Capele / Paraclise

[TIMOTEI MONAHUL]

Fratilor,
Viata si Mantuitorul Hristos mi-au purtat pasii si prin mai multe asezaminte sociale ,spitale, penitenciare si alte institutii in care am avut marea bucurie de a gasi si capele sau chiar mici paraclise in care isi desfasurau activitatea si preoti de caritate trimisi acolo de sectorul social-filantropic al Arhiepiscopiei. In foarte putine din aceste capele sau paraclise am avut insa sentimentul de adevarata inaltare duhovniceasca participand din Biserica , strana sau altar la diversele slujbe oficiate.
Desi demna de toata lauda aceasta initiativa de a infiinta peste tot asemenea lacasuri.de inchinare si-a pierdut din stralucire in momentul in care s-a avut in vedere doar raportul de slujire si misiune liber asumata dintre ierarh si preotul misionar. Acesti preoti de caritate cum mai sunt numiti nu se bucura de nici-un ajutor din partea Arhiepiscopiei marea lor majoritate neavand nici macar un raport juridic de munca cu institutia pe care o deservesc fiind victimele unor lacune intentionate din statutul BOR precum si a propriilor temeri de mutare sau depunere din treapta preoteasca daca vor lasa sa se vada ca pur si simplu nu fac fata din punct de vedere financiar unii fiind tineri cu familie si greutati iar altii in varsta si cu gandul la apropiata pensionare de la 65 ani.
Am avut ocazia in multe randuri sa asist la multe momente frumoase dar si la mult mai multe momente tragice pe care nu as fi vrut sa am ocazia sa le vad. Peste 80% din capelele sau paraclisele vizitate nu au un cantaret angajat raspunsurile la strana fiind date de persoane binevoitoare dar necalificate si in multe randuri fara minime cunostinte de tipic sau muzica.
Multi cantareti pe care i-am intrebat mi-au spus ca ar merge cu drag sa cante si acolo dar trebuie sa duca si ei acasa ceva propriilor copii.
Preot care in ziua hramului s-au multumit sa savarseasca o slujba pe care nu o pot incadra la acatist sau utrenie apoi o predica fara mari lucruri ce ar putea fi memorate. Cantaret cu aparat auditiv si voce lipsa melodia fiind un lung tipat.
Fapte si gesturi greu de digerat din care nu vad cine are ceva de castigat. De ce se intampla astfel de lucruri? Oare pana unde sunt dispusi mai marii ierarhi sa impinga jertfa asumata liber a unor preoti care nu isi doresc decat sa slujeasca insa nu au posibilitati materiale?
Nu condamn nici preotimea, nici ierarhii si nici cantaretii care sunt fauna rara. Este pur si simplu o.consecinta . O consecinta a caror fapte sau ne-fapte va las pe voi sa imi spuneti.
Desi frumos zugravita prin propaganda de specialitate viata de preot este deosebit de grea si misiunea si mai dificila fara ajutor. In statutul BOR se incearca o ilustrare a obligatiilor si beneficiilor capelelor si asezamintelor mai ales prin completarea cu Hot 53/2008 in cap III sectiunea II art.139 insa este o completare total fara directie ci doar cu intentie. cum a fost intentia nu as vrea sa ma exprim.
Considerati utila o precizare mai clara a statutului personalului clerical si al celui laic?
Ce ar trebui facut pentru evitarea acestor evenimente care pateaza oarecum constiinta preotilor si duc la.sminteala credinciosilor? Suntem in masura sa aducem la cunostinta ierarhilor aceste situatii care in multe cazuri transforma lucrarea preoteasca in ne-lucrare ca sa nu spun altfel?
Pace si intelepciune.
+Timotei M

[Iorest]

...........................