|
#591
|
||||
|
||||
"Orfani" -Adrian Paunescu
" A fi om e mai greu decât plumbul pe lume,
Noi nici nume n-avem. Dar câți oameni au nume? Ne-ați uitat în cămin și ni-i greu și rușine, Mai cumplită, oricum, e uitarea de sine. Suntem răi între noi, tot ce-i rău ne inrăiește, Cei mai răi sunt acei ce urăsc omenește. Noi - parinți nu avem, cum destinul ne arată, Pe pământ, cei mai mulți n-au nici mamă, nici tată. Poate că, între noi, peste traiul de câine, Sunt cei supradotați pentru lumea de mâine. Și mai mare ca noi e, oricum, altă rană, Un popor de orfani, într-o lume orfana." |
#592
|
||||
|
||||
Radu Gyr - Rugaciune
Stapane-nsangerat, Domn al luminii si Vesnicie limpede, Iisuse! Tu, care ai primit pe frunte spinii si cuie-adanci in mainile-ti supuse, Tu, Domn al Rastignirii si-nvierii, care din cruce ne-ai facut lumina si Rasarit din ranile tacerii si cantec din osanda-ti fara vina - da-ne-nclestarea Ta, da-ne puterea din ceasul pironirii-nsangerate, sa ne primim si cuiele si fierea ca Tine-n marea Ta singuratate. Pe fruntea tarii zambetul ti-l pune si Neamul care-acum osanda-si duce invata-l tu amara rugaciune din clipele suirilor pe cruce.
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#593
|
||||
|
||||
Adrian Paunescu
Batranul cersetor La coltul strazii e un cersetor Cu mana-ntinsa, catre-o alta lume Decat aceea unde, fara nume, El ispaseste rasul tuturor. Adolescentii se mai tin de glume Si-i pun in palma semne de-ale lor, El e batran si intelegator, Cu noi, cu totii, dar, cu cei mici, anume. Si cine observa, int-o doara, Ca el e-aici din vremuri de demult, Imperturbabil, in acest tumult, El, cersetorul, a uitat sa moara. Sub zdreanta lui, minunea se-ntrupeaza, In el e Dumnezeu, ce sta de paza.
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#594
|
|||
|
|||
O poezie superba ce vreau sa v-o impartasesc si voua:
Invata de la apa sa ai statornic drumul, Invata de la flacari,ca toate-s numai scrum. Invata de la umbra sa taci si sa veghezi, Invata de la stanca cum neclintit sa crezi. Invata de la soare cum trebuie s-apui, Invata de piatra,cat trebuie sa spui. Invata de la vantul ce adie pe poteci, Cum trebuie prin lume de linistit sa treci. Invata de la toate,ca toate-ti sunt surori, Sa treci frumos prin lume, Sa poti frumos sa mori. Invata de la vierme,ca nimeni nu-i uitat, Invata de la nufar sa fii mereu curat. Invata de la flacari ce avem de ars in noi, Invata de la ape sa nu dai inapoi. Invata de la umbra sa fii smerit ca ea Invata de la stanca s-nduri furtuna grea. Invata de la soare,ca vremea sa-ti cunosti, Invata de la stele,ca-cer sunt multe osti. Invata de la greier,cand singur esti sa canti, Invata de la luna,sa nu te inspaimanti. Invata de la vultur cand umerii ti-s grei Si du-te la furnica sa vezi povara ei. Invata de la floare sa fii gingas ca ea, Invata de la oaie sa ai blandetea sa. Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor, Invata de la toate,ca totu-i trecator. Ia seama fiu al jertfei prin lume cum sa treci Sa-nveti din tot ce piere, Cum sa traiesti in veci*! R.Tagore |
#595
|
|||
|
|||
Doar gandul la Tine
Doar gandul la Tine Costache Ioanid Doar gandul la Tine ma face sa sper |
#596
|
|||
|
|||
Ectenie
de Zorica Lațcu "Pentru ca iubirea noastră să-nflorească, Albă cum e crinul Bunelor Vestiri, Pentru ca mlădița dragostei să crească, Plină de miresme, dulce de rodiri; Pentru ca din neaua grea de peste iarnă Rod de viață caldă iarăși să legăm, Pentru ca lumina peste noi să cearnă, Domnului să ne rugăm. Pentru că să-și verse binecuvântarea, Ca un zvon de vânturi line, peste noi, Pentru ca în suflet să-I simțim chemarea, Când plecăm genunchii, seara, amândoi; Pentru ca-n iubirea Lui să ne-mpreune, Când, cuprinși de patimi, Numele-I strigăm, Pentru ca-n vecia Lui să ne cunune, Domnului să ne rugăm. Pentru ca belșugul țarinilor grele Să ne facă traiul rodnic și umil, Pentru ca răsfrângeri din surâs de stele Să sclipească-n lacrimi ochii de copil; Pentru ca sudoarea să ne miruiască Și-n lumina morții viața s-o cercăm, Pentru ca din muncă pacea să rodească, Domnului să ne rugăm. Pentru ca mulțimea îndurării Sale Însuși să-și pogoare pasul către noi, Pentru ca să-I ducem sufletul în cale, Cu miros de smirnă și cu ramuri moi; Pentru ca-n lumina alb-a dimineții, Din strânsoarea cărnii să ne dezlegăm, Și-ntr-un pas să trecem pragul larg al vieții, Domnului să ne rugăm." |
#597
|
|||
|
|||
Denii Lelia Munteanu Intoarce-te de nicaieri, bunica, spre piscul inseratelor smerenii.
In lumea asta jalnica si mica, sa mergem iar, ca oarecand, la Denii. Leaga-ti naframa, podul se ridica. Desferecam anastasimatare. In lumea asta jalnica si mica, deodata vine Saptamana Mare. Se-afuma ziua, soarele apune. In candela se gata untdelemnul, ca-n Pilda cu Fecioarele Nebune. Printul Privirii ne arata semnul. O iau tacut in urma dumitale, sa nu ma ratacesc. Sa nu se vada: la oistea nevredniciei mele, am inhamat credinta si tagada. Si-abia astept sa trecem inc-o veghe, in lumea asta stramta si peltica, infasurata-n purpura si zeghe. Sa mergem iar la Denii. Hai, bunica… |
#598
|
|||
|
|||
La solicitarea prietenului N.Priceputul postez un poem scris de un prieten acum mulți ani.
Atunci când pleci se umplu-ncăperile de tine Capcana fericirii ne prinde prea târziu Îmi tulbură privirea amurgul siniliu Îmi răvășesc mistreții prin suflet ghioceii Îmi vântură vultanii din streșini porumbeii Și știu că așteptarea va fi un tren pustiu Capcana fericirii ne prinde prea târziu Și-atunci când pleci se umplu-ncăperile de tine G. Munteanu
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) |
#599
|
|||
|
|||
Citat:
|
#600
|
|||
|
|||
Mulțumesc, frate Mihail. Frumoasă întreaga poezie, dar, într-adevăr, mi-a mers la inimă mai ales primul vers. Răspund, la rându-mi cu frumoasa poezie a lui Daniel Turcea: Anastasia blândețea candelei îi ardeîn inima ce nu mai știe nimic asemeni, în iubire, pe pământ știu, vom muri dar câtă splendoare! |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Citate preferate, cugetari, vorbe de duh | silverstar | Generalitati | 1175 | 03.08.2016 14:54:36 |
poezii crestine | Maria-Raluca | Generalitati | 35 | 08.04.2015 18:15:49 |
Poezii de Pasti | laurastifter | Sfintele Pasti - Invierea Domnului | 21 | 02.05.2013 15:59:15 |
Poezii de Pasti | PuiMicGeorgiana | Sfintele Pasti - Invierea Domnului | 0 | 19.04.2011 11:46:00 |
Poezii crestine! | Laurentiu | Generalitati | 1 | 01.03.2007 14:31:41 |
|