Tendinta

[Traditie1]

Anna, asta e parerea ta si modul cum ai ales sa-ti traiesti viata. De ce te revolta ca altii au alte opinii?


Renuntarea la placeri, asceza e practicata de cei care urmaresc fie sa fie placuti lui Dumnezeu, fie sa dobândeasca Duhul Sfânt, fie sa se trufeasca cu nevointele lor.

Eu cred ca sunt rele acele placeri la care putem renunta, nu cele involuntare. Pentru ca orice cautare a placerii este un act egoist, care nu rodeste nimic si care împatimeste inima, facând-o si mai doritoare de placere si mai anevoioasa la înfrânare (vointa slabeste cu orice înclinatie spre patimi).

[melb26]

În prealabil postat de cristina2012

Si acestea aduc un fel de placere... care se mai aseamana si ele cu placerea sexuala.

Slava Domnului, ca n-am simtit asa ceva

Ba si copilul simte o mare palcere cand suge, atat din cauza actului suptului in sine, cat si datorita apropierii de trupul mamei, de sanul cald etc...

Sunt unele din simplele si putinele placeri ale vietii, si nu cred ca vreun copil ar tb privat de acestea.
Cred ca niciun bun ortodox nu gandeste altfel.

[axios]

anna,
ai observat la ortodocsi... incepi gresit. poate la unii indoctrinati. ortodoxia doar condamna excesul. too much love will kill you... orice e prea mult strica... asta e ideea pe care trebuie s-o urmaresti. nu trebuie sa vezi peste tot scris FORBIDDEN.

apoi, cristina2012,
cred ca ai castigat premiul pentru aberatia lunii. cel putin!! o tampenie mai mare n-am auzit. mii de ani au crescut stramosii nostri fara probleme, sugand de la san, si acum vii tu cu sticla sa hranesti pruncii ca nu cumva sa iasa cine stie ce obsedati sexuali. sa inteleg ca ai descoperit taina prin care au aparut sfintii, sugand din tetine reci... ALO! Desteptarea! tine pentru tine ideile astea nastrusnice. pe bune, incearca sa gandesti inainte de a scrie ceva. chiar daca e gandirea altora. nu lua de buna fiecare ineptie a secolului.

nu trebuie sa-ti refuzi placerea insa trebuie sa stii cand sa te opresti. aici vrea sa aduca ortodoxia. la cumpatare, la echilibru, la mantuire.
daca fiecare interpreteaza cum vrea libertatea aceasta sau, din contra, oprelistile impuse de vreun parinte, e treaba lor... fiecare vorba spusa de un duhovnic se refera la acel context de atunci. nu e valabila pentru fiecare sau pentru orice situatie. nu poti generaliza. si asta nu inteleg unii si dau fuga sa aduca traista cu exemple sau citate si o golesc in momente nefericite.

eu stiu ca am iubit si ca voi iubi in continuare. am aflat mai tarziu, din pacate, ce inseamna sa fii iubit cu adevarat. si incerc sa recuperez. chiar daca a plecat inainte...

invatam. din greseli. unii de la altii. din pildele Mantuitorului. de unde putem fiecare. pentru ca unii au binecuvantarea sa aiba exemple ziditoare. altii... mai putin. pentru ei iubirea e cu imprumut, de la televizor, si tine cat o cutie de prezervative... dar ce conteaza? poti sa-i spui ca habar n-are ce-i iubirea? nu poti. pentru ca ei se iubesc de mama focului...

excesul nu-i bun dragii mei. si cred ca asta trebuie sa cerem in rugaciunile noastre. sa ni se descopere cum e cu cumpatarea. sa invatam cand sa ne oprim...

Doamne ajuta fratiori si surioare!

[cristina2012]

În prealabil postat de axios

cristina2012,
cred ca ai castigat premiul pentru aberatia lunii. cel putin!! o tampenie mai mare n-am auzit. mii de ani au crescut stramosii nostri fara probleme, sugand de la san, si acum vii tu cu sticla sa hranesti pruncii ca nu cumva sa iasa cine stie ce obsedati sexuali. sa inteleg ca ai descoperit taina prin care au aparut sfintii, sugand din tetine reci... ALO! Desteptarea! tine pentru tine ideile astea nastrusnice. pe bune, incearca sa gandesti inainte de a scrie ceva. chiar daca e gandirea altora. nu lua de buna fiecare ineptie a secolului.

nu trebuie sa-ti refuzi placerea insa trebuie sa stii cand sa te opresti. aici vrea sa aduca ortodoxia. la cumpatare, la echilibru, la mantuire.

Cand nu citesti cu atentie un mesaj la care vrei sa raspunzi, ajungi sa jignesti... In fine, eu nu ma simt ofensata, nu de alta, dar eu am alaptat 4 copii, timp de 7 ani. Si daca va fi cazul voi alapta din nou. Si pe toata lumea sfatuiesc sa alpteze. Si am ajutat destule femei sa reuseasca sa alapteze pentru ca inceputul alaptarii nu e nici pe departe usor.
Cand am scris ceea ce am scris a fost in scopul de a arata la cate aberatii se poate ajunge tot scormonind si inlaturand placerile.
Chiar te rog sa mai citesti inca o data ceea ce am scris si daca tot acelasi lucru il intelegi, spune-mi pe unde e gresala. Nu as vrea ca si altii sa inteleaga la fel de gresit ca tine.

[cristina2012]

În prealabil postat de danatisianu

o fi asa cum zici tu, nu zic nu.....dar................e foarte ciudata abordarea ta...dragostea din inima pentru propriul copil nu exista?
nu m-as fi gandit in ruptul capului la astfel de placeri.

Sa fii tu sigura ca nimeni nu-si alapteaza copilul doar de dragul placerii, oricum atunci cand ai un copil, din punct de vedere fizic predomina durerea. Placerea pe care o constientizezi mai tarziu e o placere diafana, o stare placuta. Nu sunt senzatii fizice de aceeasi intensitate ca cele sexuale... poate doar durerile ce insotesc aceeasi perioada. E ca si cu tamaia de la slujba. Nu ne produce halucinatii pentru ca nu e in cantitate mare, ci e placuta si induce o stare de realxare propice rugaciunii. E placuta, familiara, ne bucura prezenta ei, dar lipsa ei nu ne face sa renuntam la rugaciune.
Dragostea din inima pentru propriul copil fireste ca exista. Ea te ajuta sa infrunti primele saptamani de alaptare cand durerile din sani sunt infioratoare, iti dau lacrimile (de durere!) cand copilul incepe sa suga.
In primele zile de la nastere contractiile uterine stimulate de supt sunt foarte dureroase (seamana cu nasterea, sau macar o menstruatie foarte dureroasa), dar aceste contractii, oricat de dureroase ar fi ele, sunt benefice pentru ca ajuta la retractia uterului. Durerile ca si placerile sunt fenomene biologice. Trecem prin ele. Problema este ca in pilda cu cei doi calugari care trebuiau sa treaca impreuna un rau, iar unul dintre ei a trecut raul pe brate o femeie care nu putea trece singura. Celalalt calugar i-a zis seara dupa mult timp: "frate, ai trecut raul cu o femeie pe brate", iar acesta i-a raspuns: "eu am trecut-o raul pe brate si am lasat-o pe mal, dar tu o porti si acum in suflet".

[cristina2012]

În prealabil postat de cristina2012

Si acestea aduc un fel de placere... care se mai aseamana si ele cu placerea sexuala.

În prealabil postat de melb26

Slava Domnului, ca n-am simtit asa ceva

Perceptia placerii e diferita. Fenomenul fiziologic e insa acelasi.

În prealabil postat de cristina2012

si copilul simte o mare palcere cand suge, atat din cauza actului suptului in sine, cat si datorita apropierii de trupul mamei, de sanul cald etc...

În prealabil postat de melb26

Sunt unele din simplele si putinele placeri ale vietii, si nu cred ca vreun copil ar tb privat de acestea. Cred ca niciun bun ortodox nu gandeste altfel.

In viata sunt destule placeri simple ca surasul copilului, alaptarea (dar nu din cauza senzatiilor fizice), zambetul celui iubit, cuvintele intelepte ale batranilor, apa rece de izvor, o masa simpla si santoasa mai ales in natura si alaturi de persoane dragi, rasaritul de soare si apusul, scaldatul in mare, ascultarea muzicii (valabil perfect si pentru muzica pslatica), primenirea hainelor, mirosul cozonacilor de Pasti, bradul de Carciun, atata si atatea... Parerea mea e ca sunt ingaduite acele placeri pe care le putem percepe ca simple, firesti. In loc sa trecem firesc prin ele si sa le lasam la fel de firesc in urma, noi ne chinuim sa siluim biologia ajungand uneori la situatii aberante. Am dat exemplul cu alaptarea bebelusului pentru ca imi era mai usor sa evidentiez aberatia de a considera pacatoasa placerea fireasca, cea care insoteste normal viata noastra, fara insa a ne conduce, aici apare patima.

[Fani71]

Da, cristina, sunt intru totul de acord cu tine. Se ajunge la aberatii incredibile cateodata. Religia poate deveni infioratoare in mainile unora.
Din fericire nu ei sunt majoritatea, in randul celor care propovaduiesc - cei putin, sper. In orice caz nu au fost cei care mi-au format mie credinta, slava Domnului.

Placerile nu sunt neaparat o piedica in calea spre Dumnezeu si asceza NU inseamna renuntarea la ele, inseamna trairea lor intr-un mod transparent pentru cel ce ni le-a dat, facandu-ne fiinte hibride, trup-sufet.
Asceza nu inseamna neaparat renuntare (asta este doar o cale), ci si transfigurare.

Din fericire eu am avut parte de bucuriile alaptatului pana cum (la 14 luni) fara durerile de care zici. ;-)

Este adevarat ca simtim o anume dulceata cand alaptam, care are ceva senzual, desi diferit de senzualitatea sexuala.
Numai ca nici placerea sexuala sau senzualitatea in general intre doi omanei care se iubesc cu adevarat nu este ceea ce spun unii care ar vrea sa o inlature ca fiind sursa se patima si incurcand comuniunea cu Dumnezeu. Se aseamana si ea cu bucuria si este in unire cu dragostea din inima.

Topcat, sa stii ca nu suntam noi doua singurele crestine care gandim asa.
Iti recomand cartea lui Cristos Yannaras, Libertatea moralei (nu stiu daca s-a tradus pe romaneste dar exista in engleza). Acolo el explica ce inseamna cu adevarat morala si ascetica ortodoxa.

[cristina2012]

În prealabil postat de Fani71

Din fericire eu am avut parte de bucuriile alaptatului pana cum (la 14 luni) fara durerile de care zici. ;-)

Oh, nici n-ai idee ce ai pierdut! Gasisem intr-o carte draguta un desen sugestiv pentru primele zile de alaptare: o mamica intinsa in pat si pe burta ei pruncul cu o figura sadica tinand in maini o furculita si un cutit!

În prealabil postat de Fani71

E adevarat ca simtim o anume dulceata cand alaptam, care are ceva senzual, desi diferit de senzualitatea sexuala.

Care va sa zica te-ai indulcit si tu
Lasand gluma la o parte, este foarte bine felul in care ai exprimat starea pe care o induce alaptarea, cel putin asa simteam si eu.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Anna

Am observat la ortodocsi ca in general, orice fel de placere e "condamnata" intr-un mod mai direct sau mai subtil. Tocmai citeam acum la topicul "iubirea taina sau negot" si mai nou se sustine ca iubirea e doar o fantasma pentru ca simti o anumita "dulceata". Come on...din putinul pe care l-am citit pana si ascetii cu rugaciunea inimii ajungeau la o anumita dulceata daruita de Dumnezeu.
Parerea mea este ca din tendinta asta de a "taia" orice placere, ajungem sa taiem si ce-i bun, deviem. Cel putin mie cred ca asta mi se intampla de multe ori. Si pierdem SIMPLITATEA. Uitati-va la o mama cu un bebelus cum se dragalesc si le pasa lor daca e bine sau nu sau daca dulceata ce o simt e pacat? E natural si simplu. Pana despicam firul in patru trece viata pe langa noi si ne trezim ca n-am daruit mai nimic, de frica sa nu fie prea "dulce". O sa devenim niste stane de piatra, zau asa. Eu cred ca lumea asta duce multa lipsa de dulceata, afectiune si sentiment, sincer. Si noi si mai mult le taiem pe motiv de fantasme. Da, faptele conteaza, dar uneori si vorbele sunt fapte.
Ce tot aveti cu orice placere, pana si placerea de a spune cuiva ca il iubestiTot de la Dumnezeu e si placerea, daca o simti las-o acolo, doar sa nu fie scop in sine, atata tot.
Ufffffffffffff

Doamne, ce mai salata de idei ! Unde ai pitit simtul discriminativ ?Chiar daca Sophia era speciala in felul sau si incepusem sa-i simpt lipsa cred ca incet, incet ai sa imbraci stilul ei de postare ! Cel putin asa ne dai de veste !
Cum este posibil sora sa amesteci placerile in felul acesta ? Cine a spus sau mai pe sleau unde ai citit ca ortodoxii isi reprima sau isi interzic placerea ? Sau consideri forumul pe post de ,,magister". Am auzit si eu ca prin unele carti s-ar scrie asa ceva dar nu am apucat sa le citesc. Totusi, eu zic sa nu le credem pt. ca nu este adevarat ! Credeam ca ai alta parere despre ortodoxie !


Sa ma astept la o noua ,,exprimare tinereasca" de punere la punct pt. curajul de a-mi spune parerea nefardata ?

În prealabil postat de Anna

Am observat la ortodocsi ca in general, orice fel de placere e "condamnata" intr-un mod mai direct sau mai subtil. Tocmai citeam acum la topicul "iubirea taina sau negot" si mai nou se sustine ca iubirea e doar o fantasma pentru ca simti o anumita "dulceata". Come on...din putinul pe care l-am citit pana si ascetii cu rugaciunea inimii ajungeau la o anumita dulceata daruita de Dumnezeu.
Parerea mea este ca din tendinta asta de a "taia" orice placere, ajungem sa taiem si ce-i bun, deviem. Cel putin mie cred ca asta mi se intampla de multe ori. Si pierdem SIMPLITATEA. Uitati-va la o mama cu un bebelus cum se dragalesc si le pasa lor daca e bine sau nu sau daca dulceata ce o simt e pacat? E natural si simplu. Pana despicam firul in patru trece viata pe langa noi si ne trezim ca n-am daruit mai nimic, de frica sa nu fie prea "dulce". O sa devenim niste stane de piatra, zau asa. Eu cred ca lumea asta duce multa lipsa de dulceata, afectiune si sentiment, sincer. Si noi si mai mult le taiem pe motiv de fantasme. Da, faptele conteaza, dar uneori si vorbele sunt fapte.
Ce tot aveti cu orice placere, pana si placerea de a spune cuiva ca il iubestiTot de la Dumnezeu e si placerea, daca o simti las-o acolo, doar sa nu fie scop in sine, atata tot.
Ufffffffffffff

Goana dupa placere care caracterizeaza viata lumeasca este producatoare de suferinta. Astfel ca sfintii au fost mereu asceti si au respins placerile lumesti pentru a scapa de aceasta viata in favoare celei alaturi de Dumnezeu.

Placerea in sine este negativa si foarte scurta, doar precede perioada suferintei indelungate a omului.