intrebare pt cei casatoriti

În prealabil postat de cristiboss56

Altă mică, mare greşeală frate ! Păi cel ce greşeşte nu-l mai vede pe cel mai drept ca el. Dar , sper din tot sufletul, ca amândoi să fim înţeleşi şi miluiţi de Dumnezeu, Cel mult milostiv şi iertător, deasupra firii noastre pătimaşe. Doamne ajută ! +

Adica te consideri mai drept, Cristiane? Cam miroase a slava desarta pe aici...
Iti recomand cartea despre viata si invatatura Sf. Ierarh Nifon; o gasesti la carti pe acest site. Mai vorbim dupa ce o citesti.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Anca-Miha

Adica te consideri mai drept, Cristiane? Cam miroase a slava desarta pe aici...
Iti recomand cartea despre viata si invatatura Sf. Ierarh Nifon; o gasesti la carti pe acest site. Mai vorbim dupa ce o citesti.

Nu, nu, nu ! Am spus că cel drept nu-l mai poate vedea pe cel nedrept, Nu Că eu Sunt cel Drept ! ! ! Foarte, foarte departe gândul . Vezi cum îşi bagă codoiul cel Negru şi Hidos ! Of. . .

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Nu, nu, nu ! Am spus că cel drept nu-l mai poate vedea pe cel nedrept, Nu Că eu Sunt cel Drept ! ! ! Foarte, foarte departe gândul . Vezi cum îşi bagă codoiul cel Negru şi Hidos ! Of. . .

Sper că acum m-ai înţeles ! Cel din iad pot fi eu sau Saurian, sau tu, sau ori cine, dar cel ajuns acolo, nu-l va mai vedea pe cel din Rai şi invers. Apoi , a fi propriul tău judecător, e mai mult decât Slavă deşartă, e o mare tâmpenie, prostie ce greu îşi are definiţie. Lauda de sine nu miroase ( Pute ) a bine ! Aşa că cine nu respectă minimum minimorum în credinţă, mai bine se apucă de orice altceva, pentru că e pierdere de timp ce face. Aşa că Anca, Retur la cărţile recomandate . Toate bune în Hristos ! +

[Fani71]

[quote=Saurian;130328]Stai puţin că eu tot nu pricep ceva. Să spunem că aş fi căsătorit ( nu sunt ). Dacă am avea grijă să ne protejăm ( Doamne fereşte de ce am ajuns să ne protejăm... De nişte barbari care îţi cuceresc inima cu strigătele lor de războinici... Lumea asta e pe dos, sincer. ) spune-mi unde e faza că relaţia trupească dintre noi doi e dragoste ( o dăruire totală fără un pic de egoism ) şi nu sex ( satisfacerea plăcerilor noaste )? Eu ca un copil prost fără experienţa în a întemeia o familie mă întreb: ce ar putea exprima mai bine unirea dintre cei doi soţi, dăruirea unuia faţă de altul decât apariţia unei noi vieţi?

Înţeleg că e foarte greu, că e de neconceput greutăţile vieţii dar tot rămân la întrebarea: de ce fiinţe, de ce monştri ne protejăm? Adică până la ce punct Îl lăsăm să intervină Dumnezeu în viaţa noastră? Până la relaţia trupească? Adică în manifestarea trupească a iubirii soţilor noi nu Îl lăsăm pe Dumnezeu să intre şi EL şi să se unească cu noi doi?

Lăsaţi-mă să trec măsura puţin ( dacă e să fiu banat asta e dar din partea unor ortodocşi să dea astfel de sfaturi total greşite mi se par foarte anormal. măcar să spună: eu sunt curvar/curvară şi doar atâta pot dar să nu se considere mai în măsură de a trece peste cuvintele Sf Părinţi în subiecte atât de delicate ): să spunem că eu mă masturbez. Pentru ca să nu crească tensiunea sexuală şi să ajung la nebunie ar trebui să mă tot masturbez până îmi găsesc o soţie. După ce m-am căsătorit ce să fac abstinenţă atâta timp că iarăşi înnebunesc aşa că iarăşi mă masturbez sau mă culc cu ea în timpul postului sau a praznicelor împărăteşti. Vi se pare normal asta, oameni buni? Iertaţi-mă că în Săptămâna Luminată am ajuns să spun astfel de lucruri.


Saurian, nu ai tintut seama, cred, de cazurile concrete de care ziceam. Hai sa luam unul mai drastic: amandoi ortodocsi, amandoi doritori sa tina post, etc, isi doresc copii, se respecta. Sotul are cancer si trebuie sa faca chemioterapie. Li se spune ca de altfel ca are putine sanse de supravietuire. Li se spune ca trebuie sa ia anticonceptionale, pentrui ca e mare pericol sa se nasca un copil handicapat. Chiar inca 18 luni dupa chemioterapie. Asta inseamna sa zicem 3 ani in care nu ar trebui sa conceapa copii. Ce propui sa faca acest cuplu? Sa 'aiba incredere in Dumnezeu' si sa aduca pe lume copii handicapati?

Ai dreptate cand spui ca e foarte greu de despartit 'satisfacerea placerii' de exprimarea dragostei neegoiste si a tandretei prin relatia sexuala intr-un cuplu. Ca toate cele omenesti, si astea sunt amestecate. Dar Dumnezeu a binecuvantat si placerea si un cuplu crestin are toata viata ca sa-si transfigureze si acest aspect al dragostei. Dar sa te lipsesti unul de altul cativa ani este inimaginabil pentru un cuplu are se iubeste.
In plus, sa iti spun un secret: cand un cuplu se iubeste cu adevarat, fiecare se gandeste mai mult la placerea celuilalt decat la a lui.

Vreau sa-ti mai spun ca am toata simpatia pentru punctul tau de vedere si cred ca si eu gandeam cam asa sau pe aproape mai demult.
In plus, cum zice sau implica Cristiboss, cand esti casatorit relatia sexuala devine mult mai despatimita, mai calma, mai tandra, in genera.

Repet: daca citesti prin cartile ortodoxe inclusiv la sfintii parinti gasesti si tu ca NU nasterea de prunci este scopul principal al casatoriei si ca relatia trupeasca este NEINTINATA la oamenii casatoriti, inclusiv placerea care decurge din ea.

Tu ce crezi, cand doi oameni casatoriti fac dragoste fara sa ia anticonceptionale, ei se gandesc tot timpul 'fac asta ca sa am copii, fac asta ca sa am copii, fac asta ca sa am copii' si pot distinge asa de usor intre placere si 'daruire totala si fara pic de egoism?'

PS Eu sunt casatorita si stiu despre ce vorbesc. Unul din exemplete date in mesajul meu de mai sus a fost valabil pentru cuplul nostru.

[Saurian]

În prealabil postat de Fani71

Saurian, nu ai tintut seama, cred, de cazurile concrete de care ziceam. Hai sa luam unul mai drastic: amandoi ortodocsi, amandoi doritori sa tina post, etc, isi doresc copii, se respecta. Sotul are cancer si trebuie sa faca chemioterapie. Li se spune ca de altfel ca are putine sanse de supravietuire. Li se spune ca trebuie sa ia anticonceptionale, pentrui ca e mare pericol sa se nasca un copil handicapat. Chiar inca 18 luni dupa chemioterapie. Asta inseamna sa zicem 3 ani in care nu ar trebui sa conceapa copii. Ce propui sa faca acest cuplu? Sa 'aiba incredere in Dumnezeu' si sa aduca pe lume copii handicapati?

Ai dreptate cand spui ca e foarte greu de despartit 'satisfacerea placerii' de exprimarea dragostei neegoiste si a tandretei prin relatia sexuala intr-un cuplu. Ca toate cele omenesti, si astea sunt amestecate. Dar Dumnezeu a binecuvantat si placerea si un cuplu crestin are toata viata ca sa-si transfigureze si acest aspect al dragostei. Dar sa te lipsesti unul de altul cativa ani este inimaginabil pentru un cuplu are se iubeste.
In plus, sa iti spun un secret: cand un cuplu se iubeste cu adevarat, fiecare se gandeste mai mult la placerea celuilalt decat la a lui.

Vreau sa-ti mai spun ca am toata simpatia pentru punctul tau de vedere si cred ca si eu gandeam cam asa sau pe aproape mai demult.
In plus, cum zice sau implica Cristiboss, cand esti casatorit relatia sexuala devine mult mai despatimita, mai calma, mai tandra, in genera.

Repet: daca citesti prin cartile ortodoxe inclusiv la sfintii parinti gasesti si tu ca NU nasterea de prunci este scopul principal al casatoriei si ca relatia trupeasca este NEINTINATA la oamenii casatoriti, inclusiv placerea care decurge din ea.

Tu ce crezi, cand doi oameni casatoriti fac dragoste fara sa ia anticonceptionale, ei se gandesc tot timpul 'fac asta ca sa am copii, fac asta ca sa am copii, fac asta ca sa am copii' si pot distinge asa de usor intre placere si 'daruire totala si fara pic de egoism?'

PS Eu sunt casatorita si stiu despre ce vorbesc. Unul din exemplete date in mesajul meu de mai sus a fost valabil pentru cuplul nostru.

Dacă cei doi se iubesc vor trăi în curăţie. Spuneau mulţi că cei care trăiesc în curăţie pentru Hristos nu li se răceşte dragostea ci dimpotrivă. Nu spun că nu e f greu dar până la urmă noi suntem la cheremul sexualităţii sau sexualitatea e la cheremul nostru?

Nu ai înţeles ce am spus. Nu sunt nici de acord ca soţii să facă dragoste pentru a face copii dar nici să se ferească de a face copii. Fac dragoste ca un fel de manifestare trupească a ceea ce este în inima lor. Dacă e să aibă copii sau nu e treaba lui Dumnezeu. E o carte interesantă numită "Manual de dragoste" scrisă de un părinte grec. Vorbea despre această ridicare în slăvi a sexualităţii şi uciderea dragostei. Spunea la un moment dat că dragostea e "periculoasă" deoarece nu se comportă calculat aşa cum e totul în viaţa noastră. În momentul în care faci ceva calculat deja e ceva bolnav în acea dragoste, înţelegi? Duhul Sfinţilor Părinţi spune clar că această relaţie de dragoste trupească trebuie să fie o manifestare a iubirii duhovniceşti ( şi de asta ar trebui şi să se ridice la o iubire asexuată între cei doi că de aceea sunt puse aceste posturi ) între soţi de asta nu e important să te culci cu partenerul ca să ai copii ci ca să vă împliniţi. Dar atunci când te protejezi e exact acelaşi lucru, aceeaşi greşeală dar în extrema cealaltă.

E foarte tristă chestia asta mai ales că fostul meu duhovnic care e un preot de mir e foarte înduhovnicit dar tare mult cred că a folosit metode de evitare a copiilor ( are doar 3 copii şi ca orice om tind să pun motivul păcatul ). Şi pentru un om care se simte că insuflă un Duh al Sfinţilor Părinţi, fără extreme, fără aruncat de pietre în alţii şi te trezeşti că în problema dintre îndrăgostiţi o dă aşa de tare în bară... e trist pentru mine. Mi-a dat foarte multe sfaturi şi foarte bune dar în problema asta mi s-a părut că a fost foarte pe lângă.

P.S: Aşa de uşor cei mai în vârstă le spun la cei tineri că am trecut prin astea aşa că singura soluţie e păcatul... Te rog nu o lua ca reproş dar astfel de motive fac ca foarte mulţi să ignore sfaturile celor tineri pentru că cei tineri nu ştiu care e viaţa. În plus era un tip pe forum ce spune că e căsătorit ( de un an, doi cred ) şi nu făcea nici o metodă de ferire şi a spus că încă nu au copii. Deci Dumnezeu dă copii când e nevoie ( iar pentru cei care tot timpul au copii şi nu o mai pot duce aşa poate e şi o lecţie pe care vrea să le dea Dumnezeu şi anume să încerce să-şi înduhovnicească relaţia. Poate doar pentru că nu ştiu gândul Lui )

Maica Domnului cu tine!

[Fani71]

Salut si salutare tutoror, nu mai aveti ceva de adaugat voi ceilalti casatoriti? M-ar interesa sa mai aflu puncte de vedere.

În prealabil postat de Saurian

Dacă cei doi se iubesc vor trăi în curăţie.

Curatie este si relatia trupeasca in casatorie. Eu cred ca este angelism sa vezi in curatie numai fecioria sau abtinerea. Este contrar traditiei ortodoxe.
Vai, Vai, Saurian.. sa-ti dea Dumnezeu sa nu ajungi intr-o astfel de situatie!

"Spuneau mulţi că cei care trăiesc în curăţie pentru Hristos nu li se răceşte dragostea ci dimpotrivă. Nu spun că nu e f greu dar până la urmă noi suntem la cheremul sexualităţii sau sexualitatea e la cheremul nostru?"

O fi posibil pentru unii. Depinde de la cuplu la cuplu. Si poate depinde si de varsta. Eu stiu insa ca multi duhovnici ii sfatuiesc pe oameni sa nu se abtina prea mult pentru ca nu este bine pentru relatia lor. Chiar si in posturi nu prea ii lasa sa se abtina prea mult!

"Nu ai înţeles ce am spus. Nu sunt nici de acord ca soţii să facă dragoste pentru a face copii dar nici să se ferească de a face copii. Fac dragoste ca un fel de manifestare trupească a ceea ce este în inima lor. Dacă e să aibă copii sau nu e treaba lui Dumnezeu. E o carte interesantă numită "Manual de dragoste" scrisă de un părinte grec. Vorbea despre această ridicare în slăvi a sexualităţii şi uciderea dragostei. Spunea la un moment dat că dragostea e "periculoasă" deoarece nu se comportă calculat aşa cum e totul în viaţa noastră. În momentul în care faci ceva calculat deja e ceva bolnav în acea dragoste, înţelegi? Duhul Sfinţilor Părinţi spune clar că această relaţie de dragoste trupească trebuie să fie o manifestare a iubirii duhovniceşti ( şi de asta ar trebui şi să se ridice la o iubire asexuată între cei doi că de aceea sunt puse aceste posturi ) între soţi de asta nu e important să te culci cu partenerul ca să ai copii ci ca să vă împliniţi.
Dar atunci când te protejezi e exact acelaşi lucru, aceeaşi greşeală dar în extrema cealaltă."

Aici in principiu sunt de acord cu tine. Si nici eu nu zic ca sa folosim anticonceptionale dupa cum ne taie capul. Eu zic ca sunt situatii in care constiinta pentru a evita un rau (pentru copii, pentru cuplu etc) ne indeamna sa le folosim si ca nu e un rau in sine. De altfel asa sfatuiesc si unii duhovnici, si asa scriu si unii teologi (cei pe care i-am citat mai sus).

"E foarte tristă chestia asta mai ales că fostul meu duhovnic care e un preot de mir e foarte înduhovnicit dar tare mult cred că a folosit metode de evitare a copiilor ( are doar 3 copii şi ca orice om tind să pun motivul păcatul ). Şi pentru un om care se simte că insuflă un Duh al Sfinţilor Părinţi, fără extreme, fără aruncat de pietre în alţii şi te trezeşti că în problema dintre îndrăgostiţi o dă aşa de tare în bară... e trist pentru mine. Mi-a dat foarte multe sfaturi şi foarte bune dar în problema asta mi s-a părut că a fost foarte pe lângă."

Cred ca judeci fara sa stii: poti avea "doar" 3 copii si daca nu te feresti! Unii oameni au mai putini copii, desi au incercat sa aiba mai multi, au asteptat ani in sir sa ii aiba. Cunosc cazuri. Si parca ziceai mai jos ca da Dumnezeu cat e bine..

"P.S: Aşa de uşor cei mai în vârstă le spun la cei tineri că am trecut prin astea aşa că singura soluţie e păcatul... Te rog nu o lua ca reproş dar astfel de motive fac ca foarte mulţi să ignore sfaturile celor tineri pentru că cei tineri nu ştiu care e viaţa.

Ei, da! Aici ai dreptate! Te rog sa ma scuzi daca am vorbit ca o bunicuta 'lasa maica, ca o sa vezi tu mai incolo!" Nici mie nu mi-ar placea sa-mi spuna asta cineva mai in varsta. Si nu am zis ca 'singura solutie e pacatul'. Nu sunt pentru solutii caldicele. Incerc sa explic ca in morala ortodoxa nu exista de fapt legi, ci principii care lasa moc deceziei libere a crestinului. Poate ar trebui sa introduc un nou thread.

Dar totusi experienta e buna si ea la ceva. Experienta proprie si gandul pastoral, ca sa zic asa - sunt profesoara de religie si am auzit multe.

...Dar nici tinerii entuziasti si zelosi nu este bine sa-i judece pe cei care se afla in situatii de viata dramatice, in care ei nu s-au aflat inca, si sa-i numeacsa curvari si egoisti. Cred ca esti cam prea aspru si incruntat.

"În plus era un tip pe forum ce spune că e căsătorit ( de un an, doi cred ) şi nu făcea nici o metodă de ferire şi a spus că încă nu au copii. Deci Dumnezeu dă copii când e nevoie "

Cine stie? Cum ziceam mai sus, daca are cineva credinta mare de tot probabil ca asa o fi. Dar nu toti o avem de la inceput si daca actionam pretinzand ca o avem, se poate sa ne pomenim cu responsabilitati pe care sa nu le putem duce, cum spunea Ory mai sus.

"( iar pentru cei care tot timpul au copii şi nu o mai pot duce aşa poate e şi o lecţie pe care vrea să le dea Dumnezeu şi anume să încerce să-şi înduhovnicească relaţia. Poate doar pentru că nu ştiu gândul Lui )"

Cum adica, sa dea Dumnezeu copii doar ca sa le dea o lectie parintilor? Nu mi se pare prea plauzibil.

Dar ce crezi despre cuplurile in care unul nu e de acord si nu accepta sa aiba oricati copii?

Maica Domnului cu tine!

Si cu tine.

[ory]

DA!,si eu sunt o persoana dintre cei casatoriti si constat ca ceea ce se vorbeste pe-aici sunt mai mult baliverne,pentru ca,in realitate oamenii traiesc altfel,iar aici s-a pus accent pe teorii,interminabilile teorii care se doresc a fi implinite dar nu se prea intampla.O relatie este formata din doi oameni,ca atare amandoi trebuie sa impartaseasca aceste conceptii despre curatie si viata duhovniceasca,asa ca la carte,ceea ce nu se intampla,de cele mai multe ori,fiindca oamenii sunt diferiti,foarte diferiti,si natura barbat-femeie este extrem de diferita,fapt pentru care nu ne ramane decat sa incercam a fi intelegatori,dar nu prosti si supusi dincolo de o conduita morala,umana.
Se stie ca femeile sunt mai reci,asta le este instinctul,iar barbatii ceva mai "aprinsi" in aceste porniri trupesti.Ei bine,daca ar fi dupa mine i-as impune sotului abstinenta mult si bine...asta ar insemna sa ma consider virtuoasa?Nicidecum!Deci,sa nu se faca confuzia intre virtutie si natura.
Trebuie sa existe un echilibru in casnicie...NICI PREA,PREA,DAR NICI FOARTE FOARTE,cum se spune.Pana la urma,fiecare si le stie pe-ale lui.

[ory]

DA!,si eu sunt o persoana dintre cei casatoriti si constat ca ceea ce se vorbeste pe-aici sunt mai mult baliverne,pentru ca,in realitate oamenii traiesc altfel,iar aici s-a pus accent pe teorii,interminabilele teorii care se doresc a fi implinite dar nu se prea intampla.O relatie este formata din doi oameni,ca atare amandoi trebuie sa impartaseasca aceste conceptii despre curatie si viata duhovniceasca,asa ca la carte,ceea ce nu se intampla,de cele mai multe ori,fiindca oamenii sunt diferiti,foarte diferiti,si natura barbat-femeie este extrem de diferita,fapt pentru care nu ne ramane decat sa incercam a fi intelegatori,dar nu prosti si supusi dincolo de o conduita morala,umana.
Se stie ca femeile sunt mai reci,asta le este instinctul,iar barbatii ceva mai "aprinsi" in aceste porniri trupesti.Ei bine,daca ar fi dupa mine i-as impune sotului abstinenta mai mult decat poate duce...asta ar insemna sa ma consider virtuoasa?Nicidecum!Deci,sa nu se faca confuzia intre virtutie si natura.
Trebuie sa existe un echilibru in casnicie...NICI PREA,PREA,DAR NICI FOARTE FOARTE,cum se spune.Pana la urma,fiecare si le stie pe-ale lui.

pai bun , si daca faci pogoramant pentru neputinta sotului esti in stare sa mergi in iad cu el ? caci a face pogoramant de la carte inseamna a te afunda in iad ...

inainte , oamenii toti aveau cate 5-6 copii , acu pana si preotii nu au decat 2 , in general ... de ce oare ? oare nu pentru ca avem niste mireni si niste peroti ucigasi de copii ? iaca , duhovnicul meu e de mir si are 4 copii deja si e tanar ( si are o lumina deosebita pe fata , care nu o vezi la alti preoti ; si tot timpul il vezi ca se roaga cu pace si iarta pe toti cu usurinta ) ; el nu a facut pacatul uciderii ... da restu de preoti ? avem in biserica proeti ucigasi , toti unu si unu , numai ucigasi ( in general vorbind ) ? pai asta e urgie frate , e urgia lui Dumnezeu pe capu nostru , daca pana si preotii fac acest genocid ...

pai stiti ca intr-un an se ucid mai multi copii prin avort decat numaru de oameni care au murit in tot cel de al doilea razboi mondial ? iti dai seama ? intr-un an numai se ucid mai multi copii decat oamenii care au murit in al doilea razboi mondial ... pai si anii trec , unu dupa altu ... URGIE nu altceva ...

par sofronie , un sfant , a zis : dupa primu si al doilea razboi mondial harul s-a dus de pe pamant si nu s-a mai intors ... dar oare acuma ce se intampla daca noi avem cate un razboi mondial in fiecare an ? in fiecare an se duce tot mai mult har si tot mai mult , si tot mai mult , si iata ca pe an ce trece SE SIMTE EFECTIV ca e tot mai greu sa te mai rogi , esti tot mai amenintat din toate partile de tot felul de oameni apostati care nu mai suporta credinta , te simti tot mai singur si mai parasit ( parasirea lui Dumnezeu care a avut-o si Hristos pe cruce ) , e tot mai greu sa mai postesti , sa mai faci fapte bune , e tot mai greu sa mai fii crestin ; si asta in principal din cauza avorturilor ... vom ajunge in ritmu asta in scurt timp la imposibilitatea de a mai fi crestini in lume , si va veni antihristul peste noi PENTRU PACATELE NOASTRE , INCLUSIV ALE PREOTILOR ucigasi ... e bine asa ? e bine sa ne pregatim singuri iadul , sau mai bine zis fundu iadului ? caci unde se duc ucigasii decat in iad , si unde se duc preotii ucigasi decat in talpa iadului unde e cel mai mare chin , gheena de care si dracii se tem de mor ... ce facem ? ce fel de biserica avem ? o biserica ucigasa si sinucigasa ? asta e bis ortodoxa ?!!!