A divorta sau a nu divorta?

[o copila]

În prealabil postat de andreicozia

Dar daca ea este rea, mincinoasa, il inseala, puturoasa, parazita si sa-i aduca prietenii ei in casa si sa-l ameninte isteric ca pierde tot prin divort daca nu-i convine?..sotul sa o rabde "muceniceste" ca un bun ortodox ce este pina ea revine la ortodoxie precum in povestile Par. P.Agioritul?

Tu ce ai face?

Dupa cum suna intrebarea ta, eu ce as face daca as fi barbat?
Hmm.......piei ispita!

[mary20]

Nu-Mi spune nimic… Îţi cunosc mizeria, necazurile, luptele şi ispitele sufletului tău, aşa cum eşti tu; dă-Mi inima ta! Dacă o să aştepţi să devii un înger ca să Mi te dăruieşti întru iubire, atunci n-ai să mă iubeşti niciodată.

Chiar dacă eşti laş, fricos, neîncrezător în împlinirea dragostei şi în săvârşirea dragostei şi a sfinţeniei, chiar dacă ai să recazi în acele păcate pe care nu ai vrea să le mai faci, Eu nu-ţi dau voie să nu Mă iubeşti. Iubeşte-Mă aşa cum eşti tu! În orice moment şi în orice situaţie te-ai afla, în credincioşie sau în trădare, în râvnă sau uscăciune, tu iubeşte-Mă aşa cum eşti. Eu vreau ca să Mă poţi iubi din puţina şi săraca ta inimă. Dacă vei aştepta până când ai să fii desăvârşit, atunci n-ai să Mă iubeşti niciodată. N-aş putea Eu, oare, să fac din fiecare fir de nisip un serafim, un înger care să strălucească de curăţie şi dragoste?! Nu sunt Eu, Domnul Dumnezeu, care am creat toate şi pot totul?! Omule, ţi-ai dat tu viaţa pentru lume, din dragoste pentru oameni, sau ai murit din iubire pentru Mine? Atunci, de ce nu mă laşi să te iubesc? Fiul Meu, lasă-Mă să te iubesc, Eu îţi vreau inima, care este locaşul Meu.

Desigur, cu timpul am să te schimb, însă chiar până atunci, iubeşte-Mă aşa cum eşti tu, fiindcă Eu te iubesc cu toate că eşti aşa. Eu vreau ca dragostea ta pentru Mine să se nască din puţina şi sărmana ta inimă, din adâncul neputinţei şi mizeriei tale. Eu te iubesc şi când eşti slab şi necurat.

Nu vreau o dragoste izvorâtă şi hrănită din mândria „virtuţilor” tale, ci dintr-o inimă smerită pe care o pot curăţa oricând. N-am nevoie de „virtuţile” tale, de talentele tale, de înţelepciunea ta. Eu vreau doar să mă iubeşti şi să lucrezi cu dragoste pentru Mine. Nu „virtuţile” tale le doresc; dacă ţi le-aş da, tu eşti aşa de slab şi mândru încât ai hrăni amorul tău propriu şi nu m-ai cinsti pe Mine. Deci ele să nu fie un motiv pentru care tu nu Mă cauţi şi stai departe de Mine. Apropie-te cu dragoste…

Unui fier ruginit, flăcările unui foc nu numai i-ar curăţa rugina, dar l-ar face incandescent. Iubeşte-Mă deci nu numai ca să fii curat, asta ar fi din nou o mândrie pentru tine, ci pentru că Eu vreau să odihnesc în inima ta. Deci nu te mai îngrijora de asta. Aş putea să fac prin tine lucruri mari pentru mintea omenească, dar nu! Tu ai să fii sluga cea rea şi nefolositoare şi neputincioasă. Am să-ţi iau şi puţinul pe care crezi că-l ai. Eu te-am făcut din iubire şi pentru ca să-ţi dau iubirea… fără ca tu să-mi poţi da ceva. Nu încerca să-Mi plăteşti iubirea prin nimic, asta Mă doare atât de mult la tine…

Iubeşte-Mă în dragostea Duhului Meu şi fără motive. Nu mai sta departe de Mine, îţi lipseşte nu sfinţenia (pe care numai Eu ţi-o pot da), ci o inimă gata să Mă iubească oricând şi până la capăt. Astăzi, Eu stau la uşa inimii tale ca un cerşetor, Eu singurul şi adevăratul Împărat şi Domn. Eu bat şi aştept… Grăbeşte-te să-Mi deschizi prin smerenie: nu mai aduce motiv întinăciunea şi sărăcia ta. Dacă ţi-ai cunoaşte-o până în adânc şi deplin, ai muri de durere. Dar ceea ce M-ar durea pe Mine ar fi ca tu să te îndoieşti de dragostea ce-o am eu pentru tine. Crede că Eu pot totul, iar tu nu poţi nimic fără Mine; doar păcatul eşti în stare să-l faci fără ajutorul Meu! Să nu te încrezi în tine fără Mine, căci altfel voi fi nevoit să te las în cădere în măsura cu care tu te apreciezi. Nu te frământa că n-ai „virtuţi”. Am să-ţi dau Eu sfinţenia Mea. Deschide-ţi inima prin pocăinţă şi Mă primeşte în potirul sufletului tău prin Trupul şi Sângele Meu pe care în dar ţi-L dau la Sfânta Liturghie. Atunci o să te fac să înţelegi totul şi să Mă iubeşti mai mult decât îţi poţi închipui. Lasă să curgă Sângele Meu în sângele tău şi să bată inima Mea în inima ta.
Eu ţi-am dat-o pe Sfânta şi Preacurata Mea Măicuţă. Lasă să treacă totul prin inima ei curată încât să poată mijloci pentru tine.
Orice s-ar întâmpla, nu aştepta nicidecum să devii sfânt, ca pe urmă să Mă iubeşti… în acest fel tu nu M-ai iubi niciodată.

Şi acum, du-te!
Eu sunt cu tine!

[viviana]

În prealabil postat de o copila

Dragi prieteni,

sper ca ati incheiat cu contrarile.
Dar voi ati auzit de cazuri in care barbatul este terorizat de sotie, batut, umilit...? Eu stiu de un astfel de caz. Bietul om a murit in final, nu stiu daca din cauza batailor, dar nu si-a parasit sotia.
Parerea mea personala despre un barbat care isi bate sotia este ca nu e om.
Daca femeia trebuie sa indure...? Nu stiu, chestia asta este sensibila. Femeia trebuie sa fie supusa barbatului, dupa cum am invatat zilele acestea. Dar iarasi revin la "supunerea" asta.... care este limita? O femeie tare, nu neaparat fizic, ci mai mult psihic si in credinta, rezista si se roaga pentru sotul ei, si da, cred ca Dumnezeu este mare si il poate intoarce pe sot la credinta. Asta ar fi un caz fericit, daca pot sa spun asa. Dar o femeie slaba din punct de vedere psihic, dependenta de un barbat sau de cineva, nu va rezista. Si atunci, fie va pleca din caminul conjugal, fie va recurge la alte metode....uitarea in alcool, droguri, sau sinuciderea...ca tot e la moda. Deci, pana la urma, tot la latitudinea femeii este si treaba asta, ea trebuie sa hotarasca incotro va merge casnicia.
Si, acum concluzia, cu riscul de a-mi "lua" iar niste critici pe spinare.....nu femeia este cea care hotaraste?

Buna seara. Intervin rar in mesaje ,dar citesc f mult de pe acest forum.Consider ca o casatorie este sfanta, ca oamenii nu ar trebui sa divorteze,ca poate in acea casatorie sunt copii...e greu.dar cel mai greu lucru este as traiesti in casa cu un necredincios,cu un om care te umileste si te jigneste in permanenta, care te minte , care te inseala ,in fine care ,,nu te odihneste,, asa cum trebuie ci te oboseste psihic, fizic,moral...Marele si Sfantul Parinte Arsenie Boca spune in cartile sale ca nu e bine as traiesti cu un necredincios...ca decat sa fie tulburare si betie in casa mai bine fara.Credeti-ma ca un om rautacios nu se schimba ,dar te si termina pe tine pe copii,...intr-adevar sa respectam porunca iubirii de oameni dar sa nu ne tulburam si mai tare si sa e pierdem mantuirea...caci toate cele bune se destrama incet incet intervine degradarea ta morala daca stai langa omul stricat...ca un mar stricat in cosul cu mere le strica pe celelalte...toate!!! Asa incat parerea mea este ca lupti cu toate puterile as indrepti un om dar daca nu se poate nu trebuie as te risipesti caci Dumnezeu Vrea ca noi sa avem mintea intreaga si sa fim cu gandul la EL.Smerenie si Iubire pentru toti semenii mei!

[windorin]

Cand ajungi sa iti doresti singuratatea de una singura, in locul "singuratatii in doi", care este iad inca de aici, lucrurile nu stau deloc bine. Esti pe cruce. Tu hotarasti ce vei face, iar nimeni altul. Fetita are nevoie si de un tata, desi ma intreb.. decat un tata complet anormal, oare nu ar fi mai bine fara nici un tata ?! Cu toate acestea, casatoria este "ajutor spre mantuire". Acum nu stiu ce sa zic, ai toate datele necesare spre a rabda, spre a ingriji un om bolnav si spre a dobandi mangaiere de sus. Asta e mucenicie.

Biserica nu da dezlegare spre divort decat in caz de desfranare. In rest, lucrurile se discuta la duhovnic, singurul care poate intelege fondul tau sufletesc, capacitatea de a suferi si toate celelalte date. Ma gandesc, decat sa suferi zilnic, sistematic, riscand sa capeti un psihic afectat, urmand ca fetita sa aibe o mama bolnava, mai bine singura.

Desi, lucrurile sunt destul de complicate. Nu ma pricep. Erau doar niste ganduri.

[o copila]

Dragi prieteni,

revin pe acest topic dupa o perioada in care am reflectat.
Situatia s-a mai imbunatatit, discutam mai civilizat, au trecut multe zile de cand nu ne-am mai certat, ma simt si eu mai linistita.
Am mai redus din cicaleala....:) si chiar m-a intrebat intr-o zi "ce am patit de m-am schimbat asa?"....
E bine.......dar, nu ma culc pe o ureche.
MArea mea grija este sa mergem la duhovnic, inca nu am reusit.

Sa ne ajute Dumnezeu!

[gabriela8]

În prealabil postat de o copila

Dragi prieteni,

revin pe acest topic dupa o perioada in care am reflectat.
Situatia s-a mai imbunatatit, discutam mai civilizat, au trecut multe zile de cand nu ne-am mai certat, ma simt si eu mai linistita.
Am mai redus din cicaleala....:) si chiar m-a intrebat intr-o zi "ce am patit de m-am schimbat asa?"....
E bine.......dar, nu ma culc pe o ureche.
MArea mea grija este sa mergem la duhovnic, inca nu am reusit.

Sa ne ajute Dumnezeu!

Sa va ajute Dumnezeu! Ma bucur sa aud ca situatia s-a imbunatatit! Ai mai facut prajiturele?

[o copila]

În prealabil postat de gabriela8

Sa va ajute Dumnezeu! Ma bucur sa aud ca situatia s-a imbunatatit! Ai mai facut prajiturele?

Da, ieri am stat jumatate de zi in fata cuptorului........dar s-a meritat!! :)

[gabriela8]

În prealabil postat de o copila

Da, ieri am stat jumatate de zi in fata cuptorului........dar s-a meritat!! :)

Bravo! Doamne ajuta in continuare!

[dalia11]

[quote=dalia11;268606]Mentalitatea asta de "nu il lasa pentru ca altul poate fi mai rau de atat"...mi se pare o minciunica pe care foarte multe femei si-o spun lor insele.De ce?
Pentru ca sunt dependente,nesigure pe ele si se tem de faptul ca schimbarea le-ar face sa iasa din zona de comfort,de aparenta siguranta pe care o da traiul alaturi de un partener.
Asa se explica,printre altele, cum atatea femei abuzate psihologic,verbal sau chiar fizic continua sa isi petreaca traiul amar alaturi de abuzator.
Abuzul emotional nu lasa urme vizibile precum cel fizic,insa ranile lui sunt mult mai adanci si se vindeca greu.
Tot ce vom pune mai presus de Dumnezeu vom pierde,iar atunci cand ne lasam abuzati astfel de un om pana ajungem sa nu mai functionam normal si sa ne distrugem pe noi,asta facem,pentru ca Dumnezeu ne-a creat in cu totul alte scopuri si ne-a dat in acelasi timp posibilitatea sa alegem.


Draga Heaven, am fost surprinsa placuta de comentariul tau, deoarece ai prezentat exact motivele pt care unele femei nu divorteaza, chiar daca sufera diverse abuzuri.

[Delirul]

Mai din start chestiile de genul l-am cunoscut pe net sunt dubioase. Ok v-ati cunoscut pe net dar dupa aceea nu a fost o perioada de 2-3 ani in care sa fiti prieteni, sa va cunoasteti reciproc familiile si poasibilitatile de a va intemeia o familie. Ca daca numai iti doresti o familie dar nu ai posibilitati mai bine mai stai o perioada ca dragostea adevarata daca exista nu moare de pe o zi pe alta, pana se mai clarifica lucrurile.

Acuma daca ati facut pasul si v-ati casatorit si vii pe un forum crestin ortodox ca sa intrebi sa divortez sau sa nu divortez iti dai seama ca deoarece casnicia este una din cele 7 Sf. Taine nimeni nu are sa-ti spuna sigur divorteaza, tocmai fiindca este un pacat mare ce presupune incalcarea unui legamant pe care amandoi nesiliti de nimeni l-ati facut in fata Lui Dumnezeu. Din cate am vazut din experienta personala atunci cand se pune problema de casatorie Dumnezeu intotdeauna iti arata dinainte cu cine te vei casatori oricat s-ar ascunde respectiva persoana (cazul parintilor mei deasemeni divortati) si la ce te inhami, tocmai fiindca casatoria nu este o joaca si se face pe viata, chit ca divortezi in tribunal. Sotul si sotia chiar daca au divortat in tribunal dupa aceea legaturile pe care le au cu alte persoane se cheama preacurvie iar a doua casatorie atata timp cat atat sotul cat si sotia mai sunt in viata nu este valabila si in mod normal nici un preot care-si cunoaste datoria nu ar trebui sa o oficieze in biserica, ca unii preotasi se mai lasa tentati de bani si alte interese probabil ca asta este altceva.

De acuma trebuie sa ai rabdare, rabdare si iar rabdare daca nu ai cascat bine ochii de la bun inceput. Dar oamenii se schimba, ai rabdare cu credinta in Dumnezeu ai sa vezi ca multe se rezolva, niciodata nu trebuie sa disperi si intr-o casnicie divortul nu mai este o solutie. Vezi si tu ca sa te convinci cati au mai fost fericiti dupa ce s-au casatorit a doua oara ?, fiindca a doua casatorie nu mai este binecuvantata de Dumnezeu. Acuma mai poti nadajdui la ajutorul Lui chit ca lucrurile nu merg asa cum poate ti-ai imaginat, dar in timp daca amandoi aveti credinta in Dumnezeu si duceti o viata cuviincioasa ai sa vezi ca multe au sa se rezolve parca de la sine.