Versetul de azi

[cristiboss56]

Duminica a 26-a după Rusalii (Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina) Luca 12, 16-21
Zis-a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit din belşug țarina. Și el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Și a zis: Aceasta voi face: Voi strica hambarele mele și mai mari le voi zidi și voi strânge acolo toate roadele mele și bunătățile mele; și voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te. Însă Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Și cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Așa se întâmplă cu cel ce-și adună comori pentru sine însuși și nu se îmbogățește în Dumnezeu.

[Mihnea Dragomir]

De unde vedem cat de departe este gandirea lumii de realitate. Lumea viseaza la abundenta, gandind ca, astfel, va avea o viata lipsita de griji. Or, bogatul acesta, zicand "ce voi face ?" e cat se poate de ingrijorat.

Asta imi aminteste de un amic. Era mereu la costum. Dar mereu acelasi. Exprimandu-mi mirarea ca il vad in toata vremea invesmantat la fel, omul imi marturiseste, zicand: "am un singur costum. E foarte bine. Daca as avea doua, nu as sti niciodata pe care sa il imbrac". Sancta simplicitas! Iata un om fericit, mi-am spus atunci.

Despre acest "ce voi face?" talmaceste Sf Grigore cel Mare: O, griji, care sunteti fructul abundentei si indestularii! Zicand "ce voi face?" nu arata, oare, acesta ca e incrancenat pe implinirea dorintelor sale, ca geme, ca sa spunem asa, sub povara legaturii sale?

[cristiboss56]

Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat - păzirea poruncilor) Luca 18, 18-27
În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus și L-a întrebat, zicând: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun, decât Unul Dumnezeu. Știi poruncile: „Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinerețile mele. Auzind, Iisus i-a zis: Încă una îți lipsește: Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Și, văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăția lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăția lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de cristiboss56

văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăția lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăția lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu.

Potrivit Sf Augustin, "bogatul, in sensul pe care Mantuitorul il da acestui termen, este cel care e avid de bunurile pamantesti, din care face un aliment pentru orgoliul sau. Opusii acestor "bogati" sunt saracii cu duhul, carora le apartine imparatia cerurilor. In sens mistic, se poate spune ca e mai usor lui Isus Cristos sa sufere pentru cei care iubesc veacul, decat acestora sa se converteasca la Dumnezeu. Mantuitorul a dorit sa se reprezinte sub figura camilei, fiindca s-a umilit in mod voit ca sa se incarce cu povara slabiciunilor noastre. Acul semnifica intepaturile si durerile indurate in patimirea Sa, iar gaura urechii acului semnifica angoasa patimilor Sale."

[cristiboss56]

Duminica a 31-a după Pogorârea Sfântului Duh (Vindecarea orbului din Ierihon) Luca 18, 35-43
În vremea aceea, pe când se apropia Iisus de Ierihon, un om ședea lângă drum, cerșind. Și auzind el mulțimea care trecea, întreba ce se întâmplă. Și i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. Atunci el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă! Și cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, miluiește-mă! Deci, oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; și apropiindu-se, l-a întrebat: Ce voiești să-ți fac? Iar el a spus: Doamne, să văd! Și Iisus i-a zis: Vezi! Credința ta te-a mântuit. Și îndată a văzut și mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Iar tot poporul care văzuse a dat laudă lui Dumnezeu.

[Demetrius]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Potrivit Sf Augustin, "bogatul, in sensul pe care Mantuitorul il da acestui termen, este cel care e avid de bunurile pamantesti, din care face un aliment pentru orgoliul sau. Opusii acestor "bogati" sunt saracii cu duhul, carora le apartine imparatia cerurilor. In sens mistic, se poate spune ca e mai usor lui Isus Cristos sa sufere pentru cei care iubesc veacul, decat acestora sa se converteasca la Dumnezeu. Mantuitorul a dorit sa se reprezinte sub figura camilei, fiindca s-a umilit in mod voit ca sa se incarce cu povara slabiciunilor noastre. Acul semnifica intepaturile si durerile indurate in patimirea Sa, iar gaura urechii acului semnifica angoasa patimilor Sale."

Am aflat mai demult, iar acum am cautat si am gasit aceste poze: https://doxologia.ro/locuri-sfinte/v...m-galerie-foto , din care se poate deslusi limpede ca Iisus n-a vorbit alegoric despre camila si urechile acului, ci foarte real a facut referire la spartura din zidul cetatii Ierusalimului numita Urechile Acului folosita de drumeti ca sa intre (sau sa iasa d) in cetate cand portile erau inchise, insa e foarte posibil (dupa cum se vede in poze) ca nu toti oamenii puteau trece prin mica spartura, daramite camilele; totusi, Mantuitorul spune ca mai usor ar intra camila prin "poarta" Urechile Acului decat bogatul in Imparatia Cerurilor.

25. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând: Dar cine poate să se mântuiască?(Mt19,25)

Oare Sf Augustin nu stia despre aceasta "spartura" din moment ce pomenea despre impunsatura acului? Nu-mi vine-a crede, ci mai degraba banuiesc ca despre Sfantul Augustin s-ar spune ca ar fi spus cele de mai sus, sau ca acestea ar fi "potrivite" cu Fericirea Sa. Nu credeti?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Demetrius

Am aflat mai demult, iar acum am cautat si am gasit aceste poze: https://doxologia.ro/locuri-sfinte/v...m-galerie-foto , din care se poate deslusi limpede ca Iisus n-a vorbit alegoric despre camila si urechile acului, ci foarte real a facut referire la spartura din zidul cetatii Ierusalimului numita Urechile Acului folosita de drumeti ca sa intre (sau sa iasa d) in cetate cand portile erau inchise, insa e foarte posibil (dupa cum se vede in poze) ca nu toti oamenii puteau trece prin mica spartura, daramite camilele; totusi, Mantuitorul spune ca mai usor ar intra camila prin "poarta" Urechile Acului decat bogatul in Imparatia Cerurilor.

O alta intrepretare, auzita de mine la o predica a parintelui Galeriu, este aceea ca Isus s-ar fi referit nu la camila, ci la franghia ori funia impletita din par de camila. Intr-adevar, acelasi cuvant pare a fi insemnat "camila" si "franghie". Or, Isus se adresa unor oameni care se indeletniceau cu pescuitul. Potrivit obiceiului Sau, de a-Si alege parabolele din domeniul cunoscut auditoriului, e posibil sa fi folosit termenul cu acest sens. Acei pescari probabil ca nu vazusera niciodata o camila, in schimb erau foarte familiari cu felurite feluri de franghii.

Este, in aceasta interpretare, mai mult decat o speculatie exegetica, deoarece a trece o camila prin urechila acului este nu greu, ci imposibil. Sensul ar fi, in acest caz, "bogatului ii este cu neputinta sa se mantuiasca". In schimb franghia, cu mult efort si mai renunantand la o parte din firele ei, poate ca s-ar putea strecura pe astfel de "cale ingusta". Astfel, cuvintele lui Isus ar trebui traduse: "mai usor trece franghia (impletita din par de camila) prin urechile acului decat bogatul sa se mantuiasca".

Una peste alta, in Vulgata apare clar "camila": facilius est enim camelum per foramen acus transire (...).

[Demetrius]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

O alta intrepretare, auzita de mine la o predica a parintelui Galeriu, este aceea ca Isus s-ar fi referit nu la camila, ci la franghia ori funia impletita din par de camila. Intr-adevar, acelasi cuvant pare a fi insemnat "camila" si "franghie". Or, Isus se adresa unor oameni care se indeletniceau cu pescuitul. Potrivit obiceiului Sau, de a-Si alege parabolele din domeniul cunoscut auditoriului, e posibil sa fi folosit termenul cu acest sens. Acei pescari probabil ca nu vazusera niciodata o camila, in schimb erau foarte familiari cu felurite feluri de franghii.

Este, in aceasta interpretare, mai mult decat o speculatie exegetica, deoarece a trece o camila prin urechila acului este nu greu, ci imposibil. Sensul ar fi, in acest caz, "bogatului ii este cu neputinta sa se mantuiasca". In schimb franghia, cu mult efort si mai renunantand la o parte din firele ei, poate ca s-ar putea strecura pe astfel de "cale ingusta". Astfel, cuvintele lui Isus ar trebui traduse: "mai usor trece franghia (impletita din par de camila) prin urechile acului decat bogatul sa se mantuiasca".

Una peste alta, in Vulgata apare clar "camila": facilius est enim camelum per foramen acus transire (...).

Incep sa fiu tot mai sigur ca Sf Augustin a fost introdus fortat in tema doar pentru a transfera autoritatea lui asupra unei (bine ziceti) speculatii, improbabile comparativ cu spartura zidului numita Urechile Acului tocmai pentru ca si un om poate intra prin ea destul de greu, ca "atza" prin urechile acului.
Posibile sunt toate(google le poate cuantifica), dar probabile sau credibile(pentru mine) nu mai sunt decat cea cu spartura din zid. Celelalte sunt doar manifestari ale orgoliului fiecaui autor.

[stefan florin]

De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată (1 Corinteni 13: 1-8)

[cristiboss56]

Duminica a 27-a după Rusalii (Vindecarea femeii gârbove) Luca 13, 10-17
În vremea aceea Iisus învăța într-una din sinagogi sâmbăta. Și, iată, era acolo o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputință și care era gârbovă, încât nu putea să se ridice nicidecum. Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o și i-a zis: Femeie, ești dezlegată de neputința ta! Și Și-a pus mâinile asupra ei, iar ea îndată s-a îndreptat și slăvea pe Dumnezeu. Atunci, mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulțimii: Șase zile sunt în care trebuie să se lucreze; deci veniți în aceste zile și vă vindecați, iar nu în ziua sâmbetei! Domnul însă i-a răspuns și a zis: Fățarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul sau asinul său de la iesle și nu îl duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o Satana, iată, de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sâmbetei? Și, zicând El acestea, s-au rușinat toți cei ce erau împotriva Lui, iar poporul întreg se bucura de toate faptele cele slăvite, săvârșite de Dânsul.