Am obosit iubind...

[fragmente]

În prealabil postat de simona76

Nici nu stiu cum sa incep, imi face rau sa si povestesc...dar simt ca am obosit, ma simt epuizata psihic...si ma rog la bunul Dumnezeu sa se faca la un fel odata pentru totdeauna.
In primavara lui 2004 (aveam 28 de ani), am gasit intr-o biserica din Constanta - catolica Sf Anton( eu sunt crestin ortodoxa dar cred ca un Dumnezeu e pentru toti si rarut intru si acolo)- ...am gasit o rugaciune...,trebuia spusa intr-un anumit fel si iti puneai apoi o dorinta.
In aceea vreme, imi doream tare mult macar sa-mi intalnesc sortitul(viitorul sot)...si pentru asta m-am rugat intens. Am finalizat rugaciunea iar dupa o vreme , la serviciul meu a aparut un barbat(cu treaba acolo) pe care l-am privit din prima secunda ca pe un dar ceresc si IL tot intrebam pe Dumnezeu in gand: <<Doamne, el este cel pentru care m-am rugat??).
Ne-am imprietenit, parea interesat sa lege o prietenie cu mine..Timpul a trecut...am gresit si eu, si el. Isi doreste sa traiasca clipa...si daca stau bine sa ma gandesc nici n-am ajuns vreodata sa-l cunosc f bine. Viata ne-a despartit.... Singura sursa de a-l mai vedea sunt niste poze pe un site de prietenii...acolo am si vb ultima data prin noiembrie.
Au trecut 5 ani...si nu il pot uita..Am avut si alti pretendenti dar el este atat de special pt mine incat nu il pot uita cu niciun chip. Mi-e teama ca a devenit deja obsesie.

Daca la inceput m-am rugat sa-mi apara sortitul, acum ma rog sa-l uit. Am obosit...realizez ca nu am sorti de izbanda, realizez ca este cel mai deosebit dintre toti cei pe care mi i-a scos Dumnezeu in cale dar vreau sa-l uit si nu pot.
Ce sa fac? Un sfat, o vorba buna!

Multumesc!
Simona (32 ani) -din Constanta

.....

http://www.scribd.com/doc/3760014/RO...besc-prea-mult ....

apoi a se vedea Labirintul codependentei .. http://www.scribd.com/doc/9065290/La...-Codependentei

[zaharia_2009]

În prealabil postat de linistea

totul se intampla din lipsa de comunicare,
de obicei barbatii nu spun in fata femeilor ceea ce cred cu adevarat dspre ele
si de aceea,Simona mai spera ca poate El se va intoarce la ea,
occidentalii bine fac atunci cand apeleaza la psiholog,preotul nu are dispozitia necesara sa ne asculte pe noi cu toate framantarile noastre,te trimite sa te rogi,de acord si cu asta dar cand ai probleme de genul asta eu zic ca tot psihologul te poate ajuta inainte sau paralel cu duhovnicul

Sora, sora, ce mai amestec faci si dumneata : da, barbatii nu prea spun femeilor parerile lor despre ele insele pt. ca nu au taria sa le suporte. Numai cele barbatoase pot suporta realitatea chiar daca toate o cer.
Desi ai o virsta nu sti ce este duhovnicul ,daca ai sti ai si cunoaste ca prin gura lui vorbeste insusi D.zeu si asa cum spune par. Paisie aghioritul chiar daca iti da porunci aparent rele in taina spovedaniei daca tu le implinesti in tocmai Mintuitorul le va intoarce si le va face ziditoare intru tine, tocmai pt. ascultarea ta. Dar daca nu asculti... Ce are aface psihologul in viata unui crestin cind el are duhovnic si tine strins de el? psihologul ce sa faca , sa-i judece pacatele(sau greseli cum se numesc lumeste !)si sa i le deosebeasca pt. a le putea vedea mai bine ? La fel si cu rugaciunea, daca te-ai fi rugat cu adevarat si neincetat atunci nu ai fi ajuns in situatia sa alegi intre rugaciune si psiholog. Sau poate pt. ajutor nu mai ai rabdarea sa astepti mila lui D.zeu si te rogi la psiholog. Mda, este o varianta dar rea de tot !
Am inteles ,ca ceea ce ai postat este doar o parere si ca ce... ???,iar eu la aceasta mi-am alaturat-o pe a mea .Poate ca mai multe pareri una linga alta o duce la ceva: la usurare sau la mai ,,buna" indurare !

[heaven]

În prealabil postat de fragmente

.....

http://www.scribd.com/doc/3760014/RO...besc-prea-mult ....

apoi a se vedea Labirintul codependentei .. http://www.scribd.com/doc/9065290/La...-Codependentei

Foarte interesant,mi-a captat atentia si m-am pus si eu pe citit.
Cred ca ar fi de mare folos celor care trec prin astfel de trairi,dar si fiecaruia dintre noi pentru a constientiza mai multe lucruri referitoare la propria persoana.
Multumim frumos!

[Simona-Marilena]

Draga Simona, stiu exact se simti. Ai un gol in suflet, te-ai saturat sa nu-l poti uita, te-ai saturat sa nu te iubeasca si nu poti face absolut nimic sa-l scoti de acolo. Asa-i? Of, stiu cat doare...dar uite: eu am avut o relatie in care aman2 am gresit. El vroia de la mine sex. S-a dus la alta pentru ca eu nu i-am oferit. Relatia a fost foarte lunga. Am crezut atunci ca nimic nu ne mai poate despartii...dar, nu era asa. Relatia asta ma tragea in jos, imi intuneca gandirea, ma obosea. :) Si l-am iubit foarte mult.. tin minte ca am plans primele 2-3 zile foarte foarte mult..Dar Simona sa nu uiti ceva. Cand plangi, cand ti-e greu, nu esti singura. Dumnezeu este cu tine in fiecare moment, e langa tine, e in sufletul tau, e peste tot imprejurul tau...plange cand plangi si tu, te iubeste chiar daca tu nu-L vezi! E mereu cu tine! Sunt atatea lucruri frumoase...esti libera...nu esti legata de el...iesi afara, priveste spre cer, miroase orice floare, joaca-te cu cei mici...gandeste-te ca altii nu vad, nu pot merge, considera-te norocoasa ca le poti face si lasa depresia asta in urma..Altii nu stiu cum e sa iubeasca, tu stii! :) Considera-te norocoasa ca ai iubit din suflet, si incepe o noua viata! :) Iubeste tot ce a creeat Dumnezeu, iubeste tot ce-i frumos ( albina, floare, coapc, apus de soare, adiere de vant, zambet larg de copil, stragere calda de mana...) Daca o sa stai asa, ziilnic in aceeasi rutina, suferind, gandindu-te la el devii sclava propriilor tale depresii...te vor conduce ele, nu te vor lasa sa zambesti, nu te vor lasa sa te bucuri de ceea ce trebuie... :)

Sa fi iubita, sa ai parte de liniste sufleteasca si sa dea Domnul sa treci peste aceasta problema! Doamne-ajuta!

[Marimira]

În prealabil postat de simona76

Nici nu stiu cum sa incep, imi face rau sa si povestesc...dar simt ca am obosit, ma simt epuizata psihic...si ma rog la bunul Dumnezeu sa se faca la un fel odata pentru totdeauna.
In primavara lui 2004 (aveam 28 de ani), am gasit intr-o biserica din Constanta - catolica Sf Anton( eu sunt crestin ortodoxa dar cred ca un Dumnezeu e pentru toti si rarut intru si acolo)- ...am gasit o rugaciune...,trebuia spusa intr-un anumit fel si iti puneai apoi o dorinta.
In aceea vreme, imi doream tare mult macar sa-mi intalnesc sortitul(viitorul sot)...si pentru asta m-am rugat intens. Am finalizat rugaciunea iar dupa o vreme , la serviciul meu a aparut un barbat(cu treaba acolo) pe care l-am privit din prima secunda ca pe un dar ceresc si IL tot intrebam pe Dumnezeu in gand: <<Doamne, el este cel pentru care m-am rugat??).
Ne-am imprietenit, parea interesat sa lege o prietenie cu mine..Timpul a trecut...am gresit si eu, si el. Isi doreste sa traiasca clipa...si daca stau bine sa ma gandesc nici n-am ajuns vreodata sa-l cunosc f bine. Viata ne-a despartit.... Singura sursa de a-l mai vedea sunt niste poze pe un site de prietenii...acolo am si vb ultima data prin noiembrie.
Au trecut 5 ani...si nu il pot uita..Am avut si alti pretendenti dar el este atat de special pt mine incat nu il pot uita cu niciun chip. Mi-e teama ca a devenit deja obsesie.

Daca la inceput m-am rugat sa-mi apara sortitul, acum ma rog sa-l uit. Am obosit...realizez ca nu am sorti de izbanda, realizez ca este cel mai deosebit dintre toti cei pe care mi i-a scos Dumnezeu in cale dar vreau sa-l uit si nu pot.
Ce sa fac? Un sfat, o vorba buna!

Multumesc!
Simona (32 ani) -din Constanta

Draga Simona,
Nu am putut trece indiferenta pe langa tine, pe langa starea ta sufleteasca, pe langa durerea ta...pt. ca tot cel ce sufera are nevoie de alinare, de ajutor. Iti inteleg bine trairea stiu ce inseamna sa suferi din dragoste...neimplinita, crede-ma se poate chiar si mai rau.Sa iubesti sa fii iubita si sa nu poti fi , sa nu poti ramane cu persoana iubita...e chiar si mai dureros...cand ratiuni mai inalte pot desparti 2 oameni care se iubesc! Am observat ca mesajul tau e postat cu mai mult timp in urma, probabil intre timp ti-ai alinat suferinta, ai trecut de pragul acela dureros..Sper din suflet sa fie asa.Eu doresc sa-ti impartasesc cateva ganduri in speranta ca ele te vor intari si mai mult in credinta si rabdare in dorinta ta de a te apropia de D-zeu si de aproapele, oricare ar fi acesta.
Categoric fara rugaciune este greu de crezut ca ne putem apropia de D-zeu, in primul rand trebuie sa avem in sufletul nostru dorinta de a_L cauta si de a-L gasi..apoi sa ne gandim bine cum putem realiza lucr.acesta..IL putem gasi pe cale sigura prin biserica si slujbele ei.Biserica noastra ortodoxa este o cale sigura de a_L gasi, fiind singura care a pastrat neschimbate de la Mantuitorul si pana in prezent toate Sf.Taine.Astfel incat drumul pe care trebuie sa-l urmam este precis, sigur:mai intai implinirea poruncilor..celor 10 porunci, apoi cautand un duhovnic bun, prin participarea la Sf.slujbe, in special la Sf.Litughie, spovedania este obligatorie, pt.ca este baia de curatire a sufletului si omul curat sufleteste se apropie mai usor de D-zeu, ..."...cautati mai intai Imparatia lui D-zeu si toate celelalte vi se vor adauga voua!". Apoi este recomandat sa te rogi cat se poate de des, asa cum poti si cat poti..."Doamne Iiisuse Hristoase, Fiul lui D-zeu miluieste-ma pe mine pacatoasa.." cand te apuca temerile sau depresia...este foarte folositoare.Citeam undeva in sfintii parinti, nu mai stiu exact care ca "...prin citirea cu voce din Sf.Scriptura tristetea pe care o aduce vrajmasul se pierde", adica un fragment cat de mic din Biblie, citit cu voce va alunga tristetea pe care o aduce vrajmasul...apoi daca ai momente dificile cand nu te poti ruga, prin rostirea neintrerupta a numelui Mantuitorului poti iesi din stari sufletesti grele(Iisus, Iisus..).Apoi este necesar cand simti nevoie un dialog efectiv cu D-zeu, mai ales cand nu intelegi exact ce ti se intampla si de ce ti se intampla...intrebandu_L cu sinceritate si cu dorinta in acelasi timp de a te corecta in ceea ce ai gresit crede-ma sigur Va gasi o cale pe care sa-ti raspunda.Sf.Marcul Ascetul spunea undeva:" Daca se vor socoti faptele si gandurile, nu se va gasi dreptul...dar multi sunt drepti prin pocainta!" eu cred ca aceasta este calea cea mai sigura...si mergand pe ea intr- zi, mai devreme sau mai tarziu in functie de intensitatea si de sinceritatea trairilor tale vei afla raspunsul de la D-zeu ...daca El este sau nu alesul! Si cand vei simti bucuria ca D-zeu te-a auzit, ti-a raspuns atunci toate celelalte vor conta mai putin caci atunci vei sti ca esti in apropierea Lui, in gratia Sa divina. Important este sa cauti sa fii in armonie(impacare) cu D-zeu, cu tine si cu semenii.Mantuitorul nostru Iisus Hristos si Maicuta Sa Preasfanta sa-ti ajute!

[Marimira]

În prealabil postat de simona76

Nici nu stiu cum sa incep, imi face rau sa si povestesc...dar simt ca am obosit, ma simt epuizata psihic...si ma rog la bunul Dumnezeu sa se faca la un fel odata pentru totdeauna.
In primavara lui 2004 (aveam 28 de ani), am gasit intr-o biserica din Constanta - catolica Sf Anton( eu sunt crestin ortodoxa dar cred ca un Dumnezeu e pentru toti si rarut intru si acolo)- ...am gasit o rugaciune...,trebuia spusa intr-un anumit fel si iti puneai apoi o dorinta.
In aceea vreme, imi doream tare mult macar sa-mi intalnesc sortitul(viitorul sot)...si pentru asta m-am rugat intens. Am finalizat rugaciunea iar dupa o vreme , la serviciul meu a aparut un barbat(cu treaba acolo) pe care l-am privit din prima secunda ca pe un dar ceresc si IL tot intrebam pe Dumnezeu in gand: <<Doamne, el este cel pentru care m-am rugat??).
Ne-am imprietenit, parea interesat sa lege o prietenie cu mine..Timpul a trecut...am gresit si eu, si el. Isi doreste sa traiasca clipa...si daca stau bine sa ma gandesc nici n-am ajuns vreodata sa-l cunosc f bine. Viata ne-a despartit.... Singura sursa de a-l mai vedea sunt niste poze pe un site de prietenii...acolo am si vb ultima data prin noiembrie.
Au trecut 5 ani...si nu il pot uita..Am avut si alti pretendenti dar el este atat de special pt mine incat nu il pot uita cu niciun chip. Mi-e teama ca a devenit deja obsesie.

Daca la inceput m-am rugat sa-mi apara sortitul, acum ma rog sa-l uit. Am obosit...realizez ca nu am sorti de izbanda, realizez ca este cel mai deosebit dintre toti cei pe care mi i-a scos Dumnezeu in cale dar vreau sa-l uit si nu pot.
Ce sa fac? Un sfat, o vorba buna!

Multumesc!
Simona (32 ani) -din Constanta

"Daca veti avea rabdare in necazuri veti avea si Duhul Sfant.Dar daca veti avea si puterea de a multumi in necazuri atunci va straluci Duhul Sfant in voi".Pr.Arsenie Boca

[AndreiM]

Daca iti doresti cu adevarat,gaseste-l!

[Hartford]

În prealabil postat de Simona-Marilena

Draga Simona, stiu exact se simti. Ai un gol in suflet, te-ai saturat sa nu-l poti uita, te-ai saturat sa nu te iubeasca si nu poti face absolut nimic sa-l scoti de acolo. Asa-i? Of, stiu cat doare...dar uite: eu am avut o relatie in care aman2 am gresit. El vroia de la mine sex. S-a dus la alta pentru ca eu nu i-am oferit. Relatia a fost foarte lunga. Am crezut atunci ca nimic nu ne mai poate despartii...dar, nu era asa. Relatia asta ma tragea in jos, imi intuneca gandirea, ma obosea. :) Si l-am iubit foarte mult.. tin minte ca am plans primele 2-3 zile foarte foarte mult..Dar Simona sa nu uiti ceva. Cand plangi, cand ti-e greu, nu esti singura. Dumnezeu este cu tine in fiecare moment, e langa tine, e in sufletul tau, e peste tot imprejurul tau...plange cand plangi si tu, te iubeste chiar daca tu nu-L vezi! E mereu cu tine! Sunt atatea lucruri frumoase...esti libera...nu esti legata de el...iesi afara, priveste spre cer, miroase orice floare, joaca-te cu cei mici...gandeste-te ca altii nu vad, nu pot merge, considera-te norocoasa ca le poti face si lasa depresia asta in urma..Altii nu stiu cum e sa iubeasca, tu stii! :) Considera-te norocoasa ca ai iubit din suflet, si incepe o noua viata! :) Iubeste tot ce a creeat Dumnezeu, iubeste tot ce-i frumos ( albina, floare, coapc, apus de soare, adiere de vant, zambet larg de copil, stragere calda de mana...) Daca o sa stai asa, ziilnic in aceeasi rutina, suferind, gandindu-te la el devii sclava propriilor tale depresii...te vor conduce ele, nu te vor lasa sa zambesti, nu te vor lasa sa te bucuri de ceea ce trebuie... :)

Sa fi iubita, sa ai parte de liniste sufleteasca si sa dea Domnul sa treci peste aceasta problema! Doamne-ajuta!

Bravo Simona iac ai ajuns sa dai sfaturi de folos pentru altii ma bucur ca ai intrat pe drum drept sper so tii asa.

[Hartford]

În prealabil postat de simona76

Nici nu stiu cum sa incep, imi face rau sa si povestesc...dar simt ca am obosit, ma simt epuizata psihic...si ma rog la bunul Dumnezeu sa se faca la un fel odata pentru totdeauna.
In primavara lui 2004 (aveam 28 de ani), am gasit intr-o biserica din Constanta - catolica Sf Anton( eu sunt crestin ortodoxa dar cred ca un Dumnezeu e pentru toti si rarut intru si acolo)- ...am gasit o rugaciune...,trebuia spusa intr-un anumit fel si iti puneai apoi o dorinta.
In aceea vreme, imi doream tare mult macar sa-mi intalnesc sortitul(viitorul sot)...si pentru asta m-am rugat intens. Am finalizat rugaciunea iar dupa o vreme , la serviciul meu a aparut un barbat(cu treaba acolo) pe care l-am privit din prima secunda ca pe un dar ceresc si IL tot intrebam pe Dumnezeu in gand: <<Doamne, el este cel pentru care m-am rugat??).
Ne-am imprietenit, parea interesat sa lege o prietenie cu mine..Timpul a trecut...am gresit si eu, si el. Isi doreste sa traiasca clipa...si daca stau bine sa ma gandesc nici n-am ajuns vreodata sa-l cunosc f bine. Viata ne-a despartit.... Singura sursa de a-l mai vedea sunt niste poze pe un site de prietenii...acolo am si vb ultima data prin noiembrie.
Au trecut 5 ani...si nu il pot uita..Am avut si alti pretendenti dar el este atat de special pt mine incat nu il pot uita cu niciun chip. Mi-e teama ca a devenit deja obsesie.

Daca la inceput m-am rugat sa-mi apara sortitul, acum ma rog sa-l uit. Am obosit...realizez ca nu am sorti de izbanda, realizez ca este cel mai deosebit dintre toti cei pe care mi i-a scos Dumnezeu in cale dar vreau sa-l uit si nu pot.
Ce sa fac? Un sfat, o vorba buna!

Multumesc!
Simona (32 ani) -din Constanta

Draga Simona iubitul de la distanta se cheama pierdere de timp,eu zic sa-ti revii la realitate nu de alta dar sigur o sa regreti mai tirziu.

În prealabil postat de moshu

Extraordinar. Eu cred ca scriam 3 pagini ca sa spun acelasi lucru. Te-as angaja pe post de "exprimator de ganduri", daca este vreo meserie din asta.

scurt si la obiect mai bine decat multe pagini.

În prealabil postat de heaven

De unde reiese atat de clar ca acest om afisa o indiferenta superioara?
In caz ca nu ai inteles,viata i-a facut sa urmeze doua cai diferite si de asta au pierdut legatura.Deci,logic privind,daca au pierdut legatura,cum mai putea sa o curteze?
Indiferent poate fi un om care iti este in preajma,dar nu se manifesta nicicum,nu unul care este absent.
Ceva,ceva ti-a ajuns tie la urechi,domnul psiholog,dar vezi ca lipesti piesele unui puzzle in altul si nu prea se potrivesc...

Nu e nici un puzzle aici.
Cum explici faptul ca nu i-a vrut pe ceilalti care au curtat-o? nu vezi ca ea e indragostita de idealul pe care l-a simtit in primul barbat? nu i-a trecut atractia nici dupa ani de zile, inca mai viseaza si acum.

ce vrei sa-ti fac daca nu intelegi cum functioneaza mintea femeilor?