Oare ce voia dumnezeu sa faca din adam?

[andreicozia]

(continuind o discutie initiata de Iore...)
Oare care era menirea lui Adam si a Evei in Paradis?
De ce a creat Dumnezeu Omul? nu-i erau de ajuns vietatile fara minte si CURIOZITATE
Oare Dumnezeu anticipa deja ca cei doi isi vor da in petec?

Nu a avut deja o "experienta" negativa a ingerilor cazuti? de ce a creat alte fiinte capabile de cadere?

Oare nu se astepta de la ei sa se degradeze si sa-si piarda puritatea necesara existentei alaturi de El fiind fiinte curioase(mai ales femeia)?

[cristinamaria]

Mai ales femeia? imi place formularea (Stii ca Dumnezeu l-a facut pe Adam, apoi a facut femeia si l-a chemat pe Adam, i-a aratat-o pe Eva si i-a spus: Adame, vrei o nevasta? alege-ti!).

Asa cum fiintele sunt capabile de cadere, sunt la fel capabile si de innaltare si de indumnezeire (un termen cu care m-am impacat recent).

Curiozitatea nu e rea in sine, poate fi folosita insa in scopuri rele. Si-apoi nu curiozitatea este cea care a dus la caderea omului din rai.

[cosmin44]

o idee sau mai bn zis o parere personala....cum o fabrica nu ar fi functionat fara muncitori asa si planeta pamant nu ar fi functionat fara un stapanitor fizic intr-o lume materiala...eu cred ca asta e menirea omului sa aiba grija de creatia Domnului cea fizica...altfel cum s-ar explica faptul k omul e singura fiinta vorbitoare de pe terra...daca omul ar fi avut alt rol poate ne conduceau mamutii,dinozaurii sau alte creatii fizice...mai ales ca Dumnezeu ia dat dreptul lui Adam de a denumii mediul inconjurator cu tot ce e viu in el...voi ce credeti?!

[anna21]

"Dumnezeu a facut pe om inocent, drept, virtuos, lipsit de suparare, fara de grija, luminat cu toata virtutea, incarcat cu toate bunatatile, ca o a doua lume, un microcosm in macrocosm, un alt inger inchin ator, compus, observatorul lumii vazute, initiat in lumea spirituala, imparatul celor de pe pamant, condus de sus, pamantesc si ceresc, vremelnic si nemuritor, vazut si spiritual, la mijloc intre maretie si smerenie, acelasi si duh si trup; duh, din pricina harului, iar trup din pricina mandriei; duh, ca sa ramana si sa laude pe binefacator, trup ca sa sufere si prin suferinta sa-si aminteasca si sa se instruiasca cand se mandreste cu maretia. Animal condus aici, adica in viata prezenta, dar mutat in alta parte, adica in veacul ce va sa fie; iar termenul final al tainei este indumnezeirea sa prin inclina tia catre Dumnezeu. Se indumnezeieste prin participarea la iluminarea dumnezeiasca si nu prin transformarea sa in fiinta dumnezeiasca. Dumnezeu l-a facut pe om prin fire fara de pacat, iar prin vointa liber. Spun fara de pacat, nu pentru ca ar fi incapabil de a pacatui - caci numai Dumnezeirea este incapabila de pacat - ci pentru ca nu are in firea sa facultatea de a pacatui, ci mai mult in libertatea vointei. Avea adica puterea sa ramana si sa progreseze in bine ajutat fiind de darul dumnezeiesc, dupa cum avea si putere sa se intoarca de la bine si sa ajunga la rau, lucru pe care Dumnezeu il ingaduia, pentru motivul ca omul era inzestrat cu liberul arbitru. Nu este virtute ceea ce se face prin forta. "

Andrei, pentru fiecare intrebare pe care o ai este bine sa cauti intai in aceasta carte: Dogmatica de Sf. Ioan Damaschin. Explica foarte multe lucruri.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de andreicozia

(continuind o discutie initiata de Iore...)
Oare care era menirea lui Adam si a Evei in Paradis?
De ce a creat Dumnezeu Omul? nu-i erau de ajuns vietatile fara minte si CURIOZITATE
Oare Dumnezeu anticipa deja ca cei doi isi vor da in petec?

Nu a avut deja o "experienta" negativa a ingerilor cazuti? de ce a creat alte fiinte capabile de cadere?

Oare nu se astepta de la ei sa se degradeze si sa-si piarda puritatea necesara existentei alaturi de El fiind fiinte curioase(mai ales femeia)?

Intentia Lui Dumnezeu a fost ca oamenii sa se foloseasca de intreg Universul, de Rai, ca sa se desavarseasca (suie-te la Mine prin gustand din toate fapturile, din toti pomii gradinii); aceasta desavarsire putea sa aiba loc fara caderea in pacat, adica fara ca omul sa puna mai intai in topul preferintelor faptura, ci tinzand mereu spre asemanarea cu Creatorul sau folosindu-se doar de Creatie spre acest scop.

La fel si ingerii buni care nu au cazut evolueaza mereu spre asemanarea cu Dumnezeu facand ascultare de Hristos, facand mereu binele pe care-l doreste Hristos. Ei nu stagneaza intr-o stare mantuita de rau, ci sporesc mereu in bine; similar, si oamenii care se mantuiesc vor evolua la nesfarsit din slava in slava in scopul infinitei asemanari cu Fiul Lui Dumnezeu.

O creatura fara libertate, fara ratiune si fara sentimente este un nonsens. Dumnezeu nu vrea o lume de robotei care sa execute automat programe, ci vrea ca lumea sa raspunda de bunavoie la iubirea Lui prin iubire, care sa aleaga binele si sa refuze raul. Asta suntem noi, asta sunt si ingerii: ratiuni libere, capabile de sentimente, create si eterne, facute deci dupa modelul divin si care avem ca scop asemanarea in har cu Cel care ne-a creat.

Parintele Galeriu ne precizeaza:

[COLOR=black]Cum se poate observa, tradiţia răsăriteană, printr-o [/COLOR][COLOR=black]viziune cuprinzătoare în care creaţia e înrădăcinată de [/COLOR][COLOR=black]mai înainte de veacuri în «Taina lui Hristos», nu exclude [/COLOR][COLOR=black]ci preîntîmpină accidentul păcatului încît iconomia crea[/COLOR][COLOR=black]ţiei poate deveni o iconomie a mîntuirii. Dar aici, con[/COLOR][COLOR=black]ştiinţei creştine i se opune o subtilă întrebare. Anume, [/COLOR][COLOR=black]dacă Adam n-ar fi păcătuit am mai fi primt noi darul[/COLOR] [COLOR=black]suprem al întrupării? Problemă ivită încă din primele veacuri ale Bisericii, la care Fericitul Augustin răspundea grav: «si homo non periisset, filius hominis non venis-set», care a suscitat multe controverse, mai ales în Apus între tomişti şi franciscani, şi care a rămas deschisă pînă astăzi, în ce ne priveşte, noi considerăm că un cuvînt al Sfîntului Chirii al Alexandriei, pe care îl redăm, mai departe, aruncă o lumină în pătrunderea misterului: «După cum un arhitect înţelept», spune Sfîntul Chirii, «cînd începe construirea unei case, gîndind cum se cuvine, că în trecerea vremii ea poate suferi vreo stricăciune, fapt ce se întîmplă cu orice casă zidită, el pune o temelie de nedistrus, care este în planul lui, ca şi o rădăcină neschimbabilă a operei sale, pentru ca în caz că ar suferi ceva, principiul avîndu-1 sănătos, să se poată din nou construi pe ea. Tot aşa, Ziditorul tuturor a pus de mai înainte pe Hristos ca temelie a mîntuirii noastre, înainte chiar de întemeierea lumii. Aşa fel încît, atunci cînd din cauza transgresiunii noastre, s-ar întîmplă să cădem, noi să putem fi rezidiţi pe El. Deci, cît priveşte voinţa şi planul Tatălui, Hristos este pus drept temelie, încă înaintea veacurilor. Faptul propriu-zis însă, după[/COLOR] [COLOR=black] cuviinţă, s-a săvîrşit în timp pentru că aşa cerea nevoia [/COLOR][COLOR=black]lucrului. Aşa am fost reînnoiţi în Hristos, prin venirea [/COLOR][COLOR=black]Sa în timp, noi care îl aveam de mai înainte temelie a [/COLOR][COLOR=black]mîntuirii».[/COLOR] [COLOR=black]Se deduce lesne că Sfintul Chiril are în vedere o [/COLOR][COLOR=black]previziune proniatoare a înţelepciunii lui Dumnezeu în [/COLOR][COLOR=black]«planul cel veşnic» în realizarea creaţiei, previziune care, [/COLOR][COLOR=black]ţinînd seama de temporalitatea făpturii noastre include [/COLOR][COLOR=black]şi posibilitatea ruinei, a schimbabilităţii în păcat. Astfel [/COLOR][COLOR=black]cele două iconomii, a creaţiei şi a Răscumpărării, se în[/COLOR][COLOR=black]trepătrund ca o unică lucrare a Proniei, «întruparea e [/COLOR][COLOR=black]răscumpărare» (Prof. N. Chiţescu) e calea deschisă spre jertfă şi spre înviere, întreaga iconomie a mîntuirii, din [/COLOR][COLOR=black]ceasul căderii e o modelare a existenţei creaţiei prin tipuri şi semne, ca: Isaac, Iosif, Mielul pascal, şarpele de aramă etc., în vederea «Tainei lui Hristos».[/COLOR]

[Marius22]

În prealabil postat de andreicozia

(continuind o discutie initiata de Iore...)
Oare care era menirea lui Adam si a Evei in Paradis?
De ce a creat Dumnezeu Omul? nu-i erau de ajuns vietatile fara minte si CURIOZITATE
Oare Dumnezeu anticipa deja ca cei doi isi vor da in petec?

Nu a avut deja o "experienta" negativa a ingerilor cazuti? de ce a creat alte fiinte capabile de cadere?

Oare nu se astepta de la ei sa se degradeze si sa-si piarda puritatea necesara existentei alaturi de El fiind fiinte curioase(mai ales femeia)?

Spune parintele Stanilaoe ca Dumnezeu si-a creat din nimic un partener de dialog, pentru eternitate. E acesta putin lucru?

[cristinamaria]

Formularea Parintelui Staniloaie este cea mai elocventa. Dumnezeu l-a vrut pe om partas la creatia sa, dar a lasat omului posibilitatea de a alege singur sa fie sau nu partas.

Dumnezeu cunostea raul dar fara a participa la el, dupa cum i-a lasat si omului aceasta posibilitate, omul insa a ales sa cunoasca raul prin participarea directa la el (a muscat din mar), crezand in ispita sarpelui ca aceasta este o cale mai scurta decat cea indicata de Dumnezeu. De aceea eu cred ca nu curiozitatea este cea care a dus la caderea omului in pacat, ci trufia, aceeasi care a dus si la caderea ingerilor si a lui Lucifer.

[sophia]

Ajungem iar la o discutie care a mai fost.
Ma deranjeaza teribil ca unii sunt convinsi ca omul a fost lasat, a putut sa aleaga si el singur s-a dus spre ispita.
Asta inseamna ca:
1. De ce a fost creata ispita pana la urma? Dumnezeu a creat acel pom si pe sarpe? Si daca da, de ce?
2. Omul n-a fost creat totusi dupa "chipul si asemanarea lui Dumnezeu", pentru ca atunci ar fi facut ca EL si nu s-ar fi dus la pom sa ia marul.
Ceva avea (sau ii lipsea omului de atunci): ori avea acea slabiciune, nesiguranta, curiozitate (pe care Dumnezeu probabil ca nu le are), ori i-a lipsit minte, tarie, putere, curaj de a omori sarpele.

Omul a fost creat asa cum a vrut Dumnezeu. Pentru ce anume? Nu stim noi? De ce il ia inapoi? Iar nu stim? Daca trebuia cineva sa "administreze" planeta cu animale si plante si resurse. Nu stiu. Poate ca s-ar fi descurcat si asa.
Natura a fost creata cu mecanismele ei si omul nu este inlcus in ele.

De ce a fost intai barbat si pe urma femeie, ma intreb? Si ma mai intreb daca nu ar fi fost creata femeia cum s-ar fi inmultit oamenii, sau ce ar fi facut Adam?
Animalele au fost create si ele cu doua sexuri. Oare tot asa ca si omul (din coasta)?
Cine stie ce a fost atunci si ce etse acum in mintea lui Dumnezeu.
Filozofam, presupunem.
Nu cred ca Dumnezeu avea nevoie de om ca sa nu fie EL singur.
La inceput omul Adam nu avea nimic de facut. Statea in rai si avea de toate. Nici nu avea nimic de ales. Numai o curiozitate de moment a putut sa schimbe lumea si viziunea lui Dumnezeu?
De ce n-a trimes oameni si pe alte planete? Si de ce nu l-a iertat pe om si l-a alungat de la el?
In concluzie: era/este Dumnezeu bun, iertator sau sever si drastic? Era/este omul rau si pacatos?
Zeci de intrebari fara raspuns.

[cristinamaria]

Poate ca nu sunt toate fara raspuns, daca ne gandim putin (caci tot Dumnezeu ne-a dat si mintea, si probabil ca de aceea ne-a dat-o ca sa gasim singuri raspunsuri la intrebarile din jurul nostru).

De ce nu a trimi Dumnezeu oameni pe alte planete - de unde stim ca nu a facut-o?
Omul nu a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu pentru ca atunci ar fi facut ca Dumnezeu si nu ar fi luat marul - cred ca sintagma "dupa chipul si asemanarea" exprima raspunsul la aceasta dilema. Omul nu a fost creat identic cu Dumnezeu, pentru ca atunci nu s-ar fi numit om ci Dumnezeu, ci a fost creat sa semene cu Dumnezeu fara sa fie identic. Si avea si posibilitatea sa faca exact ca Dumnezeu, nu-l impiedica nimeni sa faca ce ar fi facut Dumnezeu si sa nu ia marul.

[georgeval]

În prealabil postat de Marius22

Spune parintele Stanilaoe ca Dumnezeu si-a creat din nimic un partener de dialog, pentru eternitate. E acesta putin lucru?

Asa este Marius. As aminti si cuvintele Sfantului Grigorie de Nyssa: "Trebuia ca lumina sa nu fie nevazuta, slava sa nu ramana fara martor, bunatatea sa nu fie fara o alta persoana care sa se bucure de easi celelalte daruri cate se vad in jurul firii dumnezeiesti sa nu fie fara o alta persoana care sa se bucure de ea si celelalte daruri cate se vad in jurul firii dumnezeiesti sa nu ramana fara efect, nefiind cineva care saa se impartaseasca si sa se bucure de ele"