Duminicile Triodului

[georgeval]

Cu siguranta ca Sfintii Parinti cand au randuit aceasta perioada a anului bisericesc au avut in vedere o anumita ordine. Sa cautam ordinea Duminicilor Triodului.

eu pana de curand nu stiam de perioadele astea, Triod-ul si celelalte, darmite de ordinea duminicilor respective.

Asa ca astept cu interes sa posteze aici cativa teologi mai invatati

[Marius22]

[SIZE=2]Perioada Triodului cuprinde 10 duminici. Acestea se impart astfel: primele 4 duminici sunt de pregatire pentru Postului Sfintelor Pasti (Duminica Vamesului si a Fariseului; Duminica Fiului Risipitor; Duminica Infricosatei Judecati si Duminica Izgonirii lui Adam din Rai) si 6 duminici ale Postului Mare (Duminica Ortodoxiei, Duminica Sfantului Grigorie Palama, Duminica Sfintei Cruci, Duminica Sfantului Ioan Scararul, Duminica Sfintei Maria Egipteanca si Duminica Floriilor).[/SIZE]

multumesc pentru lamuriri, foarte frumos explicate.

[carmina]

De curand am citit un articol care descrie fiecare duminica a postului mare si semnificatia ei .

Postul Mare întruchipează viaţa pământească a Domnului nostru Iisus Hristos, mai exact, ultimii trei ani şi jumătate ai activităţii Lui mesianice pe pământ. Această perioadă a postului se aseamănă cu o călătorie, sau un pelerinaj duhovnicesc, având şi cale netedă, şi urcuş cu multă osteneală. În vederea unei bune pregătiri a noastre pentru a face acest pelerinaj duhovnicesc şi pentru a ajunge la ţinta urcuşului nostru, Sf. Părinţi şi marii dascăli - inspiraţi de Duhul Sfânt - au rânduit ca fiecare Duminică din această perioadă să-si aibă semnificaţia ei deosebită, spre folosul tuturor.

[carmina]

1. Astfel, după cale de o săptămână, întâlnim prima Duminică, numită Duminica Ortodoxiei. Ea ne aminteşte în fiecare an biruinţa ortodoxiei asupra ereziei numită iconoclasm, şi asupra tuturor ereziilor. Dreapta credinţă, temelia Bisericii noastre străbune, acel grăunte de muştar de care pomeneşte Iisus ucenicilor Săi, nu a putut fi menţinută decât cu foarte multă osteneală şi lupte îndelungate, deoarece încă de la începutul răspândirii ei, au apărut unele erezii - adică devieri de la adevăr - precum neghina în lanul de grâu.

Dar Hristos Domnul, Capul Bisericii, Mirele ei, Cel ce a biruit moartea şi Care a făgăduit Apostolilor: ''Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului'' (Matei 28:20), a făcut biruinţă prin luptătorii şi pururea pomeniţii dascăli şi învăţători ai întregii lumi din primele secole creştine.

Una dintre cele mai mari erezii este iconoclasmul, sau lupta împotriva icoanelor, luptă care a durat aproape două secole (de la 725 la 842), dezbrăcând Biserica lui Hristos de podoabele ei şi îmbrăcând-o în haină de doliu. Aceasta a avut ca urmări pozitive stabilirea unei teologii a sfintelor icoane, la Sinodul al VII-lea de la Nicea (787), de către sfinţii părinţi mărturisitori ai vremii aceleia, dintre care amintim pe Sf. Ioan Damaschin, Sf. Teodor Studitul, Sf. Nichifor Mărturisitorul şi mulţi alţii. Sf. Ioan Damaschin spune că ''Dacă nu te închini icoanei lui Hristos, nu te închini nici Fiului lui Dumnezeu, care este icoană vie a nevăzutului Dumnezeu şi chip cu totul asemenea'' (Prof. Dr. Ene Braniste, Liturgica Generală, Buc., 1993, p. 420). Lupta împotriva icoanelor se încheie pe vremea împărătesei Teodora, când se fixează la 11 Martie, 843 prima Duminică a Marelui Post, ca fiind Duminica Ortodoxiei.