Slava desarta si trufia

[Langu]

În prealabil postat de windorin

Aceasta este "nelinistea cea buna", spre care ne indeamna Parintele Paisie Aghioritul. Sa o dobandim si sa o pastram !

Dumnezeu priveste la inima noastra, iar nu la cantitatea de fapte bune sau rele. Un om care face numai bine, caci il face usor, poate fi adesea mai prejos decat unul care face putin bine si mai mult rau, insa cade neincetat in genunchi de durerea ca nu poate face mai mult bine si ca adesea cade in rele.

Ma gandesc la Apostolul Petru. Cum o fi putut sa priveasca Petru in ochi pe Hristos, dupa Invierea Sa, dupa ce se lepadase de El si inca de trei ori, cu cateva zile mai in urma ?!

Din punctul meu de vedere,L-a privit cu speranta asa cum Il privim toti credinciosii.

[elisei]

Sfantul Siluan Athonitul ne spune ca este necesar sa ne ferim si de referirile asupra noastra,caci altminteri devenim victima duhului slavei desarte sau a multumirii de sine.Pentru a scoate radacina mandriei nu este leac mai bun decat ascultarea smerita si grabnica,omul mandru isi urmeaza totdeauna parerea sa propie,pe cand cel smerit renunta bucuros la placerea sa.Nu te departa nici cat un fir de par de mai marii tai,si sa sti ca Dumnezeu,caruia desigur ca trebuie sa i te supui,vorbeste prin gura lor.Nu discuta pentru ce ti se porunceste tie acest lucru sau altul si pentru ce nu i se porunceste altuia,caci aici este vorba de lucrarea ascultarii tale si nu a altuia.Nu te uita la greutatea poruncii,ci la dulceata vredniciilor ce o va gusta sufletul tau.A asculta cu intarziere si murmurand,este semnul unui suflet foarte rau,care vrea sa faca numai dupa placul sau.

În prealabil postat de elisei

Sfantul Siluan Athonitul ne spune ca este necesar sa ne ferim si de referirile asupra noastra,caci altminteri devenim victima duhului slavei desarte sau a multumirii de sine.Pentru a scoate radacina mandriei nu este leac mai bun decat ascultarea smerita si grabnica,omul mandru isi urmeaza totdeauna parerea sa propie,pe cand cel smerit renunta bucuros la placerea sa.Nu te departa nici cat un fir de par de mai marii tai,si sa sti ca Dumnezeu,caruia desigur ca trebuie sa i te supui,vorbeste prin gura lor.Nu discuta pentru ce ti se porunceste tie acest lucru sau altul si pentru ce nu i se porunceste altuia,caci aici este vorba de lucrarea ascultarii tale si nu a altuia.Nu te uita la greutatea poruncii,ci la dulceata vredniciilor ce o va gusta sufletul tau.A asculta cu intarziere si murmurand,este semnul unui suflet foarte rau,care vrea sa faca numai dupa placul sau.

Foarte profunda invatatura. Va multumesc pentru ca existati! Doamne ajuta!

[16111967]

Parerea mea este ca o spovedanie care nu a fost imediat urmata de impartasire nu se mai face.Motivul ar fi ca omul iar incepe sa pacatuiasca .nu neaparat cu fapte dar si gandul e un pacat.atunci ar trebui sa se faca o alta spovedanie .parintele care nu v-a impartasit poate a avut acelasi gand .nu trebuie sa condamnati ca si acesta e un pacat.DOAMNE AJUTA.

[elisei]

Suferinta aduce omul la Dumnezeu.Sfanta Impartasanie este medicina care vindeca toate,prin Hristos toate se curata si toate se indreapta,vindecarea vine prin El si in El se desavarseste totul si toate sunt ingaduite de la Dumnezeu pentru a ne smerii si a ne inalta in acelasi timp.

[mc2009]

In primul rand, va multumesc pentru opiniile si discutiile de pe threadul pe care l-am initiat.

@ Dorina: locul in care l-am pus a fost cel bun, in sensul initierii unui mic 'cod de bune practici' referitor la postare. Respectiv, sa ne amintim ca pe forum tot cu aproapele (sensu Sf. Antonie din semnatura lui glykys) avem treaba, iar dialogul trebuie purtat astfel incat sa nu ne vatamam nici pe noi sufleteste si nici pe el. Sunt de putin timp pe forum, ma bucur ca exista, si noi impreuna, insa am sesizat si unele aspecte 'de remediat', dintre care cele mai importante - dupa parerea mea - se regasesc in cele spuse de Avva Dorothei.

Numai bine, si sa nu va suparati ... ca nu e voie, de la Stapanul :)

[glykys]

for antoradoi:
Tot răul spre bine... Şi mie mi s-au întâmplat două lucruri asemănătoare. Anul trecut, la inceputul postului Craciunului, am vrut sa ma spovedesc si sa ma impartasesc, insa... am lasat totul pe ultima suta de metri si nu am mai apucat. Pe atunci nu aveam duhovnic, ma spovedeam unde nimeream. Am fost la o biserica de cartier unde stiam ca sunt primiti oamenii si in ultima zi... insa se schimbase parohul, se schimbasera randuielile, am fost la altar sa duc pomelnicul, mi s-a spus ferm ca acum este prea tarziu... am iesit si eu din biserica si m-am dus la alta, la care... surpriza! mi-am gasit duhovnicul chiar in ziua aceea! Daca nu ma primea la spovedanie parintele acela, eu nu as fi avut duhovnic fix nici pana in ziua de azi!

Apoi... chiar de Craciunul acesta am avut cateva emotii, pentru ca ma spovedisem la duhovnicul meu, care imi spusese sa ma impartasesc unde doresc (biserica la care slujeste e cam departe de casa mea, ai mei se duc la alta biserica, macar de Craciun sa fim toti, etc...), insa a fost bine, il anuntasem in prealabil pe parintele acela ca eu m-am spovedit la altcineva, s-a gandit putin si a zis ca e ok sa ma impartasesc acolo.... noroc ca ma cunostea! cred ca si lor le e frica, sa nu impartaseasca pe cineva cu nevrednicie, sa nu fie pacatul lor... am observat ca unii intreaba atunci cand impartasesc pe cei care nu ii cunosc - v-ati spovedit? acum, daca omul raspunde afirmativ, ar trebui sa il creada, nu?

for mc 2009
Foarte buna initiativa. si da, se potriveste topicul la aceasta categorie. si eu sufar tare mult de slava desarta si de trufie, sunt campioana la acest capitol... si daca am aceasta semnatura, nu inseamna ca o si respect! ( as dori sa deschid si eu un topic despre importanta bunei-cuviinte, a politetei, insa ma tem ca se va supara lumea. Stii cum e, spui un lucru si fiecare il interpreteaza in alt fel: oare ce o fi vrut sa spuna? oare la cine face aluzie? pacatul asta al suspiciunii care vine tot din slava desarta... si uite asa judecam si nu uitam si nu iertam si si facem pacate aiurea...

[Langu]

În prealabil postat de elisei

Sfantul Siluan Athonitul ne spune ca este necesar sa ne ferim si de referirile asupra noastra,caci altminteri devenim victima duhului slavei desarte sau a multumirii de sine.Pentru a scoate radacina mandriei nu este leac mai bun decat ascultarea smerita si grabnica,omul mandru isi urmeaza totdeauna parerea sa propie,pe cand cel smerit renunta bucuros la placerea sa.Nu te departa nici cat un fir de par de mai marii tai,si sa sti ca Dumnezeu,caruia desigur ca trebuie sa i te supui,vorbeste prin gura lor.Nu discuta pentru ce ti se porunceste tie acest lucru sau altul si pentru ce nu i se porunceste altuia,caci aici este vorba de lucrarea ascultarii tale si nu a altuia.Nu te uita la greutatea poruncii,ci la dulceata vredniciilor ce o va gusta sufletul tau.A asculta cu intarziere si murmurand,este semnul unui suflet foarte rau,care vrea sa faca numai dupa placul sau.

Sa inteleg ca nu trebuie sa avem pareri personale?

[mc2009]

În prealabil postat de glykys

si eu sufar tare mult de slava desarta si de trufie, sunt campioana la acest capitol... si daca am aceasta semnatura, nu inseamna ca o si respect! ( as dori sa deschid si eu un topic despre importanta bunei-cuviinte, a politetei, insa ma tem ca se va supara lumea. Stii cum e, spui un lucru si fiecare il interpreteaza in alt fel: oare ce o fi vrut sa spuna? oare la cine face aluzie? pacatul asta al suspiciunii care vine tot din slava desarta... si uite asa judecam si nu uitam si nu iertam si si facem pacate aiurea...

Nu, dar parca se zice ca vorbind cuiva de o patima, cel care o arata incepe sa devina constient si sa se tamaduiasca ... Eu oricum, iti multumesc inca o data. Stim toti ca, 'de baza' este faptul ca nimeni nu este perfect sau sfant, iar daca cineva ii atrage atentia altcuiva asupra unei anumite probleme, ar trebui sa considere ca-i face un mare bine. Parca se si spune, ca prieten este cel sincer, care te mai si cearta ... :)