Sfantul simeon noul teolog cateheze 05, pocainta si lacrimi ii

[tunadd]

Cuv�ntul al V-lea Despre pocainta; si ca nu este de ajuns pentru curatirea sufletului numai sa �mpartim averile noastre, nici numai sa ne lipsim de lucruri, daca nu vom c�stiga si pl�nsul. Despre izgonirea lui Adam. Si ca daca s-ar fi pocait dupa ce a calcat porunca, nu ar fi fost scos din Rai. Ce mare bine a adus pocainta lui, dupa cadere. Despre a doua venire a Domnului si despre os�ndirea pacatosilor. Mustrari celor ce traiesc �n rautate si fatarnicie

Bun lucru este pocainta si folosul pe care �l aduce. Stiind aceasta, Cel ce pe toate le stie, Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos a zis: �Pocaiti-va ca s-a apropiat �mparatia Cerurilor� (Mt 3,2). �nsa vreti sa stiti, ca fara pocainta din ad�ncul sufletului, cum o cere Cuv�ntul de la noi, nu ne putem m�ntui? Ascultati pe �nsusi Apostolul care striga: �Tot pacatul este afara de trup, iar cel ce curveste, �n trupul sau pacatuieste� (I Cor 6,18). Si iarasi: �Se cade sa stam �naintea Judecatii lui Hristos, ca sa le ia fiecare dupa cele ce a lucrat �n trup, fie bune, fie rele� (Rom 14,10).
Dar poate cineva, auzind acest cuv�nt, va zice: �Multumesc lui Dumnezeu ca nu mi-am spurcat trupul cu nici o fapta rea�, (ceea ce eu nu pot spune, eu care sunt lucrator a toata faradelegea), si se m�ng�ie cu aceasta ca este fara de pacat trupesc. �i graieste �nsa �mpotriva Stap�nul, cu pilda celor cinci fecioare nebune si ne �nvata pe toti cu hotar�re, ca nimic nu ne foloseste curatia trupului, daca nu avem si celelalte fapte bune. Acelea, desi aveau ceva untdelemn �n vasele lor, adica oarecare fapte bune �n ostenelile cele dinafara, aveau si unele daruri, de aceea si candelele lor au ars o vreme, totusi pentru lenevirea, nestiinta si tr�ndavia lor au fost aruncate �n focul cel mai din afara. Fiindca nu au avut grija de patimile cele ascunse �nlauntru, lucrate de duhurile cele rele, si nici nu si-au dat seama de ele. Ci �ntelegerea lor a fost vatamata de cele potrivnice, s-au �nvoit cu g�ndurile, au fost amagite si biruite de ele si au sav�rsit �n ascuns: zavistie, r�vnire, prigonire, cearta, graire de rau, ur�ciune, m�nie, amaraciune, pomenire de rau, slava desarta, dorinta de a placea oamenilor, iubire de argint, placerea de sine, pofta trupeasca, �ndulcire de g�nduri patimase, necredinta, nefrica, netemere, tr�ndavie, �ntristare, graire �mpotriva, slabanogire, moleseala, �ng�mfare, �nalta cugetare, trufie, m�ndrie, nesaturare, desfr�nare, lacomie, deznadejde si toate lucrurile subtiri ale rautatii care sunt pacatele launtrice. [�] Deci, spune-mi mie, ce folosim daca vom �mparti saracilor toate averile noastre, dar nu ne vom departa de la rau si nici nu vom ur� pacatul? Ce ne foloseste daca nu facem pacatul trupesc, iar cu mintea ne �nvoim cu g�ndurile cele necurate, sav�rsim pacatul nearatat si suntem stap�niti si destramati de patimile sufletului? Sa lepadam, va rog, patimile si robia rautatilor celor de mai sus si sa nu ne oprim aici si numai la at�t, ci �ntinaciunea s-o spalam cu lacrimile pocaintei. [�]
Tot asa nu se va folosi cineva de si-ar �mparti averile la saraci si ar lua asupra lui toata saracia si nec�stigarea daca nu se va departa de rele si nu-si va curati sufletul cu pocainta si lacrimi. Ca tot omul care a pacatuit, (asemenea mie celui cu totul os�ndit), si si-a astupat simturile sufletului cu noroiul poftelor si a dulcetilor, chiar daca si-ar �mparti toata avutia sa la saraci si si-ar parasi toata slava demnitatilor sale, stralucirea caselor, a cailor, a turmelor, a cirezilor, a robilor si pe �nsasi prietenii si rudeniile sale, si asa sarac ar veni si ar �mbraca chipul calugaresc, cu toate acestea, tot are mare trebuinta de lacrimile pocaintei, ca sa-si poata spala noroiul pacatelor sale. Si cu at�t mai mult, daca, (asemenea mie), poarta funinginea si noroiul rautatilor celor multe, nu numai pe fata si pe m�ini, ci si peste tot trupul. Numai �mpartirea averilor nu-i de ajuns pentru curatirea sufletului, daca nu vom pl�nge si nu vom lacrima din suflet, fratilor! Ca de acest noroi, pe c�t socot eu, daca nu ma voi curati de �ntinaciunea pacatelor cu lacrimi, ci voi iesi din aceasta viata �ntinat, pe dreptate voi fi de r�s si de batjocura �naintea lui Dumnezeu si a �ngerilor Lui si voi fi aruncat �mpreuna cu dracii �n focul cel vesnic, �ntr-adevar, asa este fratilor! Ca nimic n-am adus pe lume, pentru ca dupa ce am pacatuit, sa-l dam lui Dumnezeu drept rascumparare pentru pacatele noastre si sa fie rasplatit. [�]
Deci este cu putinta tuturor, nu numai monahilor, ci si mirenilor, sa se pocaiasca ne�ncetat, sa pl�nga si sa se roage ne�ncetat lui Dumnezeu si prin astfel de fapte sa c�stige si celelalte fapte bune. Ca aceasta este calea cea adevarata, o marturiseste si Sf�ntul Ioan cel cu graiul de aur (Gura de Aur), st�lpul si �nvatatorul cel mare al Bisericii, care �n cuvintele sale despre David, la t�lcuirea Psalmului 50, zice: �Si cel ce are femeie, copii, slujnice si multime de slujitori si bogatie multa si s-a �nvrednicit de mari dregatorii lumesti, poate totdeauna sa pl�nga, sa se roage si sa se pocaiasca si sa ajunga daca vrea la plinatatea faptelor bune, sa ia Duh Sf�nt, sa se faca prieten al lui Dumnezeu si sa se �ndulceasca de vederea Lui, cum au fost �nainte de venirea lui Hristos: Avraam, Isaac, Iacov si Lot cel din Sodoma si (ca sa las pe ceilalti prea multi), Moise si David. Iar �n darul cel nou, la aratarea lui Dumnezeu si M�ntuitorul nostru Iisus Hristos, Petru pescarul si necarturarul, �mpreuna cu soacra sa si multi altii care propovaduiau pe Dumnezeu Cel ce Se aratase�. Ca pe ceilalti cine va putea sa-i numere fiind mai multi dec�t picaturile ploilor si dec�t stelele cerului: �mparatii, boierii, puternicii, ca sa nu mai vorbesc de cei saraci si de cei care au trait numai cu hrana zilnica, despre care marturisesc p�na acum orasele, casele si bisericile ridicate de d�nsii cu darnicie, si azilurile de batr�ni si de saraci, ce exista si astazi. Caci toate cele agonisite �n timpul vietii lor, ei le folosesc nu ca pe ale lor, ci ca pe niste robi ai Stap�nului, iconomisindu-le ca pe niste lucruri �ncredintate lor si dupa placerea Stap�nului, folosindu-se de lume dupa glasul lui Pavel, dar nefolosindu-se rau (I Cor 7,31). De aceea au si fost slaviti si straluciti �n viata aceasta de acum, si vor fi si de acum si p�na �n veac, iar �ntru �mparatia lui Dumnezeu vor fi si mai slaviti si mai straluciti. [�] Si �n ce chip la �nceput Adam �n Rai era slobod de pacat, dar de buna voie, nesilit, a ascultat de vrajmasul si fiind amagit a calcat porunca lui Dumnezeu; tot asa si noi, nasc�ndu-ne a doua oara prin Sf�ntul Botez, ne dezlegam de robie si ne facem liberi. Iar daca nu vom asculta de vrajmasul de bunavoie, el n-are �ntr-altfel nici o putere asupra noastra ca sa ne faca ceva. Deci, daca �nainte de Lege si �nainte de venirea lui Hristos, fara aceste ajutoare, multi si nenumarati oameni au bine placut lui Dumnezeu si au fost fara prihana, din care pe dreptul Enoh l-a cinstit cu mutarea, iar pe Ilie cu car de foc l-a suit spre Cer; ce vom raspunde noi, care dupa Har si dupa at�tea binefaceri, dupa surparea mortii si a pacatului, dupa a doua nastere din Botez, dupa ce suntem paziti de �ngeri si umbriti de �nsusi Duhul Sf�nt, nu numai ca nu suntem tocmai cu cei dinainte de Har, ci tr�ndavi, nesocotitori si calcatori ai poruncilor lui Dumnezeu? De aceea vom fi os�nditi mai greu dec�t cei ce au pacatuit �n Legea Veche, precum ne arata Sf�ntul Pavel, zic�nd: �De vreme ce s-a facut adevarat cuv�ntul acesta ce s-a grait prin �nger, si toata calcarea de porunca si neascultarea a primit dreapta rasplatire, cum vom scapa noi, care ne lenevim de at�ta m�ntuire? " (Evrei 2, 2-3).

[tunadd]

Asadar, sa nu prihanim si sa nu �nvinuim pe Adam, ci pe noi �nsine, care cadem �n tot felul de pacate, si fiecare sa faca pocainta adevarata, daca voieste sa dob�ndeasca viata vesnica �ntru Domnul. Iar daca nu veti vrea, nici nu va veti sili din rasputeri sa va curatiti de pacat, pazind poruncile toate, si c�nd le calcati sa va pocaiti p�na la moarte, fiecare pl�ng�ndu-si pacatul sau, ci veti ram�ne �ntru �nv�rtosarea inimii si nepocaita voastra socoteala, aceasta zice Domnul: �Pam�ntul se va cutremura din pricina celor ce, dupa at�tea minuni, dupa venirea Mea �n lume, dupa at�ta �nvatatura adusa �n lume, tot mai zabovesc si nu cred si nu asculta de cuvintele Mele; se va rupe si se va sfar�ma �n bucati, nemaiput�nd suporta pe cei nerecunoscatori si nemultumitori, pe cei tari la cerbice si pe cei neascultatori de Mine si vor vedea caderea lor l�nga picioarele lor si vor tremura. Pam�ntul se va cutremura si cerul se va clatina si se va �nfasura cu sunet si din aceste �nfricosate aratari se vor �nfricosa inimile lor cele neplecate si ne�mbl�nzite, ca a iepurelui �n vremea junghierii. Lumina se va �ntuneca, stelele vor cadea, soarele si luna se vor stinge deasupra lor si din crapaturile pam�ntului va izvor� foc ca valurile marii. Si precum �n vremea potopului s-au deschis jgheaburile Cerului si s-au varsat ape, care au acoperit pe oameni, asa si acum se va desface pam�ntul din temeliile lui si va izbucni foc, nu c�te putin, ci deodata va acoperi tot pam�ntul ca un fluviu de foc".

Deci, ce vor face atunci cei ce zic: �Sa ma lase pe mine jos, ca �mparatia Cerului nu-mi mai trebuie?" Ce vor face atunci cei ce acum r�d si zic asa: �Ce, ne poruncesti sa pl�ngem totdeauna"? Iar cei ce c�rtesc si raspund �mpotriva sau si mai mari rele dec�t acestea fac, ce vor zice atunci? Daca vor zice: �N-am auzit, ca nimeni nu ne-a sfatuit? Ca n-am stiut numele, stap�nirea, taria si puterea Ta, Stap�ne?" - �Dar c�te v-am spus, ticalosilor, (cu dreptate ne va zice) prin Prooroci, prin Apostoli si prin toti robii Mei, si Eu �nsumi v-am zis si v-am poruncit? N-ati auzit Evangheliile Mele, care va graiesc: Pocaiti-va?" Nu ati auzit Evanghelia care zice: fericiti cei ce pl�ng, ca aceia se vor m�ng�ia? (Matei 5,4). Iar voi r�deti hohotind, vorbind unii cu altii si prelungind desartele voastre convorbiri, unii pe altii poftindu-va la ospete si slujind p�ntecelor voastre? Iar c�nd Eu ziceam: �Str�mta este si necajita calea care duce la viata (Matei 7,14); ca �mparatia Cerurilor se ia cu sila si silitorii o rapesc (Matei 11,12), voi va culcati si zaceti pe asternuturi moi si �n toate cautati numai odihna. Oare n-am zis Eu: Cel care dintre voi va vrea sa fie �nt�iu, sa fie cel mai de pe urma si sluga si rob al tuturor! (Matei 20,27). Iar voi ati cautat sederea �n locul si �n r�ndul �nt�i, �ncepatoriile, egumeniile, diaconiile si vredniciile cele mari si nu voiati sa va supuneti sau sa slujiti cu suflet smerit ca un om simplu, sarac si nebagat �n seama? Oare n-am zis Eu: �Toate c�te voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea"? (Matei 7,12). Iar voi numai de trupurile voastre v-ati �ngrijit, �mplinindu-va voile si poftele, rapind, lacomindu-va, nedreptatind si numai de sine v-ati �ngrijit! Oare nu M-ati auzind, zic�nd: �Daca cineva te loveste peste obrazul drept, �ntoarce-i-l si pe celalalt"? (Matei 5,39). Iar voi, unii r�deati, altii nu sufereati nici sa auziti acest lucru, zic�nd ca rau si fara dreptate am poruncit acestea. Oare nu M-ati auzit, zic�nd: �Daca cineva te sileste sa mergi cu el o mila, tu sa mergi doua"? (Matei 5,41). Voi nu numai ca n-ati facut aceasta, ci cei mai multi si pe frati i-ati silit la corvezile voastre. Oare nu M-ati auzit zic�nd: �Fericiti veti fi c�nd va vor ocar� pe voi si va vor prigoni si va vor zice tot cuv�ntul rau �mpotriva voastra, mintind pentru Mine"? (Matei 5,11). Iar voi nici un cuv�nt aspru n-ati rabdat, nu numai de la cei asemenea cu voi, ci nici de la cei mai mari ai vostri. Oare n-am zis: � Bucurati-va si va veseliti �ntru prigonirile si necazurile voastre?" Iar voua v-au placut mai ales laudele, cinstea si slava, si pentru ele si viata erati �n stare sa v-o dati. Oare c�nd �i fericeam pe cei saraci (Matei 5,3), voit-ati voi vreodata din toata inima sa va faceti saraci? Oare nu fericeam Eu pe cei bl�nzi, ca aceia vor mosteni �mparatia Cerurilor, iar voi erati ca fiarele salbatice fata de cel ce nu va �mplinea de �ndata voile? �nsa c�nd vedeati pe altii calc�nd poruncile Mele, va faceati milostivi si bl�nzi, zic�nd compatimitor: �Lasa! Ca doar Domnul ne-a poruncit sa iertam si sa nu ne m�niem asupra cuiva!" C�nd am zis: �Rugati-va pentru cei ce va supara, iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc", voi ziceati ca acest lucru este al Apostolilor si al Sfintilor, ca cine altul poate face acest lucru? Ticalosilor! Dar voi pentru ce nu v-ati facut Sfinti? Nu M-ati auzit, zic�nd: �Fiti sfinti, ca Eu sf�nt sunt"? (I Petru 1,16) Iar voi ati ramas �ntru necuratia �ntinaciunilor si a faradelegilor!

Femeilor le va zice: �N-ati auzit �n Biserici pe cei ce citeau si graiau despre viata Sfintei Pelaghia, care a fost desfr�nata? Viata Mariei Egipteanca, care a fost prostituata si desfr�nata? De asemenea, a Eufrosinei fecioara, cea care s-a numit cu nume barbatesc Smaragd? A Teodorei cea preacurva si pe urma facatoare de minuni? A Xeniei cea cu adevarat �Xenie", adica straina si minunata? N-ati auzit ca si-au lasat parintii si bogatia, ba chiar si pe logodnici, si Mi-au slujit Mie �n simplitate si smerenie si s-au facut sfinte? Pentru ce n-ati urmat si voi acelora? Adica cele curve pe curve, cele desfr�nate pe cele desfr�nate, cele maritate pe cele ce au pacatuit, fecioarele pe fecioare si pe cele asemenea voua?
De asemenea catre barbati, catre �mparati si catre boieri va zice: �Nu ati auzit cum David, dupa ce a pacatuit si a fost mustrat de Proorocul Natan pentru pacatul sau, n-a grait �mpotriva, nu s-a m�niat, nu si-a ascuns pacatul, ci �ndata s-a ridicat de pe tron, a cazut cu fata la pam�nt �naintea norodului si a zis: Am gresit Domnului meu!" Si n-a �ncetat zi si noapte sa pl�nga si sa se t�nguiasca! Oare nu l-ati auzit, zic�nd: �Ca cenusa, ca p�inea am m�ncat si bautura mea cu pl�ngere am mestecat; de glasul suspinului meu s-a lipit osul meu de carnea mea; asemanatu-m-am cu pelicanul din pustie"? (Psalmul 101). Si iarasi: �Ostenit-am �ntru suspinul meu, spala-voi �n toate noptile patul meu cu lacrimile mele asternutul meu voi uda"? (Psalmul 6, 6). Nu l-ati auzit pe d�nsul zic�nd: �Doamne Dumnezeul meu, de am facut acestea, de este nedreptate �ntru m�inile mele, de am rasplatit celor ce-mi fac mie rele, sa cad desert de la vrajmasii mei, sa goneasca vrajmasul sufletul meu si sa-l prinda, sa calce �n pam�nt viata mea si slava mea �n tar�na sa o aseze "? (Psalmul 7,3-5).
Voi pentru ce nu i-ati urmat lui si celor asemenea lui? Oare vi s-a parut ca sunteti mai slaviti dec�t ei sau mai bogati, si de aceea n-ati vrut sa va smeriti? Nevolnicilor si ticalosilor! Fiind voi muritori si stricaciosi, ati voit sa stap�niti toata lumea! Daca cineva, din alta tara, nu voia sa vi se supuna, porneati �mpotriva lui, ca si cum ar fi fost un rob de r�nd al vostru si nu sufereati nesupunerea lui, cu toate ca si el era rob �mpreuna cu voi si voi nu aveati nimic mai mult dec�t el. Iar Mie, Facatorului si Stap�nului vostru, n-ati voit sa va supuneti si sa-Mi slujiti cu frica si cu cutremur? Si c�nd pedepseati pe cei ce va greseau, oare nu va g�ndeati la pacatele voastre fata de Mine? Socoteati ca nu se �ngrijeste nimeni de cei napastuiti? Ca nu vede nimeni cele ascunse ale voastre? Sau uitati de Mine si credeati ca nu mai este nimeni deasupra voastra, nici ca o sa-Mi stati c�ndva �nainte, goi si descoperiti si �mpilati? Oare nu M-ati auzit, mereu zic�nd: � Cel ce voieste sa fie �nt�i, sa fie cel mai de pe urma dec�t toti, rob si sluga tuturor? Cum de nu v-ati cutremurat si nu v-ati fr�nt inimile, ca sa nu ajungeti la m�ndrie din acea slava seaca si desarta, si calc�nd aceasta porunca, sa fiti dati focului?! N-ati auzit cum David, fiind ocar�t de generalul sau Simei, care l-a numit varsator de s�nge, s-a socotit pe sine mai prejos dec�t acela si nu s-a m�niat, ci a oprit pe cei ce voiau sa-l omoare? Iata si Moise si Isus al lui Navi si David si multi altii de dinainte de aratarea Mea, si de dupa venirea Mea, multi, pe care �i vedeti slaviti �mpreuna cu Mine, au fost ca si voi �mparati, boieri, voievozi si au vietuit �ntru frica Mea si cu smerenie, fara sa rasplateasca nimanui rau pentru rau, ci de multe ori fiind ocar�ti de cei asemenea lor sau de cei de sub stap�nirea lor, Mi-au lasat Mie dreptul sa-i razbun pentru aceasta, iar pentru greselile lor fata de Mine s-au pocait din suflet, cu cainta si au pl�ns, auzind de ziua venirii Mele si a Judecatii, ne�ndoindu-se de aceasta. Iar voi ati defaimat poruncile Mele, ca ale unui om de r�nd si neputincios. De aceea, acum sa fiti �mpreuna cu cel pe care l-ati ales (diavolul), caruia i-ati urmat si i-ati ascultat cuvintele si faptele. Bucurati-va de el si de soarta gatita lui!

[tunadd]

Tot asa si pe Patriarhii cei rai �i va pune alaturi si �i va �nfatisa cu Patriarhii cei Sfinti, cu Ioan Gura de Aur, cu Ioan cel Milostiv, cu Grigorie Teologul, cu Ignatie, cu Tarasie, cu Metodie si cu ceilalti, care nu numai cu cuv�ntul, ci si cu fapta s-au facut icoane ale adevaratului Dumnezeu si dimpreuna cu cei ce mai �nainte de d�nsii au stralucit �n fapta buna. Pe Mitropolitii cei rai �i va �nfatisa cu Mitropolitii cei buni, cu Vasile, cu Grigorie - fratele sau, cu cel de un nume facator de minuni, cu Ambrozie, cu Nicolae si, �n scurt zic�nd, pe fiecare Patriarh, pe fiecare Mitropolit, pe fiecare Episcop �l va judeca Dumnezeu �mpreuna cu Apostolii si cu Sfintii Parinti. Si, pun�ndu-i pe toti fata �n fata, precum El �nsusi graieste, adica pe oi de-a dreapta, iar pe capre de-a st�nga, le va zice: �Oare n-ati trait si n-ati stat pe aceleasi scaune unde si acestia Mi-au slujit?! De ce nu ati urmat viata si petrecerea lor?! Cum de nu v-ati �nfricosat si nu v-ati �nfiorat deloc, nici nu v-ati cutremurat tin�ndu-Ma pe Mine Cel curat si ne�ntinat cu m�ini necurate si cu suflete mai necurate si m�nc�ndu-Ma?! Pentru ce ati cheltuit averile saracilor cu poftele si cu rudeniile voastre? Pentru ce M-ati v�ndut ca Iuda pe aur si pe argint?! Pentru ce M-ati cumparat ca pe un rob netrebnic si M-ati pus sa slujesc voilor trupului vostru?! Asa cum voi nu M-ati cinstit, nici Eu nu va crut pe voi. Duceti-va de la Mine, lucratori ai faradelegii, duceti-va! Astfel vor fi despartiti parintii de parinti, prietenii si rudeniile de parinti si de rudenii, fratii de frati, cei robiti si cei slobozi de robi si slobozi, bogatii si saracii de bogati si saraci, cei casatoriti de cei ce au stralucit �ntru nunta, cei slobozi de cei ce au vietuit cu slobozire, �n scurt, la �nfricosata zi a Judecatii, tot omul pacatos va vedea �naintea lui, �n viata vesnica si �n negraita lumina, pe cel asemenea lui si va fi judecat de d�nsul. Adica ce vreau sa spun: Fiecare pacatos, uit�ndu-se la cel de o stare cu el, �mparat catre �mparat, boier catre boier, curvarul nepocait catre curvarul pocait, sarac catre sarac, rob catre rob si, stiind ca si acela a fost om ca si d�nsul, av�nd acelasi suflet, aceleasi m�ini, aceiasi ochi, si �n scurt, pe toate celelalte �ntocmai, ca �mpreuna cu el a trait �n viata, a avut aceeasi vrednicie, acelasi mestesug, aceeasi �ndem�nare si ca el n-a voit sa-i urmeze, �ndata se va �nchide gura lui si va ram�ne fara raspuns, neav�nd ce sa graiasca. Deci vor vedea de-a dreapta mirenii pe mireni, �mparatii cei pacatosi pe �mparatii cei sfinti, cei de sub jugul vietii, pe bogati si pe Sfintii cei de sub jug, toti cei din munci pe cei asemenea lor �ntru �mparatia Cerurilor. Atunci se vor rusina si vor fi fara raspuns, ca si bogatul cel ce se ardea (prajea) �n foc vaz�nd pe Lazar �n s�nurile lui Avraam.
Dar oare ce vom face noi, calugarii, cei asemenea mie, tr�ndavi si pacatosi? Ce rusine si ce chin ne va cuprinde c�nd vom vedea pe cei ce au avut �n viata femei si copii, slugi si slujnice, dantuind �ntru �mparatia Cerurilor �mpreuna cu femeile si cu copiii lor? C�nd vom vedea pe cei ce au bine placut lui Dumnezeu �n dregatorii, �n vrednicii si �n bogatie? C�nd vom vedea st�nd �n bucuria si stralucirea dreptilor pe cei ce au sav�rsit �n viata toata fapta buna, au petrecut �n pocainta si lacrimi si frica de Dumnezeu? Ce frica, ce rusine si ce cutremur ne va cuprinde pe noi atunci, cuget�nd ca am parasit tata si mama si frati si surori si toata lumea, ca sa ne m�ntuim sufletele; iar unii si femei, si copii si �mpreuna cu acestia bogatie, dregatorii si celelalte pe care le are viata cea veselitoare; ca am iesit din lume, fac�ndu-ne saraci si tunz�ndu-ne ne-am facut calugari pentru �mparatia Cerurilor, iar pentru putina tr�ndavie si rautate, si pentru poftele noastre cele rele am fost os�nditi �mpreuna cu mirenii, cu preacurvarii si cu cei ce au trait curveste �n lume? Credeti-ma, fratilor, pe mine cel ce graiesc, ca �nfruntarea noastra va fi munca mai grea dec�t munca cea vesnica a mirenilor. C�nd ma vor vedea pe mine, cel ce m-am lepadat de lume, ca sunt muncit �mpreuna cu mirenii care au avut copii, au fost �ncurcati �n treburi obstesti si au slujit �n oaste, �ntorc�ndu-se ei si vaz�ndu-ma vor zice catre mine: �Cum si tu, calugare, care ai lasat lumea esti aici cu mirenii? Si tu? Dar pentru ce?� Oare ce le voi putea raspunde? Oare ce voi zice catre d�nsii? Cine, o, fratilor, va putea povesti cum se cuvinte marimea necazului ce voi suferi atunci? Cu adevarat, nimeni! Ce vom zice si ce vom putea raspunde? Ca am lasat lumea si cele din lume? Dar pe acestea nu le-am ur�t din tot sufletul! Pentru ca aceasta este adevarata departare de lume si de cele din lume, ca dupa ce am fugit de lume sa ur�m si lucrurile ei si sa ne �ngretosam de d�nsele.
Iar ce este lumea si cele din lume, asculta: Nu e aur, nici argint, nici cai, nici asini, ca toate acestea c�te slujesc la trebuinta trupului le avem si noi, calugarii. Nu este nici p�ine, nici vin, ca din acestea ne �mpartasim si noi si le m�ncam de ajuns. Nici case, nici bani, nici sate, nici vii si t�rguri. Dar ce este lumea? Pacatul, �mpatimirea de lucruri si patimile, fratilor. Iar cele din lume sa ni le spuna Ioan Cuv�ntatorul de Dumnezeu, iubitul ucenic al lui Hristos, care zice: �Nu iubiti lumea, nici cele din lume. Ca tot ce este �n lume: pofta trupului, pofta ochilor si trufia vietii nu este de la Dumnezeu, ci din lume este� (I Ioan 2,15-16). Deci daca noi, las�nd lumea �ntreaga, fugim de ea, iar, parasind-o si fac�ndu-ne goi, pe acestea nu le-am pazit, numai retragerea noastra din lume la ce ne va folosi? Ca aceleasi lucruri le �nt�lnim oriunde am merge si am ajunge. Pretutindeni suntem oameni si singuri nu putem trai; pretutindeni avem nevoie de cele necesare trupului; pretutindeni se afla si femei, si copii, si vin si tot felul de roade; ca din acestea si din cele asemenea este alcatuirea vietii noastre. Daca avem pofta trupului, pofta ochilor si trufia g�ndurilor, �n mijlocul lor cum ne vom putea departa de tot pacatul, ca sa nu fim raniti deloc de ghimpele lui? Acest lucru �nsa multi, din cei de demult si din Sfinti, stiu bine, l-au pazit si-l pazesc, petrec�nd �n mijlocul lucrurilor vietii, al grijilor si al �nvaluirilor, traind �n desav�rsita sfintenie, precum marturiseste Pavel despre acestea si cele asemenea, zic�nd: �Trece chipul lumii acestea si cei ce au femei sa fie ca si cum n-ar avea, cei ce cumpara ca si cei ce nu cumpara si cei ce se folosesc de lumea aceasta ca si cum nu s-ar folosi de ea�(I Corinteni 7,29-31). Deci din acestea sa �nvatam si pe celelalte. Adica, cel ce se m�nie sa fie ca si cel ce nu se m�nie; cel ce se �ndreptateste pe sine sa nu adauge nimic �n inima sa la cele graite; cel ce se razbuna sa fie ca un mort fata de lume cu asezarea sufletului sau; cel ce odata a ajuns aici, sa caute sa nu-si mai crute trupul, caci �n fiecare neam au fost si se afla astfel de luptatori.
Iar daca nu ne vom s�rgui sa fim astfel si asa ne ducem viata, ce vom zice? Ca am defaimat bogatia si slava? Dar degraba ni se vor raspunde ca pizma, zavistia si cearta nu le-am lasat. Ca acestea ne �nstraineaza si ne departeaza pe noi de la Dumnezeu, ne-o spune dumnezeiescul Iacov, Apostolul lui Hristos: Iar daca aveti r�vnire amara si zavistie �n inimile voastre nu va laudati, nici sa nu mintiti �mpotriva adevarului. �ntelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pam�nteasca, trupeasca, draceasca. Ca unde este pizma si zavistie, acolo este neor�nduiala si tot lucrul rau�. Si dupa putin: �Cereti si nu primiti, pentru ca cereti rau, ca sa va risipiti �n poftele voastre�(Iacov 3,14-16). Apoi adauga: �Preacurvarilor si preacurvelor, oare nu stiti ca prietenia cu lumea este dusmanie fata de Dumnezeu?� Cine vrea sa fie prieten cu lumea se face dusman lui Dumnezeu (Iacov 4,3-4). Ia aminte si vezi, ca nu numai lumea, ci si prietenia cu lumea este vrajmasa lui Dumnezeu, ca printr-�nsa ne facem preacurvari si preacurve. Ca lucrul acesta este adevarat o zice �nsusi Domnul: �Cel ce priveste cu pofta a si preacurvit �n inima sa� (Matei 5,28). Si iarasi: �Sa nu poftesti nimic din cele ale aproapelui tau�(les. 20,17). Prin aceste cuvinte ne arata ca nu numai cel ce face pacatul se departeaza de Dumnezeu, ci si cel ce pofteste si iubeste ceva, adica este �mpatimit de ceva din cele pam�ntesti, este lipit cu inima de ceva. Aceasta este prietenia cu lumea. Este limpede deci ca cel ce este lipsit de toate si nu face cu fapta nici un pacat, ci numai iubeste si �ndrageste pacatul si este �mpatimit de d�nsul, acela este vrajmas lui Dumnezeu. Precum zice si Evanghelistul Ioan: �Daca cineva iubeste lumea, dragostea Tatalui nu se afla �ntru d�nsul� (I Ioan 2,15). Zice si Domnul: �Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din tot sufletul tau si din toata puterea ta� (Matei 22,37). [�]

[tunadd]

Deci asa, fiecare din noi, pacatosii, de cei sfinti vom fi os�nditi. Cei necredinciosi vor fi os�nditi de cei credinciosi, cei ce au pacatuit si nu s-au pocait, de cei ce poate au pacatuit mai mult, dar s-au pocait cu fierbinteala. Pentru aceasta va �ndemn si va rog pe toti: cei ce stiti ca ati facut vreun rau si ati pacatuit, pierz�ndu-va sufletul, macar de acum �ndreptati-va si faceti pocainta pe masura pacatelor, necontenit s�rguiti-va sa stati de-a dreapta M�ntuitorului. Cei ce va stiti ca ati facut unele greseli mici, lepadati-le si pe acestea cu toata graba, ca nu cumva pentru aceste mici sa stati si voi de-a st�nga, precum marturiseste toata Scriptura. Si, pe cele mici, sa nu le socotiti mici si ne�nsemnate, ci mari. Cel ce se fereste de pacatele mari, dar face cu voia sa pe cele mici, mai mult va fi os�ndit; pentru ca, staruind si biruind pe cele mari, a fost robit de cele mici. Si o singura patima este de ajuns pentru pieirea noastra, precum am zis, aduc�nd martori pe �nsisi Apostolii Ioan si Iacov. [�] Deci asa, preaiubitii mei frati, cu nimic nu ne vom folosi daca vom stap�ni patimile cele mari, �nsa vom fi robiti de cele mai mici. Si ce zic? Iarasi repet aceleasi lucruri si nu voi �nceta sa le zic: �Daca ne vom pazi de �ntinaciunea trupeasca, daca ne vom feri de zavistie, de m�nie si de furtisag, daca vom fugi de sodomie, de pederastie, de malahie si de toata desfr�narea, dar ne vom supune si vom sluji ca niste robi �ndracirii p�ntecului, betiei, somnului, lenevirii, tr�ndaviei si grairii �mpotriva, ce folos vom avea �ndrept�ndu-ne numai de acele rele? Sau daca luam si m�ncam p�ine �n ascuns sau altceva luam de undeva, fara blagoslovenia proiestosului, cine ne va zice ca suntem fara de pacat? Si daca de buna voie lipsim de la pravila, fara vreo mare neputinta sau vreo trebuinta de nevoie, sau daca pazind roadele, nu ne �nfr�nam de la ele (ca ce altceva l-a scos pe Adam din Rai si l-a dat mortii?) ce vom c�stiga din fuga de cele zise? Ca iata, daca cineva, av�ndu-si tot trupul ranit, se vindeca cu multe doctorii, si nu-i mai ram�ne dec�t o foarte mica rana, el nu poate zice ca e sanatos pe deplin c�ta vreme i-a ramas nevindecata aceasta rana, ci numai dupa ce s-a sters si urma acestei rani, poate zice ca este �ntreg sanatos.
Deci sa nu nesocotim nici aceste pacate, ci auzind ca multi din pricina lor au fost munciti si greu os�nditi, sa fugim din tot sufletul de vatamarea lor. Nimeni, iubitilor, sa nu mai ram�na de acum �nainte �n vreuna din acestea sau �n alta patima. Ci de acum �nainte sa se departeze, sa puna �nceput bun si sa se pocaiasca. Sa �nceteze a-si vesti biruinta p�na c�nd vrajmasul cel ce �l sfatuieste, nereusind, va �nceta de a-l mai razboi. Sa nu ne stap�neasca zavistia, nici m�nia, nici furia, nici strigarea din care se nasc de obicei vorbele ur�te si ocarile; slava desarta si m�ndria si parerea de sine sa nu ne stap�neasca pentru a ne t�r� �n fundul iadului. Ci pe toate acestea izgonindu-le departe de la noi, sa c�stigam �n locul lor faptele cele bune. Dar poate va zice cineva: �Daca sunt at�t de multe si nenumarate aceste patimi mici de care ne vorbesti, cine le mai poate observa si fugi de ele, ca sa nu fie stap�nit de vreuna?� Cine? Cu Darul lui Hristos o sa-ti spun eu! Cel ce necontenit ia aminte la pacatele sale si de-a pururea vede �nainte judecata ce va sa vie, cu pocainta si cu lacrimi fierbinti, acela le biruieste pe toate, fiind �naltat prin pocainta, �nc�t nici una din cele zise nu-l poate ajunge, nici a se atinge de sufletul lui care calatoreste prin vazduh. Iar daca mintea noastra nu se va �naripa si nu se va ridica la �naltimea nepatimirii prin pocainta, lacrimi si prin duhovniceasca smerenie, pricinuita de acestea, apoi nu vom putea fi slobozi de cele zise, ci uneori vom fi rapusi de o patima, alteori de alta, fiind necurmat m�ncati ca de niste fiare salbatice. Iar dupa moarte, din pricina lor vom cadea din �mparatia Cerurilor si vesnic vom fi chinuiti de ele. [�]

Sf�ntul Simeon Noul Teolog, �nvataturi, vol 2, ed. Credinta Stramoseasca, 2003
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim

http://mantuire.50webs.com/snt_cateheze05.html