|
#771
|
|||
|
|||
Strigarea numelui
"Eu i-am aratat ei o piatra verde si am rugat-o sa nu plece. Eu i-am aratat ei un cal cu sapte sei si i-am spus: nu pleca! I-am aratat o piatra zemoasa si i-am spus: Mananc-o si nu pleca, nu pleca! Pe fiul tatalui meu i l-am aratat ei. I-am spus: uite ce tata frumos am! Ramai si nu pleca! I-am aratat un trifoi cu patru capre; o inima cu doua trupuri; o pasare care zbura inlauntrul oului si i-am spus: nu pleca tu de la mine! Dar ea a plecat pentru ca incepuse sa plece. Am strigat dupa ea: Spune-mi macar cum te cheama, daca pleci, spune-mi macar cum te cheama! Ea si-a intors numai atata chipul cat sa-i fie profil peste umar, si-a spus ceva din care am auzit daca am auzit... mie singuratecului mi s-a parut ca mi-a zis: A venit toamna, e timpul ca indragostitii sa stie numele iubitelor lor- dupa cum frunzele cand soarele le bate banuiesc ca au umbra...! Cred ca umbra era cuvantul pe care l-am deslusit, inainte de a pleca Umbra. Iubita mea. Iubita frunzelor..." Nichita Stanescu |
#772
|
|||
|
|||
Visam că mă visam pe câmp cu doi prieteni din copilărie și cu iubita mea care era cu noi deși nu se vedea
grupuri de tineri agresivi săpau Treceam pe lângă ei unul a nimerit cu sapa statuia unei antice femei aflată pe sub bulgări era cât el de mare făcută din lemn putred avea un cap de șoim care se răsucea pe gât „ce faci cu ea” l-am întrebat mi-a dat-o mie am pornit la drum purtând la subțioară statuia de lemn putred „nu știți în ce județ este Piteștiul” m-a întrebat un călător „în Argeș” i-am răspuns toți trei odată (iubita mea era cu noi dar nu se auzea) omul acela călător ne-a mulțumit „eu merg la Vidra” ne-a comunicat visul din vis în care nu visam Nu-i mai vedeam pe săpători iar omul-călător zbura deasupra noastră spre comuna unde avea să se petreacă nunta de la Cana Pe drum făceam un fel de happening mergeam în șir ținându-ne de mână ca Orbii lui Bruegel atâta doar că noi aveam ochii legați cu feșe albe (Resturi diurne Imaginea văzută astă-seară la TV un fel de marș cel mai frumos din toate) treceam prin sate „e aproape” anunțam La capete de uliți vedeam din când în când pe cineva care părea că ne așteaptă făcea și semne de salut striga cu palmele la gură „bine ați venit” „E fiul doctorului de la Cana” îmi spuneam „poate că e și nunta lui poate și el e doctor” îl salutam cu mâna ridicată (la subțioară țineam strâns statuia) eram la nuntă Mirii se schimbaseră Erau tot ei dar alții (pe mirele cel nou îl cunoșteam eram prieteni din copilărie se însura pentru a doua oară cu prima lui nevastă doctorul-fiu era copilul lor) Mirii dintâi pieriseră cu totul se preschimbaseră în mirii de acum iar omul-călător zburase către Vidra mai rămăseseră la masă doar copilul-doctor plus câțiva nuntași mâncau dintr-un platou de sticlă pești mărunți firește n-am mâncat nimic A fost adus un pește viu m-au invitat să iau firește că am refuzat Le-am adresat celor în drept cuvintele ce se cuvin apoi m-am ridicat și am plecat Nuntașii nu duceau lipsa de vin la nunta de la Cana visam că mă visam pe câmp Aveam la subțioară statuia de lemn putred Iubita mea era cu mine deși nu se vedea. (Gellu Naum - Nunta)
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) |
#773
|
||||
|
||||
nu-i dorul meu, dar mi-a plăcut poezia
|
#774
|
|||
|
|||
Frumoasa poezie! Cred ca asta isi doreste oricine!
|
#775
|
|||
|
|||
Libertate
M-ai lăsat să aleg să Te slăvesc să Te ignor să Te jertfesc un timp așa întreg M-ai lăsat să cred că nu Te văd strivit, în chip de lut apoi M-ai lăsat să Te ating și chiar să Te sărut Totuși Mă ierți mereu și-Mi dăruiești iubire cât pentru toți strămoșii deși cândva în urma mea cântaseră cocoșii...
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) |
#776
|
||||
|
||||
Rugăciune - Nicolae Mirean
Doamne iartă-mi răutatea Din cuvinte și gândire, Din trăirea egoistă Și părerile de sine. Dă-mi putere'n simțământul Tainic și duhovnicesc, Dă-mi smerenie profundă, Mai deplin și mai firesc. Să trăiesc viața-n credință, Tot mai vie mai curată, Mai firească și mai sfântă Și cât mai nevinovată. Dămi adâncă cercetare Să cunosc răul din mine. Dă-mi să scap de judecare În păcatele străine. Dă-mi cuvânt ce poartă milă Și iubire'adevărtă, Dă-mi să simt în orice semen Suferința ce o poartă. Dă-mi să plâng cu cel ce plânge, Și să-i dau –întru credință- Și cămașa de pe mine, Să-l mângâi în suferință. Dămi iubirea Ta divină Pentru țară și popor Să mă pot ruga cu lacrimi Scumpule Mântuitor. Dămi să plâng în rugăciune Pentru oamenii curați, Plini de lipsuri și necazuri Și la bănci îndatorați. Pentru cei bătrâni și singuri Ce n-au bani nici pentru pâine, Și au datorii la apă, La căldură și la Tine. Pentru pruncii ce vin Doamne, Azi pe lumea suferinței În familii fără viața Și virtuțile credinței. Pentru preoți și biserici, Pentru'nalta ierarhie, Spre-a nu despărți credința De lumina veșniciei. Dă-ne Doamne tuturora Înțelegerea credinței În care-au trăit străbunii Și folosul suferinței.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#777
|
||||
|
||||
Citat:
|
#778
|
|||
|
|||
Radu Gyr - Ne vom intoarce intr-o zi
Ne vom intoarce intr-o zi, Ne vom intoarce neaparat. Vor fi apusuri aurii, Cum au mai fost cand am plecat. Ne vom intoarce neaparat, Cum apele se-ntorc din nori Sau cum se-ntoarce, tremurat, Pierdutul cantec, pe viori. Ne vom intoarce intr-o zi... Si cei de azi cu pasii grei Nu ne-or vedea, nu ne-or simti Cum vom patrunde-ncet in ei. Ne vom intoarce ca un fum, Usori, tinandu-ne de mani, Toti cei de ieri in cei de-acum, Cum trec fantanile-n fantani. Cei vechi ne-om strecura, tiptil, in toate dragostele noi Si-n cantecul pe care si-l Vor spune altii, dupa noi. In zambetul ce va miji Si-n orice geamat viitor, Tot noi vom sta, tot noi vom fi, Ca o samanta-n taina lor. Noi, cei pierduti, re-ntorsi din zari, Cu vechiul nostru duh fecund, Ne-napoiem si-n disperari, Si-n rani ce-n piepturi se ascund. Si-n lacrimi ori in mangaieri, Tot noi vom curge, zi de zi, in tot ce maine, ca si ieri, Va sangera sau va iubi. |
#779
|
||||
|
||||
O,omule...-Sf.Ioan Iacob Hozevitul
O, om ce mari raspunderi ai De tot ce faci pe lume, De tot ce spui in scris sau grai, De pilda ce la altii dai, Caci ea mereu, spre iad, sau rai, Pe multi o sa-i indrume. Ce grija trebuie sa pui In viata ta, in toata, Caci gandul care-l scrii sau spui, S-a dus, in veci nu-l mai aduni Si vei culege roada lui, Ori viu, ori mort, odata. Ai spus o vorba, vorba ta, Mergand din gura-n gura, Va n-veseli sau va-ntista Va curati sau va -ntina, Rodind samanta pusa-n ea De dragoste sau ura. Scrii un cuvant: cuvantul scris, Ramane-n urma drum deschis Spre ocara sau slava. Ai spus un cantec, Versul tau, ramane dupa tine, Indemn spre bine, sau spre rau, Spre curatie , sau desfrau, Lasand in inimi rodul sau, De har sau de rusine. Arati o cale, Calea ta In urma ta nu piere, E calea buna, sau e rea Va prabusi, sau va-ntina, Vor merge suflete pe ea, La pace, sau durere. Traiesti o viata, viata ta E una, numai una Oricum ar fi, tu nu uita, Cum ti-o traiesti, vei castiga Ori fericire pe vecie, Ori chin pe totdeauna. O, om ce mari raspunderi ai! Tu vei pleca din lume, Dar ce ai spus prin scris, sau grai, Sau lasi, prin pilda care-o dai, Pe, multi, pe multi, spre iad sau rai, Mereu o sa-i indrume. Daci nu uita : Fii credincios! Cu grija si cu teama Sa lasi in inimi luminos Un semn, un gand, un drum frumos, Caci pentru toate, ‘nendoios, Odata, vei da seama. Amin
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#780
|
||||
|
||||
Ma-nchid in ruga cea de seara,
Sa vina ingerii cu alaute, In inima sa se pogoare, Sa alunge grijile de multe. Chimval rasunator cuvantul, Fa sa aduca alinare, Sa mangaie durerea lumii Corvoada ei de intamplare. Si serafimi ingenuchiati Iti cer milostivire Doamne Se cearta fratii, intre frati, Tu pune flori de impacare. Mironositele femei, Aprind iar candela iubirii, Din ratacirea de idei Sa infloresca iarasi crinii. Toti sfintii strajuiesc altare, Iar flacara se inteteste, Sa arda reaua intamplare Si gandul care pribegeste. Intr-un buchet de rugi aprinse Coboara cerul pe pamant, Furtuna iar se potoleste, Iar ploile... tacute plang. Camelia Cristea
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
Thread Tools | |
Moduri de afișare | |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Citate preferate, cugetari, vorbe de duh | silverstar | Generalitati | 1175 | 03.08.2016 14:54:36 |
poezii crestine | Maria-Raluca | Generalitati | 35 | 08.04.2015 18:15:49 |
Poezii de Pasti | laurastifter | Sfintele Pasti - Invierea Domnului | 21 | 02.05.2013 15:59:15 |
Poezii de Pasti | PuiMicGeorgiana | Sfintele Pasti - Invierea Domnului | 0 | 19.04.2011 11:46:00 |
Poezii crestine! | Laurentiu | Generalitati | 1 | 01.03.2007 14:31:41 |
|