Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sfanta Scriptura > Rugaciuni
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #21  
Vechi 30.04.2011, 02:52:51
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.914
Implicit Ciupercuțele colorate , "bine intenționate"

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
Sunt multe de spus aici , caci insasi Sfintii Parinti ne atrag clar atentia , sa indepartam imaginatia si in timpul rugaciunii , dar si imaginatia venita imediat dupa rugaciune ! Sa fim atenti la aceste stari , "trairi " ce pot fi extrem de inselatoare . Am insistat pe thread-ul deschis aici "Importanta Rugaciunii "asupra acestui aspect , nu mai dezvolt din nou ideea , dar sun intru totul deacord cu ce ai spus ca " RUGACIUNEA FARA NICI O LUCRARE A DRAGOSTEI NU ARE PREA MARE VALOARE " , dar eu spun ca NU ARE DELOC VALOARE ! Dragostea , iertarea , inmuierea sufletului ,vin in timp , dar SA NE RUGAM NEANCETAT ! Rugaciunea este "fatala " in mentinerea legaturii cu Dumnezeu , un Dumnezeu al iubirii , al iertarii , al milostivirii ! Vrem sa ne asemanam si sa redobandim ce am pierdut ? musai sa ne rugam , dar tinand de BISERICA NOASTRA ORTODOXA ! Este capital si acest aspect , caci de bla-blaurile sectarilor sunt satul si nu-mi aduc nici-un rod , ci dinpotriva !
Invazia "intenților bune", invazia asta sectară fără pic de bun simț , e semn de disperare în rândul lor , căci iaca s-au fragmentat între ei ! Și ce au zis , hai să-i fragmentăm și noi pe alții ! Nu domnilor circari, nu de spectacole cu maimuțoi avem nevoie , ci de credința noastră în Hristos, în Preasfânta Fecioară și în sutele și sutele de sfinți bineplăcuți lui Dumnezeu, canonizați de B.O.R. Rugăciunea se face și către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu pe care noi o cinstim în mod deosebit cu multă evlavie , pe când maimuțoii fragmentați în alte și alte fragmente sectare , o nesocotesc , îi intorc spatele . "Mută să fie gura celor ce nu se închină icoanei Preasfintei. . . ."așa se spune în Paraclisul Maicii Domnului . ASTA-I DOCTORIA NOASTRĂ , TĂMĂDUIREA NOASTRĂ , LINIȘTEA NOASTRĂ ! Veniți ca ciupercile otrăvitoare, frumos colorate, plini de intenții bune, cuvinte mieruase , poleiți în bună cuviință, dar faceți doar spectacol , doar , doar mai cade câte unul în plasă. Mărturisești Crezul ? O cinstești pe Preasfânta Fecioară ? Îi cinstești pe toți Sfinții ? Iubești rugăciunea Ortodoxă, Acatistele, Paraclisele, Psaltira ? Da, mergem atunci împreună să ne tămăduim în rugăcinte , s-o folosim ca terapie , precum scrie threadul. De maimuțăreli și "bunăvoință" sectară suntem sătui !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #22  
Vechi 30.04.2011, 03:24:32
Mosh-Neagu's Avatar
Mosh-Neagu Mosh-Neagu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.04.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.460
Implicit

Iertare, iertare, iertare...
Imi pare rau ca am indraznit sa cred ca s-a schimbat ceva intre timp. Va las cu ale voastre. Ma intreb doar cum de credeti ca Dumnezeu mai poate incapea intr-un suflet coplesit de ura? "Aproapele meu" nu este doar cel bine-placut mie, ci chiar vrajmasul meu care imi cere haina, iar eu trebuie sa-i dau si camasa. Aproapele meu nu e conditionat de nici o religie, de nici o etnie si nici de sex sau inclinatiile sexuale. Eu nu am de unde sti ce i-a oranduit lui Dumnezeu si nici mie. Poate ca el va avea sansa intr-o zi sa se mantuiasca, ba chiar sa devina un Sfant, iar eu sa ma pierd in propriile mele adevaruri shubrede. Nu am dreptul sa-l judec, ci doar datoria sa-l iubesc si sa ma rog pentru el, oricate pacate ar avea. Sunt sigur ca in interiorul meu, eu am mult mai multe decat el, iar daca el vede ca eu il iubesc neconditionat, intr-o zi va lasa singur credinta lui si mi se va alatura mie si religiei din care fac eu parte.
Pacat de atatea pilde si atatia sfinti care ne-au invatat cum nu se poate mai bine ce e cu dragostea asta, iar noi ne impietrim sufletele, crezand ca asa ne cere Dumnezeu si Mantuitorul Hristos.

Cat despre forum... Forumul nu e al nostru, ci al tuturor, ca si biserica ortodoxa. Nu totii suntem chemati sa ne rugam? Doar la Sfintele Taine, se spune "Cei chemati, iesiti!" Pana atunci, e bine ca veghem asupra noastra insine si a propriului nostru comportament, pentru ca cei chemati sa simta nevoia sa mai vina alaturi de noi si sa vada credinta lor mai slaba si mai lipsita de duh sfant, decat cea la care tocmai asista.

Dar, e doar o parre. Imi cer inca o data iertare daca revenirea mea a tulburat apele. N-o sa va mai deranjez prea curand!

Hristos a inviat, moartea a omorat si pace ne-a adus!
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc)
Reply With Quote
  #23  
Vechi 30.04.2011, 03:43:07
iana iana is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 22.04.2008
Locație: romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 553
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu Vezi mesajul
Iertare, iertare, iertare...
Imi pare rau ca am indraznit sa cred ca s-a schimbat ceva intre timp. Va las cu ale voastre. Ma intreb doar cum de credeti ca Dumnezeu mai poate incapea intr-un suflet coplesit de ura? "Aproapele meu" nu este doar cel bine-placut mie, ci chiar vrajmasul meu care imi cere haina, iar eu trebuie sa-i dau si camasa. Aproapele meu nu e conditionat de nici o religie, de nici o etnie si nici de sex sau inclinatiile sexuale. Eu nu am de unde sti ce i-a oranduit lui Dumnezeu si nici mie. Poate ca el va avea sansa intr-o zi sa se mantuiasca, ba chiar sa devina un Sfant, iar eu sa ma pierd in propriile mele adevaruri shubrede. Nu am dreptul sa-l judec, ci doar datoria sa-l iubesc si sa ma rog pentru el, oricate pacate ar avea. Sunt sigur ca in interiorul meu, eu am mult mai multe decat el, iar daca el vede ca eu il iubesc neconditionat, intr-o zi va lasa singur credinta lui si mi se va alatura mie si religiei din care fac eu parte.
Pacat de atatea pilde si atatia sfinti care ne-au invatat cum nu se poate mai bine ce e cu dragostea asta, iar noi ne impietrim sufletele, crezand ca asa ne cere Dumnezeu si Mantuitorul Hristos.

Cat despre forum... Forumul nu e al nostru, ci al tuturor, ca si biserica ortodoxa. Nu totii suntem chemati sa ne rugam? Doar la Sfintele Taine, se spune "Cei chemati, iesiti!" Pana atunci, e bine ca veghem asupra noastra insine si a propriului nostru comportament, pentru ca cei chemati sa simta nevoia sa mai vina alaturi de noi si sa vada credinta lor mai slaba si mai lipsita de duh sfant, decat cea la care tocmai asista.

Dar, e doar o parre. Imi cer inca o data iertare daca revenirea mea a tulburat apele. N-o sa va mai deranjez prea curand!

Hristos a inviat, moartea a omorat si pace ne-a adus!
Curge siropul. Mai ca mi-au dat lacrimile. Nici nu stiu cu ce sa incep. Cu camasa? Dar n-a cerut-o nimeni.
Cu iubirea asta neconditionata? S-a mai vorbit pe aici, dar numai pentru cine are urechi sa auda.
Smerenia si falsa smerenie?
Mai bine din Filocalie:
"75. Cel ce cultiva virtutile pentru slava desarta, vadit este ca si cunostinta o cultiva pentru slava desarta. Iar unul ca acesta nu face si nu graieste nimic spre zidire, ci in toate vaneaza slava de la cei ce privesc sau asculta. Dar patima aceasta e data pe fata (33), cand unii dintre cei pomeniti il ocarasc pentru anumite fapte sau cuvinte. Atunci acela se intristeaza foarte; nu pentru ca nu s-au zidit aceia (nici nu era acesta scopul lui), ci pentru ca a fost dispretuit el. "
Reply With Quote
  #24  
Vechi 30.04.2011, 03:45:36
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.914
Implicit

Roagăte moșule cu ai tăi , dacă ești ortodox ! Nu confunda planurile, nu încurca borcanele, nu amesteca credința și o fă un talmeșbalmeș ! Citește Cleopa, Arsenie Boca, Părăian , Papacioc , doar câțiva d'ai noștrii mai mărunței , vezi ce spun ei ! Nu de ură e vorba aici , ci de apărarea dreptei credințe, nu prin violență , ci prin participarea cu ai tăi la lucrarea ce te ajută spre mântuire. Cu "ăștia nici la masă să nu stai , nici cu ei să nu te rogi , nici de ei să nu asculți, să fugi ca de draculw de tămâie", spune un oarecare Cleopa Ilie ! ( nu știu dacă ai auzit de el ) . Fuga de ei nu-i ură, bre ! Te aperi pe tine de rătăcire, te ajuți pe tine să nu cazi în cursa lor ! Adică, să fugi ca de dracu de tămâie , cum spune Cleopa . Dar de Ion Gură de Aur ai auzit ? Vasile cel Mare ? Uf, cam greu , că o dai iar spre ură ! E grea ortodocsia sau suntem unii dintre noi cam greu de cap ? Sau o fi treaba cu haina de oaie peste lupul sectar ? Până una alta, te rog să ne lași să ne rugăm noi împreună în Biserica noastră , căci au și ei "bisericile"lor tip casă , cămară, hol , mă rog după sectă și fonduri din afară . Doamne ajută!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #25  
Vechi 30.04.2011, 07:53:01
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.781
Implicit

Din ceea ce am observat în mod nemijlocit, creștinii "practicanți" rezistă psihic mult mai bine în cazul bolilor și accidentelor. Nu pot să-mi dau seama dacă boala însăși evoluează diferit în cazul lor în comparație cu al ateilor sau a "căldiceilor", dar atitudinea este net diferită: mult mai senină, mai fără angoasă chiar în fața morții.

Îmi amintesc de o situație, în acest sens, remarcabilă. Era în vremea când lucram la Salvare. Gardă de noapte. Caz: un bătrân solicită Ambulanță pentru dureri abdominale. Ajuns (târziu, ca de obicei) la fața locului văd un bătrân uscățiv, care voma sânge și avea și scaun cu sânge. Erau instalate deja semnele șocului hemoragic, precum și al abdomenului acut chirurgical. Cantitatea de sânge pierdută era enormă: aproximativ un litru și jumătate, partea văzută (intestinul este un mare recipient și, în astfel de cazuri, se pierde întotdeauna mai mult sânge decât se vede).

Tot drumul până la spital, omul bolborosea ceva. Cu greu, mi-am dat seama că erau psalmi. Avea și o cărticică de rugăciuni în mână, dar se vedea că nu-i e strict necesară: părea a ști Psaltirea pe de rost. Când l-am predat, intrase tocmai în stare de inconștiență.
După câteva zile, vorbind cu medicul care era de gardă în acea noapte, am aflat că fusese salvat. "N-am să te uit niciodată, ce caz mi-ai trântit în gardă !" mi-a spus. Operația a durat vreo patru ore, dar important este că omul a scăpat.
Glorie lui Dumnezeu pentru toate !
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.ro
http://regnabit.wordpress.com

Last edited by Mihnea Dragomir; 30.04.2011 at 07:55:09.
Reply With Quote
  #26  
Vechi 30.04.2011, 11:48:54
Yasmina's Avatar
Yasmina Yasmina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.103
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir Vezi mesajul
Din ceea ce am observat în mod nemijlocit, creștinii "practicanți" rezistă psihic mult mai bine în cazul bolilor și accidentelor. Nu pot să-mi dau seama dacă boala însăși evoluează diferit în cazul lor în comparație cu al ateilor sau a "căldiceilor", dar atitudinea este net diferită: mult mai senină, mai fără angoasă chiar în fața morții.

Îmi amintesc de o situație, în acest sens, remarcabilă. Era în vremea când lucram la Salvare. Gardă de noapte. Caz: un bătrân solicită Ambulanță pentru dureri abdominale. Ajuns (târziu, ca de obicei) la fața locului văd un bătrân uscățiv, care voma sânge și avea și scaun cu sânge. Erau instalate deja semnele șocului hemoragic, precum și al abdomenului acut chirurgical. Cantitatea de sânge pierdută era enormă: aproximativ un litru și jumătate, partea văzută (intestinul este un mare recipient și, în astfel de cazuri, se pierde întotdeauna mai mult sânge decât se vede).

Tot drumul până la spital, omul bolborosea ceva. Cu greu, mi-am dat seama că erau psalmi. Avea și o cărticică de rugăciuni în mână, dar se vedea că nu-i e strict necesară: părea a ști Psaltirea pe de rost. Când l-am predat, intrase tocmai în stare de inconștiență.
După câteva zile, vorbind cu medicul care era de gardă în acea noapte, am aflat că fusese salvat. "N-am să te uit niciodată, ce caz mi-ai trântit în gardă !" mi-a spus. Operația a durat vreo patru ore, dar important este că omul a scăpat.
Glorie lui Dumnezeu pentru toate !
Ce frumos caz...dansul era aproape inconstient,in dureri dar nu se lasa de Psalmi si de rugaciuni si pana la urma i-au ajutat!Este frumos cand Dumnezeu nu te lasa si intervine,insa din pacate sunt si cazuri unde EL este un Salvator care nu mai vine...si ma intreb de ce?

Off topic:si pana la urma care a fost diagnosticul?ulcer perforat?
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
Reply With Quote
  #27  
Vechi 30.04.2011, 12:09:19
anamaria simleu anamaria simleu is offline
Member
 
Data înregistrării: 14.02.2011
Mesaje: 73
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu Vezi mesajul
Abordând problematica rugăciunii și din punct de vedere medical, dorim ca, prin aceste informații, să intrăm și la sufletul semenilor noștri care au dobândit un bagaj deosebit de cunoștințe din multe domenii ale științei și au rețineri în manifestarea sentimentului religios.
Alexis Carel, medic chirurg fiziolog, savant de renume mondial, laureat al Premiului Nobel, în studiile sale din perioada anilor 1940-1944, a urmărit îndeaproape efectele fiziologice și curative asupra celor ce se roagă.
Vom reda, în continuare, câteva din rezultatele studiilor sale.
Nevoia reală și subtilă a naturii umane este dezvoltarea simțului sacru sau al rugăciunii. Societatea modernă contemporană susține că rațiunea este superioară intuiției și sentimentului. De aceea, în timp ce știința noastră înflorește, sentimentul religios se ofilește și piere. În acest fel omul modern a devenit, din punct de vedere spiritual, o ființă oarbă, pentru că ignoră să-și dezvolte simțul religios (sacru), care influențează mult mai mult personalitatea individului decât rațiunea.
Simțul sacrului se exercită și se exprimă mai ales prin rugăciune. Ca simț al sacrului, rugăciunea este un fenomen spiritual, este o tensiune a spiritului uman spre Creatorul lumii.
În general, rugăciunea este un spirit de durere, un strigăt de ajutor. Este un efort al omului de a comunica cu Ființa invizibilă, cu Acela care este Creatorul a tot ce există, Înțelepciunea supremă, Puterea și Frumusețea absolută, Tatăl și Mântuitorul nostru.
Departe de a fi o recitare mecanică, adevărata rugăciune este transfuzie de viață divină în sufletul credinciosului și o absorbire a conștiinței acestuia în Dumnezeu.
În sensul ei cel mai adevărat, Rugăciunea este un avânt al iubirii care trece dincolo de noaptea obscură a inteligenței. Tehnica rugăciunii am învățat-o de la sfinții creștini, care timp de 20 de veacuri au inițiat lumea în viața religioasă.
Creștinismul L-a adus pe Dumnezeu la îndemâna tuturor. I-a dat înfățișare, L-a făcut Tatăl nostru, Fratele nostru, Mântuitorul nostru.
În rugăciune, efortul trebuie să fie mai mult afectiv decât intelectual .Puțini oameni știu să se roage, dar Stăpânul lumii acceptă până și cele mai smerite cuvinte de laudă, ca și cele mai frumoase invocații. Ba chiar și rugăciunile rostite mașinal și chiar numai aprinderea unei lumânări pot reprezenta, deși în formă redusă, elanul spre Dumnezeu al unei ființe omenești.
Ne putem ruga prin acțiune și fapte, dar și prin vorbă sau gând. Sf. Aloisiu spunea: “Cea mai bună rugăciune este îndeplinirea voii lui Dumnezeu, Tatăl nostru”.
Oricare ar fi locul în care ne rugăm, Dumnezeu nu ne vorbește dacă nu facem liniște în suflet. Echilibrul fizic și psihic este greu de obținut în învălmășeala și zgomotul orașului modern, de aceea un loc potrivit pentru rugăciune este Biserica, în care putem găsi condiții prielnice pentru liniștea interioară.
Numai când devine un obicei, rugăciunea influențează cu adevărat asupra sufletului, caracterului și ființei noastre. Ea trebuie să devină pentru noi un mod de viață, un fel de a trăi.
Efectul rugăciunii se produce în mod imperceptibil, insesizabil. Foarte puțini oameni au ocazia de a observa efectele rugăciunii în mod precis. Rugăciunea își exercită influența asupra sufletului și trupului într-un fel care pare să depindă de calitatea și de frecvența sa.
Felul de a trăi al celui ce se roagă, poate să dezvăluie calitatea rugăciunii. Când rugăciunea este frecventă, influența este foarte clară. Ea constă întru-un fel de transformare mintală și organică a ființei noastre, care se produce în mod progresiv și adeseori insesizabil. S-ar putea spune că rugăciunea aprinde în adâncul conștiinței o lumină, iar la această lumină, omul începe să se vadă pe sine așa cum este, se recunoaște pe sine și se simte înclinat spre împlinirea dorințelor morale.
Rugăciunea îl stabilește într-un echilibru de modestie, umilință și supunere. În acest fel omul își deschide sufletul și este gata să primească împărăția harului divin. Încetul cu încetul, rugăciunea, înțeleasă în acest fel, produce în suflet calmitate, liniște interioară, armonie între activitatea nervoasă și activitatea morală, o putere mai mare de a suporta încercările vieții, sărăcia, lăcomia, calomnia, boala și moartea.
Rugăciunea, pe lângă calm și echilibru, produce o integrare a activității mintale, un fel de reconfortare a personalității, uneori chiar nașterea eroismului.
Echilibrul cauzat de rugăciune devine puternic ajutor terapeutic pentru omul bolnav. Rugăciunea scoate la iveală tezaurul ascuns în ființa umană.
Rugăciunea are darul de a ridica oamenii peste nivelul obișnuit de cunoaștere și de trăire morală dobândit prin educație. Contactul cu Dumnezeu imprimă în sufletul omului pacea, care apoi radiază din el și se difuzează pretutindeni.
Acolo unde rugăciunea este aplicată în mod afectiv, se obține vindecarea, datorită invocării puterii lui Dumnezeu sau a Sfinților Săi. Rugăciunea are câteodată efect exploziv. S-au vindecat aproape instantaneu bolnavi de diverse afecțiuni ca: lupus al feței, cancer, infecții renale, tuberculoză pulmonară, osoasă sau peritonială. Efectul se produce aproape totdeauna în același chip, la început o mare durere, după aceea sentimentul de a fi vindecat, apoi în câteva clipe, cel mult în câteva ore, simptomele bolii dispar, iar leziunile anatomice se repară.
Miracolul este caracterizat printr-o rapidă accelerare a proceselor de vindecare.
Adeseori nu este nevoie ca însuși bolnavul să se roage pentru ca fenomenele de vindecare să se producă. Dar totdeauna să fie lângă el cineva care să se roage. Efectul depinde de calitatea și intensitatea rugăciunii și de dorința celui bolnav de a se îndrepta. De asemenea, marele savant recomandă că nu trebuie să facem din rugăciune o doză de calmant sau remediu contra fricii de suferință, boală sau moarte.
În altă ordine de idei, un mare istoric englez susține că marile civilizații s-au dezvoltat datorită simțului sacru și au pierit datorită atrofierii acestui simț. Ca urmare a acestui fenomen, simțul moral dispare la scurt timp după dispariția simțului sacru, omul aflând-se atunci într-o stare de mare primejdie.
Simțul sacrului s-ar putea compara cu nevoia noastră de oxigen, iar rugăciunea ar avea funcția similară cu cea a respirației. Cu alte cuvinte, rugăciunea este o funcție normală a corpului și sufletului nostru.
S-a constatat că, la cel ce are simțul sacrului format și se roagă permanent, scade consumul de proteine și o energie nouă, necunoscută, ține locul unei hrane abundente. Prin spirit și prin rugăciune, omul scoate în evidență o energie calitativ nouă, superioară, care întreține viața sau care face să renască viața celui bolnav.
Regulile de igienă biologică, alimentară, morală și socială, pe care le cuprinde religia lui Iisus Hristos, fac din această religie cea mai vestită știință. Profitând de această știință, medicii ar putea reda permanent bolnavilor puterile pierdute.
Electrofiziologii Redkin și Hikley susțin că forța rugăciunii constă în declanșarea unor biocurenți electrici, demonstrând că boala este o manifestare bioelectrică, iar greșelile de comportament moral aduc modificări mecanice, chimice și fiziologice, modificări ce au la origine biocurenții gândului opțiunilor omenești. De asemenea, electrofiziologia a descoperit că biocurenții se pot crea și înmulți prin exercițiu religios, făcându-i să acționeze în fiecare celulă, în fiecare neuron. Austeritatea religioasă se dovedește, astfel, o metodă de prevenire și tratament al bolilor din punct de vedere electrofiziologic. IUBIREA, pe care a predicat-o Iisus și care implică spălarea picioarelor, servirea aproapelui, devotamentul, e un generator de biocurenți. Prin activitatea de rugăciune, bioelectricitatea umană nu se concentrează numai într-o porțiune a scoarței cerebrale, ci se difuzează peste tot în organism.
Efectele rugăciunii și intervenția divinității nu se produc decât după ce omul s-a rugat cu stăruință, până la completa purificare a trupului și sufletului. Cu ajutorul rugăciunii, celulele omului și fiziologia lor intră în substratul divin al vieții. Stimulul rugăciunii, odată ajuns în neuron, se propagă prin circuite neuronale corticale și subcorticale, iar de acolo se comunică întregului ansamblu fiziologic.
Boala este în cele mai multe cazuri urmarea încălcării legilor firii. În acest sens ni se spune în Biblie: “Inima omului este nespus de înșelătoare și rea, cine poate s-o cunoască?”
Dar rugăciunea ne transformă și ne dă o inimă nouă, asemănătoare cu a lui Hristos. Rugăciunea este o forță care restabilește echilibrul organic, reașezând toate celulele și funcțiile corpului în fața Puterii infinite a lui Dumnezeu, de la care obținem “odihnă” și refacere. Totul se petrece în așa fel, ca și cum Dumnezeu l-ar asculta pe om și i-ar da răspuns.
“Rugați-vă neîncetat”. (I Tesal. 5, 17)
“Ceea ce va semăna omul, aceea va și secera” se spune în Scriptură.
Cine seamănă rugăciune, culege roadele ei binefăcătoare și tămăduitoare


*********************Sursa: http://www.oocities.org/indrumar/cap02b1.html
Foarte frumoase si intelepte cuvinte....asa si este...rugaciunea rostita din daruirea totala a sufletului stabileste comunicarea cu Dumnezeu....iar pacea divina care coboara in inima omului, reprezinta un sentiment uluitor...practic simti ca traiesti in Dumnezeu, iar el salasuieste in fiecare celula a corpului si in fiecare ungher al sufletului...
Reply With Quote
  #28  
Vechi 30.04.2011, 12:17:07
anamaria simleu anamaria simleu is offline
Member
 
Data înregistrării: 14.02.2011
Mesaje: 73
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir Vezi mesajul
Din ceea ce am observat în mod nemijlocit, creștinii "practicanți" rezistă psihic mult mai bine în cazul bolilor și accidentelor. Nu pot să-mi dau seama dacă boala însăși evoluează diferit în cazul lor în comparație cu al ateilor sau a "căldiceilor", dar atitudinea este net diferită: mult mai senină, mai fără angoasă chiar în fața morții.

Îmi amintesc de o situație, în acest sens, remarcabilă. Era în vremea când lucram la Salvare. Gardă de noapte. Caz: un bătrân solicită Ambulanță pentru dureri abdominale. Ajuns (târziu, ca de obicei) la fața locului văd un bătrân uscățiv, care voma sânge și avea și scaun cu sânge. Erau instalate deja semnele șocului hemoragic, precum și al abdomenului acut chirurgical. Cantitatea de sânge pierdută era enormă: aproximativ un litru și jumătate, partea văzută (intestinul este un mare recipient și, în astfel de cazuri, se pierde întotdeauna mai mult sânge decât se vede).

Tot drumul până la spital, omul bolborosea ceva. Cu greu, mi-am dat seama că erau psalmi. Avea și o cărticică de rugăciuni în mână, dar se vedea că nu-i e strict necesară: părea a ști Psaltirea pe de rost. Când l-am predat, intrase tocmai în stare de inconștiență.
După câteva zile, vorbind cu medicul care era de gardă în acea noapte, am aflat că fusese salvat. "N-am să te uit niciodată, ce caz mi-ai trântit în gardă !" mi-a spus. Operația a durat vreo patru ore, dar important este că omul a scăpat.
Glorie lui Dumnezeu pentru toate !
Pana la urma este o lectie de viata....indiferent de momentele critice prin care trecem, nu trebuie sa ne pierdem nadejdea...frumoasa postare.....
Reply With Quote
  #29  
Vechi 30.04.2011, 12:27:35
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.914
Implicit

Bucuria curată este roada prezenței Sfântului Duh în inima omului ( Galateni 5 , 22 ) , iar dobândirea prezenței Duhului Sfânt și deci a bucuriei în inimă se face prin rugăciune. "DE ACEEA , ÎN BISERICA ORTODOXĂ PRIMA DIN RUGĂCIUNILE ÎNCEPĂTOARE ESTE O CHEMARE A SFÂNTULUI DUH, IMPĂRATUL CERESC -MÂNGÂIETOR". ( Preafericitul Părinte Patriarh al B.O.R. Daniel ) .
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #30  
Vechi 30.04.2011, 12:58:36
anamaria simleu anamaria simleu is offline
Member
 
Data înregistrării: 14.02.2011
Mesaje: 73
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu Vezi mesajul
E frumos ca v-ati alaturat acestui topic, cand eu ma asteptam sa treaca aproape neobservat, dar parca un pic de necaz tot am fiindca nimeni dintre ortodocsi nu priveste taina rugaciunii decat formal si - iertati-ma - cu oarecare mandrie, ca si cum noi am fi cu siguranta in tabara invingatorilor iar ceilalti (asta pentru noi nu prea conteaza care ceilalti, din moment ce noi suntem "de bine") sunt victime sigure, demne de osanda noastra, pe care ne-o si afisam cu ostentatie. Sfantul Siluan, dupa ce Dumnezeu i-a oferit sansa catorva ceasuri in iad, s-a inspaimantat atat de mult incat a inceput sa se roage cu toata osteneala de care era in stare, pentru ca toata lumea sa se mantuiasca. De la el ne-a ramas acel: "Tine mintea in iad si nu deznadajdui."
Daca omul si-ar constientiza pacatul si starea lui reala in care se complace zilnic, ar intelege sincer ce merita in lumea vesniciei. Dar el este atat de ingaduitor cu sine si atat de drastic cu ceilalti incat nici nu-si da seama ca, odata cu fiecare cuvintel pe care-l foloseste, fie pentru lauda, fie pentru a judeca pe ceilalti, se osandeste pe sine si pe cei dragi lui. Eu cred ca cel mai potrivit si intelept lucru este acela de a da slava lui Dumnezeu pentru toate cate le face pentru noi si sa trecem prin filtrul Ingerului Pazitor ce sta de-a dreapta noastra, gandurile noastre trecatoare. NOI, ortodocsii, ne mantuim numai daca vom avea fapte vrednice si de folos la dreapta judecata, dar nu vazute de noi ca fiind vrednice, ci de Mntuitorul Hristos. Cat despre ceilalti care stim noi ca nu se mantuiesc, mai bine sa ne rugam pentru ei si sa-i plangem in tacere, fara sa lasam impresia ca suntem cu mult mai vrednici decat ei. Numai Dumnezeu stie cum ne va gasi pe fiecare in ceasul de pe urma. Iar "In cele ce veti fi gasiti, intru acelea veti fi si judecati."

De fapt eu voiam sa spun altceva, dar m-a cam luat valul...
Problema rugaciunii imi pare foarte incurcata pe alocuri: de unde sa stie omul care este voia lui Dumnezeu? Ca sa primesti ceea ce ceri, trebuie sa staruiesti in rugaciune, dar oare Dumnezeu ce parere are despre ceea ce tu doresti. Sa zicem ca cineva e bolnav si se roaga pentru sanatate. Dar el spune: "Faca-se, voia Ta, Doamne si nu a mea. Eu vreau sa traiesc si sa fiu sanatos, dar poate Tu ai oranduit ca mi-am incheiat socotelile pe-aici si ma chemi la Tine, iar eu prost cum sunt, nu stiu cum e mai bine. Daca imi dai boala, eu stiu ca este pentru pacatele mele si iti multumesc ca ma ajuti sa mi le platesc pe aceasta lume. Eu, Doamne, ma rog pentru sanatate si pentru iertare de pacate, dar daca fara boala nu ma pot mantui, fie mie dupa voia Ta. Amin." Apoi, cu o astfel de rugaciune, toata adancimea intelesurilor de la initierea acestui topic, se risipeste in cele partu vanturi. Pentru ca nu mai este nici hotarare din partea celui ce se roaga, si nici o dorinta desavarsita pentru o directie sau alta. Pur si simplu, aici pare ca omul isi lasa soarta cu desavarsire in mana lui Dumnezeu, acceptand cu bucurie oricare dintre variante. Poate un singur lucru se omite: omul abia are varsta maturitatii, are familie si copii minori.
Dumnezeu oranduieste crucea pentru fiecare....El ne ajuta in purtarea ei.....atunci este adevarata credinta cand ne lasam de tot in voia LUI, lasandu-l pe EL sa hotarasca pentru noi.... cand Dumnezeu decide, nimeni nu piere, chiar daca trece in nefiinta....daca nu inlatura boala, daruieste impacarea vesnica si unirea cu EL....cei ramasi in urma nu vor ramane nemangaiati....intotdeauna exista un echilibru...sa nu uitam ca acele cai prin care Dumnezeu actioneaza sunt intelepte, nicidecum ``incurcate``, insa omul nu le poate percepe la nivel divin....
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Ce parere aveti despre legea privind dispozitivele medicale? antoniap Generalitati 98 07.06.2012 00:21:08
Efectele televiziunii asupra mintii umane jenica Generalitati 54 25.05.2011 00:18:13
Efectele televiziunii asupra mintii umane" (virgiliu gheorghe) - mp3 roman2010 Resurse ortodoxe on-line 1 25.03.2011 21:21:54
Pornografia - efectele ei Traditie Nunta 74 25.04.2010 20:22:24
Carte - Efectele televiziunii asupra mintii umane si despre cresterea copiilor in lum Ioan_Ciobota Generalitati 3 22.10.2008 20:22:50