Cugetari din Dharma

[AlinB]

Pai cand esti un om ordinar, muritor ca toti ceilalti, e "pedagogic" sa spui ca poti face miracole daca vrei, dar nu trebuie, ca poti sa invii si mortii, dar nu e cazul, etc.

Oricum, trebuie sa fii teribil de naiv sau mai bine zis, motivat in naivitatea asta pentru a fi atat de credul.

Eu unul prefer mai degraba "neincrederea" lui Toma decat genul asta de naivitate care impinge oamenii sa urmeze falsi invatatori.

Iar ca o observatie particulara, a spus oare pe undeva Budha ca ar putea invia sau mai mult, invierea e necesara?

Binenteles ca nu, pentru ca "spiritualizarea" la ei e echivalenta cu "decorporalizarea" incepand cu planul fizic pana la cel mental, ramanand spiritul "nud" si impersonal.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Pur si simplu prespune o constientizare suplimentara, si anume aceea ca orice fenomen perceput nu are o existenta in sine, prin sine, ca existenta oricarui fenomen este dependenta de alte fenomene. Atat. Pare atat de simplu, ca si constientizarea atractiei reciproce mar/Pamant sau dezlocuirii unui anumit volum de apa de catre un corp care pluteste, insa cu implicatii spirituale extraordinare.

Nu stiu la tine cum functioneaza, dar eu unul nu vad nici o utilitate duhovniceasca sau de alta natura la tiparul asta in care incerci sa fortezi realitatea.

Ma rog, daca esti o fiinta depresiva si complexata probabil ajuta, gen: ma gandesc ca totul e o vanzoleala obositoare, bleah, ia sa ma cred un soi de dumnezeu imuabil si imutabil si sigur devin unul, uite realitatea e deja mai roza de cand trag din jointu' asta filosofic.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Ce sarbatoresc la Pasti?

De Pasti se sarbatoreste invierea Lui Iisus. Este o exprimare a credintei, a bucuriei ca Dumnezeu a invins moartea pentru noi toti, o moarte cauzata de luarea tuturor pacatelor asupra Sa (deducem €“ trecute/prezente/viitoare pentru toata umanitatea istorica/prezenta/viitoare).

Adica putem pacatui cat vrem ca au fost deja rascumparate, inainte sa se produca?

Iar noi crezand in El, ni se deschid portile cerului, anterior ferecate de pacate. Acesta este sensul crestin general al sarbatorii de Pasti.

Care "portile cerului"? Ce intelegi tu prin asta, ca ai spus cu alta ocazie ca nu crezi ca exista vreun "Cer" ca tinta finala, in orice caz nu cel in care cred crestinii, ca nu exist un singur Paradis ci mai multe si nu sunt nici o tinta finala.

Insa, pentru a intelege mai adanc ceea ce sarbatorim ar trebui sa ne intrebam ce sunt de fapt Moartea si Invierea, aceste doua procese?

In general, moartea si invierea sunt intelese in relatie cu trupul uman, moartea - despartirea sufletului de trup iar invierea - reunirea sufletului cu trupul.

Pot fi oare notiunile de moarte si inviere intelese exclusiv in raport cu sufletul? In sensul ca moartea ar insemna disparitia sufletului (inexistenta) iar invierea - readucerea sufletului din inexistenta la existenta?

Aceasta intelegere absolutizeaza sensul mortii -€“ asa cum se resimte atunci cand o persoana apropiata moare, ca si cum fiinta trece in nefiinta. Dar, absolutizeaza si sensul invierii -€“ revenirea din nefiinta in fiintare.

Insa, disparitia sufletului in inexistenta ar contrazice un principiu doctrinar fundamental al credintei crestin ortodoxe care postuleaza ca orice suflet adus in existenta de Dumnezeu, continua sa fiinteze perpetuu (fara trup sau in trup) - fie in bucurie vesnica, fie in chinuri vesnice.

Deci un suflet nu poate sa moara absolut, sa se neantizeze. In consecinta, invierea sufletului isi pierde sensul.

Aceeasi confuzie doctrinara prin care trec si sectarii neo-saduchei gen adventisti sau iehovisti care nu inteleg antropologia crestina.
Cu atat mai mult un asa zis budhist care nici macar nu are o antropologie, nu poate spune cum a ajuns omul la existenta si de ce.

In primul rand moartea este de doua feluri:
1. fizica - ca despartire intre trup si suflet
2. duhovniceasca - ca despartire intre om si Dumnezeu.

Cand pornesti de la pre-conceptii gresite cum ca invierea inseamna altceva decat reunirea dintre trup si suflet, nu poti decat sa tragi concluzii ridicole si sa te miri singur de ele, crezand ca altii sunt de vina dar cauza esti doar tu.

Din aceasta perspectiva, ce s-a intamplat de fapt pe cruce cu duhurile celor trei condamnati la moarte? Pe cruce, nici Duhul Lui Iisus nu a murit, nici sufletele celor doi talhari. Sufletele lor nu s-au neantizat, nu intelegem o moarte absoluta a acestora, ci o moarte relativa, pentru ca s-au stins doar trupurile lor.

Inviererea Lui Hristos in trup este o inviere relativa, pentru ca este initiata dintr-o anumita stare existentiala - Duhul Lui Iisus a continuat sa fiinteze - nu a trecut in nefiinta/inexistenta.

Readucerea unui suflet in trup, reanimarea trupului este un fenomen extraordinar.

Iisus a inviat intr-un trup restaurat, nemuritor, devenit indestructibil.

Insa, evident, Dumnezeu nu a avut si nu are nevoie de un trup, fie muritor, fie nemuritor pentru existenta Sa apoteotica, inconceptibila.

Sigur, El personal nu avea nevoie, dar uite ca "pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara, si S-a facut om."

Un gest extraordinar, care deriva dintr-o necesitate extraordinara, pe care nimeni altcineva dinaintea Lui, asa cum El insusi spune, nu a reusit sa o satisfaca (Ioan 10:8) - si da, vorbim inclusiv de Budha si alti filosofi.

Moartea si invierea Lui Iisus poate fi privita ca o bresa creata in sistemul judiciar implacabil al dreptatii dumnezeiesti. Adica cine crede in Iisus poate eluda chinurile vesnice la care este condamnat fiecare suflet omenesc. Dar aceasta intelegere este doar un punct de plecare.

Precizare: orice suflet omenesc pacatos.

In versiunea ta budhista, conceptul de pacat nu exista, omul e condamnat la suferinta de la inceputurile existentei si pe toata durata existentei, nici macar existenta "in unul din paradisuri" nu e o stare duhovniceasca satisfacatoare, dupa cum ne-ai explicat.

Caci moartea la care se face referire nu este o despartire a sufletului de trup, ci o despartire a sufletului de pacat, iar invierea nu este nici ea o revenire a sufletului in trup ci unirea launtrica cu Dumnezeu. Acest fel de inviere nu poate fi decat o consecinta a mortii, o moarte a tuturor impresiilor pacatoase din om.

Desigur, tu avand propria ta definitie originala, budhizata in relativism a "pacatului".
Adica, curvia n-ar fi un pacat decat daca ma impiedica sa-mi fac meditatiile zilnice, daca si ajuta oferindu-mi o stare mentala speciala, poate fi chiar o virtute.
Hotia la fel, daca e un atasament vulgar fata de bani, e pacatoasa, daca o fac ca sa traiesc fara sa muncesc (ca timpul la servici imi fura din orele de meditatie si extaz) iarasi e buna.
Minciuna - daca il salveza pe cel de langa mine la expunerea spre o realitate care nu o poate asimila constructiv e buna - faptul ca imi ofera de fapt mie avantaje sigur, e ceva total secundar si nu scopul principal.
etc.

Si sa stii ca invierea, in sens crestin este ambele: in viata aceasta e duhovniceasca, prin refacerea legaturii, rupte de pacat si in viata viitoare, refacerea legaturii dintre suflet si trup (cel nou, induhovnicit).

Deci daca vroiai sa faci ceva varza, pardon, sincretism aici, nu prea a mers, nu poti da crezare la ambii stapani, ori crezi pe budhistii tai si invierea trupurilor din credinta crestina e doar o faza de infatilism spiritual, ori crezi dogma crestina si atunci budhistii tai sunt la furat cu pluta.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Bine Florin, inteleg metafora, talcul, filosofia luminoasa etc. Toate bune si frumoase, cum de nu?
Dar asa, pe bune, cat sa pui mana pe el (ca un alt Toma) si sa te minunezi ca are un trup fara de moarte, cum spui despre Hristos, a facut-o Buddha? A facut proba si a oferit garantia, prin el insusi, ca oamenii care il urmeaza au parte de inviere si viata vesnica?
Nu de alta, dar Hristos a facut acestea. Si multe, nesfarsite alte sfinte si palpabile lucruri.

Incontestabil, in comparatie cu Buddha Sakyamuni, Iisus s-a nascut perfect, a trait perfect, a murit in cel mai productiv mod cu putinta si a facut si dovada invierii Sale fizice. Despre niciun om care a trait vreodata pe acest pamant nu se poate spune acestea.

Sakyamuni nu a predicat invierea trupeasca, nici nu a inviat fizic. Aceasta insa nu inseamna ca invataturile lui sunt false sau lipsite de valoare. Desi Buddha a raspuns scepticilor ca desconsidera savarsirea miracolelor, acesta totusi facut dovada multora dintre acestea, in anumite circumstante speciale, oferind garantii in ceea ce priveste puterea invataturii sale.

In crestinism persoana este inteleasa intuitiv -“ nicio lucrare dogmatica nu abordeaza analitic fenomenul "€œpersoana". Budismul ofera posibilitatea intelegerii naturii acesteia din perspectiva relationarii dependente, ca de altfel orice fel de experienta sau fenomen. Nu este putin lucru a intelege persoana sau atingerea coastei strapunsa de sulita, ca fenomene relationate dependent.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Nu stiu la tine cum functioneaza, dar eu unul nu vad nici o utilitate duhovniceasca sau de alta natura la tiparul asta in care incerci sa fortezi realitatea.

Ma rog, daca esti o fiinta depresiva si complexata probabil ajuta, gen: ma gandesc ca totul e o vanzoleala obositoare, bleah, ia sa ma cred un soi de dumnezeu imuabil si imutabil si sigur devin unul, uite realitatea e deja mai roza de cand trag din jointu' asta filosofic.

Gandirea budista este, prin excelenta, analitica si contemplativa. Adica, interogheaza, analizeaza si contempla rezultatul investigatiei.
Alegand fenomene din fraza ta de mai sus, ar functiona astfel:

ce este de fapt fiinta?
ce este de fapt depresia, complexul, vanzoleala?
ce este de fapt oboseala, dumnezeu, imuabilitatea?
....
Mintea omului gandeste realitatea prin identificarea unor fenomene si unor proprietati asociate acestora. Fiecare fenomen, conceput distinct, este gandit ca o singularitate caracterizata de anumite atribute.

In budism se supune analizei fiecare fenomen, fiecare gand, impreuna cu atributele sale. Stabilirea logica a relationarii dependente a fiecarui aspect constientizat creaza o noua forma de constientizare: non-inerenta fenomenelor impreuna cu atributele lor. Este momentul unui progres remarcabil, o adevarata revolutie/reforma, caci mintea patrunde natura a ceea ce gandeste, descoperind un nou taram, o pace din ce in ce mai adanca.

Asa este resimtit progresul apofatic.

Insa patrunderea in adanc are nevoie de ceea ce se arata in afara.
Catafaticul are nevoie de apofatic si invers.

A spune ca cineva vrea sa devina dumezeu inseamna sa cunosti ce este eul, ce este dumnezeu si ce inseamna devenirea.

[flying]

În prealabil postat de florin.oltean75

Gandirea budista este, prin excelenta, analitica si contemplativa. Adica, interogheaza, analizeaza si contempla rezultatul investigatiei.
Alegand fenomene din fraza ta de mai sus, ar functiona astfel:

ce este de fapt fiinta?
ce este de fapt depresia, complexul, vanzoleala?
ce este de fapt oboseala, dumnezeu, imuabilitatea?
....
Mintea omului gandeste realitatea prin identificarea unor fenomene si unor proprietati asociate acestora. Fiecare fenomen, conceput distinct, este gandit ca o singularitate caracterizata de anumite atribute.

In budism se supune analizei fiecare fenomen, fiecare gand, impreuna cu atributele sale. Stabilirea logica a relationarii dependente a fiecarui aspect constientizat creaza o noua forma de constientizare: non-inerenta fenomenelor impreuna cu atributele lor. Este momentul unui progres remarcabil, o adevarata revolutie/reforma, caci mintea patrunde natura a ceea ce gandeste, descoperind un nou taram, o pace din ce in ce mai adanca.

Asa este resimtit progresul apofatic.

Insa patrunderea in adanc are nevoie de ceea ce se arata in afara.
Catafaticul are nevoie de apofatic si invers.

A spune ca cineva vrea sa devina dumezeu inseamna sa cunosti ce este eul, ce este dumnezeu si ce inseamna devenirea.

[stefan florin]

În prealabil postat de florin.oltean75

Incontestabil, in comparatie cu Buddha Sakyamuni, Iisus s-a nascut perfect, a trait perfect, a murit in cel mai productiv mod cu putinta si a facut si dovada invierii Sale fizice. Despre niciun om care a trait vreodata pe acest pamant nu se poate spune acestea.

Sakyamuni nu a predicat invierea trupeasca, nici nu a inviat fizic. Aceasta insa nu inseamna ca invataturile lui sunt false sau lipsite de valoare. Desi Buddha a raspuns scepticilor ca desconsidera savarsirea miracolelor, acesta totusi facut dovada multora dintre acestea, in anumite circumstante speciale, oferind garantii in ceea ce priveste puterea invataturii sale.

In crestinism persoana este inteleasa intuitiv -“ nicio lucrare dogmatica nu abordeaza analitic fenomenul "€œpersoana". Budismul ofera posibilitatea intelegerii naturii acesteia din perspectiva relationarii dependente, ca de altfel orice fel de experienta sau fenomen. Nu este putin lucru a intelege persoana sau atingerea coastei strapunsa de sulita, ca fenomene relationate dependent.

si atunci la ce mai este folositoare invatatura lui Buddha (care este una omeneasca) daca avem invatatura lui Hristos, care este Dumnezeu?

Nu inteleg de ce atita efort ca sa convingem pe cineva deja convins de contrariul. Vorbirea filosofica ma calca pe nervi. Ma doare capul cind incep sa citesc filosofie si alte abstracticiuni. Stefan Florin a pus o intrebare, dupa a mea parere, de bun-simt.
Topicul asta ar trebui inchis. Karma e un concept ilogic, iar dharma se regaseste, sub forme si cu nume diferite la toti indoeuropenii, turanicii, semitii, etc.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de stefan florin

si atunci la ce mai este folositoare invatatura lui Buddha (care este una omeneasca) daca avem invatatura lui Hristos, care este Dumnezeu?

Aceeasi intrebare poate fi pusa in legatura cu explicatiile patristice. Ce nevoie avem de ele daca avem propozitiile Bibliei care sunt foarte clare?

Iisus nu a specificat in nicio evanghelie despre coborarea mintii in inima si exercitarea unei rugaciuni repetitiva adresata Lui. Nici despre teologia negativa a lui Maxim Marturisitorul. Nici despre combinarea apofatismului cu isihia pentru ca omul sa se uneasca launtric cu El.

Iisus evident a subliniat doar principiile generale si necesitatea respectarii/actualizarii acestora in experienta de zi cu zi, clipa de clipa.

Insa, in Biblie nu sunt descrise metode prin care omul sa ajunga "desavarsit precum Tatal din ceruri este". Ele au fost revelate doar celor care si-au concentrat toate eforturile pentru a actualiza principiile fundamentale.

Iisus indeamna la Cautare! Iar poarta este stramta. Omului i se cere desavarsirea.

Budismul explica foarte limpede necesitatea activarii cunoasterii apofatice atat a persoanei cat si a tuturor fenomenelor. Ofera explicatii si o multitudine de aplicatii practice astfel incat omul sa poata valorifica fiecare minut din existenta sa, indiferent de continutul experientelor, fie ca este in pustie, fie ca este in mijlocul oamenilor, fie ca este inconjurat de oameni iubitori, fie ca este prigonit de toti.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Romowe

Nu inteleg de ce atita efort ca sa convingem pe cineva deja convins de contrariul. Vorbirea filosofica ma calca pe nervi. Ma doare capul cind incep sa citesc filosofie si alte abstracticiuni. Stefan Florin a pus o intrebare, dupa a mea parere, de bun-simt.
Topicul asta ar trebui inchis. Karma e un concept ilogic, iar dharma se regaseste, sub forme si cu nume diferite la toti indoeuropenii, turanicii, semitii, etc.

Este in regula sa fim "calcati pe nervi" daca incercam sa patrundem intelegator natura furiei care ne cuprinde. Sa-i surprindem non-inerenta. Atunci furia isi va pierde puterea pe care o are asupra noastra. Iar libertatea noastra nu va mai fi conditionata de evenimentele exterioare, pentru ca o gasim inlauntrul nostru.