Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica Ortodoxa si alte religii > Alte Religii
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #31  
Vechi 02.12.2011, 16:20:36
adaria adaria is offline
Member
 
Data înregistrării: 02.12.2011
Mesaje: 29
Implicit Cu iubire despre prietenie!

Kalil Gibran

„Prietenul – este răspunsul dat nevoilor voastre.
El este ogorul pe care îl semănați cu dragoste și îl secerați din recunoștință,
El este căminul și masa voastră,
Fiindcă la el veniți, asemenea flămânzilor, căutându-l pentru oaza de liniște.

Când prietenul își descoperă gândul, nu vă înclinați spre „nu”-ul sinelui vostru, nici nu-i refuzați acel „da” așteptat,
Iar când este închis în el, inima voastră nu încetează a-i asculta inima;
Pentru că în prietenie, toate gândurile, toate dorințele, toate așteptările se nasc în tăcere și se împart într-o bucurie mută.
Nu vă întristați când vă despărțiți de prietenul vostru;
Fiindcă tot ceea ce prețuiți cel mai mult la el, vă poate fi mai limpede în absența-i, precum pentru alpinist muntele apare mai deslușit văzut din depărtarea câmpiei;
Și nu aflați alt țel în prietenie decât adâncirea în spirit.
Pentru că dragostea care caută altceva decât revelația propriului mister, nu mai e dragoste, ci-i ca o plasă în care, aruncată fiind, cade doar ceea ce-i de prisos.

Tot ce aveți mai bun în voi înșivă pentru prietenul vostru să fie;
Dacă el trebuie să cunoască refluxul mareei voastre, atunci să cunoască și fluxul;
Și la ce-i bun prietenul dacă îl căutați doar spre pierdere de vreme?
Căutați-l întotdeauna pentru a vă trăi cu adevărat clipele,
Fiindcă-i rostul lui să vă umple nevoile, dar nu și vidul din voi,
Și în desfătarea prieteniei, domnească râsul și bucuriile împărtășite.
Pentru că în roua măruntelor lucruri inima își află dimineața și prospețimea.”
Reply With Quote
  #32  
Vechi 02.12.2011, 16:25:09
Mihailc Mihailc is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.03.2008
Mesaje: 3.173
Implicit

Dacă nu citim de la început riscăm să repetăm textele... vorbirea despre prieteni există deja pe topic la postarea nr. 12.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)
Reply With Quote
  #33  
Vechi 02.12.2011, 16:30:46
adaria adaria is offline
Member
 
Data înregistrării: 02.12.2011
Mesaje: 29
Implicit

SCUZE ! Incerc sa imi rascumpar gresala
Eseu de Paul P.

Iubire, un simplu cuvant care trezeste nenumarate amintiri si provoaca retrairea atator clipe si aparitia a numeroase intrebari. Nimeni si niciodata nu a reusit si nici nu va reusi sa explice acest sentiment. In majoritatea cazurilor cel care iubeste isi pierde ratiunea, logica si luciditatea. Inca nu s-a gasit o cauza pentru aparitia acestei stari, nu s-a reusit a i se da o definitie adecvata. Fiecare percepe iubirea intr-un alt fel, intr-un fel total diferit, unic. O intrebare care se se intalneste in jurul iubirii este: "Poate un om sa iubeasca , pe parcursul vietii lui, de mai multe ori ??". Incepe sa-ti fie draga o persoana si-ti dai seama, sau crezi ca iubesti, dar cu timpul incepe sa-ti placa altcineva. Prin simplu fapt ca incepi sa te indragostesti de altcineva oare nu patezi sentimentul iubirii trecute? Mai poti fi sigur ca ceea ce ai simtit a fost iubire?
Dornic de a cunoaste necunoscutul si de a trai noi experiente, omul confunda sentimente de prietenie, de simpatie puternica, sau atractia fizica, cu iubirea. Apar astfel relatiile nereusite, casatoriile facute in graba, prieteniile iremediabil distruse. Nu exista om care sa nu fi suferit din dragoste. Este ciudat, insa, incapatanarea omului de a iubi, de a se indragosti, desi a suferit esecuri si a avut parte de deziluzii. Speranta de a-ti gasi fericirea iti da tarie, te revigoreaza si este infinita. Alt lucru de neinteles este ca majoritatea isi doreste sa iubeasca, sa se indragosteasca, desi aceste sentimente aduc nenumarate dureri si prea multe lacrimi. Asa cum se intreba Goethe in "suferintele tanarului Wherther" ma intreb si eu, "De ce oare ceea ce constituie fericirea unui om trebuie sa devina in acelasi timp si izvorul suferintelor lui?"
A mai ramas o intrebare pe care mai toti o au in cap la sfarsitul fiecarei relatii:" a meritat?", "merita sa iubesti?". Sincer, cred ca da. Desi "a iubi" implica "a suferi" nu cred ca un om poate sa spuna ca traieste fara sa iubeasca. Si chiar daca o face nu inteleg ce viata ar putea avea, ce multumiri? Dupa cum zicea Emil Cioran "cea mai mare prostie pe care a conceput-o mintea omeneasca este ideea de eliberare prin omorarea dorintei". Perfect adevarat. Nu vei fi liber, lipsit de griji si suferinte daca iti infranezi dorinta si simtirile, ci doar daca le traiesti. "Viata nu reprezinta cantitatea de aer pe care o inspiri si expiri, ci momentele care iti taie respiratia."
Reply With Quote
  #34  
Vechi 02.12.2011, 16:34:26
adaria adaria is offline
Member
 
Data înregistrării: 02.12.2011
Mesaje: 29
Implicit Cu drag

Si un alt eseu

Dragostea
“Iubirea este un daimon” spunea Platon. „Iubirea nu va pieri niciodata…” spune Biblia. Si totusi, dupa cate „cercetari” s-au facut, dupa cate definitii s-au dat, dupa cate poezii i s-au inchinat, nimeni nu stie ce e dragostea! Acel sentiment care inalta si coboara, care ucide si naste in acelasi timp.

Foarte multi scriitori au prezentat dragostea in operele lor. Cu toate acestea insa, ea e definita mereu la fel si intotdeauna diferit. Asta pentru ca nici un om nu poate exprima exact in cuvinte ceea ce simte, si pentru ca dragostea nu e niciodata la fel. Nu s-au facut inca cuvinte, nu s-au inventat inca leacuri, nu s-a gasit inca cheia care sa deschida secretul iubirii.

„Dumnezeu este iubire” spun crestinii. Tot ei, identifica iubirea cu focul, deoarece mistuie suflete, dar si iadul este reprezentat tot prin foc. Atunci, iubirea nu poate fii decat partea noastra divina care ne apropie si ne desparte de Dumnezeu la fel de tare si in acelasi timp.

Desi e o definitie cruda, Schopenhauer spune ca iubirea este doar o iluzie si ca femeile au fost create doar pentru „triumful speciei”, ele dusmanindu-se, „deoarece au aceeasi meserie: dragostea”. Deci, in viziunea lui, dragostea nu e altceva decat o meserie, care produce… lumea! Aceste cuvinte te fac sa te simti mic, foarte mic, de aceea oamenii prefera sa poarte in continuare valul Mayei, valorizand astfel iluzia in care traiesc.

In lumea noastra totul este imanent, totul este intr-o continua manifestare, si cred ca singurul lucru transcendent, care a reusit sa doboare toate barierele este dragostea. Acea dragoste in stare sa provoace razboaie, in stare sa omoare fara mila in atingerea scopului sau, sa mute muntii din loc si sa desparta ape in calea ei, da, acel „lucru” care iti da aripi, care sustine lumea, care o implineste, caci fara dragoste nimic nu e…

Dragostea nu e pacat, e iertare, nu e intuneric, e lumina, nici intristare, ci fericire, dar daca stii s-o gasesti.

Iubirea va naste o lume noua, fara dezastre si nefericire, o lume paradisiaca, caci vom invata sa-L iubim pe Dumnezeu, si atunci toate culorile pamantului se vor schimba si vom deveni iar noi…
http://www.referatele.com/referate/r...ratele-com.php
Reply With Quote
  #35  
Vechi 04.12.2011, 14:15:17
Mihailc Mihailc is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.03.2008
Mesaje: 3.173
Implicit Despre noi - Khalil Gibran

“Când inima îți este un vulcan, cum crezi că ar putea să-ți crească flori din palme?”

“Numai atunci când veți sorbi din râul tăcerii, veți începe cu adevarat să cântați. Și numai când veți fi atins vârful muntelui, veți începe cu adevărat să urcați. Și numai când pămantul vă va cere ce‑i trupesc în voi, veți dansa cu adevărat”

“Ești liber sub soare, sub lună și sub stele; ești liber chiar și atunci când nu există nici soare, nici lună și nici stele; însă ești sclavul celui care te iubește, căci te iubește, și sclavul celui pe care îl iubești, căci îl iubești.”

“Iubirea lui este la fel de simplă ca a Naturii însăși. Nu îți cere să te conformezi, nu-ți cere să alegi, ci te acceptă in realitatea ta – aidoma Naturii.”

“Niciodată nu ne vom putea înțelege până când nu vom fi redus limbajul la doar șapte cuvinte.”

“Dacă nu poți să vezi decât ceea ce lumina îți luminează și nu auzi decât ceea ce îți vestește sunetul, atunci tu nici nu vezi și nici n-auzi cu adevărat.”

“În adâncul inimii mele

Se-aude un cântec fără versuri –

Un cântec ce trăiește

În sămânța inimii mele.

Refuză să se amestece cu cerneala pe pergament;

Îmi învăluie dragostea într-o mantie diafană

Și zboară, dar nu peste buzele mele.

Cum să îl cânt?

Mi-e teamă să nu se amestece cu eternul pământesc;

Cui să îl cânt?

Căci locuiește în casa sufletului meu

De teama urechilor pline de sensibilitate.

Când privesc în mine,

Văd umbra umbrei sale;

Când îmi ating vârful degetelor

Îi simt vibrațiile.

Faptele mâinilor mele îi oglindesc prezența,

Așa cum un lac reflectă stelele strălucitoare;

Lacrimile mele îl dezvăluie,

Așa cum picăturile strălucitoare de rouă

Dezvăluie taina unui trandafir veștejit.

Este un cântec ce s-a născut din contemplație

Și adus la suprafață de către liniște,

Evitat de larmă,

Îmbrățișat de adevăr,

Repetat de vise,

Înțeles de dragoste,

Ascuns de trezire

Și cântat de sufleteste cântecul dragostei.

Ce Cain sau Esaul ar putea să-l cânte?

Este cu mult mai parfumat decât iasomia;

Ce voce l-ar putea înrobi?

Este pecetluit la inimă, ca taina unei fecioare;

Ce coardă l-ar putea face să vibreze?

Cine îndrăznește să uneasă urletul mării

Cu ciripitul unei privighetori?

Cine îndrăznește să asemuiască strigătele unei furtuni

Cu suspinul unui copil?

Cine îndrăznește să spună cu voce tare

Cuvintele pe care numai inima le poate rosti?

Ce ființă omenească îndrăznește să cânte

Cântecul lui Dumnezeu?”
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)
Reply With Quote
  #36  
Vechi 06.12.2011, 16:19:27
Mihailc Mihailc is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.03.2008
Mesaje: 3.173
Implicit Despre învățătură - Khalil Gibran

„Nici un om nu poate să vă descopere nimic, afară numai de ceea ce zace pe jumătate adormit, în zorii conștiinței voastre.
Învățătorul care pășește în umbra templului, printre discipoli, nu dăruie acestora din înțelepciunea-i , cât mai degrabă din dragostea și din credința sa.
Dacă este cu adevărat învățat, el nu-i îndeamnă să intre în casa înțelepciunii sale, ci mai degrabă-i aduce pe fiecare în parte în pragul propriei sale înțelepciuni.
Astronomul vă poate vorbi de înțelegerea sa asupra spațiului, dar nu vă va putea să vă dea înțelegerea care-i numai a sa.
Muzicianul poate cânta pentru voi din ritmul care există pretutindeni în spațiu, dar el nu poate da auzul cuprinzător de ritmuri și nici vocea care să-i fie ecou.
Iar cel priceput în știința cifrelor vă poate vorbi despre domeniul măsurii și greutății, dar nu vă poate conduce acolo,
Fiindcă viziunea unui om nu poate împrumuta aripile altui semen al său
Și, precum fiecare dintre voi stă singur în conștiința Creatorului, la fel, fiecare dintre voi trebuie să rămână singur în conștiința sa despre Creator și în cunoașterea celor pământești.”
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)
Reply With Quote
  #37  
Vechi 07.12.2011, 18:37:07
adaria adaria is offline
Member
 
Data înregistrării: 02.12.2011
Mesaje: 29
Implicit ceva ce mi-a placut din Kahlil Gibran

Un poet este o pasăre de o desăvârșire nepământeană, care evadează din tărâmul său celest și sosește în această lume ciripind.
Dragostea este singura floare care crește și înflorește fără ajutorul anotimpurilor.
O rădăcină este o floare care disprețuiește faima.
Credința este o oază în inimă, la care nu poate ajunge niciodată caravana gândirii.
Reply With Quote
  #38  
Vechi 07.12.2011, 18:47:04
adaria adaria is offline
Member
 
Data înregistrării: 02.12.2011
Mesaje: 29
Implicit

DANSATOAREA

Dansatoarea

Într-o zi, la curtea prințului Birkasha a venit o dansatoare împreună cu muzicanții ei. A fost primită la curte și a dansat în fața prințului pe muzica lăutei, a flautului și a chitarei.
A dansat dansul flăcărilor, dansul săbiilor și sulițelor, a dansat dansul stelelor și dansul spațiului. Apoi a dansat dansul florilor în vânt.
După aceea s-a așezat în fața tronului prințului și s-a înclinat în fața lui. Prințul a rugat-o să vină mai aproape și i-a spus:
"Femeie frumoasă, fiica grației și a încântării, de unde vine arta ta? Și cum faci de supui toate elementele în ritmurile și rimele tale?"
Dansatoarea a făcut din nou o plecăciune și a răspuns:
"Prea mărită și milostivă Maiestate, nu am răspuns la întrebările Măriei voastre.
Doar atât știu: sufletul filosofului sălășluiește în mintea lui, sufletul poetului în inima lui; sufletul cântărețului dăinuie în gâtlejul lui, dar sufletul dansatoarei trăiește în tot trupul ei."
.................................................. .............................
"Iubiti-va unul pe altul, dar nu faceti din iubire opreliste.

Fie, mai degraba, o mare valurind intre tarmurile sufletelor voastre.

Umpleti-va, unul altuia, cupa, dar nu beti dintr-o singura cupa.

Impartiti-va painea, dar nu mancati din aceeasi bucata.

Cantati si dansati si veseliti-va laolalta, dar faceti ca fiecare sa ramana singur.

Intocmai cum strunele lautei sunt singure, in timp ce vibreaza in aceeasi armonie."

"Daruiti-va inimile, fara a le lasa insa una in paza celeilalte,

Pentru ca numai mana vietii va poate cuprinde inimile,

Si tineti-va alaturi, dar nu chiar asa de aproape,

Caci coloanele templului inaltate-s la anume distanta,

Iar stejarul si chiparosul nu cresc in umbra celuilalt."

Khalil Gibran (1883-1931) "Profetul"
Reply With Quote
  #39  
Vechi 13.12.2011, 19:55:26
sunsray
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit ..

din alta decat Kahlil Gibram, dar mi-a placut mult

"Invizibilă și mereu prezentă, iubirea e mai mult decât un simțământ, mai mult decât o emoție. E mai mult decât plăcere, mai mult decât extaz. Este starea firească a lui Dumnezeu. Forța supremă din univers".
Reply With Quote
  #40  
Vechi 13.01.2012, 23:37:48
Mihailc Mihailc is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.03.2008
Mesaje: 3.173
Implicit Despre crimă și pedeapsă - Khalil Gibran

Atunci unul dintre judecătorii cetății zise: „Vorbește‑ne despre Crimă și despre Pedeapsă.”
Și el răspunse, zicând:
„Acestea se întâmplă când judecata voastră rătăcește în vânt,
Fiindcă numai din nesocotință aduceți prejudicii altora și deci, vouă înșivă,
Iar pentru aceste prejudicii trebuie apoi să bateți la ușile dregătorilor și să așteptați în dispreț.
Precum Oceanul este Eul vostru divin:
El rămâne pururi imaculat
Și asemeni etherului el nu‑și desfășoară decât aripile.
Ca Soarele este Eul vostru divin,
El nu cunoaște drumurile cârtiței, nici nu caută ascunzătorile șarpelui.
Iar Eul divin nu e singur în firea voastră:
Multe în voi sunt omenești, dar multe nu sunt încă ale omului
Ci se arată asemenea unui pigmeu diform, care merge buimac, prin ceață în căutarea propriei sale deșteptări.
Acum, despre omul din voi ași vrea să vorbesc,
Fiindcă omul, iar nu Eul vostru divin și nici pigmeul rătăcind prin ceață, este cel care cunoaște crima și pedepsirea crimei.
Adesea v‑am auzit vorbind despre cel care comite un lucru rău ca și cum nu ar fi unul dintre ai voștri, ci un străin printre voi, un intrus în lumea voastră.
Ci eu vă spun că, precum cel sfânt și cel drept nu pot să se înalțe deasupra a ceea ce este mai înălțător în fiecare dintre voi,
Tot astfel și cel rău și cel slab nu pot cădea mai jos decât ceea ce aveți mai josnic fiecare dinte voi,
Și precum o singură frunză nu se ofilește decât cu tăcuta învoire a întregului arbore,
Tot astfel răufăcătorul nu poate să comită crima decât cu consimțământul secret al vostru, al tuturor.
Fiindcă, asemeni unei procesiuni, înaintați împreună spre Eul vostru divin,
Voi sunteți drumul, dar și drumeții.
Iar când unul dintre voi cade, acesta‑i pentru cei care sunt în urma lui, prevenindu‑i că o piatră le împiedică trecerea.
Da, dar el cade și pentru cei aflați înaintea lui, care, cu toate că au pasul mai iute și mai sigur, nu au înlăturat piatra din cale.
Și iată încă de ce cuvântul trebuie să apese greu pe cugetele voastre:
Cel ucis nu rămâne nevinovat față de propria‑i moarte,
La fel cum cel prădat nu‑i nevinovat că a fost jefuit,
Și cel drept nu‑i neștiutor de fărădelegile celui rău,
Iar cel care are mâinile curate, nu rămâne nepătat de fapta trădătorului.
Da, vinovatul este uneori victima ofensei
Și, mai adesea, condamnatul suportă pedeapsa și pentru cel nevinovat ca și pentru cel fără de cusur.

Fiindcă nu puteți despărți pe cel drept de cel nedrept, nici pe cel bun de cel rău,
Amândoi stau în fața Soarelui asemenea firelor, alb și negru, întrețesute,
Iar când firul negru s‑a rupt, țesătorul controlează întreaga țesătură și, de asemenea, războiul de tesut.
Dar dacă unul dintre voi încearcă să judece o soție infidelă,
Să pună atunci în balanță și inima bărbatului acesteia și, astfel, să‑i măsoare cu grijă sufletul,
Și, la fel, cel care vrea să‑l biciuiască pe ofensator, să privească și în sufletul celui ofensat,
Iar dacă cineva dintre voi pedepsește în numele dreptății, împlântând securea în copacul răului, să ia aminte și la rădăcini,
Va găsi, acolo‑n adânc, rădăcinile binelui și ale răului, ale purtătorului de fructe și ale celui sterp, imbrățișându‑se în inima tăcută a pământului.
Iar voi, judecători, care vreți să fiți drepți,
Ce judecată veți pronunța împotriva celui care, cu toate că cinstit cu trupul, este hoț în sufletul său?
Ce pedeapsă veți hotărî celui care răpune trupește pe cineva atunci când el însuși este vătămat sufletește?
Și cum veți urmări pe cel care prin faptele sale se arată a fi de rea credință și opresor,
Dar el însuși, la rându‑i, este jignit și batjocorit?

Și, cum veți pedepsi pe cei a căror remușcare este deja mai mare decât răul comis?
Remușcarea nu este oare pedeapsa dată, astfel, chiar de legea căreia voiți a‑i sluji?
Totuși, nu puteți pune remușcarea pe seama celui vinovat, nici să o scoateți din inima vinovatului.
Fiindcă, de la sine, remușcarea va țipa, în tăcerea nopții, pentru ca oamenii să se trezească și să se privească în față.
Iar voi, cei care voiți a înțelege dreptatea, cum veți reuși aceasta, dacă nu veți privi toate faptele în plină lumină?
Atunci numai veți pricepe că cel drept și cel decăzut nu sunt decât un singur om stând drept în crepusculul dintre noaptea eului‑pigmeu și ziua eului‑divin si că piatra unghiulară a templului nu‑i cu nimic mai presus decât cea din adâncul temeliei”.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
despre iubire Dobra Daniela Generalitati 34 27.04.2012 11:42:01
Despre iubire si recunostinta planoristul Generalitati 41 23.01.2012 13:12:20
Despre iubire loboandrei Generalitati 20 03.11.2011 19:42:32
Despre iubire cu iubire dobrin7m Nunta 27 18.10.2011 15:22:52
Sa vorbim despre iubire monica73 Generalitati 59 24.02.2010 13:21:20