Teologia negativa ortodoxa de sorginte budista?

[catalin2]

În prealabil postat de ioan67

Învăţatura e o relaţie dintre învăţător şi învăţat. Mai exact, e rodul acestei relaţii. Nu este un conţinut al învăţătorului, în orice caz acest conţinut e mort câtă vreme nu vine la întâlnire un învăţăcel. Conţinutul prinde viaţă, prin activitatea ambilor termeni (învăţător şi învăţat), în interacţiunea lor.

Nu, aceea e invatarea, eu asta incerc sa-ti spun. Invatatura este ceea ce preda profesorul, pentru ca profesorii nu sunt doar filozofi si alcatuiesc ei o invatatrua bazata pe rationamentele lor (pentru ca omul are aceasta capacitate). Profesorul preda o invatatura, care exista independent de elevul respectiv. Acea invatatura profesorul a invatat-o, la randul lui, ca sa o poata preda. Urmeaza procesul de predare a invataturii respective, adica ceea ce spui tu, cu relatia profesor-elev, iar elevul isi insuseste acea invatatura prin memorare.
De exemplu, ce contributie ai avut tu la Crez, care este o parte din invatatrua de credinta? Cum l-ai aflat si cum il stii? Un adevar de credinta este Sfanta Treime, faptul ca Fiul e Nascut din veci, iar Duhul Sfant purcede de la Tatal. Niciun om nu a avut vreo contributie la acest adevar si nu depinde de niciun om. E un adevar absolut, diferit de adevarul relativ, care depinde de perceptia cuiva. Domnul ne-a revelat aceste adevaruri, care raman adevaruri chiar daca nu mai exista niciun credincios.

În prealabil postat de ioan67

Au trăit cu toată fiinţa lor Învăţătura.

Asta e si problema pe care am mentionat-o in mesajele anterioare. In ceea ce spui tu nu exista deosebire intre invatatura si traire, de fapt dizolvi invatatura in traire, ramanand doar traire. Dar aceasta e chiar pietismul de care am spus anterior. Crezi ca alternativa la ceea ce sustii, opusul, este o invatatura fara traire. De fapt aceasta a fost controversa in sanul protestantismului, dogmatism versus pietism. Ortodoxia este straina de aceasta problema si controversa. In ortodoxie este intotdeauna impreuna invatatura cu trairea, una fara alta nu are sens in ortodoxie.
Dau un citat: "Viata crestina, asa cum o propovaduieste Biserica, presupune existenta celor doua aripi, care-l ajuta pe credincios sa se ridice la inaltimile spiritualitatii autentice: invatatura dreapta si evlavia echilibrata. Evlavia lipsita de lumina doctrinei duce la pietism."
Daca si tu sustii aceasta inseamna ca de fapt spunem aceleasi lucruri. Asadar, dogma impreuna cu trairea, nu doar una sau doar cealalta.
Iar adevarata traire se obtine primind harul din Sfintele Taine si inmultindu-l prin faptele credintei.

[ioan67]

În prealabil postat de catalin2

In ceea ce spui tu nu exista deosebire intre invatatura si traire, de fapt dizolvi invatatura in traire, ramanand doar traire. Dar aceasta e chiar pietismul de care am spus anterior.

S-o lăsăm baltă.
Toate cele bune!

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Apofaticul nu trateaza categorii.

Atat timp cat ai sa vezi "apofaticul" dupa cliseeele tale de mic "iluminat" budhist..

Sf Ioan Gura de Aur ramane "captiv" intr-o argumentatie a dihotomiilor de genul: devenire-nedevenire, purcedere-nepurcedere, vecie-temporalitate, finitate-infinitate, cuprins-necuprins...

Acestea sunt in domeniul conceptualului catafatic - in care functioneaza mecanismul de potentare a contrariilor prin intelesul opus.

Din punct de vedere apofatic, Dumnezeu nu este nici finit nici infinit, nici cuprins, nici necuprins, nici vesnic, nici temporal...

Apofaticul nu face apel la nicio expresie. Catafaticul creaza diferente de potential, discriminari, polarizari ale realitatii.

Da' "apofaticul" tau la ce face apel?

La ceva de genul "fa abstractie de un sistem moral riguros sau credinta in Hristos, doar goleste-ti mintea si acolo o sa apara deodata Dumnezeu"?

Eu cred ca dimpotriva, o sa apara cu totul altceva.

Tu refuzi sa intelegi ca o crestere spirituala reala nu se poate realiza prin nici o filosofie in sine sau "tehnica mentala".

Ti-ai ales budhismul?
Nu avem nici o problema cu asta, nu inteleg in schimb de ce incerci sa deformezi barbar crestinismul ca sa se incadreze in limitele inguste si aberante pe alocuri cum ti-am mai demonstrat, a filosofiei budhiste.

Se pare ca nu esti pregatit sa renunti total la Sf. Botez?
E un strigat de ajutor?

[AlinB]

În prealabil postat de ioan67

Florin, cunosc câţiva protestanţi care totuşi se roagă...:) Şi postesc şi toate celelalte... Şi care practică o înaltă comuniune în comunitatea lor.
Caz în care s-ar putea să îi găsim foarte cufundaţi în apofatism...:)

Nu si atat timp cat refuza Una Biserica. Macar de ar fi din ignoranta.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Citatul este o eroare logica - generalizare pe baza unor exemple. Intradevar, exista credinte/religii care cred ca Dumnezeu este o energie sau opereaza cu energii. Afirmatia ar fi corecta numai daca se confirma pentru fiecare religie/credinta in parte. Budismul nu sustine acest concept.

Budha nici macar n-a operat cu acest concept de "Dumnezeu".
L-a considerat irelevant.

Adica ceva gen "Dumnezeule, da' n-avem nevoie de tine sa fim "eliberati", o putem face si singuri cu o disciplina mentala potrivita".

Ceea ce, desigur, indirect inseamna ca fiecare individ ar fi si el un mic dumnezeu sau ceva de genul, ceea ce desigur, este aberant chiar si din perspectiva filosofiei neo-budhiste.


Budhismul l-a dezvoltat mai tarziu pentru a supravietui, pentru ca o religie a-teista (fara un Dumnezeu) e mai presus de intelesull maselor si fara suportul maselor, orice religie scornita de oameni nu poate fi decat condamnata la moarte.

Insa daca ai fi stat sa analizezi esenta celei spuse, poti cred sa confirmi ca "dumnezeul" budhist este impersonal.

Nu doar impersonal ci separat de lumea tangibila printr-o bariera filosofica de netrecut, prin insasi definitia care incerci sa i-o dai, prin opozitia care incerci sa i-o faci fata de lumea "fenomenelor".

Ti-am mai ridicat problema asta de cateva ori, dar ai refuzat sa o examinezi in detaliu.

[ioan67]

În prealabil postat de AlinB

Nu si atat timp cat refuza Una Biserica. Macar de ar fi din ignoranta.

Cunoaşterea catafatică sau apofatică a lui Dumnezeu nu atârnă de apartenenţa la o confesiune sau alta dintre cele creştine, nici măcar de vreo religie anume.
Aceste două modalităţi de cunoaştere sunt practicate de când lumea, în grade diferite.
Faptul că Ortodoxia deţine cea mai înaltă şi bogată cunoaştere nu înseamnă că a pus exclusivitate pe aceste demersuri.
Toate culturile, toate religiile cunosc pe Dumnezeu, în grade diferite. Atât catafatic cât şi apofatic.
Mai răsfoieşte şi tu o carte, un ziar, o fiţuică, ceva....

[AlinB]

În prealabil postat de ioan67

Cunoaşterea catafatică sau apofatică a lui Dumnezeu nu atârnă de apartenenţa la o confesiune sau alta dintre cele creştine, nici măcar de vreo religie anume.
Aceste două modalităţi de cunoaştere sunt practicate de când lumea, în grade diferite.
Faptul că Ortodoxia deţine cea mai înaltă şi bogată cunoaştere nu înseamnă că a pus exclusivitate pe aceste demersuri.
Toate culturile, toate religiile cunosc pe Dumnezeu, în grade diferite. Atât catafatic cât şi apofatic.
Mai răsfoieşte şi tu o carte, un ziar, o fiţuică, ceva....

O fitzuica ortodoxa sau..? :)
Poti sa-mi recomanzi vreo una care face apologetica cunoasterei lui Dumnezeu bine mersi si fara ortodoxie? :)

[ioan67]

E multă ortodoxie şi în afara Ortodoxiei, după cum e multă erezie şi ţicneală printre aşazişii ortodocşi, în biserici.
Dreapta credinţă se poate înţelege şi practica foarte strâmb, precum bine se ştie.
După cum, strâmbii au adeseori multă dreaptă credinţă şi dreaptă vieţuire şi avem foarte, foarte mult de învăţat de la ei.
Dacă nu suntem cucoane proaste şi fudule, desigur.

[AlinB]

În prealabil postat de ioan67

E multă ortodoxie şi în afara Ortodoxiei, după cum e multă erezie şi ţicneală printre aşazişii ortodocşi, în biserici.
Dreapta credinţă se poate înţelege şi practica foarte strâmb, precum bine se ştie.
După cum, strâmbii au adeseori multă dreaptă credinţă şi dreaptă vieţuire şi avem foarte, foarte mult de învăţat de la ei.
Dacă nu suntem cucoane proaste şi fudule, desigur.

A doua afirmatie este incontestabila iar prima discutabila, depinde in primul rand cum definesti ortodoxia.
Daca o definesti ca deplinatate a harului, valoarea ei de adevar devine foarte indoielnica.

[ioan67]

De acord.
Numai că, revenind acuma la topic şi la afirmaţia mea comentată de tine - cunoaşterea apofatică şi catafatică a lui Dumnezeu nu sunt atributul exclusiv al Ortodoxiei. Deşi Ortodoxia este mediul unde aceste cunoaşteri s-au împletit şi au rodit cel mai bine.
Asta spuneam,
salutare!

P.S. Zice Părintele Stăniloae o serie de lucruri în linkul acela, care ar putea fi de mare folos. Păcat că nu dăm puţină atenţie textului...