|
|
|
|
|
#11
04.02.2009, 19:43:38
|
|||
|
|||
[SIZE=3]Oameni buni, nu pot decat sa va multumesc pentru sfaturile, vorbele si gandurile bune pe care mi le-ati daruit azi. Va multumesc pentru sprijin si pentru faptul ca ati fost alaturi de mine![/SIZE]
[SIZE=3]Vsovi, rugaciunile erau puse ici si colo prin biserica catolica, la finalul rugaciunii trebuia sa faci nu stiu cate exemplare si sa le duci in biserici. Nu biserica in sine era cea care punea la inaintare rugaciunea.(Stiu ca se spune Tatal Nostru, Bucura-te Marie si inca o rugaciune..).Dar o spuneai parca de 6 ori timp de 9 zile daca nu ma insel.[/SIZE] [SIZE=3]Le-am spus pentru ca si noi ortodoxi le spunem atunci cand ne rugam.Sunt aceleasi, numai ca nu exista un numar de ori sau de zile.[/SIZE] [SIZE=3]....[/SIZE] [SIZE=3]De rugat o fac de cate ori simt, merg la biserica..Imi place sa citesc acatistul Sf.Nectarie..Il citesc cate 40 de zile, de cate ori am nevoie, de cate ori simt ca sufletul meu isi doreste asta. Apoi acatistul Sf Nicolae il mai citesc si rugaciuni zilnice sau Braul Maicii Domnului.[/SIZE] [SIZE=3] [/SIZE] [SIZE=3]Sper ca bunul Dumnezeu sa ma auda si sa se indure. Sunt sigura ca, intr-un final, ma va auzi.[/SIZE] [SIZE=3][/SIZE] [SIZE=3][/SIZE] 
|
|
#12
04.02.2009, 20:00:27
|
||||
|
||||
|
Simona, iubirea nu produce monotonie, ea nu plictiseste este ca un drum fara sfarsit insa nu si fara o tinta sau sens. Apostolul Pavel spune ca iubirea, dragostea nu cade niciodata. Noi folosim adesea acest cuvant insa nu intelegem ca iubirea presupune o relatie tainica, cel iubit este in tine, devine parte din tine.
|
|
#13
04.02.2009, 20:19:10
|
|||
|
|||
|
il simt in fiecare minut in sufletul si mintea mea.....si foarte pregnant...!!
cu toate ca nu l-am vazut de 1 an si ceva...il am atat de perfect conturat in mintea mea ... Nu vreau sa devin patetica sau melodramatica...asa ca... cu Dumnezeu inainte!
|
|
#14
04.02.2009, 21:08:24
|
|||
|
|||
|
"Cinci ani e enorm, e timpul sa treci peste" spunea scrabble. Nush daca sunt de acord sau daca nu sunt, pentru ca si eu poate sunt in situatia simonei. Pot spune ca am tinut la o fata ceva mai mult de 5 ani dar sa terminat dupa ce am cunoscut o alta fata pe care pot spune ca o iubesc, o fata care s-a despartit de mine de vreo 3 ori, o fata care, ca si in cazul simonei, vrea sa traiasca clipa, o fata care m-a injurat, m-a lovit, m-a umilit, hai sa spunem o fata egoista. Si aici marea dilema. Iubesc o astfel de fata si vreau sa o iubesc in continuare, chiar daca nu are nici macar un plus, chiar daca nu exista nici macar o persoana care sa fie de acord ca eu sa ma impac cu ea vreodata. Hristos o sa ma intrebe cat am iubit sau de ce nu am iubit. Eu ce o sa-i spun, pai sti Doamne, am iubit pana mi sa intors spatele sau am iubit pana mo lovit peste fatza sau am iubit 1 an, 2, 3, no ajuns? El oare ce-o sa-mi spuna atunci? Tu cand mi-ai intors spatele, Eu te-am iubit in continuare, tu cand m-ai lovit peste fatza cu pacatele tale, Eu te-am iubit in continuare, tu cand ai tinut post 1 an si 10 ani i-ai petrecut in destrabalari, Eu te-am iubit in continuare.
Da, si eu iubesc ca si simona, poate iubesc o persoana care nu ma merita si e o dragoste neimpartasita, dar de fiecare data cand as vrea sa spun GATA, ma intreb automat, oare ce ar face Hristos? E pacat gandu asta sau nu e? Si sa ma scuzi simona daca am scris si eu de-ale mele in topicu tau, dar intr-un fel m-am vazut in locul tau si simteam nevoia sa scriu si eu ceva.
|
|
#15
04.02.2009, 21:14:31
|
|||
|
|||
|
N-ai de ce sa te scuzi....! Te-am citit si pe tine...si ma bucur ca esti si tu alaturi de mine... cu povestea ta. Ce este amuzant este ca porti numele celui despre care am povestit....
Mda, deja exagerez! Multumesc pentru postare...!
|
|
#16
04.02.2009, 21:27:48
|
|||
|
|||
|
Citat:
 pe scurt, duc (pe umeri) o relatie de patru ani; la inceput mi s-a parut ca e ceea ce imi doresc, dar acum imi dau seama ca nu am fost cu luare-aminte! pur si simplu, nici eu nu ii acord nici un plus(decat, sa zicem, faptul ca e inteligent). la inceput, cand ii tot placea sa ma respinga si sa ma umileasca, sa fuga de mine fiindca stia ca o safug dupa el, ...imi petreceam zile intregi plangand, eram disperata, nemultumita, ma certam cu ai mei ...nu imi venea sa cred ca imi face asa ceva.apoi ne impacam iar, dar eu eram multa vreme afectata...in timp, m-am schimbat. incet-incet aceste episoade s-au rarit. iar eu m-am trezit. nu gandim la fel, nu apreciem aceleasi valori, ma acuza, ma suspecteaza. i-am propus sa ne despartim, dar dupa cateva zile, s-a intors, si a inceput sa imi spuna cat sufera el, ca nu poate fara mine, etc. am ramas asa. apoi, i-am propus sa ne despartim a doua oara. gandindu-ma ca poate nu e bine sa aleg sa fug asa, l-am acceptat din nou cand a venit. m-am gandit ca poate il pot schimba, il pot face sa vada unele lucruri...a trecut si faza asta, iar acum stiu ca nu pot. ca nu e ceea ce imi doresc. nu il pot schimba, oricat as incerca. in schimb, stiiu ca as fi tot mai nesuferita cu el. de fapt, asa sunt. avem o relatie agonica, falsa, dar extrem de dureroasa si de istovitoare.poate situatia nu e asemanatoare cu a voastra. dar m-am regasit in prima perioada a relatiei mele, citind povestile voastre. uneori cred ca e bine totusi sa iei o foaie si sa notezi ce iti place si ce nu iti place la persoana respectiva. fiindca pot fi lucruri pe care nu le bagi in seama la inceput. ti se pare ca acum totul e sa recastigi iubirea, apoi totul va fi bine. dar nu, nu va fi bine..mai bine sa ne rugam Bunului Dumnezeu sa ne trimita omul cel mai potrivit, si sa ii cerem sa ne fereasca de alegeri gresite!Doamne-ajuta!
|
|
#17
04.02.2009, 21:57:43
|
|||
|
|||
|
daca tu mai simti ceva pentru el e din pricina ca el te mai iubeste si poate veti fi din nou împreuna.
Un parinte din Pateric spune (nu mai stiu locul) ca daca tu simti sau gândesti un lucru despre cineva si acela simte sau gândeste despre tine acel lucru, adica trairile legate de o persoana nu sunt doar ale tale ci Dumnezeu le împartaseste si acelei persoane. Lasa lucrurile sa curga singure, chiar daca vei suferi, nu încerca sa-ti extirpezi sentimentele fiindca sunt parte din tine, esti tu în ele si prin ele.
|
|
#18
04.02.2009, 22:18:53
|
|||
|
|||
|
Citat:
asta daca m-ar fi iubit vreo secunda in trecut...dar certitudinea asta nu o am....Dupa comportamentul lui din trecut chiar nu o am... iar lucurile le las, nu am alternativa...sentimentele, la fel. multumesc mult ca incerci sa ma incurajezi!
|
|
#19
05.02.2009, 11:03:57
|
|||
|
|||
|
Nimic pe pamant nu este usor.
L-am cunoscut pe sotul meu cand aveam 25 de ani si am trecut prin foarte multe lucruri pana sa ajungem a forma o familie.Relatia dintre oameni este una foarte complexa,pentru ca oamenii sunt diferiti,iar incertitudinea pandeste adesea. De copil,pana nu demult,am considerat iubirea cel mai periculos lucru,cel mai dureros si distructiv sentiment,tocmai datorita unei dezamagiri.Ce egoista sunt!Datorita unei singure dezamagiri care,parca,a reusit sa acopere toate relatiile frumoase. Simona,cand am ajuns sa obosesc,si obosisem cumplit de atata durere si filozofie care-mi scapara in orice clipa,cand am obosit i-am cerut iertare Lui Dumnezeu pentru indaratnicirea de-a dori lucruri potrivnice,lucruri care,poate nici nu-mi erau de folos si L-am rugat pe Dumnezeu sa-mi dea ceea ce crede de cuviinta ca-mi va face mai bine,ca-mi va linisti sufletul si cugetul,si nu in ultimul ran,ca-mi va intelepti prezentul si-l va umple cu binecuvantare.Am renuntat,apoi sa mai sper,sa mai cuget...iar problemele medicale m-au determinat sa renunt aproape de tot,instantaneu. Imi amintesc,ca sufeream atat de tare,incat la scoala,pe aproape fiecare caiet;"iti sarut mainile si intreaga fiinta,tie,celui ce-mi vei lua povara de pe suflet si ma vei face sa te iubesc!"...si acela a fost sotul meu,insa,a aparut bine-nteles cu mult zbucium. Nimic nu este simplu pe pamant!!! Ai rabdare,draga Simona!Ai rabdare,timpul va vindeca totul SIGUR,nici eu nu credeam in sintagma aceasta in valtoarea suferintelor,insa,acum cred,din experienta.Ai sa vezi ca,atunci cand te vei astepta mai putin,va aparea si el.Insa,sa nu te mai gandesti profund la dezamagirea proprie,fiindca o apropii permanent de tine si nu o lasi sa se duca,astfel conferindu-i puterea ca sa te domine.Totul tine de tine si de intelepciunea si taria cu care tratezi lucrurile,restul vin in completarea lor.
__________________
" Nu suntem prizonierii propriului destin, suntem prizonierii propriei minti "
|
|
#20
05.02.2009, 12:40:29
|
|||
|
|||
|
O sa am rabdare!...Trebuie sa am!
Frumos ai povestit totul si tu si voi toti ! Stiu ca Dumnezeu este cu mine. O simt!!! Am primit o veste minunata chiar adineori. Numai Dumnezeu poate face astfel de minuni... Cat despre cel iubit, despre ceea traiesc de cand il stiu...n-am ce sa mai spun, ce sa mai fac... Las in mainile Domnului sa faca precum trebuie, precum doreste. Doamne Ajuta!
|
|
|
Mod linear
