Iar a inceput...

[alexaa]

O, Doamne, cred ca de data asta chiar nu mai pot! Stiu ca v-ati rugat pentru noi si a functionat foarte bine pentru o vreme. Dar raul nu vrea si nu vrea sa renunte. Din nou nu mai vad nici o scapare.
Iar se cearta urat si foarte des parintii mei. Imi vine sa plec, sa ma mut. Dar din nou ma gandesc ca daca plec, devine urat si din punct de vedere financiar pentru toti.
Nu reusesc deloc sa ii ajut. Pe tata tot timplul il deranjeaza ceva, iar mama nu mai suporta si ii raspunde aproape tot timpul dispretuitor, ceea ce zgandare orgoliul lui(care si-asa e pana la cer). Cand zice mama ceva, jumate din ce zice, pe el il scoate din sarite.
Inteleg ca nu mereu poate sa ne placa parerea pe care o au altii, dar ca sa iti iesi din fire de fiecare data pentru ca nu iti place ce parere are cineva, mie nu mi se pare normal. Ce ma scoate pe mine din sarite este cand tata incepe sa urle, "de disperare" zice el, zicand ca pleaca, ca mai bine ii tragea el pumni in gura la inceput mamei, ca acuma nu mai avea ea curajul sa deschida gura, ca eu sa n-am tupeul sa-l trag pe el la raspundere(l-am intrebat: "ea, ca sotie, n-are dreptul sa isi spuna o parere?" si si-a iesit din minti la chestia asta), ca el e barbat si e mai presus, etc, etc, etc.
Mama il ponteaza la tot ce spune, atunci cand se cearta. El zice ceva, ea arunca o replica foarte taioasa care pune paie pe foc.
Se vede bine treaba ca nici el nu o mai iubeste pe ea, nici ea nu il mai iubeste pe el, ca efectiv nu se mai suporta.
El nu-si vede decat dreptatea lui, iar ea...nu are cum sa vada decat dreptatea ei. Cum ar putea o femeie sa se simta cand barbatul ei ii spune ca el este mai presus si ca mai bine ii tragea pumni in gura de la inceput ca sa nu aiba curaj sa deschida gura? Cum se face ca ea sa il iubeasca si sa ii ierte astea, cand nu e prima data cand i le spune. Cum face ea sa uite si sa continue sa pregateasca masa cu iubire, sa aiba grija de toti in continuare, cand stie ca el asa gandeste, asa simte? Cum face sa se abtina in a-i rapunde lui taios, dupa ce el a zis asta? Cum face sa-i vorbeasca cu blandete vreodata de-atunci inainte?
Unde este iubirea in toate astea? Unde este respectul?
De se intampla asta? Nu si-au promis, ei si atatia altii, la altar, in fata Lui Dumnezeu, a familiei si a prietenilor, ca se vor iubi si vor avea grija unul de altul pana la sfarsit, ca se vor respecta unul pe celalalt?
Este oribil ce sa intampla. Nu stiu cum sa traiesc mai departe, cum sa accept ca viata asa e si ca oricat as plange, oricat as incerca sa ii impac, nu se poate schimba? Si in ce fel as putea sa ii spun eu mamei sa il ierte pentru ceea ce a zis, pentru modul in care a urlat la ea, cand lui nici nu-i pare rau, nici nu intentioneaza sa se comporte mai frumos in viitor? Ce sa-i spun eu tatalui meu, cand in clipa in care spun ca a gresit ceva(de exemplu, modul in care urla si ceea ce a spus, brutalitatea cuvintelor sale), urla direct si la mine, iesindu-si din minti pentru ca sunt atat de disperata incat am fost in stare sa il afrunt?
El se simte singur in tot razboiul asta...si este. Pentru ca as vrea sa ii spun ca ea ii raspunde asa de taios pentru ca el ii vorbeste brutal si se comporta prepotent. Dar intr-o cearta, nici unul nu poate sa accepte ca este vina sa.
Mama accepta, totusi, cand ii spun ca nu face bine sa arunce replici taioase la tot ceea ce ii zice el. Dar ea nu mai are speranta. Ca stie ca mereu asa face. O vreme certurile sunt mai domoale, se calmeaza mai repede. Si pe urma iar vine nebunia, razboiul, cand cred ca totul se termina acolo.
Dar de data asta...
Nu stiu...nu mai suport, imi influenteaza serviciul, pentru ca il loc sa lucrez, plang si imi pierd o gramada de vreme pana imi revin.
Ar fi trebuit sa plec de mult de acasa, dar situatia e de asa natura ca daca plec, e mai rau. Trebuie sa mai stau si sa mai indur cel putin un an, daca nu mai mult. Dar asa-mi vine sa-mi iau campii...si nu numai mie, si lor. Ce v-am mai impuiat capul, imi pare rau! Eu inca mai sper, dar tot la Dumnezeu, ca noi...

[anna21]

Roaga-te.
Cat timp ei se cearta, tu roaga-te.
Poti sa te rogi rugaciunea inimii sau sa te rogi Sf. Maici a Domnului, dar nu sta degeaba in sinea ta.
Nu asculta ce-si spun, ca nici nu are importanta (ca diavolul ii indeamna).
Ai grija sa fii spovedita, impartasita si roaga-te in permanenta.

[alexaa]

Multumesc mult pentru raspuns si pentru bunul gand. Am incercat, dar nu stiu cum, nu reusesc sa ajung pana la capat cu nici o rugaciune, nu pot sa zic decat: "Doamne, Doamne", maxim cateva cuvinte, nu reusesc sa ma concentrez in timpul acela.
Dar o incerc rugaciunea Maicii Domnului, poate ca o sa reusesc.

[adrian010155]

Cand mama ta va intelege sa-si stapaneasca gura, lucrurile se vor calma. Gura femeii prapadeste linistea familiei. Datoare este femeia sa-si asculte barbatul. Cand femeia incalca aceasta regula, lasata de la Dumnezeu, praful si pulberea se alege de familie. Cu sau fara voia femeii, barbatul este capul familiei si trebuie ascultat si respectat ca atare. Cand veti intelege lucrul acesta Dumnezeu va va darui liniste.

[anna21]

În prealabil postat de alexaa

Multumesc mult pentru raspuns si pentru bunul gand. Am incercat, dar nu stiu cum, nu reusesc sa ajung pana la capat cu nici o rugaciune, nu pot sa zic decat: "Doamne, Doamne", maxim cateva cuvinte, nu reusesc sa ma concentrez in timpul acela.
Dar o incerc rugaciunea Maicii Domnului, poate ca o sa reusesc.

Nu a zis nimeni ca este simplu.
Dar ar fi bine sa-ti faci obisnuinta sa ceri ajutor lui Dumnezeu cu orice ocazie.

De folos:
http://www.youtube.com/watch?v=WMqFYL_UlAM
http://www.youtube.com/watch?v=9sXhO...eature=related

[iustin10]

Renunta la iluzia ca ii poti schimba.Accepta lucrurile asa cum sunt ,nu ii dispretui ca se cearta .Nu te gandi ca ar fi putut fi altfel.
E timpul sa iti incepi viata ta.Nu inteleg de ce nu poti pleca de acasa.
Neintelegerile lor sunt o rana,care o vei purta oricum in suflet,dar in nici un caz nu trebuie sa te dea inapoi in a iti incepe viata. Indura si mergi mai departe.Esti abia la inceput.
Iar daca te gandesti ca tu niciodata nu o sa faci asa ceva ,nu o sa te certi ca ei,nu baga mana in foc.
Singurul lucru pozitiv din aceasta incercare este capacitatea de a indura.

[Insane]

Am o intrebare,cati ani ai? Sti am trecut prin acelasi lucru,noi stateam si rau cu banii pana cand mama a plecat in cele din urma la lucru in italia,dupa un an a urmat divortul alor mei si mama sa reacasatorit si sta acuma in italia. Am condamnato mult timp pt ca am simtit ca ma parasit plecand si atunci am aflat ca tata o batea si altele pe langa certurile zilnice la care participam si eram de fata. I-am vazut pe amandoi suferind,mai ales pe mama si acuma nu o mai condamn ca a plecat pt ca ia fost greu. Inteleg ca atunci cand iubesti mai taci mai asa dar nici sa fii incalcat in picioare,maicamea mereu tacea in fata lu tata,avea o viata...nui doresc la nimeni. Roagate la bunul Dumnezeu in continuare ca sa se rezolve situatia,eu stau cu tata acuma si am inceput sa ma rog pentru el sa mai vina si el la biserica si a mai venit cu mine la manastiri sau tarnosiri ceea ce e un inceput,sper si ma rog ca cu timpul sa vina si duminica. Daca doresti sa mai vb lasa-mi un mesaj pe privat

[ViermeSiNuOm]

În prealabil postat de alexaa

Multumesc mult pentru raspuns si pentru bunul gand. Am incercat, dar nu stiu cum, nu reusesc sa ajung pana la capat cu nici o rugaciune, nu pot sa zic decat: "Doamne, Doamne", maxim cateva cuvinte, nu reusesc sa ma concentrez in timpul acela.
Dar o incerc rugaciunea Maicii Domnului, poate ca o sa reusesc.

"Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi! ! Să Ştii alexaa că acea rugăciune aşa neputincioasă pe care o faci din adâncul sufletului, acea strigare din adâncul inimii către Dumnezeu, din mijlocul necazului aceea este grabnic auzită ! Aceea ajunge direct la tronul lui Dumnezeu pentru că este o rugăciune dintr-o inimă înfrântă ! Aşa cum ţi s-a mai spus să te spovedeşti cât mai des şi să te împărtăşeşti dacă primeşti dezlegare şi să-ţi faci canonul ! Nu se poate ca făcând astfel să nu se milostivească Bunul Dumnezeu. Şi să ştii că niciodată Dumnezeu nu dă omului mai mult decât poate duce pentru că nu vrea să-l piardă ci să-l "zgâlţâie" să se trezească din somnul păcatelor ! Este foarte greu dar să nu renunţi la rugăciune !! Maica Domnului să te ajute !

[dalia11]

În prealabil postat de alexaa

Multumesc mult pentru raspuns si pentru bunul gand. Am incercat, dar nu stiu cum, nu reusesc sa ajung pana la capat cu nici o rugaciune, nu pot sa zic decat: "Doamne, Doamne", maxim cateva cuvinte, nu reusesc sa ma concentrez in timpul acela.
Dar o incerc rugaciunea Maicii Domnului, poate ca o sa reusesc.

Draga Alexa, am citit undeva ca atunci cand un om injura, nu trebuie certat, ci doar sa spui o rugaciune pt. el. Cred ca e valabil si in cazul certurilor. Se spune asa: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-l pe robul Tau......(numele). Cred ca te poti ruga tu pt amandoi. Ceea ce apreciez eu la tine este ca esti obiectiva si nu iti acuzi mama. Consideri ca e firesc sa-si spuna parerea si ai dreptate. Cunosc insa un caz in care copiii o acuza pe mama, chiar daca sotul ii aplica rele tratamente. Sa-ti dea Domnul putere sa depasesti aceasta stare, sa-ti gasesti linistea si pacea sufleteasca si sa ai intelepciune se intervii intre ei atunci cand crezi ca e momentul. Doamne ajuta!

[glykys]

Alexa, incearca sa vorbesti si cu mama ta, sa spuna si ea o rugaciune, in loc sa ii raspunda sotului ei care tipa, sa mai lase si de la ea. Si bunica imi povestea ca, in tinerete, cand il apuca cearta pe bunicul meu, ea tacea si se ducea incetisor pe la spatele lui si ii facea semnul crucii. Este foarte important ca si mama ta sa fie spovedita si impartasita si sa se roage. Tot femeia credincioasa il sfinteste pe barbatul necredincios.