de Biserică si au trecut la vreo sectă oarecare, n-au mântuire în vecii vecilor, măcar de-ar face orice faptă bună! Pentru că acelasi apostol a spus: Credinta este moartă fără fapte si faptele fără dreapta credintă sunt moarte! Sfântul Efrem Sirul zice: Când mintea a părăsit scopul blagocesstei – adică al dreptei credinte–, toate faptele bune nu mai folosesc. Si fachirii cei din India si bonzii si yoghinii postesc si se roagă, dar pentru cine? Pentru satana, nu pentru Hristos.

Nu primeste Dumnezeu nici o faptă bună, dacă nu se face după dreptarul Ortodoxiei. Auzi ce spune marele Apostol Pavel? Pacea peste cei ce vor umbla cu dreptarul acesta si peste tot alesul lui Dumnezeu, adică cei ce umblă în dreapta credintă. Nu este mântuire afară de Biserică! Biserica-i Trupul lui Hristos. Ia să vă dau o pildă: Iată că acest copac, să zicem că este încărcat cu roade până în vârf, sau cu flori; si deodată o ramură a lui se rupe si cade pe pământ, încărcată de flori sau de roade. Să-mi spuneti mie, mlădita aceea mai poate rodi? Mai poate înflori mai departe?

Nu! Dar la ce-i bună? Se usucă si în foc se aruncă. Hristos a spus că El este Capul Bisericii. Eu sunt buciumul vitei si voi sunteti ramurile. Toată mlădita care rămâne în bucium, aduce roadă multă. Si aceea care se rupe si cade din bucium, se taie – zice – si în foc se aruncă. Asa este cu oricine s-a rupt de Biserică. În general, orice sectă ar fi, care s-a rupt de Biserică, este sortită focului celui vesnic. Nu mai are seva Duhului Sfânt! Hristos este trunchiul, este corpul copacului. El a dat Duhul Sfânt în Biserica Sa prin punerea mâinilor. Toti apostolii au fost episcopi, si ei, prin punerea mâinilor, au sfintit alti episcopi, cum au fost Tit, Timotei, Filimon si ceilalti.

Prin punerea mâinilor, arhiereul trimite mai departe, prin succesiunea apostolică, Duhul Sfânt peste toti preotii si diaconii, iar preotul, după ce a primit Duhul Sfânt la hirotonie, prin celelalte Taine cuvenite lui, sfinteste pe toti credinciosii. Pe altă cale nu vine Duhul Sfânt în sufletul omului, decât numai si numai pe calea care a arătat-o Hristos.Hristos le spune Apostolilor: Nu voi M-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi. Oare când alege Dumnezeu, poate să gresească? Cine stie inimile si rărunchii fiecăruia mai bine ca Dumnezeu? Când a ales El 12 apostoli si alti 70, apoi alesi sunt! Si nu numai că i-a ales, dar le-a dat mari puteri si privilegii la acesti alesi ai Săi.

Că nu la tot omul si la tot sectarul a dat Hristos putere să lege si să dezlege păcatele lumii sau să boteze sau să facă minuni sau să scoată dracii sau să facă alte semne! Nu! Acestor 12 Apostoli, pe care I-a ales, le-a spus: Stati în Ierusalim, până vă veti îmbrăca cu putere de sus! Până a venit Duhul Sfânt în chip de limbi de foc si i-a îmbrăcat cu putere. Ce spun nebunii de penticostali, că au botezul cu Duhul Sfânt? Anatema acestei păreri blestemate! Numai Apostolii au Botezul cu Duhul Sfânt si cu foc, că lor li s-a dat putere să predice, să învete si să propovăduiască. Si le-a spus: Întru numele Meu draci veti scoate si în limbi noi veti grăi. Si mai departe, lor le-a dat putere să facă minuni, lor le-a dat putere să predice si tot lor Apostolilor, le-a dat putere să dezlege păcatele lumii.

Ce zice Sfântul Evanghelist Ioan? A suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfânt! Cărora veti ierta păcatele, se vor ierta lor si cărora le veti tine, vor fi tinute! (20, 22). Deci numai prin Biserică se poate face iertarea păcatelor; numai Biserica are putere, prin preotii si arhiereii săi, să lege si să dezlege păcatele lumii. Nu vă înselati de nebunii aceia, care vă învată că pot ei ierta păcatele afară de preot si de episcop! Niciodată să nu credeti minciunile lor! Hristos a dat putere Apostolilor Săi, si Apostolii, prin punerea mâinilor, au dat putere la episcopi si la preoti.

Deci fără preot nu este mântuire, fără preot nu este iertare si dezlegare! Fără harul preotiei si al arhieriei nu este Biserică, că zice Sfântul Ciprian: Fără arhierei, Biserica nu este Biserică, si fără preot, crestinul nu se poate numi crestin. Deci, tineti-vă de Biserica lui Hristos, care de 2.000 de ani stăpâneste miliarde de suflete! Nu iesiti din corabia mântuirii! Nu vă băgati în luntre sparte si vă aruncati în valurile iadului si să vă pară că vă mântuiti afară de Biserică!

Cine este afară de Hristos, acela este afară de Biserică! Cine este afară de Biserică, acela este afară de Hristos! Pentru că Biserica este Trupul lui Hristos, rămâneti în Hristos, rămâneti în „buciumul vitei”, în trunchiul si trupul lui Hristos, care este Biserica, si nu vă înselati că mai este mântuire afară de Biserică! Dumnezeu să vă ajute. Amin."

[Palamist]

În prealabil postat de catalin2

"Auzim întotdeauna în Simbolul Credintei, că noi, ortodocsii, credem întru Una Sfântă, Sobornicească si Apostolească Biserică. Una, nu o sută. Băgati de seamă! Vai si amar de cei care s-au despărtit de Biserica lui Hristos. Nu există o mie de biserici! Una este: Biserica Sobornicească Ortodoxă în întreaga lume! Cei ce s-au despărtit de Biserică nu au mântuire. Biserica este stâlp si întărire a adevărului! Biserica este Trupul lui Hristos, cum zice marele Apostol Pavel, al cărui Cap este în ceruri.

Cei ce s-au rupt de Biserică si au trecut la vreo sectă oarecare, n-au mântuire în vecii vecilor, măcar de-ar face orice faptă bună! Pentru că acelasi apostol a spus: Credinta este moartă fără fapte si faptele fără dreapta credintă sunt moarte! Sfântul Efrem Sirul zice: Când mintea a părăsit scopul blagocesstei – adică al dreptei credinte–, toate faptele bune nu mai folosesc. Si fachirii cei din India si bonzii si yoghinii postesc si se roagă, dar pentru cine? Pentru satana, nu pentru Hristos.

Nu primeste Dumnezeu nici o faptă bună, dacă nu se face după dreptarul Ortodoxiei. Auzi ce spune marele Apostol Pavel? Pacea peste cei ce vor umbla cu dreptarul acesta si peste tot alesul lui Dumnezeu, adică cei ce umblă în dreapta credintă. Nu este mântuire afară de Biserică! Biserica-i Trupul lui Hristos. Ia să vă dau o pildă: Iată că acest copac, să zicem că este încărcat cu roade până în vârf, sau cu flori; si deodată o ramură a lui se rupe si cade pe pământ, încărcată de flori sau de roade. Să-mi spuneti mie, mlădita aceea mai poate rodi? Mai poate înflori mai departe?

Nu! Dar la ce-i bună? Se usucă si în foc se aruncă. Hristos a spus că El este Capul Bisericii. Eu sunt buciumul vitei si voi sunteti ramurile. Toată mlădita care rămâne în bucium, aduce roadă multă. Si aceea care se rupe si cade din bucium, se taie – zice – si în foc se aruncă. Asa este cu oricine s-a rupt de Biserică. În general, orice sectă ar fi, care s-a rupt de Biserică, este sortită focului celui vesnic. Nu mai are seva Duhului Sfânt! Hristos este trunchiul, este corpul copacului. El a dat Duhul Sfânt în Biserica Sa prin punerea mâinilor. Toti apostolii au fost episcopi, si ei, prin punerea mâinilor, au sfintit alti episcopi, cum au fost Tit, Timotei, Filimon si ceilalti.

Prin punerea mâinilor, arhiereul trimite mai departe, prin succesiunea apostolică, Duhul Sfânt peste toti preotii si diaconii, iar preotul, după ce a primit Duhul Sfânt la hirotonie, prin celelalte Taine cuvenite lui, sfinteste pe toti credinciosii. Pe altă cale nu vine Duhul Sfânt în sufletul omului, decât numai si numai pe calea care a arătat-o Hristos.Hristos le spune Apostolilor: Nu voi M-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi. Oare când alege Dumnezeu, poate să gresească? Cine stie inimile si rărunchii fiecăruia mai bine ca Dumnezeu? Când a ales El 12 apostoli si alti 70, apoi alesi sunt! Si nu numai că i-a ales, dar le-a dat mari puteri si privilegii la acesti alesi ai Săi.

Că nu la tot omul si la tot sectarul a dat Hristos putere să lege si să dezlege păcatele lumii sau să boteze sau să facă minuni sau să scoată dracii sau să facă alte semne! Nu! Acestor 12 Apostoli, pe care I-a ales, le-a spus: Stati în Ierusalim, până vă veti îmbrăca cu putere de sus! Până a venit Duhul Sfânt în chip de limbi de foc si i-a îmbrăcat cu putere. Ce spun nebunii de penticostali, că au botezul cu Duhul Sfânt? Anatema acestei păreri blestemate! Numai Apostolii au Botezul cu Duhul Sfânt si cu foc, că lor li s-a dat putere să predice, să învete si să propovăduiască. Si le-a spus: Întru numele Meu draci veti scoate si în limbi noi veti grăi. Si mai departe, lor le-a dat putere să facă minuni, lor le-a dat putere să predice si tot lor Apostolilor, le-a dat putere să dezlege păcatele lumii.

Ce zice Sfântul Evanghelist Ioan? A suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfânt! Cărora veti ierta păcatele, se vor ierta lor si cărora le veti tine, vor fi tinute! (20, 22). Deci numai prin Biserică se poate face iertarea păcatelor; numai Biserica are putere, prin preotii si arhiereii săi, să lege si să dezlege păcatele lumii. Nu vă înselati de nebunii aceia, care vă învată că pot ei ierta păcatele afară de preot si de episcop! Niciodată să nu credeti minciunile lor! Hristos a dat putere Apostolilor Săi, si Apostolii, prin punerea mâinilor, au dat putere la episcopi si la preoti.

Deci fără preot nu este mântuire, fără preot nu este iertare si dezlegare! Fără harul preotiei si al arhieriei nu este Biserică, că zice Sfântul Ciprian: Fără arhierei, Biserica nu este Biserică, si fără preot, crestinul nu se poate numi crestin. Deci, tineti-vă de Biserica lui Hristos, care de 2.000 de ani stăpâneste miliarde de suflete! Nu iesiti din corabia mântuirii! Nu vă băgati în luntre sparte si vă aruncati în valurile iadului si să vă pară că vă mântuiti afară de Biserică!

Cine este afară de Hristos, acela este afară de Biserică! Cine este afară de Biserică, acela este afară de Hristos! Pentru că Biserica este Trupul lui Hristos, rămâneti în Hristos, rămâneti în „buciumul vitei”, în trunchiul si trupul lui Hristos, care este Biserica, si nu vă înselati că mai este mântuire afară de Biserică! Dumnezeu să vă ajute. Amin."

Adevarat.Amin!

[catalin2]

Pentru cei ce nu au citit scrisoarea Sfantului Ignatie Briancianinov, care raspunde unei credincioase care spusese ca nu poate accepta ca nu se mantuiesc si cei ce nu sunt ortodocsi.

"„Ce spectacol vrednic de plans si de plans in hohote: crestini care nu stiu in ce consta propriu-zis crestinismul! Privirea noastra intalneste acest spectacol neincetat; rareori vedem cate o exceptie, rareori putem intalni, in numeroasa gloata a celor ce se numesc crestini, unul care e crestin nu doar cu numele, ci si de fapt. Intrebarea: „De ce sa nu se mantuie paganii, mahomedanii si asa numitii eretici?” a devenit o intrebare obisnuita astazi. „Printre ei se gasesc oameni cat se poate de buni. A-i pierde pe acesti oameni buni ar fi contrar milei lui Dumnezeu!… Mai mult, aceasta e contrar chiar ratiunii umane sanatoase! Doar ereticii sunt si ei crestini. Sa te socoti mantuit iar pe membrii altor credinte – pierduti, este o nebunie, este o trufie fara margini!”

Crestinilor! Voi vorbiti despre mantuire, dar habar nu aveti ce este mantuirea, de ce au nevoie oamenii de mantuire si, in sfarsit, nu-L cunoasteti pe Hristos – singurul mijloc al mantuirii noastre! Iata adevarata invatatura despre acest obiect, invatatura Sfintei, Universalei Biserici: mantuirea consta in restituirea partasiei cu Dumnezeu. Aceasta comuniune a fost pierduta de intregul neam omenesc prin caderea in pacat a protoparintilor. Tot neamul omenesc e o categorie de fiinte pierdute. Pieirea este domeniul tuturor oamenilor, atat a celor virtuosi, cat si a raufacatorilor.

Ne zamislim in faradelegi, ne nastem in pacat. „Voi pogori la fiul meu, plangand, in iad” zice sfantul patriarh Iacov despre el insusi si despre sfantul sau fiu Iosif, cel cast si minunat. Coborau in iad, dupa sfarsirea pribegiei pamantesti, nu doar pacatosii, ci si dreptii Vechiului Testament. La atata se limiteaza puterea faptelor bune omenesti. Acesta e pretul virtutilor firii noastre cazute! Ca sa se refaca comuniunea omului cu Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, ca omul sa obtina mantuirea era necesara rascumpararea. Rascumpararea neamului omenesc a fost savarsita nu de un inger, nu de un arhanghel, nu de vreo fiinta si mai inalta dar marginita si creata – ci a fost savarsita de Insusi nemarginitul Dumnezeu.

Pedepsele – partea neamului omenesc, au fost inlocuite cu pedeapsa luata de El; lipsa meritelor omenesti a fost inlocuita de vrednicia Lui infinita. Toate faptele bune omenesti neputincioase, pogoratoare in iad, au fost inlocuite cu o singura fapta buna, plina de putere: credinta in Domnul nostru Iisus Hristos. Cand iudeii L-au intrebat pe Domnul: „Ce sa facem ca sa facem lucrurile lui Dumnezeu„, Domnul le-a raspuns: „acesta este lucrul lui Dumnezeu, sa credeti in Cel pe Care L-a trimis El„, dar un singur lucru bun ne e necesar intru mantuire: credinta; credinta ca lucrare. Prin credinta, numai prin credinta, putem intra in comuniune cu Dumnezeu, prin mijlocirea Tainelor pe care ni le-a daruit El. In desert dar, si cu pacat cugetati si ziceti ca oamenii buni dintre pagani si mahomedani se vor mantui, adica vor intra in comuniune cu Dumnezeu!… Nu!… Biserica a recunoscut intotdeauna ca exista un singur mijloc de mantuire: Rascumparatorul! Ea a recunoscut ca cele mai mari virtuti ale firii cazute pogoara in iad. Daca dreptii adevaratei Biserici si facatorii de minuni care credeau in Rascumparatorul ce urma sa vina pogorau in iad, cum va inchipuiti ca paganii si mahomedanii care nu au cunoscut si nu au crezut in Rascumparator vor capata mantuirea numai pentru ca ei vi se par dumneavoastra draguti si buni, cand mantuirea nu se obtine decat printr-un singur, va repet, un singur mijloc si acesta este credinta in Rascumparator!

Crestini! Cunoasteti pe Hristos! Intelegeti ca voi nu-L cunoasteti, ca va lepadati de El socotind mantuirea posibila fara El, pentru niscaiva fapte bune! Cel care socoate o mantuire posibila fara credinta in Hristos este renegat de Hristos si, poate din nestiinta, cade in pacatul greu al hulirii de Dumnezeu. „Caci cugetam” – zice Sfantul Apostol Pavel – „ca omul se adevereste prin credinta fara faptele legii. Caci adevarul lui Dumnezeu prin credinta lui Iisus Hristos in toate si asupra tuturor credinciosilor este: fara deosebire. Toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu: suntem insa iertati in dar, prin harul Lui, cu izbavirea intru Hristos Iisus„. Veti replica poate: „Sfantul Apostol Iacov cere neaparat fapte bune. El invata ca credinta fara fapte e moarta„. Cercetati ce cere Sfantul Apostol Iacov si o sa vedeti ca el cere, ca si toti insuflatii de Dumnezeu scriitori ai Sfintei Scripturi, fapte de credinta, iar nu faptele bune ale firii noastre cazute. El cere credinta vie, invederata de faptele omului nou, si nu faptele bune ale firii noastre cazute!

El da drept exemplu fapta patriarhului Avraam, fapta in care s-a invederat credinta dreptului: iar fapta aceea consta in a aduce jertfa lui Dumnezeu pe fiul sau unul nascut. Sa-ti injunghii fiul spre jertfire nu e deloc o fapta buna dupa firea omeneasca: e o fapta buna ca implinire a poruncii lui Dumnezeu, ca fapta de credinta.

Adanciti-va in cercetarea Noului Testament si in general a intregii Sfintei Scripturi: veti gasi ca se cere implinirea poruncilor lui Dumnezeu, ca numai aceasta implinire este numita fapta, ca numai prin implinirea poruncilor lui Dumnezeu credinta in Dumnezeu se face vie, ca una ce e lucratoare; fara aceasta e moarta, lipsita fiind de orice miscare. Si dimpotriva, veti gasi ca pornirile bune ale inimii sunt interzise, lepadate! Dar tocmai dragalasele acestea de fapte bune va si plac la pagani si mahomedani! Pentru ele, macar de-ar fi si cu renegarea lui Hristos, dumneavoastra vreti sa le acordati mantuirea. Ciudata e judecata dumneavoastra despre ratiunea sanatoasa. De unde, cu ce drept o gasiti, o descoperiti in dumneavoastra? Daca sunteti crestini trebuie sa aveti notiuni crestine cu privire la acest obiect si nu altele, dupa capul dumneavoastra sau agatate cine stie de pe unde!

Evanghelia ne invata ca prin cadere noi ne-am agonisit o ratiune pervertita, ca ratiunea firii noastre cazute, oricat de valoroasa ar fi prin natura, oricat de ascutita ar fi prin invatatura lumeasca, isi pastreaza caracterul capatat prin caderea in pacat, continua sa ramana o ratiune pervertita. Trebuie sa o lepezi, sa te dai pe mana calauzitoare a credintei si, sub aceasta conducere, la timpul sau, dupa o insemnata nevointa intru evlavie, Dumnezeu daruieste robului Sau credincios ratiunea Adevarului sau Judecata Duhovniceasca. Aceasta ratiune poate si trebuie sa fie recunoscuta a fi ratiune sanatoasa; ea este credinta capatata din cercetarea lucrurilor, asa de stralucit descrisa de Sfantul Apostol Pavel in al patrulea capitol al epistolei sale catre evrei. Temelia judecatii duhovnicesti este Dumnezeu. Pe piatra aceasta neclintita se inalta ea, si intru aceasta nu se clatina si nu cade. Ceea ce numiti dumneavoastra ratiune sanatoasa noi, crestinii, cunoastem ca este o ratiune atat de bolnavicioasa, atat de intunecata si ratacita, incat vindecarea ei nu poate avea loc decat prin retezarea cu palosul credintei a tuturor stiintelor si cunostintelor care o compun, si prin lepadarea lor. Daca insa vom socoti ratiunea ca sanatoasa, considerand-o astfel pe baza a ceva necunoscut, sovaielnic, nedeterminat, mereu schimbator, atunci ea, ca „sanatoasa”, va renega neaparat pe Hristos. Acest lucru e dovedit experimental. Ce zice judecata dumneavoastra, ratiunea dumneavoastra sanatoasa? Ca a recunoaste pieirea unor oameni buni, care nu cred in Hristos este un fapt potrivnic ratiunii dumneavoastra sanatoase! Si nu doar atat! Ci ca o asemenea pieire a oamenilor virtuosi e potrivnica milosteniei unei Fiinte atat de atotbune ca Dumnezeu. Ati avut cumva o revelatie de sus asupra acestui obiect, asupra a ceea ce e contrar si nu e contrar milosteniei lui Dumnezeu? Nu! Insa ratiunea dumneavoastra sanatoasa va spune asta! Ah, ratiunea dumneavoastra sanatoasa! Atunci, cu ratiunea dumneavoastra sanatoasa, de unde ati scos ca puteti intelege, cu patrunderea omeneasca limitata, ce este si ce nu este contrar milosteniei lui Dumnezeu?

Ingaduiti-mi sa va expun gandul nostru. Evanghelia, altfel spus invatatura lui Hristos, sau Sfanta Scriptura sau Sfanta Biserica Universala ne-a descoperit tot ce poate sti omul despre mila lui Dumnezeu, ce intrece orice cugetare, ce este mai presus de orice capacitate omeneasca de patrundere, ramanand inaccesibila pentru intelegerea oamenilor. Desarta e ratacirea mintii omenesti cand cauta sa-L patrunda pe nepatrunsul Dumnezeu! Cand cauta sa explice inexplicabilul, sa-L supuna consideratiilor sale… pe cine? Pe Dumnezeu! O asemenea intreprindere e o intreprindere satanica!… Tu, care te numesti crestin si nu ai habar de invatatura lui Hristos! Daca din aceasta invatatura harismatica, cereasca, nu ai invatat ca Dumnezeu este incomprehensibil (de neinteles), du-te la scoala si trage cu urechea sa auzi ce invata copiii! Lor profesorii de matematica le explica, in teoria infinitului, ca infinitul, ca marime nedeterminata, nu se supune acelor legi carora li se supun marimile determinate – numerele, ca rezultatele operatiilor cu el pot fi total opuse operatiilor cu numerele. Iar tu vrei sa determini legile actiunii milei lui Dumnezeu si zici: asta e conform cu El – asta ii repugna! E conform sau nu e conform cu ratiunea ta! Cu notiunile si cu simturile tale! Urmeaza din aceasta ca Dumnezeu e obligat sa inteleaga si sa simta cum intelegi si simti tu? Dar tocmai asta si pretinzi tu de la Dumnezeu! Iata cea mai nesabuita si mai trufasa intreprindere! Nu invinui dar judecatile Bisericii de lipsa de bun simt si de smerenie: asta e lipsa ta! Ea, Sfanta Biserica, nu face decat sa urmeze neabatut invataturii lui Dumnezeu despre lucrarile lui Dumnezeu, cele descoperite ei de catre Dumnezeu insusi!

[catalin2]

Copiii ei adevarati merg dupa ea cu supunere, luminandu-se cu credinta, calcand in picioare ratiunea trufita ce se rascoala asupra lui Dumnezeu! Credem ca putem sti despre Dumnezeu numai ceea ce Dumnezeu a binevoit sa ne descopere! Daca ar exista un alt drum catre cunoasterea de Dumnezeu, un drum pe care l-ar putea deschide mintea, cu propriile ei sfortari, nu ne-ar fi fost data descoperirea dumnezeiasca. Ea ne-a fost data insa pentru ca ne este strict necesara. Desarte sunt dar si mincinoase propriile autocugetari si ratacirile mintii omenesti. Dumneavoastra ziceti: „ereticii sunt aceiasi crestini ca si noi”. De unde ati scos una ca asta? Doar poate vreunul care se numeste crestin si nu stie nimic despre Hristos, datorita nemarginitei sale ignorante se va arata de acord sa se recunoasca tot atat de crestin ca si ereticii, fara sa deosebeasca sfanta credinta crestina de puii blestemului, de ereziile hulitoare de Dumnezeu. Altfel judeca cu privire la aceasta adevaratii crestini! Numeroasele soboare de sfinti au primit cununa muceniciei, au ales mai degraba cele mai crancene si indelungi chinuri, inchisoarea, exilul decat sa-si dea acordul la partasia cu ereticii in invatatura lor hulitoare de Dumnezeu.

Biserica Universala a recunoscut intotdeauna erezia ca un pacat de moarte, a recunoscut intotdeauna ca omul molipsit de boala groaznica a ereziei e mort sufleteste, strain de har si de mântuire, fiind în comuniune cu diavolul si cu pieirea lui. Erezia e mai degraba un pacat diavolesc decât omenesc; ea este fiica diavolului, nãscocirea lui, e o nelegiuire apropiata de închinarea la idoli. Parintii numesc adesea închinarea la idoli nelegiuire, iar erezia – rea credinta; în închinarea la idoli diavolul îsi ia siesi partea dumnezeiasca de la oamenii orbiti, iar prin erezie el îi face pe acesti oameni orbiti partasi ai pacatului sau de capatâi: hula de Dumnezeu. Cine va citi cu atentie „Faptele apostolilor” se va convinge usor de caracterul pe de-a-ntregul satanic al ereticilor. El va vedea îngrozitoarea lor fatarnicie, trufia nemasurata, va vedea un comportament alcatuit din minciuna neîntrerupta, va vedea cât sunt de robiti celor mai diferite si josnice patimi …. Cu deosebire se remarca la ei ura neîmpacata catre fiii adevaratei Biserici.

Erezia se conjuga cu încrâncenarea inimii, cu o groaznica întunecare si stricare a mintii, erezia se mentine cu încapatânare în sufletul molipsit de ea si cât de trudnica este vindecarea omului de aceasta infirmitate! Orice erezie contine întrînsa hula împotriva Duhului Sfânt: fie huleste o dogma a Duhului Sfânt, fie o lucrare a Duhului Sfânt, dar neaparat huleste Duhul Sfânt. Esenta oricarei erezii este hulirea de Dumnezeu. Sfântul Flavian, patriarhul Constantinopolului, care a pecetluit cu propriul sau sânge marturisirea adevaratei credinte, a pronuntat hotarârea soborului local al Constantinopolului asupra ereziarhului Eutihie în urmatoarele cuvinte:

„Eutihie, pâna acum iereu, arhimandrit, fiind întru totul prins si vadit ca partas al ratacirilor lui Valentin si Apolinarie, atât prin faptele lui trecute cât si prin explicatiile date aici, fiind dar dovedit de urmarea încapatânata a hulirii de Dumnezeu a acelora, nici macar n-a luat în seama sfaturile noastre si povetele catre primirea învataturii sanatoase. Si, de aceea, plângând si suspinând pentru pieirea lui definitiva, declaram în numele Domnului nostru Iisus Hristos ca el a cazut în hulire de Dumnezeu, ca e deposedat de orice cin preotesc, de partasia cu noi si de conducerea asupra manastirii sale, dând tuturor de stire ca de acum încolo, cine va sta la sfat cu el sau îl va vizita, va cadea el însusi sub afurisenie.”

Aceasta hotarâre e un mic exemplu al parerii obstesti a Bisericii Universale asupra ereticilor; aceasta hotarâre e recunoscuta de întreaga Biserica si confirmata de Sinodul Ecumenic de la Calcedon. Erezia lui Eutihie consta în aceea ca el nu marturisea în Hristos, dupa întrupare, cele doua naturi, cum marturiseste Biserica, ci admitea numai o singura natura, natura dumnezeiasca. Veti spune: numai atât!… Amuzant prin ignoranta, si demn de plâns prin caracter si urmari, este raspunsul unei persoane investite cu puterea acestei lumi catre sfântul Alexandru, patriarhul Alexandriei, despre erezia ariana. Aceasta suspusa fata sfatuia pe patriarh sa pastreze pacea, sa nu porneasca dezbinarea, atât de potrivnica duhului crestinismului, pentru câteva cuvinte, zice el, caci el nu gaseste nimic vrednic de osânda în învatatura lui Arie – care difera întrucâtva în stilul de formulare a cuvintelor si atâta tot! Aceste diferente de formulare a cuvintelor, observa istoricul Fleury, în care chipurile nu e nimic de osândit, nu fac altceva decât ca neaga Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos – nu mai mult!

Naruiesc asadar toata credinta crestina – si atâta tot! Remarcabil: toate vechile erezii, sub diversele lor masti schimbatoare tindeau catre un acelasi scop: negau Dumnezeirea Cuvântului si deformau dogma întruparii. Cele mai noi nazuiesc mai degraba sa nege lucrarile Sfântului Duh. Cu hule ei negau Dumnezeiasca Liturghie, toate Tainele, tot, toate aspectele în care Biserica recunostea lucrarea Sfântului Duh. Ei le numeau pe acestea reglementari omenesti – si înca mai nerusinat: superstitii, ratacire!

Desigur dumneavoastra nu vedeti în erezie nici tâlharie nici hotie! Poate nici nu o socotiti un pacat? E renegat Fiul Iui Dumnezeu, e renegat si hulit Duhul Sfânt – nu mai mult! Cel care a primit si se tine de o învataturã hulitoare de Dumnezeu, cel care huleste pe Dumnezeu cu gura, acesta nu tâlhareste, nu fura, face chiar faptele bune ale firii cazute – ce om minunat! Cum ar putea Dumnezeu sa-i refuze mântuirea?!… Toata cauza ultimei dumneavoastra nedumeriri, ca si a tuturor celorlalte, consta în adânca necunoastere a crestinismului ! Sa nu credeti ca o asemenea necunoastere e un defect lipsit de importanta! Nu! Urmarile lui sunt nimicitoare, mai ales astazi, când în societate umbla nenumarate carti cu titluri crestine si continut satanic. Prin ignorarea adevaratei învataturi crestine, sunteti întrutotul expus sa primiti un gând mincinos, fals, amagitor, hulitor de Dumnezeu, drept gând adevarat, sa vi-l însusiti si, odata cu el, sa va însusiti si pieirea vesnica. Hulitorul de Dumnezeu nu se va mântui ! Iar nedumeririle dumneavoastra sunt tot atâtea semne de întrebare asupra posibilitatilor dumneavoastra de mântuire.

[catalin2]

Esenta nedumeririlor acestora este lepadarea de Hristos! Nu va jucati cu mântuirea, nu va jucati! Caci altfel veti plânge vesnic. Apucati-va de lectura Noului Testament si Sfintilor Parinti ai Bisericii ortodoxe (…) studiati în scrierile Sfintilor Parinti, cum trebuie înteleasa corect Scriptura, ce vietuire, ce gânduri si ce simtaminte se cuvine sa aiba un crestin. Studiati din Scripturi si din credinta vie pe Hristos si crestinismul. Mai înainte sa bata ceasul, ceasul de spaima în care va trebui sa va prezentati la judecata în fata lui Dumnezeu, agonisiti-va îndreptatirea (achitarea) data de Dumnezeu fiilor oamenilor prin intermediul Crestinismului.”

[Palamist]

Pai cine respinge Calea,Adevarul si Viata alege calea spre iad:a treia posibilitate nu exista.Oricate fapte bune ar face ei in rest, pot sa dea milioane la saraci.

[suslik]

În prealabil postat de Palamist

Pai cine respinge Calea,Adevarul si Viata alege calea spre iad:a treia posibilitate nu exista.Oricate fapte bune ar face ei in rest, pot sa dea milioane la saraci.

Perfect de concisa exprimare a celui mai comun si dezastruos fanatism soteriologic crestin. Felicitari pentru concizie si sinceritate.

[suslik]

În prealabil postat de catalin2

Daca cele zece porunci sunt doar pentru poporul evreu atunci inseamna ca paganii au voie sa omoare pe cine vor? Si atunci pe ce baza se mantuiesc, prin tragere la sorti? Acele porunci sunt pentru toti oamenii, inclusiv pentru crestini.

Cataline, numele lui Hammurabi sau Viracocha iti spun ceva? "Paginii" aveau, bine-merci, legiutori si legi, reguli si traditii spre convietuire si viata sociala si spirituala, cu secole si milenii bune inainte de narcisistele monoteisme abrahamice.
E propaganda monoteist-abrahmica tipica ca, vezi Doamne, politeistii si animistii traiau haotic si subuman, cam ca ceva intre imaginarii zombalai si realele maimute microcipate din laboratoarele de etologie, si brusc, odata cu aparitia cultelor abrahmice, îndeosebi a crestinismului, a scazut dramatic entropia sociala. Haida-de! Omul este om, si este/poate fi o bestie, un sfint sau pur si simplu un om obisnuit, indiferent de religie. Citeste despre masacrele din VT, jihadurile din Evul Mediu si cel actual, cruciadele baltice, arderea ereticilor, staroverilor si ocultistilor (inclusiv in "minunatele" state ortodoxe model, Bizantul si Rusia, nu doar la catolicii si calvinii aia rai), pogromurile antisemite si antipoliteiste, razboaiele religioase europene, si multe alte orori ale "credinciosilor" monoteisti, si apoi mai vorbim. Si stai linistit, ca si politeistii au dat-o in bara ucigind pe crestini in arene si pe evrei in sinagogi, precum si ateii militanti de la 1789 încoace tot instiga si omoara. Omul inferior, needucat inauntrul sau, ucide, fie ca o face din lacomie, sau ca transmogrificarea favorita a religiei sale i-a vorbit in cap, sau ca ideologul favorit asa instiga in carti. Singurele remedii practice pentru a pune in lanturi bestia de/din om sint doua: legi ferme si clare, aplicate fara partinire, si cultivarea pe scara completa a compasiunii si empatiei, prin educatie si puterea exemplului.

[suslik]

În prealabil postat de catalin2

Asta arata ca tu nu intelegi nimic. Ce e legea naturala? Legile lui Darwin? Cum adica ortodocsii care il urmeaza pe Parintele Cleopa? Tu stii sa citesti?

Da, legile descoperite partial de Darwin sint o parte din legile naturale. Darwin este depasit demult, dar cercetarea si descrierea legilor naturale va continua cit va exista actualul tip de societate si nu o aglutinare pseudosocietala gnoseofoba de tip medieval. Ah, scuze: in perioada respectiva exista cercetare: teologia era mama stintelor. Adica despicarea firului in enspe, pe acelasi texte. Da, existau si matematica, si fizic,a si chimie, si medicina: corect. Insa teologia era favorizata nerusinat de subiectiv si pe fata, exact ca corectitudinea politica acum. Cicluri de subiectivism uman ingust si distructiv, ce sa ceri!...