Relativismul:toate religiile sunt bune

[laurastifter]

"Trebuie sa socotim atunci ca credinta crestina este mai presus de celelalte religii ale lumii?
[SIZE=3] [/SIZE]
Credinta crestina nu poate fi asemuita cu alte religii si, sincer vorbind, nici nu trebuie sa o numim “religie”, in sensul pagan al cuvantului. Caci ea nu este o religie intre alte religii, ci este credinta in Hristos si descoperirea lui Hristos. Aceasta este Descoperirea personala, unica si deplina a lui Dumnezeu spre luminarea si mantuirea oamenilor. Alta descoperire de la Dumnezeu nu ne va mai fi data vreodata, iar pana la sfarsitul lumii nu putem astepta un alt Mesia, in afara de Iisus Hristos.
[SIZE=3] [/SIZE]
Cum trebuie sa privim unele incercari ale vremii noastre de a pune credinta crestina pe acelasi plan cu celelalte religii?
[SIZE=3] [/SIZE]
O astfel de incercare si un astfel de experiment sunt gresite si primejdioase. Caci “Dumnezeu nu Se lasa batjocorit” (Galateni VI, 7), iar sangele lui Hristos nu poate fi pretuit ca cerneala carturarilor. Desi noi, ca membri ai vechii Biserici Rasaritene, suntem toleranti fata de orice faptura umana, ne este pe deplin oprit sa asemanam adevarul revelat primit de la Dumnezeu cu religiile si filosofii le nascocite de oameni.
[SIZE=3] [/SIZE]
Prin ce mijloace putem lupta impotriva unor astfel incercari?
[SIZE=3] [/SIZE]
In primul rand, prin adancirea cunostintelor despre credinta noastra ortodoxa, prin punerea in lucrare a invataturilor acesteia in viata cotidiana, prin aprofundarea ei, asa cum face un om de stiinta cu o descoperire. In al doilea rand, prin eforturi generoase si intelepte - niciodata cu sila - sa inaltam pe oameni din cele de jos si cele mai de jos trepte ale credintelor lor catre inaltimile credintei noastre, iar nu sa se cufunde si sa se amestece cu cele nedesavarsite pentru vreun anume folos.” (Sfântul Nicolae Velimirovici, Catehismul Bisericii ortodoxe)

[mihailt]

Cea mai buna religie e crestin ortodoxia.
Iar alte religii au unele bune in ele,dar si unele rele.
Spre exemplu iudaismul sau musulmanismul au comun cu crestinismul sa nu te inchini la idoli,sa ajuti pe altii ,sa nu nedreptatesti pe altii,dar au si linsarea celor care au pacatuit,ca e voie sa ai mai multe sotii etc.
Budismul are multe comune cu crestin ortodoxia,da daca e cineva bolnav si are nevoie sa ii dai carne sa manance,nu ii dai carne de animal ca s-a zis "sa nu ucizi"?

Pai il ucizi pe acela bolnav,daca faci asa,porunca se refera la a nu ucide oameni in primul rand.Ca doar Dumnezeu Iisus Hristos a mancat peste la masa si carne,si e fara de pacat.
Iar ca oamenii se dezbina intre ei,asta e de la religiile iudaica si musulmana mi se pare,in primul rand,parca pe acolo se zice ca "necredinciosi" trebuie mai putin luati in seama,decat cei de aceeasi religie cu tine.
Da la crestin ortodoxie zice ca pe tot omul sa il cinstesti,indiferent ce religie are.

Unii poate se intreaba cum de a ingaduit Dumnezeu sa fie prigoniti iudeii asa in al doilea razboi mondial,pai cititi in Vechiul Testament,cate popoare au trecut prin sabie iudei,ca cica i-a trimis Dumnezeu sa faca asa,nu Dumnezeu i-a trimis sa faca asa ceva draci i-au inselat zicand ca sunt Dumnezeu sa faca asa ceva (adica sa omoare femei si copii).
Iar pentru ca nu s-au pocait,de acest pacate,a ingaduit Dumnezeu sa pateasca si ei la fel.
Asa o sa se intample probabil si cu musulmani,daca nu se pocaiesc de ce au facut,ca Dumnezeu Iisus Hristos ca a zis:
"tot cel ce ridica sabia de sabie va pieri".
Iar Dumnezeu Iisus Hristos apara pe cei prigoniti si nedreptatiti de altii.

[Mihai36]

Intro scrisoare adresata unui nobil sfintul Nicolae Velimirovici are numai cuvinte de lauda la adresa lui Ghandi aratind in el un exemplu de rugaciune, post si tacere.

http://translate.google.ro/translate...ahatma-gandhi/

Cineva intreba cum de Iisus a indemnat apostolii sa boteze si sa propovaduaisca evanghelia la toate popoarele in conditiile in care Dumnezeu a spus:
"Mie Mi se inchina toate popoarele de la un cap la altul al pamintului."
-adica inchinarile in lume nu sint numai idolatre cum se parea la prima vedere privind in jur de acolo din Israel.

Inseamna ca pe de-o parte anumite inchinari erau idolatre altele nu.
iar cele idolatre nu aveau un suport spiritual nici in intelegerea unior realitati divine nici o doctrina morala si nici in binecuvintari.

Iar din cele bune parte din ele aveau nevoie de un suflu nou , de concepte noi exsitente in crestinism , poate le lipsea iertarea ca doctrina cum inca lipseste astazi de la musulmani sau poate lipsea botezul cum lipsea la vechile relgii europene.

Caci in definitiv conduita morala -legea firi a necredinciosilor -este mai pretuita decit credinta -celor care nu implinesc legea firii prin moralitate si despatimire.

Dumnezeu spune: "Pe oricine lucreaza neprihnirea il voi aduce la Mine".

Asadar NT trebuie interpretat in lumina VT incercind sa nu repetm greselile de interpretare ale vechilor farisei care se credeau singurii binecuvintati cu aceleasi pretentii de autoritate religioasa..altfel ne incerdem in oameni sfinti(sori) care nu sint prooroci, nici arhanti.

Spunea ca nu vom mai avea alta revelatie in afara de Iisus , Iisus nu a spus asta nicodata si nici din VT nu reise asta ci dimpotriva. Chiarsi din apocalipsa reise ca Dumnezeu vine pe pamint sa locuiasca cu oamenii iar daca cineva imi spune ca Tronul nu este Dumnezeu si nici Mielul atunci cine va mai vedea fata lui Dumnezeu atita vreme cit nimeni nu eset desavirsit daca nu vine Dumnezeu la noi sa isi arate slava in ochii popoarelor din Ierusalim si din Sion ca sa le adune laolalta as faca o singura religie cu "un singur Dumnezeu si un singur Nume"- cauza pentru care toate popoarele vor porni (cu hule si cu fanatici) impotriva Ierusalimului ? Si cind Dumnezeu se va stradui sa le piarda.
Sau Dumnezeu a retras promisiunile din VT?
daca nu mai sint valabile de ce nu sint scoase din Biblie? sa scoatem dar si Isaia si Zaharia, si Ioil , si daniel si malaehi si ieremia , etc
Cum ar putea sa intrebe Dumnezeu falsii prooroci "De unde vine el?" si ei sa nu raspunda nimic daca El nu este prezent intrupat?

[catalin2]

În prealabil postat de Mihai36

Intro scrisoare adresata unui nobil sfintul [font=Tahoma]Nicolae Velimirovici are numai cuvinte de lauda la adresa lui Ghandi aratind in el un exemplu de rugaciune, post si tacere.

http://translate.google.ro/translate...ahatma-gandhi/

Cineva intreba cum de Iisus a indemnat apostolii sa boteze si sa propovaduaisca evanghelia la toate popoarele in conditiile in care Dumnezeu a spus:
"Mie Mi se inchina toate popoarele de la un cap la altul al pamintului."
-adica inchinarile in lume nu sint numai idolatre cum se parea la prima vedere privind in jur de acolo din Israel.

Inseamna ca pe de-o parte anumite inchinari erau idolatre altele nu.
iar cele idolatre nu aveau un suport spiritual nici in intelegerea unior realitati divine nici o doctrina morala si nici in binecuvintari.

Unde ai gasit expresia "Mie Mi se inchina toate popoarele de la un cap la altul al pamintului.", ca eu am cautat-o sa vad cum e exact si nu am gasit-o.
Sfantul Nicolae Velimirovici spune de Ghandi, nu spune de ceva de credinta lui. De exemplu cuiva daca ii place un cantaret/cantareata americana cum canta nu inseaman ca ii place religia neoprotestanta pe care o are. Reiese clar din link la ce se refera.

[AndreiM]

În prealabil postat de Templier Knight

Relativismul sustine ca nu exista vreo religie mai adevarata sau mai buna decat celelalte. Toate religiile sunt expresii diferite ale aceluiasi sentiment religios puternic inradacinat in psihologia omului. Toate religiile sunt adevarate in masura in care afirma existenta unei fiinte supreme, misterioase. Fiecare religie spune ce crede despre aceasta fiinta, dar nici una nu poate pretinde ca detine adevarul si nu poate formula dogme, caci acest lucru duce la fanatism si intoleranta.

Relativismul apare in Europa in secolul al XVIII-lea o data cu filozofii rationalisti: Voltaire, Kant, Robespierre etc., care resping revelatia supranaturala si considera toate religiile creatii ale ratiunii umane. O asemenea conceptie exista si in sanul hinduismului. De pilda, Gandhi cu discipolii sai foloseau pentru rugaciune in fiecare seara a alta carte sfanta: cand Biblia, cand Coranul, cand Upanisadul. Punandu-se toate religiile pe picior de egalitate, se considera ca se realizeaza idealul fraternitatii universale, evitandu-se diviziunea si conflictele intre oameni.

Iata ce spune Voltaire in lucrarea sa “Tratat despre toleranta”:

“Nu ma mai adresez oamenilor. Tie ma adresez, Dumnezeul tuturor fiintelor, al tuturor lumilor si al tuturor timpurilor. Tu nu ne-ai dat o inima ca sa ne uram si maini ca sa ne sugrumam. Fa ca noi sa ne ajutam unii pe altii ca sa purtam povara unei vieti chinuite si trecatoare; fa ca micile deosebiri care exista in vesmintele ce acopera trupurile noastre vlaguite, in limbajele noastre deficitare, in obiceiurile noastre ridicole, in legile noastre imperfecte, in opiniile noastre idioate, in toate conditiile atat de diferite in ochii nostri, dar atat de egale in ochii tai, fa ca aceste mici nuante care deosebesc acesti atomi numiti oameni, sa nu fie semnale de ura si de prigoana; fa ca cei care aprind lumanari in plina zi spre a te celebra, sa-i suporte pe cei care se multumesc cu lumina soarelui tau; fa ca cei care te infatiseaza cu o mantie alba pentru a spune ca trebuie sa te iubim, sa nu-i urasca pe cei care spun acelasi lucru imbracati cu o mantie de lana neagra; fa sa intelegem ca e totuna sa ne inchinam tie intr-o limba veche sau una noua; fa ca cei care au imbracamintea de culoare rosie sau violeta, care stapanesc o farama din noroiul acestei lumi, care poseda cateva bucatele rotunjite dintr-un anumit metal, sa se bucure fara orgoliu de ceea ce numesc bogatie si maretie si ca ceilalti sa-i priveasca fara invidie; caci tu stii ca in aceste desertaciuni nu este nimic de invidiat si nimic de care sa te umfli in pene.

Fie ca toti oamenii sa-si aduca aminte ca sunt frati si sa folosim clipa existentei noastre spre a binecuvanta deopotriva in mii de limbi diferite din China pana in California, bunatatea ta care ne-a daruit aceasta clipa






Eu cred ca e corect , pai ce credeti, numai crestinii se pot bucura de ''spatii verzi''adica numai noi ne mantuim , si budistii , musulmanii, si ceilalti se duc in asa zisul iad?Mai ganditi -va

Eu cred ca Dumnezeu ne va judeca pe toti. Si mai cred ca nefiind ortodox e mare riscul sa nu se mantuiasca, dar in definiv nu stim. Eu sunt ortodox, si cred ca si dumneavoastra, atunci sa fim cu adevarat asa si sa sa-L slavim pe Dumnezeu in credinta noastra, sa ne intarim si sa nu ne dam cu parerea de ce au altii.

[cumintica]

Budismul a aparut acum in jur de 2.500 de ani. E adevarat ca unele pilde se aseamana cu crestinismul, insa e mai mult o filozofie de viata. In legatura cu intoleranta budistilor, cineva a spus ca par buni dar sunt si ei intoleranti, depinde de tara, de genul de conducere. Din cate stiu, Bhutanul e monarhie traditionalista si crestinii nu sunt bine vazuti practicandu-si religia si evanghelizand. In rest, sunt si tari tolerante cu alte religii.

[horatiu.miron]

Relativismul asta e cea mai mare prostie. Nu se tine cont ca multe religii sunt incompatibile cu altele, se exclud mutual. E ca si cum am pune stelele, Luna si planetele sistemului solar in aceeasi oala, uitand ca existe diferente majore intre stele, sateliti naturali si, respectiv, planete.

Din pacate un prieten de-al meu gandeste asa. E convins ca exista "ceva" care se manifesta prin toate religiile lumii, cu toate ca n-a zabovit mai deloc asupra particularitatilor fiecareia.

[laurastifter]

În prealabil postat de horatiu.miron

Relativismul asta e cea mai mare prostie. Nu se tine cont ca multe religii sunt incompatibile cu altele, se exclud mutual. E ca si cum am pune stelele, Luna si planetele sistemului solar in aceeasi oala, uitand ca existe diferente majore intre stele, sateliti naturali si, respectiv, planete.

Din pacate un prieten de-al meu gandeste asa. E convins ca exista "ceva" care se manifesta prin toate religiile lumii, cu toate ca n-a zabovit mai deloc asupra particularitatilor fiecareia.

Bravo! :)
În general, îmi exprim ideile într-un limbaj foarte... diplomatic, dar în lupta cu astfel de ideologii (era să zic erezii) precum este relativismul, trebuie să mai spui şi lucrurilor pe nume, aşa direct, cum aţi scris dvs. :) Asta este ceea ce părintele Steinhardt numea "darul sfânt al grăirii pe şleau". Credinţa poate fi mărturisită în multe moduri, fiecare slăvindu-L pe Dumnezeu în stilul său. Ce ne-am face, dacă toţi ne-am strădui să combatem relativismul prin tot felul de argumente complicate şi nu s-ar găsi nimeni care să spună româneşte că "Relativismul asta e cea mai mare prostie"? :)
Doamne ajută!

[laurastifter]

Conform principiului noncontradicţiei din logică, două propoziţii, dintre care una afirmă, iar cealaltă neagă, nu pot fi, în mod simultan, adevărate. Cu alte cuvinte, dacă, într-o polemică, o persoană afirmă că 2+2=4, iar altcineva neagă acest adevăr evident, un eventual arbitru al dialogului va fi obligat de evidenţă să acorde câştig de cauză celui dintâi dintre participanţi, oricât de tolerant ar încerca să fie. Relativismul (din nou era să spun "erezia relativismului religios") pare foarte atractiv, deoarece este asociat cu ideea de toleranţă faţă de credincioşii altor religii. Toleranţa şi iubirea faţă de toţi semenii noştri (indiferent de credinţa lor) este, desigur, una dintre cele două porunci esenţiale ale Evangheliei lui Hristos, dar această dragoste nu presupune din partea noastră trădarea propriei credinţe. Un teolog contemporan, canonizat recent de către Biserica Ortodoxă Sârbă - Sfântul Iustin Popovici - afirma, în scrierile sale, că "adevărata dragoste este aceea care încredinţează aproapelui viaţa veşnică". Dacă datoria noastră, a creştinilor, este aceea de a ne manifesta dragostea faţă de semeni dăruindu-le acestora tot ceea ce le este necesar pentru existenţa materială, cu mult mai mult avem datoria morală de a împlini porunca divină a dragostei frăţeşti împărtăşindu-le celorlalţi adevărul creştin, pe care ei nu-l cunosc sau, din diverse motive, nu-l acceptă. Una dintre caracteristicile iubirii autentice este sinceritatea, potrivit Sfântului Apostol Pavel care, în "imnul iubirii creştine" (I Corinteni 13), afirmă, inspirat fiind de Duhul Sfânt, că "dragostea nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr". Cum ne putem arăta dragostea faţă de semenii noştri de alte religii? Amăgindu-i (dintr-o făţarnică iubire şi cu o falsă toleranţă) că religiile lor au o valoare egală cu cea creştină? Nicidecum! Această atitudine nu ar constitui o dovadă de dragoste faţă de aproapele, ci ar rămâne un act de "toleranţă" (a se citi indiferenţă faţă de viaţa spirituală a fraţilor noştri) lipsită de iubire şi chiar un semn de laşitate. Ceea ce scriu pare excesiv de dur şi vă surprinde faptul că eu, care la alt topic ţineam discursuri despre toleranţă, scriu aşa ceva? Atunci, voi încerca să-mi exprim opinia în privinţa modului corect de raportare la celelalte religii, reformulând ceea ce am scris până acum.
1. Datoria principală a creştinilor este, potrivit poruncii lui Hristos, aceea de a-L iubi pe Dumnezeu (Sfânta Treime) şi pe aproapele. În această a doua poruncă evanghelică, despre care Mântuitorul ne spune că este asemenea celei dintâi, se cuprinde cerinţa de a revărsa iubirea noastră, în mod sincer şi fără reticenţă, asupra tuturor celor pe care-i cunoaştem, neluând în considerare convingerile lor religioase şi orice altă diferenţă (reală sau imaginară ) dintre noi, ştiind că între toţi oamenii există o unitate ontologică indestructibilă.
2. O formă de manifestare atât a iubirii faţă de Dumnezeu, cât şi a dragostei faţă de aproapele este mărturisirea Adevărului absolut - Domnul Iisus Hristos - faptă prin care, pe de o parte, Îl slăvim pe El şi, pe de altă parte, împărtăşindu-le şi celorlalţi lumina credinţei, îi ajutăm să se mântuiască. Convertirea unui necredincios sau a unui necreştin la adevărata religie (sau cel puţin încercarea de a-l converti) este, în opinia mea, cea mai evanghelică şi minunată faptă de milostenie spirituală pe care ne stă în putinţă s-o săvârşim. Dacă salvarea vieţii pământeşti a unui om este o faptă sfântă, egală în valoare cu izbăvirea întregii lumi (potrivit proverbului popular "cine salvează o viaţă salvează o lume întreagă"), incomparabil mai mult aducerea unui suflet de la întunericul neştiinţei la lumina lui Hristos, salvarea vieţii veşnice a unui semen al nostru este o faptă prin care, precum scria Sfântul Apostol Iacov, ne mântuim noi înşine sufletele din moarte şi ne acoperim toate păcatele.
3. Această faptă trebuie realizată, potrivit Revelaţiei dumnezeieşti, transmisă prin Sf. Scriptură şi Sf. Tradiţie, doar prin rugăciune sinceră, prin mărturisirea nereticentă a credinţei noastre în Hristos şi, nu în ultimul rând, prin exemplul personal, prin faptele noastre care, chiar fără propovăduire, pot trezi în inimile celorlalţi dragostea pentru Dumnezeu. Orice alt mijloc de răspândire a Evangheliei (precum constrângerea celorlalţi să adere la credinţa noastră, şantajarea sau manipularea lor, încercarea de a le cumpăra conştiinţele prin diverse promisiuni sau daruri materiale etc.) este strict interzis, pentru că atentează la libertatea semenilor - dar divin acordat tuturor fiinţelor umane, create după chipul lui Dumnezeu, cu scopul de a ajunge la asemănarea cu El prin virtute. "...unde este Duhul Domnului, acolo este libertate", ne spune "Apostolul neamurilor", iar orice faptă contrară libertăţii şi iubirii creştine se numeşte fanatism şi este, logic, păcat împotriva Duhului Sfânt, asemenea tuturor faptelor contrare virtuţilor teologice.
4. Pentru a le putea vorbi semenilor despre adevărul creştin, este necesar ca noi înşine să ne cunoaştem propria credinţă, astfel încât să mărturisim prin argumente convingătoare ceea ce credem. Mărturisirea fermă şi cu iubire a credinţei nu este un act de orgoliu, deoarece noi nu ne considerăm drept deţinătorii adevărului absolut, ci mărturisim că acest Adevăr există, ni S-a revelat din iubire şi nu este o idee abstractă, ci o Persoană veşnică: Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat. :) De aceea, este necesar ca noi înşine să ne cunoaştem învăţătura de credinţă (desigur, nu pot fi toţi teologi dogmatişti cu diplomă de doctorat în domeniu, dar toţi suntem responsabili pentru adevărurile fundamentale ale credinţei, pe care avem datoria de a le cunoaşte, păstra, mărturisi şi apăra). Noi trebuie să fim profund convinşi că această credinţă a noastră creştină este superioară tuturor religiilor, nu pentru că noi am fi cei privilegiaţi şi aleşi, ci pentru că Întemeietorul creştinismului este Însuşi Adevărul întrupat, Creatorul omenirii, Cel Care i-a creat din ţărână pe ceilalţi întemeietori de religii şi sisteme filosofice, suflând asupra lor "suflare de viaţă". Astfel, creştinismul rămâne unica religie în totalitate adevărată, celelalte credinţe - formulate de către oameni înţelepţi şi cu o viaţă spirituală profundă - rămânând doar parţial adevărate, aşa cum, în orice domeniu, raţiunea umană poate intui anumite adevăruri, dar poate afirma şi idei copilăreşti, atunci când încearcă să-şi exercite puterea în mod autonom faţă de Creatorul universului.
5. A nu se confunda iubirea faţă de credincioşii altor religii cu aderarea la toate credinţele din istorie. Îi putem iubi şi respecta pe cei care afirmă, în necunoştinţă de cauză, că 2+2=6, dar acest sentiment nu presupune din partea noastră acceptarea unei astfel de idei contrare evidenţei.

Acesta este punctul meu de vedere. Dacă aveţi comentarii sau obiecţii, aştept cu nerăbdare să discutăm. :)

Pace şi bucurie tuturor întru Domnul!

Cu respect,
Laura Stifter

[laurastifter]

Mântuitorul Hristos a spus despre Sine că este "Calea, Adevărul şi Viaţa" (Ioan14, 6). El nu a spus: Eu sunt un adevăr relativ, care duc, la fel ca celelalte religii, la Dumnezeu. Să fim atenţi, dragi fraţi creştini, la folosirea articolului hotărât ("Adevărul", iar nu "un adevăr"). :)
"Să urâm păcatul, dar să-i iubim pe păcătoşi."

Doamne ajută!