Cum pot evita iubirea neimpartasita?

[Mihailc]

Simona, când eşti preocupată excesiv de dorinţa de a zbura, începi să confunzi până şi bicicleta cu un avion.

[simona_fidela]

Doamna Cristina, va multumesc mult pentru raspuns. Eu nu am nici o intentie sa fac primul pas, chiar daca sa zicem ca el poate m-ar placea si ca femeie. Frumoasa povestioara pe care ati scris-o.

În prealabil postat de cristina2012

Deocamdata el este profesorul tau. Un profesor decent, chiar sa moara de dragoste, nu isi va permite sa se lase prins intr-o astfel de relatie pana cand tu iti vei termina lucrarea cu el. Ar putea fi privit ca incearca sa profite de avantajul functiei. Nici o studenta/doctoranda decenta nu ar initia o astfel de relatie. Cat timp e profesorul tau nu sunteti intr-un raport de egalitate. Dupa ce ai doctoratul in mana, sunteti liberi, daca te place, va vorbi atunci.

Parintii unei prietene au fost in situatia asta. Ea era studenta (reluase facultatea dupa ce divortase), el era asistent. El o placea, dar nu i-a spus un cuvant pana fix in ziua cand si-a sustinut lucrarea de licenta. In aceeasi zi, inainte ca ea sa iasa din facultate, a venit la ea si i-a spus ca o place si ca ar vrea sa se intalneasca... apoi s-au casatorit.

Mai e o problema: si in Grecia, ca si in Romania sunt milioane de crestini ortodocsi doar cu numele... indiferentii religios greci sunt la fel ca indiferentii nostrii, la fel de "eligibili"... depinde daca au interes de a se apropia de practica ortodoxa.

Sa fie bine! Doamne ajuta!

[simona_fidela]

Domnule AlinB, va multumesc pentru sfat, este frumos si clar formulat. Cat priveste partea cu avansurile, marturisesc ca nu-mi place ideea. Suntem amandoi oameni seriosi. Nu ma intereseaza aventurile, eu vreau o casatorie. Inteleg ca deodata sunt studenta lui, dar daca ar fi sa ''iasa ceva'', nu ar fi o problema sa fie totul dupa ce nu voi mai fi studenta nimanui.

În prealabil postat de AlinB

Un lucru pe care insa poti sa-l faci fara sa gresesti, este sa te rogi ca Dumnezeu sa-ti arate daca este persoana potrivita si sa te ajute sa faci ceea ce trebuie (si totodata sa te fereasca de ce nu trebuie) in cazul din fata.

Dumnezeu o sa-ti raspunda, problema este dace esti pregatita sa primesti raspunsul, oricare ar fi acela.

P.S.
Cornelus-URS are dreptate, indiferent de varsta un profesor cu principii trebuie sa se abtina sa faca avansuri unei studente.

[AlinB]

În prealabil postat de simona_fidela

Domnule AlinB, va multumesc pentru sfat, este frumos si clar formulat. Cat priveste partea cu avansurile, marturisesc ca nu-mi place ideea. Suntem amandoi oameni seriosi. Nu ma intereseaza aventurile, eu vreau o casatorie. Inteleg ca deodata sunt studenta lui, dar daca ar fi sa ''iasa ceva'', nu ar fi o problema sa fie totul dupa ce nu voi mai fi studenta nimanui.

Avansuri nu se refera la "aventura" ci de intentiile in vederea unei relatii extraprofesionale, de ex. la o invitatie in oras.

[simona_fidela]

Alecsandra_ldc, indiferent cine ar fi acea persoana (vedeta/nevedeta, casatorita/singura etc) cum sa nu suferi cand persoana pe care o iubesti nu te iubeste? (bine, eu n-am ajuns inca acolo vis a vis de acest om, dar mi-e teama sa nu ajung) M-as bucura daca am putea vorbi mai multe in privat. Credeti ca se poate?

În prealabil postat de alecsandra_ldc

pana la urma...daca iubesti cu adevarat pe cineva nu poti suferi ca iubirea e neimpartasita( si aici nu ma refer la orice fel de iubire ci la dragostea intre un el si o ea)...iti faci datoria sa iubesti, pt ca asta simte inima ta..si atat.



cred ca ar fi trebuit sa suferiti daca aveati "ghinionul" sa va indragostiti de o persoana inaccesibila sau interzisa (cineva casatorit, o vedeta sau mai stiu eu). asa,din ce spuneti...orice e posibil (adica intr-un fel aveti noroc). pe urma..nu vreau sa vb aici pe un forum crestin-ortodox de alte credinte..dar apropo de karma..ca idee, sau what goes around comes around....sau citand de la noi "ce vreti sa va faca voua oamenii aceea faceti voi lor"..transmitand sentimente pozitive s-ar putea ca intr-o zi sa fie intoarse ..succes!

[AlinB]

În prealabil postat de simona_fidela

Alecsandra_ldc, indiferent cine ar fi acea persoana (vedeta/nevedeta, casatorita/singura etc) cum sa nu suferi cand persoana pe care o iubesti nu te iubeste? (bine, eu n-am ajuns inca acolo vis a vis de acest om, dar mi-e teama sa nu ajung) M-as bucura daca am putea vorbi mai multe in privat. Credeti ca se poate?

Nu o iubesti, o doresti - e altceva.

[simona_fidela]

Domnule AlinB, eu cand i-am raspuns Alexandrei ma refeream la iubire la cazul general. Normal ca eu nu-l iubesc momentan, de aceea am si deschis subiectul acesta, in speranta de a nu ajunge la acele sentimente. Va rog mult sa cititi cu mai multa atentie de acum inainte. Am vazut cateva din raspunsurile dumneavoastra de pe acest forum si pot spune ca sunt bine intentionate.

În prealabil postat de AlinB

Nu o iubesti, o doresti - e altceva.

[simona_fidela]

Asa este, domnule Urs.

În prealabil postat de Cornel Urs

ce trebuie sa se intample, prin voia Domnului, se va intampla...

[marina31]

În prealabil postat de simona_fidela

Buna seara,

Am si eu o intrebare si sper ca vreunul dintre dumneavoastra imi va putea da un sfat bun. Cum pot evita sa ajung sa iubesc o persoana care nu ma iubeste? De doua zile ma simt cam labila sentimental si mi-e teama sa nu ajung sa iubesc pe un anume cineva care nu ma iubeste. De evitat sa-l vad nu se poate pentru ca el este conducatorul meu de doctorat si in general ne vedem o data pe saptamana la el in birou. Ma aflu intr-o tara straina (Anglia), nu am prieteni, nu am pe nimeni apropiat de sufletul meu cu care sa ma sfatuiesc. El este crestin ortodox grec (eu sunt crestin ortodoxa romanca), cu zece ani mai in varsta ca mine, necasatorit si este un om cu un suflet de aur, cum foarte rar intalnesti care mi-a dat de fiecare data sfaturi foarte bune pe plan profesional. Am vazut clar ca imi apreciaza calitatile intelectuale, seriozitatea in munca, bunul simt si ca doreste ca eu sa raman aici la universitate ca postdoctorand si sa lucrez cu el in continuare dupa ce termin doctoratul. Cu toate astea, mira-m-as extrem de puternic sa simta si altceva pentru mine. Pana acum doua zile nici prin cap nu mi-as fi imaginat sa il vad altfel decat din punct de vedere profesional. Mi-e teama sa nu ajung sa ma indragostesc de el. De aceea, vreau sa previn suferinta si sa o evit din timp, sa fug de ea. Mai mentionez ca de cand sunt eu aici, el a mers in fiecare concediu acasa la parinti, deci presupun ca nu are prietena. (bine, ma rog, daca nu ma place, chiar de e singur si tot n-am sanse, dar...) Si mai mentionez ca e un om extrem de muncitor si implicat in tot felul de proiecte si activitati, deci nu prea are timp liber. (adica timp pentru viata personala as zice eu) Deci cum pot evita sa ajung sa-l iubesc? Cunosc sentimentul de iubire neimpartasita de multi ani, nu mai vreau sa-l am si vis a vis de acest om, mai ales ca mi-ar ingreuna colaborarea cu el. Va rog sa nu veniti cu jigniri si misto-uri, suntem totusi pe un forum crestin ortodox. Multumesc tuturor celor ce ma vor ajuta.

Multumesc

Draga simona_fidela, nu vreau sa formulez un sfat, nu imi permit, mai degraba as lua eu unul de la tine pt ca sunt mai mica, dar m-am regasit cumva in titlu, titlul discutiei mi-a acaparat atentia mai mult si in unele din temerile tale. Cei care ti-au scris inaintea mea au accentuat foarte bine ideea de dorinta. Dorintele astea ale noastre....
Chiar acum citesc ceva din talcuirile la Filocalie si incerc sa statornicesc un pasaj de acolo si in inima mea - sa nu fim combativi cu gandurile, adica, vin peste noi ganduri, sentimente, dorinte, impulsuri. Tendinta noastra in prima faza este sa le alungam cu o vijelie mai mare decat au venit ele. Asa ca sa ne ferim de ele, sa nu ne indulcim cu ele, pt ca nu stim daca sunt bune sau nu. Ei, avva Isaia spune la un moment dat ca raspunsul nostru la ele sa fie unul pasnic. Multe ganduri care nu vin de unde trebuie ci mai mult din vrajmasia diavolului nu trebuie raspunse tot cu vrajmasie, caci atunci al doilea atac va fi si mai mare, adica vor veni si a treia si a patra oara si a cincea si vor deveni o obisnuita - temeri, ganduri, indoieli. Si noi ne tot luptam cu ele, adica intretinem lupta. Nu trebuie sa raspundem cu invartosare la imbolduri, fie trupesti fie sufletesti. Ci trebuie sa fim calmi, pasnici. E ca si cum ar gasi in noi indiferenta si atunci incet incet vor disparea.
Eu incerc cat mai mult sa nu imi mai fac griji. Grija ca sa nu imi scape ceva. Era un timp cand aveam impresia ca in mine se afla raspunsul la toate si ca actiunile mele sunt cele care fac ca rezultatul sa fie cel bun. Si imi era frica sa nu pierd vreo ocazie.

Daca voia lui Dumnezeu este ca voi sa fiti impreuna de ce te temi de o iubire neimpartasita? Daca voia lui Dumnezeu nu e sa fiti impreuna de ce iti framanti sufletul degeaba?
Nu cred ca putem scapa sa ne indragostim, nu te teme de asta ca o sa te indragostesti, pana la urma e un lucru firesc celor care isi doresc sa se casatoreasca.
Doar nu lasa sa intre in tine temeri, altele decat aceea ca trebuie sa placem cel mai mult lui Dumnezeu.

Mi s-a intamplat si mie sa simt o iubire neimpartasita si apoi cel mai mare regret al meu a fost ca in tot timpul acela eu am uitat de Dumnezeu. Adica m-am atasat cam patimas. Trebuia ca toate eforturile mele sa fie acelea de a incerca sa plac lui Dumnezeu. Apoi toate veneau de la sine, sigur daca asa era si voia lui Dumnezeu. Si aici cred ca intr-o oarecare masura esti de acord cu mine. In schimb toate eforturile mele era sa intretin ceva ce nici macar nu era in voia lui Dumnezeu si sa imi macin sufletul cu temeri si dorinte care nu s-au concretizat nici cum. Noi nu construim nimic.

Nu te mai ingrijora si sa nu iti fie frica sa te indragostesti...doar ai grija sa nu te indragostesti asa....tare :), iar daca e voia lui Dumnezeu sa fiti impreuna, o sa fiti cu siguranta :) Temerea ta pune-o in voia lui Dumnezeu. Si, da, primul pas de la el trebuie sa vina.

Poate nu m-am potrivit cu ce am scris aici sufletului tau, iarta-ma.
Doamne ajuta!

[simona_fidela]

Multumesc mult pentru raspuns, marina31.

În prealabil postat de marina31

Draga simona_fidela, nu vreau sa formulez un sfat, nu imi permit, mai degraba as lua eu unul de la tine pt ca sunt mai mica, dar m-am regasit cumva in titlu, titlul discutiei mi-a acaparat atentia mai mult si in unele din temerile tale. Cei care ti-au scris inaintea mea au accentuat foarte bine ideea de dorinta. Dorintele astea ale noastre....
Chiar acum citesc ceva din talcuirile la Filocalie si incerc sa statornicesc un pasaj de acolo si in inima mea - sa nu fim combativi cu gandurile, adica, vin peste noi ganduri, sentimente, dorinte, impulsuri. Tendinta noastra in prima faza este sa le alungam cu o vijelie mai mare decat au venit ele. Asa ca sa ne ferim de ele, sa nu ne indulcim cu ele, pt ca nu stim daca sunt bune sau nu. Ei, avva Isaia spune la un moment dat ca raspunsul nostru la ele sa fie unul pasnic. Multe ganduri care nu vin de unde trebuie ci mai mult din vrajmasia diavolului nu trebuie raspunse tot cu vrajmasie, caci atunci al doilea atac va fi si mai mare, adica vor veni si a treia si a patra oara si a cincea si vor deveni o obisnuita - temeri, ganduri, indoieli. Si noi ne tot luptam cu ele, adica intretinem lupta. Nu trebuie sa raspundem cu invartosare la imbolduri, fie trupesti fie sufletesti. Ci trebuie sa fim calmi, pasnici. E ca si cum ar gasi in noi indiferenta si atunci incet incet vor disparea.
Eu incerc cat mai mult sa nu imi mai fac griji. Grija ca sa nu imi scape ceva. Era un timp cand aveam impresia ca in mine se afla raspunsul la toate si ca actiunile mele sunt cele care fac ca rezultatul sa fie cel bun. Si imi era frica sa nu pierd vreo ocazie.

Daca voia lui Dumnezeu este ca voi sa fiti impreuna de ce te temi de o iubire neimpartasita? Daca voia lui Dumnezeu nu e sa fiti impreuna de ce iti framanti sufletul degeaba?
Nu cred ca putem scapa sa ne indragostim, nu te teme de asta ca o sa te indragostesti, pana la urma e un lucru firesc celor care isi doresc sa se casatoreasca.
Doar nu lasa sa intre in tine temeri, altele decat aceea ca trebuie sa placem cel mai mult lui Dumnezeu.

Mi s-a intamplat si mie sa simt o iubire neimpartasita si apoi cel mai mare regret al meu a fost ca in tot timpul acela eu am uitat de Dumnezeu. Adica m-am atasat cam patimas. Trebuia ca toate eforturile mele sa fie acelea de a incerca sa plac lui Dumnezeu. Apoi toate veneau de la sine, sigur daca asa era si voia lui Dumnezeu. Si aici cred ca intr-o oarecare masura esti de acord cu mine. In schimb toate eforturile mele era sa intretin ceva ce nici macar nu era in voia lui Dumnezeu si sa imi macin sufletul cu temeri si dorinte care nu s-au concretizat nici cum. Noi nu construim nimic.

Nu te mai ingrijora si sa nu iti fie frica sa te indragostesti...doar ai grija sa nu te indragostesti asa....tare :), iar daca e voia lui Dumnezeu sa fiti impreuna, o sa fiti cu siguranta :) Temerea ta pune-o in voia lui Dumnezeu. Si, da, primul pas de la el trebuie sa vina.

Poate nu m-am potrivit cu ce am scris aici sufletului tau, iarta-ma.
Doamne ajuta!