Manastirea Ormilia

[dobrin7m]

Zilele acestea am fost la Manastirea Ormilia din peninsula Khalikidiki Grecia.
Manastirea Ormilia este metoc al Manastirii athonite SimonPetras si urmeaza tipicul manastirilor din Muntele Athos. Are aproximativ 120 maici aproape toate cu studii superioare, multe din ele si cu doua facultati si de nationalitati diferite. Acolo am vazut ingeri cu ochi lumesti. Vizitele se fac doar in anumite zile si doar cateva ore si de obicei cu programare de catre mireni pentru a nu tulbura linistea calugaritelor.
Am ajuns acolo dupamasa la ora 16 si un sfert. La poarta ne-a intamplinat un chip frumos , o calugarita micuta de statura, tanara ca un inger. Mergea cu pasi mici fara zgomot, zambea tit timpul si ne conducea pe unde avem voie sa mergem. Mirenii nu au voie peste tot in interiorul manastirii. Calugarita vorbea romana, greaca si rusa. Am fost poftiti inauntru, intr-o curte interioara unde ne-a primit stareta care ne-a poftit inauntru. Ne-a servit cu ceai, sau cafea, dulceata si un lichior slab din fructe totul facut de maicute. Apoi ne-a poftit la masa. Era miercuri zi de post. Masa pusa doar pentru noi. Pe durata mesei maicuta si stareta ne-au fost alaturi si am purtat conversatie despre Scriptura si despre locurile noastre din tara. I-am povestit de Manastirea Prislop si Arsenie Boca, am vorbit despre Cei Trei ierarhi, apoi am vorbit de istorie, datorita numelui sotului meu. ne-a dovedit ca avea cultura, era citita, stia istorie, arta, era foarte cultivata.
Maicutele din Ormilia se ocupa cu pictura de icoane, sculptura, broderie si facerea de vesminte bisericesti. De asemenea au un "Centru pentru dezvoltare sociala, prevenire a bolilor si cercetare medicala Panaghia Filantropini" unde se ocupa de oamenii cu probleme medicale.
De jur imprejur sunt livezi de maslini pe care maicutele le lucreaza. Totul de o curatenie desavarsita , o arhitectura de vis, un peisaj de rai.
In interior era o liniste desavarsita si cat am fost acolo am simtit o pace interioara placuta pe care as fi vrut sa o retin cu mine pentru totdeauna.
Ne-a dat o carte de vizita, nu inainte de a ne spune ca ne vor pomeni la altar si ca se vor ruga pentru noi spunandu-ne ca oricand vom fi bineveniti. La plecare ne-a intins un pachet cu masline, cu un zambet larg pe fata. Am plecat de acolo cu regretul ca nu avem si noi parte de o astfel de viata desi sta in puterea fiecaruia sa traim intru Hristos si cu Hristos asa cum am vazut la Manastirea Ormilia.
Am sa ma intorc cat de curand posibil.
Urmeaza sa mergem la Manastirea Agios Arsenie Capadocianul cu ajutorul lui Dumnezeu.