O lume pe cale de disparitie

[Mosh-Neagu]

Triste dar si amuzante momente, prezentate de fiecare in parte, sau cele vazute pe reportajul recomandat.
Viata la tara... Cine n-a cunoscut-o, probabil nici nu poate intelege prea mult si nici nu constientizeaza ce a pierdut. Acum, intr-un fel, locuiesc la oras, dar imi petrec veacul mai mult la tara, unde, ce-i drept, mi-am facut in mare masura, conditii de oras! Totusi, sunt diferente mari intre locul unde am copilarit si locul unde acum incerc sa-mi incropesc un "mod de viata". Am copilarit intr-o zona plina de coline, si inconjurata de paduri, unde mergeam dupa fragi, alune, bureti sau doar asa, hai-hui, la un raulet indepartat, de unde aduceam spre seara doua-trei kg de peste maruntel, ca niste hamtii, dar deosebit de gustosi, cum ii facea mama, usor crocanti, pe care-i mancam cu mamaliga, cu tot cu oase!
Si acum, uneori, imi iau copiii, pun saniutele in port-bagaj, si plecam in satul natal unde ne intalnim cu alte multe zeci de copii si oameni mari, si de unde ne mai intoarcem spre seara, franti de oboseala, dar cu o buna-dispozitie contagioasa...
Viata la tara!... Eram inca in Londra si visam... visam... cum ar fi daca?... Si nici n-am ajuns bine cand am constatat ca Dumnezeu nu s-a lasat nici macar rugat... Mi-a indeplinit visul fara macar sa-L rog special in acest sens!... Nu stiu daca as putea reda exact acel sentiment de bucurie, cand mergi si vorbesti cu gainile care se aduna in jurul tau sa-ti ciuguleasca din palma!... Nu stiu daca puteti intelege ce inseamna sa vezi "inflorind" sub ochii tai, intreaga gradina, unde ai pus "de toate". Toate sunt ale tale, curate si sanatoase, facute din mila lui Dumnezeu si din sudoarea fruntii tale!
Daca ar fi dupa mine, si maine m-as muta acolo, definitiv, fara nici o remuscare dupa oras... Poate doar biserica in care merg in mod obisnuit si bunul meu parinte-duhovnic!... Desi, nici cu cel-de-acolo, cu care sunt vecin, nu s-ar spune ca nu ma inteleg bine! Dar intotdeauna exista unele compromisuri...
Nu stiu daca putem vorbi de o lume pe cale de disparitie... Poate mai degraba de o traditie care dispare incet-incet, dar viata la tara va dainui oricum, chiar daca acum taranul si-a luat tractor, si-a facut baie in casa, si-a pus cablu si internet... In sufletul lui, el cauta sa nu rupa legatura directa cu harul lui Dumnezeu pe care-l regaseste in el, de cate ori isi incepe ziua de munca, se aseaza sau se ridica de la masa, sau se indreapta spre somn... In felul lui unic, el toate le dedica lui Dumnezeu, si vorbeste cu El cat e ziua de lunga, chiar daca nu constientizeaza ca si asta e tot o forma de "Rugati-va neincetat!"

[Marius22]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Nu stiu daca putem vorbi de o lume pe cale de disparitie... Poate mai degraba de o traditie care dispare incet-incet, dar viata la tara va dainui oricum, chiar daca acum taranul si-a luat tractor, si-a facut baie in casa, si-a pus cablu si internet... In sufletul lui, el cauta sa nu rupa legatura directa cu harul lui Dumnezeu pe care-l regaseste in el, de cate ori isi incepe ziua de munca, se aseaza sau se ridica de la masa, sau se indreapta spre somn... In felul lui unic, el toate le dedica lui Dumnezeu, si vorbeste cu El cat e ziua de lunga, chiar daca nu constientizeaza ca si asta e tot o forma de "Rugati-va neincetat!"

Asa este. Costion Nicolescu spunea in chip minunat ca mesele raman pentru taran "micile sarbatori" ale fiecarei zile:

"si sarbatoare inseamna iesire din curgerea monotona a timpului, inseamna un popas din goana nebuna a trudei zilnice, o adastare. De aceea masa taranului se petrece cu o anumita gravitate. El nu se grabeste, dar nici nu se intinde la masa. Rastimpurile mesei sunt si ele puse la taran sub semnul unei profunde randuieli. La amiaza, la caderea noptii, uneori si in zori - momente ce tin de o cumpanire a luminii, fie ea lina sau navalnica.

Nu dorim sa facem apropieri fortate, dar cine l-a vazut pe taran taind o paine dupa ce a insemnat-o mai intai cu semnul crucii, sau desfacandu-si stergarul (astazi, la drum, adesea, ziarul!) si asternandu-l pentru a pune pe el, apoi, cele de mancare, sau adunand cu grija ultimele faramituri, nu poate sa nu vada in toate aceste gesturi ceva din seriozitatea cu care un preot implanta copia (lancea) in prescura, sau intinde antimisul pe masa altarului, sau consuma la sfarsitul Liturghiei ultima farama si ultima picatura din Sfanta Impartasanie.

Daca mai adaugam si rugaciunile de la inceputul si de la sfarsitul mesei (fie ele si reduse, uneori, la un "Doamne ajuta!", la un "Multumescu-ti, Doamne!" sau la o simpla cruce), este evident ca ne aflam in fata unui act care tine de sacerdotal. Iar capul familiei, tatal, este, pana la un punct, preotul casei." (Cu Dumnezeu la masa)

[Florinvs]

Marea problema in mediul rural romanesc este situatia economica dezastroasa si practicarea unei agriculturi pe mici suprafete, faramitata! Acest lucru duce inevitabil la lipsa posibilitatilor de castig, la depopularea satelor (mai ales de tineret) si la saracie, iar pe fondul saraciei si a lipsei de cultura si educatie apar si toate celelalte nenorociri- incesturi, violuri, betii, violenta, etc!

Trebuie plecat de la rezolvarea problemei de baza- revenirea la practicarea unei agriculturi moderne, pe mari suprafete, care sa permita lucrarea pamantului in conditii moderne (cu utilaje si irigatii) si astfel produsele romanesti sa fie din nou competitive la export!

Trebuie lamuriti taranii ca pana nu-si unesc pamanturile in asociatii/cooperative agricole nu vor putea progresa! Aici si guvernul trebuie sa dea legi de stimulare de creeare de asociatii/cooperative agricole (scutiri temporare de impozit, subventia la hectar sa fie directionata prioritar catre asociatii/cooperative agricole, investitii masive in sistemul de irigatii, facilitati la achizitionarea de utilaje agricole noi, eliminarea speculantilor din piete, creearea unui sistem de achizitii si desfacere a produselor agricole romanesti, etc)!
Apoi un factor important de progres in lumea satelor poate fi cooperatia de consum si cea mestesugareasca, care prin sectii de mica productie si prestari servicii poate creea locuri de munca la tara!

Daca exista asociatii/cooperative agricole puternice, acestea pot contribui indirect (prin impozitul care-l platesc) sau chiar direct la constructii edilitare la sate! Inainte de 1990 multe CAP-uri puternice sustineau scoala sau gradinita!

Apoi infrastructura din satele romanesti este precara- lipsa sistemelor de apa, canalizare si a drumurilor! Se poate imbina intr-un mod armonios o casa taraneasca cu o arhitectura traditionala, dar care sa aiba si instalatii de apa si canalizare moderne!

In momentul in care locuitorii de la sate vor avea surse serioase de castig, cand tineretul va fi determinat sa ramana in sat si sa nu mai plece in Spania sau Italia, cand nivelul de trai va fi macar cel existent in 1990, atunci taranii vor avea si posibilitatea de a-si trimite copii la scoala, nivelul de educatie va creste si vor disparea multe din aspectele negative de azi!

[Mihaela Cristina]

În prealabil postat de Florinvs

Marea problema in mediul rural romanesc este situatia economica dezastroasa si practicarea unei agriculturi pe mici suprafete, faramitata! Acest lucru duce inevitabil la lipsa posibilitatilor de castig, la depopularea satelor (mai ales de tineret) si la saracie, iar pe fondul saraciei si a lipsei de cultura si educatie apar si toate celelalte nenorociri- incesturi, violuri, betii, violenta, etc!

Trebuie plecat de la rezolvarea problemei de baza- revenirea la practicarea unei agriculturi moderne, pe mari suprafete, care sa permita lucrarea pamantului in conditii moderne (cu utilaje si irigatii) si astfel produsele romanesti sa fie din nou competitive la export!

Trebuie lamuriti taranii ca pana nu-si unesc pamanturile in asociatii/cooperative agricole nu vor putea progresa! Aici si guvernul trebuie sa dea legi de stimulare de creeare de asociatii/cooperative agricole (scutiri temporare de impozit, subventia la hectar sa fie directionata prioritar catre asociatii/cooperative agricole, investitii masive in sistemul de irigatii, facilitati la achizitionarea de utilaje agricole noi, eliminarea speculantilor din piete, creearea unui sistem de achizitii si desfacere a produselor agricole romanesti, etc)!
Apoi un factor important de progres in lumea satelor poate fi cooperatia de consum si cea mestesugareasca, care prin sectii de mica productie si prestari servicii poate creea locuri de munca la tara!

Daca exista asociatii/cooperative agricole puternice, acestea pot contribui indirect (prin impozitul care-l platesc) sau chiar direct la constructii edilitare la sate! Inainte de 1990 multe CAP-uri puternice sustineau scoala sau gradinita!

Apoi infrastructura din satele romanesti este precara- lipsa sistemelor de apa, canalizare si a drumurilor! Se poate imbina intr-un mod armonios o casa taraneasca cu o arhitectura traditionala, dar care sa aiba si instalatii de apa si canalizare moderne!

In momentul in care locuitorii de la sate vor avea surse serioase de castig, cand tineretul va fi determinat sa ramana in sat si sa nu mai plece in Spania sau Italia, cand nivelul de trai va fi macar cel existent in 1990, atunci taranii vor avea si posibilitatea de a-si trimite copii la scoala, nivelul de educatie va creste si vor disparea multe din aspectele negative de azi!

Toate masurile mentionate de tine sunt posibile de aplicat doar daca te implici in politica si
Promovezi interesul national si rural impotriva celor care intentionat distrug satul romanesc.
Intrarea in politica e un sacrificiu necesar .....

[Ekaterina]

În prealabil postat de Marius22

Sa fim sinceri, firescul nostru este si va ramane intotdeauna viata in mijlocul naturii. De aceea, unii dintre noi vom ramane cu nostalgia trecutului, a copilariei la tara, atat timp cat modul nostru de viata prezent, este unul ce nu se mai intemeiaza pe aceleasi valori. Mai mult, mediul in care traim, din ce in ce mai tehnologizat, mai poluat si depersonalizat, isi pune amprenta asupra noastra. Desigur, toti preferam confortul, dar, cu trecerea anilor, vom observa ca suntem mai bolnavi, mai depresivi si mai nefericiti.

Am ajuns sa cred ca natura este o adevarata terapie pentru trup si suflet. Sorele, lumina, aerul, sunt extrem de importante pentru psihicul omului. Nu intelegeam aceste lucruri pana nu am trecut printr-o experienta ce m-a lipsit pentru un timp de ele. Ajunsesem sa ma bucur vazand oamenii ca merg pe strada si sa ii consider atat de fericiti deoarece pot face asta. Lumea civilizata ne da aerul curat cu portia, uneori ne priveaza de el. Copii de mici dezvolta probleme de sanatate in urma acestui stil de viata. Lumea in care traim intoarce confortul si binele impotriva noastra, platim cu sanatatea fiecare deviere de la modul sanatos si firesc in care ar fi trebuit sa vietuim.

În prealabil postat de costel

"Taranii gandeau altfel decat noi. Lucruri pe langa care trecem nepasatori aveau, pentru ei, o semnificatie deosebita. De exemplu, ei imparteau lucrurile in "curate" si "necurate". Si locul unde construiau casa trebuia sa fie "curat" si se sfintea inainte de constructie. Fatada casei era orientata mereu spre sud sau est, adica spre rasarit. Faceau ferestre mai ales spre sud sau est, niciodata spre nord, aflat mereu in umbra.

Casa avea o camera si o tinda sau doua camere cu tinda. Locuiau intr-o singura incapere, parinti si copii laolalta. In a doua camera, "casa frumoasa" sau "casa mare", se pastrau obiectele de valoare si zestrea fetelor. Tot aici aveau loc marile evenimente din familie: sarbatoarea Pastelui si a Craciunului, petirea fetelor, nunta, inmormantarea. Unii pastrau acolo alimentele. Casele nu aveau bai. Casa trebuia sa fie "curata", de aceea au izgonit toaleta in fundul curtii. Taranul se spala mai rar decat noi, dar cu mai multa evlavie. Se spala sambata seara, ca sa se duca curat si primenit la biserica a doua zi dimineata. Cati dintre noi ne mai spalam cu o asemenea evlavie? Noi, cei de azi, suntem comozi: dormim, gatim, mancam si ne spalam in acelasi loc. De aceea s-au inventat apa curenta si canalizarea." Ana Pascu

Pentru mine satul nu este un loc geografic, ci o stare a sufletului.
Ascultati-l pe Grigore Lese, si veti intelege mai bine ce e satul: este spiritul romanilor.
http://www.newsbucovina.ro/exclusiv/...-se-mosteneste