Sunt intr-o mare dilema va rog ajutati-ma cu un sfat

Dacă eşti batrân şi ai orbit este bine să te operezi să-ţi pui cristalin?

[AndreiM]

Depinde de ea, pana la urma e viata ei si nu-i putem baga pe gat binele. Poate ar fi bine sa se mai duca la un Parinte Duhovnic odata si aceste sa-i spuna exact ce sa faca.
Sfantul Staret Nicon de la Optina spunea ca si medicii si tratamentul sunt tot de la Dumnezeu si ca nu ar trebui sa le refuzam. Dar iarasi, Duhovnicul stie cel mai bine!

În prealabil postat de AndreiM

Depinde de ea, pana la urma e viata ei si nu-i putem baga pe gat binele. Poate ar fi bine sa se mai duca la un Parinte Duhovnic odata si aceste sa-i spuna exact ce sa faca.
Sfantul Staret Nicon de la Optina spunea ca si medicii si tratamentul sunt tot de la Dumnezeu si ca nu ar trebui sa le refuzam. Dar iarasi, Duhovnicul stie cel mai bine!

Duhovnicul a spus să-şi ducă fără să cârtească crucea nevederii

[cuvant]

Noi oamenii de rand avem puncte de vedere, insa prin parintii duhovnici ne vorbeste Bunul Dumnezeu. Ascultarea are roade binecuvantate. Uneori suferinta noastra se poate agrava din neascultare. Dragostea unui parinte duhovnic imbunatatit este mullt mai mare decat a celor din jurul noastru, aceasta fiind insasi dragostea lui Dumnezeu care voieste ca tot omul sa se mantuiasca.
Daca aveti binecuvantarea duhovnicului, va vor ajuta apoi si medicii, dar pentru aceasta este bine sa vorbiti cu Parintele duhovnic, nu cu noi aici pe topic.
Iertare..si insanatosire grabnica

Aş dori să ştiu cum gândesc alţi creştini despre această situaţie

În prealabil postat de dorinastoica14

Aş dori să ştiu cum gândesc alţi creştini despre această situaţie

Eu cred ca daca exista o posibilitate medicala de a se imbunatati situatia cuiva ea ar trebui sa fie folosita,nu cred ca Dumnezeu s-ar opune ca cineva sa fie vindecat.In caz contrar refuzi orice tratament medical,si asta suna bizar si oarecum bigot.Exact cum a spus cineva mai sus ,,si medicii si tratamentul sunt tot de la Dumnezeu si ca nu ar trebui sa le refuzam".Poate ca ajutorul lui Dumnezeu se va vedea si mai mult intr-o asemenea situatie,cand corpul poate ceda dar Cel de Sus,prin medici,poate da cuiva o sansa la finalul vietii.Este greu sa stai in intuneric,groaznic,nu toti pot duce crucea asta teribila.

În prealabil postat de dorinastoica14

Aş dori să ştiu cum gândesc alţi creştini despre această situaţie

Uite un remediu natural - primavara sa puna picaturi din seva care curge de la viata de vie o luna de zile...daca nu se rezolva problema atunci trebuie operatie...doctorii sunt lasati tot de Dumnezeu, deci nu vad nici un pacat in a te opera...dar remdiul natural ar fi recomandat bineinteles combinat cu spovedanie si daca se poate sa citeasca si un acatist (de ex al Sf Nectarie) partea spirituala poate sa o inceapa de acum daca pana acum nu o facea...dar asta sa o faca din suflet si nu fortat.

[Dumitru73]

În prealabil postat de dorinastoica14

Duhovnicul a spus să-şi ducă fără să cârtească crucea nevederii

duhovnicul sa-si duca crucea lui, nu s-o ingreuneze pe a altuia.
datori suntem sa ne ingrijim de sanatatea noastra.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de dorinastoica14

Duhovnicul a spus să-şi ducă fără să cârtească crucea nevederii

Aduci in discutie o filosofie f. subtire, f. adinca .
Exista numerosi duhovnici , chiar de mir (dar cititi si induhovniciti in mod deosebit si nici decum orice absolvent de facultate de teologie si hirotonit preot ) care sfatuiesc in mod absolut fundamentat ca nu numai in asemenea situatii trebuie sa accepti vointa /pedeapsa/incercarea/ispitirea lui Dumnezeu ci si in situatii in care oamenii afla ca au cancer, renuntind sa mai faci tratament si sa accepti astfel hotarirea divina .
Nu stau sa discut acum aceste lucruri deosebit de profunde , augmentate de numerose cazuri in contemporaneitate (cel mai cunoscut si rasunator este cel al parintelui Paisie care chiar numai in faza terminala de cancer a parasit sfintul munte mergind la Suroti pt. ingrijiri paleative si nu de tratament specific, si cazuri sunt mult mai multe decit va asteptati !)
Doar atit adaug : increderea nestramutata in existenta , in vointa lui Dumnezeu , ca toate de la El ne sunt date si ca cu ingaduinta lui se intimpla , ca exista cu certitudine o viata viitoare si ca abia acolo este viata cea eterna si adevarata , ca Dumnezeu ne ia la El in cea mai favorabila ,pt. noi, situatie si clipa a noastra... deci a crede din toata inima ta , cu toata puterea ta, cu toata taria ta si in mod nestramutat in Dumnezeu si in hotaririle lui determina un asemnea comportament , traire de viata si o asemenea invatatura si alegere.

A fi robul vietii acesteia pina la lacrimi si pina la sacrificii deosebite arata doar ancorarea cu lamentare si necredinta in ceea ce este trecator . Din aceasta cauza si vedem la inmormintari jale si tinguire si tot felul de smiorcaieli : pt. ca nu se crede in viata viitoare sau mai ales poate constiinta pacatelor grele apasa f. mult si atunci de aceea dorin sa prelungim cit mai mult aceasta viata .

Am sa va dau un alt exemplu cutremurator , similar cu cel postat de tine Dorina : la Pitesti exista o facultate de teologie care are si o sectie destinata surdomutilor . Exista si un parinte preot care este doctor in asemenea pedagogie (cea de a invata surdomutii teologie ! Nu stiu cum ii invata sa cinte , ca in rest totul este de inteles !)
Un tinar copil de 14-15 ani , care gravita in jurul bisericii acestui parinte , a beneficiat , la un moment dat, de o examinare de specialitate de mare renume cu o comisie mixta de medici americani , francezi si romani si i s-a propus sa intre intr-un program de asistenta medicala de inalta tehnologie care in final consta in protezarea auditiva cu recapatarea auzului in procent de 80%.
Parintii si copilul au fost f. entuziasmati la inceput insa cind a sosit momentul operarii copilul a refuzat si a motivat : daca Dumnezeu a hotarit ca eu sa fiu surd inseamna ca aceasta este crucea mea si pe aceasta trebuie sa o duc fara sa ma vait sau sa cirtesc , refuzind operatia spre stupoarea tuturor.
Un alt caz : de asemenea, cu o jumatate de an in urma am povestit cazul arhicunosctut al tinerei mamice de numai 24-25 ani , provenita dintro familie modesta dar f. induhovnicita din Slatina, traitoare prin preajma unei renumite minastiri oltene, si care suferea de mica de diabet zaharat dar care la acea virsta a ajuns sa desvolte multe si insemnate complicatii ale acestei boli , dupa ce s-a casatorit, a ramas gravida iar medicii au sfatuit-o cu limba de moarte sa avorteze deoarece altfel va muri . A refuzat constant sa avorteze dind nastere unui copil cu toate ca a fost injurata si batjocorita in spital in chip absolut josnic si in gura mare de catre medici.
Datorita complicatiilor , la 3 luni dupa nastere a decedat lasind in urma un sot si un copil, ea ducindu-se in lumea dreptilor crezind absolut si nelimitat in Dumnezeu , in viata de apoi si in mintuirea omului si a mamei prin nasterea de prunci !

Nu sunt povesti despre oameni prosti, neinstruiti, cu devieri psihice, inselati de familie sau de medici ci absolut din contra este vorba de oameni maturi, scoliti si intregi la minte dar cu adevarat crestini, bine induhovniciti , indiferent de virsta lor, si cu o credinta nestramutata in Dumnezeu .
Da, asa procedeaza un crestin traitor in duh si adevar ... dar citi avem asemenea in aceasta tara ?
Desigur, exista medici, exista posibilitatea trairii unei vieti mai usore , fara handicapuri, fara boli sau cu boli tratate, exista acceptul si increderea bisericii in stiinta medicinii si a tratarii omului , dar mai presus exista credinta in Dumnezeu , in a accepta si a rabda tot ceea ce El ne trimite , fara cirtire, fara tagada si vaicareli , fara haine rupte de durere pe pat de spital ... intr-un cuvint fara fariseism .

Dar aceste tipuri de ortodocsi , aproape sfinti din viata,sunt atit de rari , precum sfintii insasi . Dar ei, sfintii, sunt modelele noastre de vietuire si nu de tagada sau de intrebari eterne . Trebuie sa ne fie f. tare credinta in Dumnezeu in asa fel incit sa ne fereasca in primul rind de paradoxul nevederii padurii de copaci !

[mihailt]

În prealabil postat de zaharia_2009

Desigur, exista medici, exista posibilitatea trairii unei vieti mai usore , fara handicapuri, fara boli sau cu boli tratate, exista acceptul si increderea bisericii in stiinta medicinii si a tratarii omului , dar mai presus exista credinta in Dumnezeu , in a accepta si a rabda tot ceea ce El ne trimite , fara cirtire, fara tagada si vaicareli , fara haine rupte de durere pe pat de spital ... intr-un cuvint fara fariseism .

Dumnezeu iti trimite boala?
Eu nu cred.
Ca Dumnezeu ingaduie anumite intamplari e ceva,dar acestea nu se intampla cu voia lui Dumnezeu ci cu ingaduinta lui Dumnezeu.