Va intreb, la randul meu

[adrian010155]

Uneori am discutii, cu fiica mea cea mica, pe teme legate de credinta. Mai deunazi mi-a pus o intrebare care mi s-a parut cat se poate de interesanta si pe marginea careia am discutat foarte mult, pana cand nu am mai fost in stare sa gasim cuvintele potrivite, asa cum se intampla mai mereu atunci cand creierul nu mai este capabil sa traduca in cuvinte ceea ce simti in inima. Intrebarea suna asa: Care este de fapt raportul de determinare dintre iubire si credinta? Iubirea izvoraste din credinta sau credinta izvoraste din iubire? Va pun, la randul meu, aceasta intrebare si astept, cu interes, raspunsurile pe care sper ca le veti da.

[costel]

Eu nu am ajuns sa cred in Dumnezeu decat atunci cand am inceput sa-L iubesc. Si pe masura ce am crescut in iubirea fata de El si credinta mi s-a intarit.

[forfota]

Nu as vedea un raport de determinare, ci mai degraba unul de comuniune: iubirea si credinta sunt inseparabile, coexista firesc impreuna, ca un intreg.

(cati ani are fiica dumneavoastra?)

[carmina]

În prealabil postat de adrian010155

Uneori am discutii, cu fiica mea cea mica, pe teme legate de credinta. Mai deunazi mi-a pus o intrebare care mi s-a parut cat se poate de interesanta si pe marginea careia am discutat foarte mult, pana cand nu am mai fost in stare sa gasim cuvintele potrivite, asa cum se intampla mai mereu atunci cand creierul nu mai este capabil sa traduca in cuvinte ceea ce simti in inima. Intrebarea suna asa: Care este de fapt raportul de determinare dintre iubire si credinta? Iubirea izvoraste din credinta sau credinta izvoraste din iubire? Va pun, la randul meu, aceasta intrebare si astept, cu interes, raspunsurile pe care sper ca le veti da.

Gandesc ca iubirea este cauza multor lucruri, implicit si a credintei. Din iubire am fost creati, cu iubire suntem invitati sa ne hranim sufletele noastre si pe cele ale fratilor nostri.

Dragi imi sunt cuvintele:"Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic."

Si-apoi, daca stau sa ma gandesc mai bine, primele doua porunci ale NT ne indeamna la iubire, in fapt cuprind in ele pe toate celelalte.

Pot sa fiu credincioasa unui tel, unei idei, dar nu o pot iubi. Cel mult, pot ajunge pana la idolatrie. Dar nu despre asta vorbim.

In schimb, convingandu-ma prin iubire si jertfa personala, pot ajunge usor la credinta.

În prealabil postat de adrian010155

Uneori am discutii, cu fiica mea cea mica, pe teme legate de credinta. Mai deunazi mi-a pus o intrebare care mi s-a parut cat se poate de interesanta si pe marginea careia am discutat foarte mult, pana cand nu am mai fost in stare sa gasim cuvintele potrivite, asa cum se intampla mai mereu atunci cand creierul nu mai este capabil sa traduca in cuvinte ceea ce simti in inima. Intrebarea suna asa: Care este de fapt raportul de determinare dintre iubire si credinta? Iubirea izvoraste din credinta sau credinta izvoraste din iubire? Va pun, la randul meu, aceasta intrebare si astept, cu interes, raspunsurile pe care sper ca le veti da.

Credinta ca Dumnezeu a dat pe Fiul Sau ca sa moara in locul nostru, pentru ca noi sa mostenim ceea ce nu meritam nicidecum, rodeste dragoste adevarata (atat pentru Binefacatorul Dumnezeu cat si pentru semenii nostri).

Dumnezeu ne-a iubit inainte ca noi sa-L iubim. Credinta in dragostea Lui face ca in inima si viata noastra sa rasara dragostea adevarata (agape).
"si dragostea stã nu în faptul cã noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul cã El ne-a iubit pe noi, si a trimis pe Fiul Sãu ca jertfã de ispãsire pentru pãcatele noastre. Prea iubitilor, dacã astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie sã ne iubim si noi unii pe altii."(1 Ioan 4:10,11)

[florinbrasov0]

În prealabil postat de adrian010155

Uneori am discutii, cu fiica mea cea mica, pe teme legate de credinta. Mai deunazi mi-a pus o intrebare care mi s-a parut cat se poate de interesanta si pe marginea careia am discutat foarte mult, pana cand nu am mai fost in stare sa gasim cuvintele potrivite, asa cum se intampla mai mereu atunci cand creierul nu mai este capabil sa traduca in cuvinte ceea ce simti in inima. Intrebarea suna asa: Care este de fapt raportul de determinare dintre iubire si credinta? Iubirea izvoraste din credinta sau credinta izvoraste din iubire? Va pun, la randul meu, aceasta intrebare si astept, cu interes, raspunsurile pe care sper ca le veti da.

Dacă o luam altfel: Dumnezeu este iubire. Credinta este si ea un dar de la Dumnezeu, pentru cine vrea sa îl accepte. De ce ne rugam uneori ca sa ne intareasca Dumnezeu in credinta? Pentru ca avem nevoie de acest dar. Cred ca intai ne intalnim cu dragostea lui Dumnezeu si apoi ne punem increderea in El si nu vrea sa ne departăm apoi de Dumnezeu prin păcate.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de adrian010155

Care este de fapt raportul de determinare dintre iubire si credinta? Iubirea izvoraste din credinta sau credinta izvoraste din iubire?

Iubirea izvorâşte din credinţă. Credinţa este rădăcina copacului, speranţa este seva, iubirea este coronamentul.
Inversarea acestui raport poate duce la erori serioase, nu lipsite de consecinţe în plan spiritual. Asupra acestui lucru, mi-am spus părerea într-un mai vechi articol, aici:
http://sfantacruce.ro/myblog/mihnead...cole-ale-sale/

P.S.: Felicitări pentru tema şi nivelul discuţiilor cu fiica dv. Acestea sunt adevăratele bucurii: când vezi că efortul făcut în rolul de tată nu rămâne nerăsplătit.

[mihele_m]

În prealabil postat de adrian010155

Uneori am discutii, cu fiica mea cea mica, pe teme legate de credinta. Mai deunazi mi-a pus o intrebare care mi s-a parut cat se poate de interesanta si pe marginea careia am discutat foarte mult, pana cand nu am mai fost in stare sa gasim cuvintele potrivite, asa cum se intampla mai mereu atunci cand creierul nu mai este capabil sa traduca in cuvinte ceea ce simti in inima. Intrebarea suna asa: Care este de fapt raportul de determinare dintre iubire si credinta? Iubirea izvoraste din credinta sau credinta izvoraste din iubire? Va pun, la randul meu, aceasta intrebare si astept, cu interes, raspunsurile pe care sper ca le veti da.

"Nu crezi tu ca Eu sint Tatal si Tatal este in Mine "( Ioan 14, 1o .) Nu stii oare ca in timp ce te rogi Tatal , Fiul si Sfintul Duh sint in tine si tu in ei ?

[comentator]

Poate cineva sa iubeasca ceva sau pe cineva care nu exista? daca nu crezi ca Dumnezeu exista , Il poti iubi?
daca trecem de la dumnezeiesc la uman putem lua exemplul iubirii dintre doi oameni care nu s-au vazut niciodata dar isi scriu... daca nu ai crede ca la destinatia scrisorii tale se afla persoana pe care ti-o imaginezi, ai iubi-o?

[comentator]

În prealabil postat de comentator

Poate cineva sa iubeasca ceva sau pe cineva care nu exista? daca nu crezi ca Dumnezeu exista , Il poti iubi?
daca trecem de la dumnezeiesc la uman putem lua exemplul iubirii dintre doi oameni care nu s-au vazut niciodata dar isi scriu... daca nu ai crede ca la destinatia scrisorii tale se afla persoana pe care ti-o imaginezi, ai iubi-o?

vreau insa sa completez... mai sus vorbeam despre etapele dragostei umane insa credinta omului este determinata de Dragostea Lui Dumnezeu! Omul nu ar avea credinta daca Dumnezeu nu s-ar descoperi lui, din dragoste pentru el! Dragostea Lui Dumnezeu noi o intalnim la fiecare pas, in fiecare respiratie a noastra, dar abia cand O constientizam incepem sa credem. Deci, Dragostea Lui Dumnezeu determina credinta noastra iar credinta determina dragostea noastra de Dumnezeu!

Un parinte din Muntele Athos imi spunea ca in limba greaca sunt trei cuvinte diferite pentru dragoste: primul se refera la dragostea trupeasca, a barbatului catre femeie, al doilea la dragostea parinteasca, a parintilor catre copii si a copiilor catre parinti, iar al treilea ... Dragostea jertfa. Aceasta din urma este Dragostea Lui Dumnezeu! Mai spunea ca Dragostea Lui Dumnezeu nu este ca dragostea tatalui catre fiu pentru ca tatal isi mai cearta fiul, nici ca a bunicului catre nepot pentru ca si acesta il mai cearta ci ca a strabunicului...acea dragoste si blandete fara margini!:)