Sfaturi pentru cei divortati!

[viviana]

Buna ziua tuturor. m-am hoatarat sa infiintez un nou topic ptr ca ma framanta o problema. Sunt o persoana divortata de f f multi ani, imi cresc copilul singura, am fericire in suflet , pot spune ca Dumnezeu este foarte milostiv cu mine pacatoasa in sensul ca mi-a dat de toate, dar cu toate acestea imi lipseste cineva drag langa mine , o persoana cu care sa impart si buncuriile si tristetea. Ma resemnasem cu ideea ca voi trai singura si ca nu vreau pe nimeni alaturi, dar in aceasta vara am avut un necaz cu serviciul meu , si a fost atat de dureros ca nu aveam cui vorbi, nu era nimeni langa mine sama sprijine...a fost cumplit.
Bineinteles ca aici sunt doar oameni casatoriti care vor arunca in mine cu vorbe de genul,, nu trebuia sa divortezi,, sau ca ,,poate trai si asa,, ...si multe altele...dar credeti-ma nu am dorit eu aceasta...sunt o persoana ce crede in institutia casatoriei, plus canoanele bisericii care spun ca cei divortati nu mai au voie sa se recasatoreasca.
Dar aici intevine o alta problema....incep o relatie si respectivii vor ca lucrurile sa ia o alta turnura cea a relatiilor trupesti...zicandu-mi ca nu am sa gasesc persoana care ca aiba rabdare pana la cununie...asta desi am fost casatorita si am un copil...Aici e marea dilema, eu nu vreau sa renunt la Hristosul din sufletul meu si la impartasirea cu Sfintele Taine , la respectarea celor 10 porunci, iar ,,potentialii prieteni fug mancand pamantul spunandu-mi ca am mari probleme ,,...Dea semenea doresc f mult sa fac ascultare de duhovnicul meu care este foarte strict in aceasta problema. Acum va intreb pe voi oameni buni cum ati proceda? Deasemeni am prieteni f buni cupluri solide care au avut relatii trupesti inainte de casatorie , s-au cununat au acum copii se respecta si se iubesc f mult , sunt credinciosi si sunt f fericiti in timp ce cunosc si cupluri in care primordial a fost curatia trupeasca si au divortat...Nu vreau sa ispitesc pe nimeni ,doar vreau pareri ale celor care au trait asemenea momente , va multumesc tuturor si Doamne -Ajuta!

[Mihnea Dragomir]

Doamnă Viviana, dacă îmi pare rău de ceva din vremea păcatelor tinereţii, îmi pare rău de curviile mele. Mult mai mult decât de beţivănelile mele. Desigur că, după ce mi-am întors faţa spre Domnul, m-am spovedit şi am nădejde că El m-a iertat. Dar, o părere de rău rămâne în inima mea şi nimic nu o poate şterge: un regret că nu am fost în stare să-I ofer ceva care Lui i-ar fi plăcut atât de mult: o tinereţe petrecută în curăţie. Vă rog, deci, nu mai veniţi să-I trageţi o palmă şi pe celălalt obraz, după ce eu I-am tras una pe primul.

[BogdanF2]

În prealabil postat de viviana

Buna ziua tuturor. m-am hoatarat sa infiintez un nou topic ptr ca ma framanta o problema. Sunt o persoana divortata de f f multi ani, imi cresc copilul singura, am fericire in suflet , pot spune ca Dumnezeu este foarte milostiv cu mine pacatoasa in sensul ca mi-a dat de toate, dar cu toate acestea imi lipseste cineva drag langa mine , o persoana cu care sa impart si buncuriile si tristetea. Ma resemnasem cu ideea ca voi trai singura si ca nu vreau pe nimeni alaturi, dar in aceasta vara am avut un necaz cu serviciul meu , si a fost atat de dureros ca nu aveam cui vorbi, nu era nimeni langa mine sama sprijine...a fost cumplit.
Bineinteles ca aici sunt doar oameni casatoriti care vor arunca in mine cu vorbe de genul,, nu trebuia sa divortezi,, sau ca ,,poate trai si asa,, ...si multe altele...dar credeti-ma nu am dorit eu aceasta...sunt o persoana ce crede in institutia casatoriei, plus canoanele bisericii care spun ca cei divortati nu mai au voie sa se recasatoreasca.
Dar aici intevine o alta problema....incep o relatie si respectivii vor ca lucrurile sa ia o alta turnura cea a relatiilor trupesti...zicandu-mi ca nu am sa gasesc persoana care ca aiba rabdare pana la cununie...asta desi am fost casatorita si am un copil...Aici e marea dilema, eu nu vreau sa renunt la Hristosul din sufletul meu si la impartasirea cu Sfintele Taine , la respectarea celor 10 porunci, iar ,,potentialii prieteni fug mancand pamantul spunandu-mi ca am mari probleme ,,...Dea semenea doresc f mult sa fac ascultare de duhovnicul meu care este foarte strict in aceasta problema. Acum va intreb pe voi oameni buni cum ati proceda? Deasemeni am prieteni f buni cupluri solide care au avut relatii trupesti inainte de casatorie , s-au cununat au acum copii se respecta si se iubesc f mult , sunt credinciosi si sunt f fericiti in timp ce cunosc si cupluri in care primordial a fost curatia trupeasca si au divortat...Nu vreau sa ispitesc pe nimeni ,doar vreau pareri ale celor care au trait asemenea momente , va multumesc tuturor si Doamne -Ajuta!

Relatii trupesti inainte de casatorie: asta este o foarte mare ispita, un mare pacat, si risti sa nu ai o casnicie binecuvantata daca nu astepti pana dupa cununie.

In afara de asta, daca el trage spre asa ceva, eu zic ca e indoielnic din punct de vedere crestin. Dava vrei sa te mariti, trebuie cauti pe cineva care e in acelasi duh, crestin practicant, altfel nu prea e de bine. Iar un crestin practicant nu ar trebui sa aiba asemenea dorinte inainte de casatorie...

Doamne ajuta!

[Mirela0110]

tentatia este mare ... o femeie singura, divortata, cu un copil, vrea sa isi refaca viata, pentru ca poate nu vrea sa fie singura pentru tot restul vietii si poate vrea sa ii ofere copilului un tata. si pentru asta e in stare de orice, mai ales ca in ziua de azi unii barbati nu rezista fara ... relatii ... si nu au rabdare pana la casatorie.

normal, sunt ffffff multe cupluri care au avut relatii inainte de casatorie si acum sunt casatoriti au copii, bani, le merge totul din plin. dar oare asa este? cine stie ce este in fiecare familie... este foarte grea aceasta situatie, pentru o femeie singura e destul de greu. mai ales cand se gandeste ca vrea sa ii ofere un tata copilului ei. sau pur si simplu nu vrea sa fie singura pentru ca orice om are nevoie de cineva langa el, mai ales cu care sa ramana tot restul vietii. cat e mic copilul umple viata unei mame, dar cand creste si isi ia zborul, mama ramane de cele mai multe ori singura.

noi ne gandim da, pacatuim oleaca, ne ducem la biserica, ne spovedim, facem canonul, si Doamne Doamne ne iarta ... din cate stiu eu Iisus i-a zis femeii pacatoase ca ii sunt iertate pacatele, sa mearga in pace DAR sa nu mai pacatuiasca ... Dumnezeu ne iarta, si noi ne iertam copiii cand ne supara cu ceva, sau fac ceva ce nu au voie ... dar ranile provocate de suparari ne raman in suflet nu? nu mai bine sa facem lucrurile asa cum vrea si Dumnezeu? mai bine sa ne rugam ca El sa ne scoata in cale un barbat credincios care sa stie sa astepte, sa fie bun, intelegator, muncitor, iubitor si cu care toate lucrurile sa fie facute asa cum cere Dumnezeu. si asa am fi si noi impacati si nici nu Il suparam.

la urma urmei, mai bine singur si cu Dumnezeu decat in compania cuiva dar nu si a lui Dumnezeu.

PS : nu cred ca pe acest forum va spune cineva : DA, poti avea relatii inainte de casatorie, indiferent ca e prieten sau logodnic, doar ca femeia sa se marite ...

[lore86]

vazand postul, mi-au rasarit in minte cateva intrebari:
1.Daca femeia se casatoreste cu acel om, e sigura ca ii va accepta si copilul?
2. poate garanta ca relatia dintre ei(tata vitreg-copil) va fi buna?
Nu judec pe nimeni, fereasca Dumnezeu, dar intre fericirea mea si a copilului meu as alege-o pe cea a copilului.
Sunt asa putine cazuri, in care tatal vitreg se poarta frumos cu copilul. In cele mai fericite cazuri ii e indiferent. Dar de multe ori il priveste ca un rival.Il vrea inlaturat. Il bate, caci nu e al lui si nu il doare.
Merita ptr o placere trupeasca sa iti condamni copilul la suferinta?Fericirea ta merita cladita pe durerea lui?
Ptr copil, tatal are un rol esential. El sufera ptr divorul parintilor lui.Drama lui e cu mult mai mare decat a parintilor.Ptr el, noul venit va fi un intrus. Un om care incerca sa ii fure dragostea mamei. Un om care nu e tatal lui si pe care nu il va putea iubi.
Am cunoscut cazuri in care el era miere pana la casatorie, se juca cu copii ei, le cumpara fructe(de fapt asa a convins-o sa il accepte) iar dupa casatorie am inceput sa nu-i mai suporte sa ii bata.etc.
Asta e draga mamica, viata care ti-o doresti ptr copilul tau? Intotdeauna in viata trebuie sa se sacrifice cineva. Iar tu poti hotari cine sa se sacrifice.
Cunosc destule mame care ramase vaduve de tinere, deci si biserica le ingaduia casatoria, au renuntat la fericirea lor ptr a-si creste copii in liniste si pace.Iar copii le-au respectat ptr decizia facuta.

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de lore86

vazand postul, mi-au rasarit in minte cateva intrebari:
1.Daca femeia se casatoreste cu acel om, e sigura ca ii va accepta si copilul?
2. poate garanta ca relatia dintre ei(tata vitreg-copil) va fi buna?
Nu judec pe nimeni, fereasca Dumnezeu, dar intre fericirea mea si a copilului meu as alege-o pe cea a copilului.
Sunt asa putine cazuri, in care tatal vitreg se poarta frumos cu copilul. In cele mai fericite cazuri ii e indiferent. Dar de multe ori il priveste ca un rival.Il vrea inlaturat. Il bate, caci nu e al lui si nu il doare.
Merita ptr o placere trupeasca sa iti condamni copilul la suferinta?Fericirea ta merita cladita pe durerea lui?
Ptr copil, tatal are un rol esential. El sufera ptr divorul parintilor lui.Drama lui e cu mult mai mare decat a parintilor.Ptr el, noul venit va fi un intrus. Un om care incerca sa ii fure dragostea mamei. Un om care nu e tatal lui si pe care nu il va putea iubi.
Am cunoscut cazuri in care el era miere pana la casatorie, se juca cu copii ei, le cumpara fructe(de fapt asa a convins-o sa il accepte) iar dupa casatorie am inceput sa nu-i mai suporte sa ii bata.etc.
Asta e draga mamica, viata care ti-o doresti ptr copilul tau? Intotdeauna in viata trebuie sa se sacrifice cineva. Iar tu poti hotari cine sa se sacrifice.
Cunosc destule mame care ramase vaduve de tinere, deci si biserica le ingaduia casatoria, au renuntat la fericirea lor ptr a-si creste copii in liniste si pace.Iar copii le-au respectat ptr decizia facuta.

Cred ca nu-i o regula ca noul sot al mamei sa nu se poarte bine cu copilul, ci depinde mai mult de relatia acestuia cu Dumnezeu...Ai auzit chiar si de tati naturali care isi bat copii? Acest caz cum il comentezi?

[lore86]

În prealabil postat de Ana-Maria N

Cred ca nu-i o regula ca noul sot al mamei sa nu se poarte bine cu copilul, ci depinde mai mult de relatia acestuia cu Dumnezeu...Ai auzit chiar si de tati naturali care isi bat copii? Acest caz cum il comentezi?

De acord cu tine.
Daca vb de un om care isi indemna partenera la o viata de desfrau, inainte de casatorie
, cred ca e destul de limpede ce relatie are cu Dumnezeu.
Sunt si oameni cu suflet, care isi iubesc copii adoptivi, nu am zis ca e o regula. Dar, de cele mai multe ori se intampla exact contrariul.(adica batai, certuri)
Nu vorbim de exceptii. Mi-am format parerea vazand atatea cazuri in jurul meu si culmea, de oameni ce merg la Biserica regulat.

[zaharia_2009]

Subiectul acesta poate fi foarte interesant de discutat iar daca s-ar face cu inima buna, cu dragoste si sinceritate fata de conditia umana si aproapele, fara prejudecati lumesti dar in duhul invataturii ortodoxe atunci cred ca ar fi un folos pt. toti .
Dar cum aceste conditii sunt tare greu de indeplinit ... cine stie ce folos vom dobindi !
Eu insumi sunt un om care am fost casatorit multi ani si care de si mai multi , de f.f. multi ani, sunt divortat si care am ales calea solitarismului.
Am intervenit pt. a scoate in evidenta o noua posibilitate de intimplare , care departe de a fi garantul unei vieti linistite in doi poate fi chiar mai rau decit atit .
De cite ori aud pareri asemanatoare cu ale sorei care a deschis acest thread imi aduc aminte de celebra carturie ,, ANTONEL " scrisa de Vasile Marcu.
Asadar, este posibil sa se gaseasca un barbat care sa nu vrea relatii sexuale pina la casatorie , parind astfel ca ce potrivit ar fi pt. ceea ce dorim noi, dar care dupa casatorie sa voiasca la fel, adica relatii trupesti din ce in ce mai rare dar care sa puna acent si importanta pe rolul femei in casnicie, adica in tot ceea ce insemna casa, copil, sot, si mai putin pe vocatia intelectuala si carierista a sotiei (sa nu intelegeti cum ca asa sustine ca un asemenea barbat si-ar dori o femeie nescolita !, doamne fereste !).
Cum ar fi in acest caz ? Iar legarea cu cununie de un om nu este o joaca ! Adica , ce daca nu merge, pai miine ma si duc si bag divort . Casatoria nu este o bunaplacere, nu este o gluma , nu merge de la sine ... ea este jug, este jertfa , este rabdare, infrinare, suferinta , indurare... si din cind in cind si putina bucurie .
Nu eu am facut ca o casnicie sa aibe aceste atribute dar asa cum calugaria (una din cele 2 variante de vietuire in aceasta lume) presupune o lupta continua cu vrasmasul si ale sale ispitiri, tot asa si casatoria (cea de a doua forma de vietuire binecuvintata in aceasta lume) este confruntata neincetat cu lucrarea si prezenta ispititorului .
Nu trebuie sa uitam acest lcru ! Trebuie sa fim bine pregatiti, trebuie sa avem duhovnici f. priceputi si induhovniciti ca sa putem birui ispitele , trebuie sa fim pregatiti in orice clipa pt. lupta duhovniceasca . Sa nu se creda cum ca o casatorie este un mare tort din care ne tot infruptam mereu . Nici pe departe . de asemenea trebuie sa stim ca nu se aseamana 2 casnicii intre ele si ca atare sa invatam sa rabdam si sa nu ne vaitam mereu de ceea ce nu este bine la noi si sa tinjim mereu la alte intimplari bune vazute la altii !

Deci sexul este un lucru destul de important in casnicie , dar nici pe departe nu este toul. Conteaza caracterul omului si dorinta lui de mintuire ! Asta daca voim sa traim in duh si adevar !

[Mirela0110]

plus ca trebuie luat si in considerare acceptul copilului. ca poate copilul nu accepta o anumita relatie a mamei cu un alt barbat ... ce e drept, cat sunt mici, copiii pot fi putin si egoisti, si nu au o viziune clara asupra omului de langa mama lor... poate fi un om bun dar lor sa nu le placa sau poate fi un mizerabil, dar pana isi dau arama pe fata, sa le placa de el.

sunt atatia parinti , care nu isi merita acest nume, care isi abandoneaza, maltrateaza copiii, d-apoi parinti vitregi ... nu mai zic de atatea fete abuzate de tati vitregi si care ascund acest lucru de frica lor ... este foarte dificil, nici singur nu stiu daca e bine de stat, dar si cu cineva strain, poate fi mult mai rau ... trebuie foarte mare atentie, in primul rand la nevoile si cerintele copilului si apoi cele personale, ale mamei ...

PS: dar tatal copilului unde e? nu se poate obtine o impacare cu el? o revenire in familie ?

[Mosh-Neagu]

Doamne-Doamne, cate sfaturi si cate ipoteze?... Si pana la urma, s-ar putea ca bietei doamne sa nu i se potriveasca nici unul si sa faca cum considera ea mai bine.
Nu cunosc ce inseamna divortul desi am vazut de multe ori drama prin care treceau cei implicati. Pentru unii parea ca ar fi acceptat mai degraba o ruptura prin moarte decat prin divort. Daca moartea o aduce Dumnezeu, divortul este vointa omului care de cele mai multe ori nu este ca o limita a insuportabilitatii violentei sau desfraului partenerului, ci doar un moft sau un "conflict de interese".
Aici e greu sa poti da un sfat fiindca - daca se intampla sa fie urmat - e foarte posibil ca cineva sa sufere mai devreme sau mai tarziu. Poate cel mai "ortodox" sfat ar fi: "Doamne, Tu care m-ai facut si m-ai ridicat din noroiul pacatelor, da-mi putere sa cred cu toata fiinta mea ca nu ma vei lasa neajutorata in anii de pe urma. Mie teama de vremea ce vine, dar alaturi de Tine, de nimic nu voi duce lipsa."
Daca totusi, dorinta de a pune seara capul pe umarul unui "stapan al casei" este mai mare, atunci tot Dumnezeu le va orandui. Undeva exista cu siguranta un astfel de barbat, poate si el abandonat pe drum, cu un copil sau doi, sau poate ramas vaduv. Dumnezeu STIE TOT, nici nu trebuie sa-I spui prea multe, ca El le oranduieste, daca iti va fi de folos. Trebuie doar sa te rogi Lui, nu noua. Sfaturile noastre sunt subiective, pot aduce sminteala de multe ori. Un lucru e cert: cine cere sex inainte, ca o conditie, nu e un barbat cu care sa faci casa (buna). Daca in tinerete, Dumnezeu ne mai iarta ca suntem necopti, acum cand stim atat de bine cum stau lucrurile, nu se cade un astfel de compromis.