Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu ! + ( rugaciuni ce au miscat sufletul nostru )

[Marimira]

O, Maica lui Dumnezeu, sufăr! Cât sufăr de mult! Durerea mea tu o ştii; ea a devenit hrana zilelor şi nopţilor mele; ea chinuieşte toată fiinţa mea şi nici somnul nu se mai lipeşte de ochii mei, iar starea de slăbiciune în care mă găsesc, îmi ia puterea de a lupta contra desnădejdei care-mi tulbură duhul şi-mi întristează sufletul.
Dar, cui să cer ajutor? Unde să mă duc să-mi găsesc liniştea, dacă nu la tine, o Maica lui Dumnezeu! În acest azil totdeauna deschis necăjiţilor, în acest adânc plin de blândeţe şi de mângâiere. Numai în braţele tale de Mamă cerească, îndrăznesc să-mi sprijin fruntea mea obosită şi plină de durere, şi numai la sânul Tău găsesc odihna care m-a părăsit.
O, bună Stăpână, mângâie-mă precum o mamă îşi mângâie copilaşii; şterge cu dulcea Ta mână, lacrimile ce-mi izvorăsc din durere. Înţeleg că eu nu pot refuza să beau paharul durerii ce mi se întinde, când tu însăţi ai golit acest pahar pe drumul Golgotei, privind chinurile şi răstignirea Fiului Tău.
Ţie, deci, cu toate suferinţele ce mă zdrobesc, îţi strig: da, Maică, şi eu voi suferi fără să deznădăjduiesc, fiindcă şi Tu ai suferit la picioarele crucii Fiului Tău. Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Tu, Maica lui Dumnezeu, ca o mamă bună, adună lacrimile şi rugăciunile robilor tăi, şi le du în braţe la Fiul Tău şi Dumnezeul nostru, şi-l roagă ca să potolească pornirile cele rele de deasupra noastră; de tot necazul şi de toate durerile să ne scape pe noi; că noi credincioşii creştini numai pe Tine te avem putere tare şi nemişcată, şi al tău folos şi ajutor l-am dobândit în toate zilele, din copilăria noastră şi până astăzi.
Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că Tu mântuieşti pe robii tăi din toate nevoile.
Ajută-ne, Te rugăm, să trecem cu pas lesne puntea cea îngustă de pe înfuriatul val al tuturor durerilor, nevoilor şi necazurilor care se luptă cu noi; căci dacă n-ai fi fost Tu, Maica lui Dumnezeu, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea necazuri, şi cine ne-ar fi păzit până astăzi să fim liberi?
Fie-ţi milă de noi şi ajută-ne la dorinţele cele de folos, pentru slava Fiului Tău împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Amin.

[cristiboss56]

Catre tine , Preacurat-o , Maica lui Dumnezeu , eu , ticalosul , cad si ma rog . Stii , Imparateasa , ca eu neancetat pacatuiesc si-L manii pe Dumnezeul meu . Si de multe ori caindu-ma , devin mincinos in fata lui Dumnezeu si ma caiesc si ma cutremur ca sa nu ma trasneasca Dumnezeu , si apoi , iarasi savarsesc pacatul .
Cunoscand toate acestea , Stapana mea , Doamna Nascatoare de Dumnezeu , te rog sa ma miluiesti , sa ma intaresti si sa-mi dai putere sa fac binele . Caci stii , Stapana , Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu , ca mi-am urat intotdeauna faptele si ca iubesc din tot sufletul meu Legea Dumnezeului meu ! Dar nu stiu , Doamna Preacurata , cum se face ca iubesc ceea ce urasc , iar cele bune le calc in picioare . Nu ingadui , Preacurata sa fac voia mea , ca nu este buna . Ci sa fac voia Fiului tau si Dumnezeului meu , ca sa ma mantuiasca si sa ma intelepteasca si sa-mi dea harul Sfantului Duh , ca de azi inainte sa incetez savarsirea faptelor mele celor rele si sa-mi traiesc zilele ce mi-au ramas , in poruncile Fiului tau , Caruia I se cuvine toata slava cinstea si stapanirea , cu Tatal cel fara de inceput si cu Preasfantul si Bunul si de viata facatorul lui Duh , acum si pururea si in vecii vecilor .
Amin !+

Vreau să viresuiesc / cu glas îngeresc. / Intr-o zi de vară / când plouă cu floi, /răsari Maică-n zori / când se culcă luna / pân-a-doua zi. / Vino şi pe seară / Curată Fecioară / orunde ai fi / roagă-ţi Fiul Sfânt / să dea binecuvântare / pentru fiecare / om de pe pământ / ce te poartă-n gând.
Vino-n miez de noapte / când mă rog în şoapte / cu alai de îngeri / la-le mele plângeri / Maică ajutătoare / şi Izbăvitoare / Maica tânguirii, / Izvorul iubirii / Frumuseţea firii / Gingăşi-aleasă, / veşnică Mireasă / Maică nenuntită, / Rugă multprimită.
Umple-mă de har / Maică Dar din dar / Jertfă şi Altar / Mieluşică blândă, / Inimă ce cântă / Candelă aprinsă, / Floare îmbobocită / Precistă iubită, / Roua dimineţii / Tu eşt Maica vieţii / albă Iasomie / Maică Poezie / Apă neâncepută / Rugă neântreruptă / Maică a crinilor / Nădejdea creştinilor.

Cu nevrednicie D.S

Dangăt lin de clopot / Se-nalţă către soare. / Veniţi cu mic, cu mare / la sfânta Adormire / a Maicii sărbătoare.
Veniţi cu toţii astăzi, /veniţi să ne-nchinăm, / La Maica noastră Sfântă / genunchii să-i plecăm.
Văzduhi-i plin de îngeri / Ce cântă pentru noi / Prohodul Adormirii./ Azi am uitat de lipsuri / de griji şi de nevoi /
N-am aur Maică sfântă / Nici bani să-ţi dăruiesc / dar sunt aici Maicuţă / in ochi să te privesc.
Cu lacrimi de iubire / să mângâi chipu-ţi sfânt / Cum nu e altu-asemeni / in cer sau pe pământ./
E ziua Adormirii / la Tine poposim / Cu flori şi cu iubire / să te sărbătorim. /
Acoperă-ne Maică / cu Sfântu-ţi omofor / si roagă-te la Fiu-ţi / pentru acest popor.

Cu nevrednice D. S.

[cristiboss56]

Tu , Maica mea Sfanta ,
Stii tot despre mine.
Maica , Stii sigur cum sunt !
Ma iubesti cand fac bine
Si-mi porti de grija
Ca sunt pe pamant.


Trei lucruri m-au ranit
Cel mai tare in viata :
Minciuna , politica , oamenii rai !
Sarut cu smerenie
Preasfanta-ti fata.
Ma scoate , Maica ,
Nevrednica cum sunt din nevoi.


Am mers doar prin bezna ,
Caci nu Te aveam.
Dar, Ingerul bun
Mi Te-a dat felinar ,
Lumina sa-mi fii ,
Iar acum eu Te am ,
In ce-a mai ramas
Din viata traita in zadar.


Lumina din zorii de zi
Pe pamant este dulce
Si toate-s frumoase
Si proaspete-n zori.
O ! Cum vor fi oare
In Rai cand s-or duce
Cei vrednici , vor straluci
Purtati de Ingeri pe nori!


Dar cum va putea
Domnul Slavei oare
Pe noi sa ne ierte ,
Caci tot am gresit !
Cand nu ne iertam
Si cu ingamfare
Il alungam dintre noi
Pe cel mai smerit.

- Din volumul : " De la poezie la Rugaciune "-Dorina Stoica -Barlad 2010 .

[cristiboss56]

Multumesc Ana Maria , pentru ajutorul dat :
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...-I-b1-p144.htm

[Mihailc]

Teotokos
Biserica recunoaşte în persoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (Theotokos) pe acea făptură care - singura în toată creaţia lui Dumnezeu, materială şi spirituală - a ajuns să împlinească scopul pentru care există întreaga Creaţie, cea mai deplină unire cu Dumnezeu, cea mai desăvârşită realizare a posibilităţilor vieţii. Consimţământul ei la Întruparea Fiului n-a fost doar armonizarea voinţei omului cu voinţa lui Dumnezeu, ci un eveniment existenţial unic, al co-inerenţei vieţii celor create şi celor necreate: Stăpâna noastră a fost socotită vrednică să împărtăşească de energia ei firească (energia voinţei, dar şi a maternităţii) lucrarea comună a Divinităţii, adică viaţa cea mai intimă a lui Dumnezeu. Viaţa ei fizică, sângele ei, funcţionarea biologică a trupului ei, s-a identificat cu viaţa dăruită efectiv Ipostasului întrupat al lui Dumnezeu Cuvântul. Dumnezeu Cuvântul a trăit ipostatic ca parte a trupului ei; Dumnezeu a trăit înlăuntrul pântecelui ei cu trupul şi sângele ei; propria ei energie creată s-a identificat cu energia vieţii Celui Necreat.
Theotokos nu „împrumută“ doar funcţiunile ei biologice către Dumnezeu Cuvântul, pentru că o mamă nu-şi „împrumută“ trupul către copil, ci Îi clădeşte existenţa cu trupul ei şi cu sângele ei, aşa cum îi formează sufletul copilului hrănindu-l, vorbindu-i, îngrijindu-se de el, dăruindu-i afecţiune. Biserica insistă asupra faptului că Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu nu şi-a asumat doar un trup prin Înomenirea Sa, ci un „trup animat de un suflet raţional şi spiritual“ (Sfîntul Ioan Damaschinul, Dogmatica III, 46), aşa cum este şi carnea oricărui fetus uman. Hristos Şi-a asumat natura omenească în întregimea energiilor trupeşti şi sufleteşti care vin să o compună şi să o exprime. Iar simbolul Născătoarei de Dumnezeu nu se opreşte la constituirea trupului lui Hristos, ci se extinde chiar la ceea ce numim formarea sufletului Său, a psihologiei Lui omeneşti, de vreme ce mama este izvorul şi fundamentul articulării primelor experienţe mentale, primelor sensibilităţi, primelor cuvinte, fundamentul intrării progresive a copilului în lumea numelor şi a simbolurilor, lumea oamenilor.
Fiind Maica lui Dumnezeu, Fecioara Maria a identificat astfel, în existenţa sa, viaţa celor create cu a celor necreate; a unit în propria ei viaţă Creaţia şi Creatorul ei. Iar astfel, fiecare făptură, întreaga creaţie a lui Dumnezeu, află în persoana ei poarta „vieţii celei adevărate“, intrarea în plinătatea posibilităţilor existenţiale. „De tine se bucură toată făptura... soborul îngeresc si neamul omenesc“. În limbajul poeziei Bisericii, fiecare imagine care include natura este atribuită Stăpânei noastre, pentru a înfăţişa exact întreaga reînnoire a celor create care se împlinesc în persoana ei. Ea este „cer“ şi „pământ roditor“ şi „munte netăiat“ şi „piatra care ai adăpat pe cei însetaţi de viaţă“ şi „pântece înflorit“ şi „brazdă care ai crescut înmulţirea milelor“. Iar inimitabila „semantică“ a iconografiei ortodoxe traduce, atât în tuşă, cât şi în culoare, ceea ce afirmă figurat aceste imagini. Ea reprezintă pe Născătoarea de Dumnezeu şi tronul Dumnezeirii, fie ţinând un copil sau rugându-se, sau sărutându-L cu drag pe Prunc sau „aşezată“, la Naşterea lui Hristos sau la adormirea sa. Ea e noua Evă care recapitulează natura, nu în acea autonomie contrară naturii şi în moarte, ci în participarea ei la Divinitatea care transcede natura şi la realizarea vieţii de veci. Pentru că voia sa proprie restaurează „sfârşitul“ existenţial şi scopul creaţiei în general, ea dă sens şi dă speranţă „aşteptării nerăbdătoare a făpturii“ (cf. Romani VIII, 19). Când credincioşii caută mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu pentru mântuirea lor, ei nu caută vreun soi de mediere juridică, ci ca voinţa lor nelucrătoare să fie conţinută în voinţa ei dătătoare de viaţă, voinţa ei care afirmă dragostea mântuitoare a lui Dumnezeu întrupat.


Cristos Yannaras

[glykys]

În prealabil postat de cristiboss56

Multumesc Ana Maria , pentru ajutorul dat :
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...-I-b1-p144.htm

Va indemn cu mult drag pe toti sa mergem in seara aceasta la sfanta biserica, la slujba vecerniei, in care se va oficia prohodul Maicii Domnului, sa slavim si noi adormirea sa!

http://www.youtube.com/watch?v=E3s1nOHyXM4

Iar maine sa venim cu mic, cu mare, la sarbatoare, intrucat e zi libera, e ziua Maicii Domnului, si macar 2-3 ore sa ii daruim din timpul nostru, ca onomasticile, plaja, dormitul, menajul si altele nu sunt o prioritate!

Eu va rog sa ma iertati daca am suparat pe cineva cu ceva in mesajele mele, dar cu concubinajul si curvia nu voi fi de acord niciodata, in ruptul capului, indiferent de cate critici mi-as atrage. Sa cerem in toate ajutorul Preacuratei Maici!

[cristiboss56]

În prealabil postat de glykys

Va indemn cu mult drag pe toti sa mergem in seara aceasta la sfanta biserica, la slujba vecerniei, in care se va oficia prohodul Maicii Domnului, sa slavim si noi adormirea sa!

http://www.youtube.com/watch?v=E3s1nOHyXM4

Iar maine sa venim cu mic, cu mare, la sarbatoare, intrucat e zi libera, e ziua Maicii Domnului, si macar 2-3 ore sa ii daruim din timpul nostru, ca onomasticile, plaja, dormitul, menajul si altele nu sunt o prioritate!

Eu va rog sa ma iertati daca am suparat pe cineva cu ceva in mesajele mele, dar cu concubinajul si curvia nu voi fi de acord niciodata, in ruptul capului, indiferent de cate critici mi-as atrage. Sa cerem in toate ajutorul Preacuratei Maici!

Iata cateva imagini surprinse in aceasta seara la Prohodul Maicii Domnului de la Biserica mea draga , Biserica Sfantul Mare Mucenic Mercurie !

[Marimira]

Bucură-te Preacurată
Care ieri te-ai tânguit,
Iată Fiul tău cu slavă
Din mormânt a răsărit!

Toată firea prăznuieşte
Învierea lui Hristos,
Toate se îmbracă astăzi
Cu veşmînt prealuminos!

Îngerii şi pământenii
Cântă azi acelaşi grai,
Iar Adam şi cu tâlharul
Azi se veselesc în Rai.

Nu mai este astăzi pază
În Edenul cel ceresc,
Uşa stă mereu deschisă
Pentru neamul creştinesc.

Nu se mai socoate Crucea
Ca organ chinuitor:
Ea rămâne "Steagul Slavei"
-Semnul cel biruitor-!

Băutura cea amară
De Hristos s-a îndulcit
Şi "împărăţia morţii"
Pe vecie s-a zdrobit!

Tu fiind mai înainte
"Maica Sintelor dureri",
Astăzi eşti "a Slavei Maică"
Şi a "Sfintei Învieri"!