Este bataia rupta din rai?

[AlinB]

În prealabil postat de Dumitru73

probabil e un compliment, având un vedere ca un bolovan este mai mare decât o piatră.

Tocmai.
Bolovanii nu sunt rari.
Doar pietrele.
Si de fapt, din toate.
Doar unele, foarte putine.

[cezar_ioan]

Contemplînd semnătura ta, nu pot să nu mă amuz niţel...:) Niţel mai mult :)))))))
Întrucât se pare că suprema înţelepciune la care ai ajuns este să distingi ...bolovanii de pietre!....:)))))))))))

[AlinB]

N-am mai scris pe topicul asta de ceva vreme, desi ziceam ca o sa revin cu precizari.

Nu am mai avut timp, dar ocazia s-a ivit in seara asta cand am dat cvasi-intamplator peste un articol.
Articolul in sine nu e cine stie ce ba chiar dimpotriva.

In schimb, cum de nu putine ori se intampla in mediul online, ala interactiv, comentariile la articol se pot dovedi mai de calitate decat articolul in sine.

Asadar am sa citez cateva comentarii care cred ca reprezinta destul de bine ba chiar mai bine poate sub unele aspecte, ceea ce vroiam sa scriu.

Articolul original este aici:

http://sfatulparintilor.ro/46252/edu...ara-sa-l-bati/

Este partial preluat (si comentat) aici:

http://smartwoman.hotnews.ro/Cum-sa-...fara-sa-l-bati

Acum, comentariile:

Comentariu scris de Copilul Cel Istet
2012-01-31 15: 29:09

(...)
2. "fara sa-l bati"

Aho aho copii si frați, stati putin si nu mai dați! Bătaia trebuie definita inainte de toate. 1 rigla la palma nu echivaleaza pumni in cap pana cade lat sau furtunul de la masina de spalat pe spate sau rupt curele si lasat vanatai pe tot corpul. In scoala generala, am luat 4 rigle la palma de la invatator. Am pus mainile pe metalul rece al bancii si in mai putin de 1 minut, simteam mai tare o muscatura de țânțar decat riglele invatatorului. Cand cadeam pe asfaltul zgrumțuros la fotbal, de-mi ramaneau pietricele fine si cioburi mici in palma, cand mi-am bagat din greseala foarfeca in juma' de mana, de aproape a iesit in partea cealalta, cand am spart o sticla in palma de mi-au scos cioburi si la 6 ani distanta - a durut inifinit mai tare. Si tot "a trecut pana m-am insurat". Ce ramane este morala din spatele riglelor la palma. Daca lectia a meritat, nu o vei uita toata viata.


Comentariu scris de mihai
2012-01-31 09: 28:47

Ca sa stii sa eviti ceva, trebuie mai intai sa intelegi rolul, beneficiile sau dezavantajele pedepsei fizice.
Spre exemplu, copilul in funtie de carater, raspunde educational pana la varsta de 7-10 ani, mai mult la stimulenti fizici, palpabili - privarea de aceste stimulente are efect in masura in care ii explicam copilului motivatia privatiunii - "nu vei primi ciocolata pentru ca", "nu te vei mai uita la televizor pentru ca", "nu vei mai primi cadoul pentru ca".
In aceasta perioada de viata, corectia fizica ea are rolul ei in educatie insa trebuie privita ca ultim resort pentru aplicarea unei pedepse. E in natura copilului ca in cadrul procesului de evolutie spre viata adulta, sa provoace autoritatea parintilor, sa faca uneori acelasi lucru despre care el stie clar ca este interzis, tocmai pentru a testa regulile, pentru a verifica limitele. Pedeapsa fizica poate intervenii pentru a intarii aceste limite. Problema mare e ca multi parinti ezita sa aplice astfel de masuri(de ultim resort) si ajung in situatia de a o aplica in momente de rabufnire, exagerand astfel amploarea faptei si a pedepsei, rezultatul deviind de la scopul propus - copilul va percepe ca el sufera pentru ca mama sau tata sunt nervosi sau suparati, nu pentru ca el a depasit o anume limita. Desigur, in ecuatie intervine caracterul copilului - probabil cea mai mare necunoscuta a ecuatiei - unii copii reusind sa inteleaga destul de repede in viata limitele, nemaifiind necesara pedeapsa fizica. Oricum cu cresterea in varsta, peste pragul mentionat mai sus, pedeapsa fizica isi pierde din efectul educational pozitiv.
Discutia in sine e mult mai ampla, dar decizia si responsabilitatea de a folosi pedepse fizice cade strict in sarcina parintilor. E greu ca observator extern sa stai sa judeci justetea unei pedepse fizice aplicata unui copil. Poti insa emite judecati subiecive legate de aceasta masura doar prin prisma corectitudinii comportamentului afisat al parintiilor

Comentariu scris de tiberiu76
2012-01-31 14: 41:37
RE: RE: ce inseamna la tine pedeapsa fizica?
O palma la fund nu inseamna ca acel copil va fi traumatizat.
E ca si cand ai spune ca copilul ramane traumatizat daca primeste o palma de la fratele cu cativa ani mai mare, sau daca este imbrancit la gradinita de alt copil care vrea o jucarie.
Exista situatii in care un copil trebuie sa stie ca exista lucruri cu adevarat interzise, ca jocul cu focul, bagatul de sarme in priza, etc. Nu iti poti permite ca unele lucruri sa le afle din experienta, incercare/eroare. Orice tentativa de acest fel trebuie pedepsita, binenteles fara a exagera, in asa fel incat copilul sa nu fie tentat sa mai incerce.


Comentariu scris de Copilul Cel Istet
2012-02-01 09: 55:14
RE:
Cu cati copii si adolescenti ai lucrat tu? Si cati ani ai? Si cati copii? Atat te intreb.

Eu nu-mi permit sa fac presupunei false, sa te jignesc si sa ma gandesc ca poate tu ai lucrat la viata ta doar cu copii imaginari, asa ca intreb.

Cred ca am facut destul de clar distinctia intre anumite notiuni, intre bataie cretina si fara cap, fara motiv, fara ratiune (abuz) si pedeapsa (suportarea consecintelor anumitor actiuni decise de liberul arbitru al copilului, de libertatea lui de alegere). Cred ca am fost destul de clar si ca sunt diferite tipuri de copii, la fel cum exista si diferite tipuri de parinti. Mama a fost profesoara, avem o fata de 5 ani si lucrez ocazional cu un grup de 20 de copii cu varste intre 3 si 7 ani. In acelasi timp, am stat suficient de mult cu copii intre 1 zi si 3 ani, la fel cum m-am imprietenit cu foarte multi copii intre 7 si 18 ani. In curand voi lucra si cu o grupa de copii cu varste intre 7 si 12 ani. Am citit suficienta literatura si am studiat comportamentul a sute de copii, din orice familie, blanda, agresiva, saraca, bogata, intelectuala, muncitoreasca. De asemenea, cel mai fascinat am fost de adulti care isi povesteau copilaria sau problemele din copilarie. Punand cap la cap mii de informatii si totul in lumina lui Dumnezeu - totul are sens. In rest, tu poti sa crezi ce vrei.

"Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri."
"Lovindu-l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din Locuinţa morţilor."
"Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă şi îţi va aduce desfătare sufletului."
"Cine cruta nuiaua, uraste pe fiul sau, dar cine-l iubeste, il pedepseste indata."

N-a fost nevoie niciodata sa folosesc vreo nuia, dar crede-ma ca asta si din cauza ca ei stiu ce este nuiaua.

"Pedeapsa prin diverse mijloace, este aplicată din iubire părintească şi numai în condiţia epuizării altor forme de obţinere a ascultării adevărate, când restul metodelor pedagogice nu dau rezultatele dorite".

Comentariu scris de Copilul Cel Istet
2012-02-01 10:06:38
RE:
Am fost recent la un curs de relatii interumane. In grupul de 12 oameni, era un barbat in jur de 30-35 de ani - cel mai de bun simț, respectuos, timid, sfios. Nu vorbea peste nimeni, asculta toate argumentele, raspundea doar cand era intrebat, zambea, ajuta mereu - chiar daca nu solutia lui era aleasa la jocurile la care participam, avea capacitatea sa renunte la el si sa-i urmeze pe altii, stia sa lase capul jos fara sa fie umil sau servil. Pe de alta parte, in grup era o tipă care era aroganta, daca solutia ei nu era aleasa, se bosumfla, se retragea, nu mai participa la joc si nu ajuta restul echipei, la un moment dat chiar a jignit intreg grupul spunand "eu nu-mi asociez numele cu un eșec", dadea instructiuni, arata cu degetul, tipa din cand in cand si se baga peste altii, dadea comenzi fara sa aduca argumente.

Ulterior, a trebuit sa facem o scurta poveste cu "filmul vietii noastre", in care sa povestim grupului momente din copilaria noastra care ne-au format ca indivizi. Surpriza surpriza: tipul provenea din Europa de est, copilarise in comunism, avea tata medic in cadru militar. Om disciplinat, care il pedepsise atunci cand era cazul. Acum ajunsese un matur corect, disciplinat, educat, responsabil, educat si cu foarte mult bun simt. Nu-si vorbea de rau parintii, tara, serviciul sau sefii. Avea un spirit de sacrificiu enorm, desi din povestile sale se vedea ca uneori seful il nedreptatea la serviciu, el cauta mereu sa faca el mai mult pentru a indrepta situatia, nu arunca vina in carca sefului. Tipa era americanca, crescuta singura la parinti, rasfatata, primise intotdeauna tot ce vroia, niciodata nu fusese certata sau pedepsita, nimeni nu facuse vreodata in copilaria ei altfel decat vroia ea si acum era un adult cu care era foarte dificil sa lucrezi.

Nu vreau sa fac din asta o generalizare. Este doar un subiect de gandire, de analiza.

[AlinB]

Comentariu scris de Copilul Cel Istet
2012-02-01 10: 24:09
RE:
Pot continua dialogul cu tine si in urmatoarele 7 zile, dar ma tem ca nu are absolut nici un sens. Tu nu ai nici un fel de argument in ceea ce spui. Te bazezi pe niste teorii vagi si nu aduci nici o justificare pentru ceea ce spui. Da, sunt complet impotriva pedepselor corporale, dar nu impotriva nuielei sau unei palme la fund, cand copilul are intre 0-7 ani si iese din tipar sau depaseste masura cu mult mai mult decat limitele admise.

Mai am cateva zeci de exemple, dar repet, nu are nici un rost sa mai continui discutia.

Inca ceva, ca vazusem unul din articolele pe tema asta "nici un copil nu merita nuiaua". Nu am sa zic decat atat: intentia acestui grup este nobila, dar scopul nu scuza mijloacele si nu orice solutia da randament. Asta e un adevar. O asemenea organizatie trebuie sa se concentreze pe problema adevarata: VIOLENTA in familie, lipsa de educatie a parintilor, parinti care sar peste alte etape si trec direct la palme si pumni (sau chiar la "nuia") si asa mai departe. Nu sa scoata nuiaua de tot din context. Este nebiblic si orice este asa va fi sortit esecului mai devreme sau mai tarziu. N-am chef de argumentari, fiecare din noi va afla pana la urma.

"De exemplu, japonezii sunt foarte politicoşi şi foarte atenţi cum se comportă cu cei din jur. Aceasta se datorează faptului că sute de ani, populaţia lor a fost organizată pe grupuri de câte cinci familii şi dacă un singur individ dintr-o familie se purta incorect sau aducea o ofensă de orice fel seniorului local, toţi membrii celor cinci familii erau executaţi. Cu asemenea „stimulent”, nu e de mirare că toată lumea avea grijă ca nimeni să nu facă vreo prostie. „Lecţia” respectivă are şi azi efecte!"

"Edgar Howe spunea: „Pentru (orice) om, o sperietură zdravănă valorează mai mult decât un sfat bun”, iar un proverb japonez zice: „Dacă-ţi iubeşti copilul, bate-l; dacă-l urăşti, dă-i să mănânce mult.”"

Comentariu scris de gigi
2012-01-31 18: 42:47
Atata filozofie
Atata filozofie bai nene. De sofisticate ce sunt metodele astea care ni se tot baga in cap, copiii devin din ce in ce mai retardati, obraznici, rai, nesimtiti, needucati etc.

De bine de rau, cate o nuia pe fund din cand in cand, atunci cand e indreptatita bineinteles, a facut minuni pentru generatiile anterioare care au fost total opusul copiilor de azi. Copilul nu intelege oricat o arzi tu psihologic cu el. Un mic contact fizic il disciplineaza mult mai eficient si primeste ,,educarea'' mult mai eficient.

Nu, n-am fost traumatizat in copilarie sau ceva. Am mai luat-o si eu din cand in cand pe cocoasa, ca tot omul. Si-mi place sa cred c-a avut efect. Nu in sensul ca m-a determinat sa scriu aceste randuri

Ma intreb daca imi veti publica commentul ca vezi Doamne instig la violenta sau ceva ...


Comentariu scris de Lambda
2012-01-31 22: 00:52
istoria
E interesant cum cei care pretind ca au o educatie aleasa si anumite principii sanatoase, au primit pedeapsa fizica in copilarie (si nu ma refer la batai cu furtunul etc., ci la o palma la fund). Accepta rezultatul dar nu si algoritmul. Acum asistam consternati si cu pareri contradictorii la actiunile copiilor celor din vest care au crescut "cu o treapta a valorilor" mai sus, adica asa cum vrem noi sa-i crestem acum. Deschideti ochii oameni buni. Nu suntem roboti, nu avem copii roboti, deci nu exista reteta prescrisa de medic pentru toti copiii.


Comentariu scris de cita
2012-02-01 11: 32:40
rezultatele educatiei antiautoritare
In 1982, am fost prima oara la verii mei din Germania.
El roman, ea nemtoaica! Aveau o fetita, ca si baiatul nostru.
Cat am stat acolo a mancat pe planul de lucru al bucatariei, niciodata cu noi la masa, agasata ca vorbim romaneste! Daca intram in camera, pleca si trantea usa. El, tatal, ne-a explicat ca repecta deciziile fetii, ca ei abordeaza educatia antiautoritara! Ne-am mai revazut si in alti ani dar lucrurile nu se schimbasera. Acum era de vina adolescenta...
El a murit saracul, de inima. Banuiesc ca venit din Romania si fiind fiu de general... nu a prea iubit educatia anti!
Ea a ramas singura intr-o relatie oribila cu fiica ei pana in ziua de azi! Fata e azi coordonator de zbor, o munca f. stressanta. E foarte capabila d.p.d.v. profesional insa in rest...
Lipsita total de educatie... divortata deja dupa 8 luni de casatorie si un copil facut din amor nebun care s-a stins de cum au locuit impreuna!... haotica si ostila mamei ei care traieste singura, bolnava si care daca vrea sa o vada trebuie sa vina sa ii ia si copilul de pe cap!
Si asta pentru ca nu are chef!
Cam asa a sfarsit respectul pentru "ce vrea copilul"!
Nu sunt pentru pedeapsa fizica a copilului dar fara autoritate ... nu iese nimic!
Copilul trebuie sa stie ca exista reguli! Viata e plina de reguli, de legi!
deasemenea lipsa competitiei in scoala o gasesc absolul neproductiva!
In fine... sunt de moda veche... Sunt veche

Comentariu scris de Copilul Cel Istet
2012-02-01 15: 41:20
RE: situatia pe vazute
Mai Tzompi, ne intelegem ca nuca in perete.

Eu cred ca nu este benefica nici un fel de violenta fizica impotriva copilului. Cu atat mai putin o palma peste cap, indiferent de varsta. Cred ca cea mai mare sansa de a-i pune bazele educatiei o ai intre 0-7 ani. Cu cat mai mult reusesti in aceasta perioada, cu atat mai mari sanse ai sa continui relatia armonios si dupa ce copilul pleaca la scoala si incepe sa vada si alte "modele", diferite de familia lui si parintii sai. In curand va vedea copii fumand, altii mintind si altii furand, altii lovind alti copii, scuipand profesoara si asa mai departe. Va pleca din lumea protejata unde (zicem noi) nu vedea asa ceva la parintii lui. Copilul se va intoarce la tine cu incredere si va dialoga cu tine pe temele acestea doar daca ai construit cu atentie ce trebuia construit in primii lui ani din viata.

Si ce am mai spus este ca, acesti primi ani din viata, UNII copii si in ANUMITE situatii extreme (limita) merita o nuia la fund.

Si sa-ti mai spun ceva. Imagineaza-ti ca ai fost ferm in majoritatea cazurilor. Ca, copilul tau stie cand e joaca, cand e gluma si cand e serios. Si ca stie ca in general, ceea ce spui, aia faci. Si imagineaza-ti ca stie despre situatiile extreme in care nuiaua si-ar face locul in educatie. Pot sa pun pariu ca 8 copii din 10 nu te vor pune la incercare! Vor avea incredere in tine, vor sti ca ii iubesti prea mult, si esti implicat prea mult, si ca le-ai oferit atata dragoste si atentie, si ai facut atatea programe si jocuri cu ei si te vor vedea super eroul vietii lor, incat sa-si dea seama singuri ca e cu adevarat important si serios ce le-ai spus despre cazurile in care vei folosi nuiaua! Si iti garantez ca nu vei ajunge s-o folosesti! A fi dispus sa pedepsesti si a vorbi cu copilul deschis despre pedepse si consecinte nu inseamna sa se si ajunga acolo! Dar vad ca nimeni nu mai poate disocia chestiile astea. Toti confunda nuiaua si pedepsele - cu cele pe care le-au trait ei, violente si fara motiv.

Comentariu scris de Copilul Cel Istet
2012-02-01 17: 29:47
RE: situatia pe vazute
Vezi - nu stii despre ce cazuri este vorba pentru ca nu ai avut un copil care sa-ti arate cand e cazul sa folosesti nuiaua Si cuvantul "pocnit" deja imi suna prea dur, de aceea pentru mine "nuiaua" este exact ceea ce este potrivit.

Si sa nu uitam ca pana la urma chiar transmitem o gena copilului. Si Dumnezeu spune asta, si stiinta. Copilul are un caracter, unic. Unele familii sunt "binecuvantate" cu copii cuminti, ascultatori, iubitori si asa mai departe. Alte familii, cu alt gen de copii.


Comentariu scris de Copilul Cel Istet
2012-02-02 11:07:57
RE: situatia pe vazute
Deci punctul 2 valideaza teoria ca parintii copiilor care au pus brusc si cataclismic Romania pe butuci n-au stiut sa-i creasca, iar motivul este comunismul. Dix it ! =)))))))

Eu am numit nuiaua nuia, nu violenta atentuata. Am explicat in sute de comentarii ca zilnic fiica noastra trece singura prin dureri mai mari decat o nuia (exemplu foarte recent, ieri am fost s-o iau de la gradinita si cand s-a urcat in masina a tras un ditai capul in caroserie de o durea si de dimineata cand s-a trezit si ma punea sa ma uit daca are vreo vanataie =)))) ).

Nu durerea nuielei va fi vreodata problema, ci sa i-o dai pentru un motiv invalid, gresit, fals, ridicol, minor.

Eu am scos din calcul absolut orice absurditate care in Romania este dusa la rang de greseala capitala: nu stai frumos la masa, ai dat mancare pe tine, nu ti-ai facut temele, etc. Pentru mine astea nu se incadreaza absolut deloc la categoria "nuia". Eu am zis clar si raspicat: as folosi "nuiaua" ca sa-i "salvez viata". Acum, pentru ca eu cred in TRUP si in SUFLET, e evident de ce foarte multa lume nu intelege parabola. Eu cred ca o usturime a fundului (culmea, nu e ciudat si de ce e este aleasa fix partea corporala care a generat expresia "ma doare-n fund", adica zona cel mai putin sensibila si șoricoasa a corpului?) care poate salva sufletul FARA sa fie nevoie sa usture si sufletul este mult muuuuult mai buna decat o USTURIME a sufletului care sa salveze trupul. Trupul si placerile lui se duc, cat de repede, in țărâna, de unde au venit. Ramane sufletul si modul in care l-ai modelat. Daca ti-ai schingiuit sufletul de dragul trupului, am o veste pentru voi: TRUPUL SIGUR MOARE. Despre suflet nu s-a dovedit inca, ca ar muri

Asa ca fiecare sa faca ce vrea el cu trupul lui si al copiilor sai. Eu sunt de moda veche asa ca doamna Cita

[laurastifter]

Mda... Tocmai îmi propusesem să nu mai intru câteva luni bune pe forum (din cauza programului foarte aglomerat pe care-l am în perioada aceasta), iar acum, intrând pentru a scrie un mesaj privat, n-am rezistat ispitei de a-mi arunca o privire peste ultimele mesaje de aici, de pe topic... şi, evident, văzând mesajele, nu mă pot abţine să reacţionez...
Pentru că este incredibil cum se-ncearcă, în secolul XXI, justificarea violenţei prin argumente "ştiinţifice", "pedagogice" etc etc etc.
Şi nu orice fel de violenţă, ci asupra unor fiinţe mai slabe decât noi.
De ce?
Pentru că ei sunt copiii noştri, nu-i aşa? "noi i-am făcut, noi îi omorâm"... Trist, foarte trist...
Nu-mi propun să contraargumentez (fiindcă prostia susţinută în acele comentarii îmi pare prea evidentă pentru a mai fi combătută), dar, pur şi simplu, doresc să-mi exprim tristeţea şi consternarea faţă de astfel de idei şi mentalităţi ai căror contemporani suntem.
Vorbiţi, fraţilor, cu psihologi, asistenţi sociali, pedagogi şi cu cine mai vreţi dvs, dar să fie competenţi şi responsabili! Întrebaţi-i dacă este sau nu traumatizant, pentru un copilaş, să fie "educat" prin forţă.
Iar dacă psihologii, asistenţii sociali şi specialiştii în pedagogie nu vă vor convinge, atunci smeriţi-vă, ca Sfinţii din Pateric, smeriţi-vă şi întrebaţi-i pe copii.
Întrebaţi-i: ce-ar prefera, să ia nota 2 la şcoală, sau să fie bătuţi cu rigla, la palmă, în faţa colegilor?...
Într-unul dintre comentarii (nu le-am citit pe toate, fiindcă deja mă ispiteşte mânia rău de tot), scria că un copil nu poate fi traumatizat de o bătaie primită de la părinţi, aşa cum nu este traumatizat de o palmă încasată de la un frate mai mare, sau de un coleg de grădi.
Fraţilor!
Trezirea!
Una e să o încasezi de la o persoană egală ţie, cu aprox. acelaşi statut în familie/ mediu social şi cu aprox. aceeaşi forţă fizică; alta este să fii lovit (chiar şi în mod simbolic) de către un adult, cu autoritate asupra ta (părinte/ educator...), căruia nu i te poţi împotrivi fizic şi, oricum, nu îndrăzneşti să i te împotriveşti!
Da, fizic e posibil să nu sufere,
dar psihic???
Mă rog, dacă aş intra în top 300 cei mai bogaţi români, primul lucru pe care l-aş face ar fi să le finanţez acestor "pedagogi" ocazionali o excursie de câteva luni în Coreea de Nord.
De fapt, nu... pentru că, din câte ştiu, cei care dispreţuiesc libertatea şi demnitatea altora ar fi foarte uşor capabili să-şi desconsidere şi propria libertate, aşa că le-ar plăcea, poate, grozav de mult regimul de acolo.
E minunat, pentru o anumită categorie de indivizi, pardon persoane, să fie scutiţi de sarcina de a gândi şi de a lua decizii singuri...
Ştiu că vă va mira tonul, limbajul pe care l-am adoptat în acest mesaj, ştiind că, în general, am o atitudine total diferită.
Da, am o atitudine tolerantă faţă de orice gen de opinie diferită, pe orice temă,
dar,
când se susţine exercitarea violenţei (chiar şi "cu măsură") asupra celor incapabili de a se apăra,
atunci mă apucă furia!
Pentru că sunt creştină!
Uf!... Şi tocmai îmi spunea, acum câteva zile, un domn profesor universitar că observă cu tristeţe atitudinea unora dintre studenţii domniei sale care, deşi sunt foarte inteligenţi, se tem să aibă păreri proprii, originale... şi preferă să repete, în mod mecanic, ceea ce le spun profesorii.
Păi, cum să nu se comporte aşa, dacă părinţii lor au găsit de cuviinţă să-i umilească şi să-i educe întru viciul şi maladia spirituală a obedienţei (numită eufemistic "ascultare necondiţionată"), printr-o "metodă pedagogică" moştenită din paleolitic?...
Doamne apără-ne şi ne păzeşte!
P. S. Cred că, dacă m-ar fi bătut părinţii când eram mică, n-aş mai fi ales eu Teologia. La cât de răzvrătită-mi este firea, cred că, din momentul în care mi s-ar fi permis să iau singură decizii, aş fi apucat-o pe drumuri greşite şi imorale, confundând libertatea cu libertinajul.
Slavă Domnului că mi-a dăruit părinţi creştini, cu adevărat creştini, care au ştiut să mă înveţe să mă îndrăgostesc de valori precum iubirea, libertatea şi blândeţea creştinească!

[AlinB]

Pentru că ei sunt copiii noştri, nu-i aşa? "noi i-am făcut, noi îi omorâm"... Trist, foarte trist...

Doar randul asta si dovedeste ca n-ai citit nimic din ce a fost scris mai sus.
De priceput, ce sa mai vorbesc.

SAU e o tehnica de manipulare, clasa ieftina: denaturam ce a spus interlocutorul astfel incat prostiile care urmeaza sa le debitam sa para pura intelepciune.

Si inca ceva, un lucru care femeile il invata destul de greu: logorea nu tine loc de argumente cu atat mai putin de intelepciune.

Apropo, nu ai ajuns niciodata sa vezi in Sfanta Scriptura cum este prezentata bataia in raport cu procesul educational?
Ai cateva citate mai sus.
Cand ai sa ajungi la ele, sunt curios cum ai sa te iei de piept si cu Dumnezeu.
Ca deh, tu ai facut Teologia, El nu.

P.S. Libertinajul duhovnicesc e cel putin la fel de periculos ca cel moral. Daca nu si mai mult.

P.S. 2

Uf!... Şi tocmai îmi spunea, acum câteva zile, un domn profesor universitar că observă cu tristeţe atitudinea unora dintre studenţii domniei sale care, deşi sunt foarte inteligenţi, se tem să aibă păreri proprii, originale... şi preferă să repete, în mod mecanic, ceea ce le spun profesorii.

Daca au profesori de calitate, nu e nimic rau in a-ti insusi ceea ce spun profesorii.
"gandirea proprie, originala" nu e neaparat sinonimul calitatii si nici o virtute in sine.

De fapt, e greu sa ai o "gandire originala" in conditiile in care cei dinaintea ta au spus cam tot ce se putea spune, constructiv si superior calitativ, cam pe orice subiect in definitiv.

Ma tem ca in acest caz, indemnul la"gandirea originala" este similar cu a
impinge omul sa iasa din contextul sau.

Am intalnit asta la neoprotestanti, folosind acest gen de indemnuri (eventual sub forma de acuzatii) cu scop manipulator vs. psihologie inversa: ca deh, fiind ortodox, nu poti fi original, repeti doar, papagaliceste, ce te invata preotul, pe cand ei, vezi Doamne, au studiat asiduu Sf. Scriptura si ce minune! au ajuns independent de vreo educatie teologica, exact la aceleasi dogme ca si confesiunea din care fac parte.

Sigur, pura ipocrizie, dar pe oameni imaturi si nitel fuduli, poate sa functioneze.

Mi-au plăcut comentariile Copilului isteţ. Mi se par echilibrate şi argumentate.

[sophia]

Din nou vorbim fara sa dam solutii, alternative.
Cum trebuie sa procedam cu copiii?

Mai inati ca depinde ce intelege fiecare prin violenta.
Am citit cazuri de pedepse cumplite la copii.

Nu sunt adepta bataii, sau a scandalului, sau a violentei.
Dar nu sunt nici adepta educatiei actuale, in care de fapt nu mai exista educatie, pentru ca sunt lasati de capul lor. "Vai copilul nu-l atingem, sa faca ce vrea, ca este micul nostru print".

Si la ce duce aceasta lipsa de educatie?
La ceea ce vedem pe strazi, prin presa.

Am mai spus cum eram noi, generatiile mai vechi si in ce severitate am fost crescuti. Si am iesit oameni.

Am fost crescuta foarte sever si am si incasat-o. E drept numai de cateva ori. Si am iesit om, am studiat, stiu sa ma port etc.

La unii copii nu e nevoie sa fii dur, la altii doar in anumite situatii, iar la altii...te baga in mormant.

Ei eu as vrea sa stiu cum ati face voi in acest ultim caz.
Cand copiii nu vor sa asculte si fac numai tampenii, cand o iau razna cu totul.
Cata vina au parintii daca au copii de mici necontrolabili.
Bun, nu le dai doua la fund, nu-i pedepsesti. Totusi cum ii convingi sa nu faca un lucru rau, cum ii convingi sa te asculte.
Ii lasi de capul lor. E cel mai simplu. Si asa se face peste tot si este si legal.

Eu nu pot sa cred si sa accept: scrie intr-o lege de aici asa: galagia facut de copii la bloc trebuie tolerata, ca este normala. Nu conteaza nici ora, nici decibelii, nimic. Nu ai dreptul sa te plangi. Nicaieri nu spune ca parintii trebuie sa intervina si sa-i educe sa respecte pe cei din jur (macar ore de odihna).

Deci clar - educatia in ziua de azi nu este de dorit. Cica face rau copilului, ii ingradeste libertatile. Alea de a sparge geamuri, de a inebuni lumea pe strazi, in autobuze, de a se droga si bea alcool si fuma, de a fi violenti, de a strica lucrurile din jurul lor.

Ceea ce am incasat de la parintii mei nu mi-a facut rau. Le sunt recunoscatoare. Anumite decizii nu am putut sa le iau eu insami, dupa voia mea. Nu stiu daca este mai bine sau mai rau.

Am citit multe biografii de personalitati, de oameni mai putin cunoscuti. Multi crescuti in conditii grele, chiar cu multa severitate. Si au ajuns cine au ajuns.

Va recomand sa cititi cartea cu viata pianistului Lang-Lang. Sa vedeti cum a ajuns el pe culmea gloriei, prin ce a trecut.

Parintii au experienta de viata si dreptul de a da niste sfaturi si orienta copilul care nu stie si tinde sa ia si decizii aiurea, care ii fac rau.

Ma mai gandesc la un exemplu superb din lumea animalelor, pe care n-am sa-l uit. Am vazut intr-un documentar.
O pantera cu puii iei. Mergeau impreuna. La un moment dat unul din ei s-a in departat jucandu-se si cautand alte cele. La luat maica-sa si cand i-a tras doua labe, s-a tavalit puiul pe jos, apoi nu s-a mai dus de langa ea.
Un specialist comenta: animalele isi educa puii aspru stiind pericolele junglei.
Ca aia nu te ia cu binisorul. Vine alt animal si dus esti.
Mai bine doua labe, decat sa fii omorat si mancat.

[aubergine]

În prealabil postat de sophia

Din nou vorbim fara sa dam solutii, alternative.
Cum trebuie sa procedam cu copiii?

Mai inati ca depinde ce intelege fiecare prin violenta.
Am citit cazuri de pedepse cumplite la copii.

Nu sunt adepta bataii, sau a scandalului, sau a violentei.
Dar nu sunt nici adepta educatiei actuale, in care de fapt nu mai exista educatie, pentru ca sunt lasati de capul lor. "Vai copilul nu-l atingem, sa faca ce vrea, ca este micul nostru print".

Si la ce duce aceasta lipsa de educatie?
La ceea ce vedem pe strazi, prin presa.

Am mai spus cum eram noi, generatiile mai vechi si in ce severitate am fost crescuti. Si am iesit oameni.

Am fost crescuta foarte sever si am si incasat-o. E drept numai de cateva ori. Si am iesit om, am studiat, stiu sa ma port etc.

La unii copii nu e nevoie sa fii dur, la altii doar in anumite situatii, iar la altii...te baga in mormant.

Ei eu as vrea sa stiu cum ati face voi in acest ultim caz.
Cand copiii nu vor sa asculte si fac numai tampenii, cand o iau razna cu totul.
Cata vina au parintii daca au copii de mici necontrolabili.
Bun, nu le dai doua la fund, nu-i pedepsesti. Totusi cum ii convingi sa nu faca un lucru rau, cum ii convingi sa te asculte.
Ii lasi de capul lor. E cel mai simplu. Si asa se face peste tot si este si legal.

Eu nu pot sa cred si sa accept: scrie intr-o lege de aici asa: galagia facut de copii la bloc trebuie tolerata, ca este normala. Nu conteaza nici ora, nici decibelii, nimic. Nu ai dreptul sa te plangi. Nicaieri nu spune ca parintii trebuie sa intervina si sa-i educe sa respecte pe cei din jur (macar ore de odihna).

Deci clar - educatia in ziua de azi nu este de dorit. Cica face rau copilului, ii ingradeste libertatile. Alea de a sparge geamuri, de a inebuni lumea pe strazi, in autobuze, de a se droga si bea alcool si fuma, de a fi violenti, de a strica lucrurile din jurul lor.

Ceea ce am incasat de la parintii mei nu mi-a facut rau. Le sunt recunoscatoare. Anumite decizii nu am putut sa le iau eu insami, dupa voia mea. Nu stiu daca este mai bine sau mai rau.

Am citit multe biografii de personalitati, de oameni mai putin cunoscuti. Multi crescuti in conditii grele, chiar cu multa severitate. Si au ajuns cine au ajuns.

Va recomand sa cititi cartea cu viata pianistului Lang-Lang. Sa vedeti cum a ajuns el pe culmea gloriei, prin ce a trecut.

Parintii au experienta de viata si dreptul de a da niste sfaturi si orienta copilul care nu stie si tinde sa ia si decizii aiurea, care ii fac rau.

Ma mai gandesc la un exemplu superb din lumea animalelor, pe care n-am sa-l uit. Am vazut intr-un documentar.
O pantera cu puii iei. Mergeau impreuna. La un moment dat unul din ei s-a in departat jucandu-se si cautand alte cele. La luat maica-sa si cand i-a tras doua labe, s-a tavalit puiul pe jos, apoi nu s-a mai dus de langa ea.
Un specialist comenta: animalele isi educa puii aspru stiind pericolele junglei.
Ca aia nu te ia cu binisorul. Vine alt animal si dus esti.
Mai bine doua labe, decat sa fii omorat si mancat.

Sunt de acord cu ce ati scris aici, sunt copii linistiti, care nu fac probleme decat foarte rar, dar sunt si copii atat de neascultatori care nu inteleg deloc nici de vorba buna, nici de pedepse de genul nu mai iesi din casa o saptamana la joaca sau nu mai stai la computer etc, nu inteleg de nimic decat de bataie. Ar trebui sa spuna cei care sunt impotriva bataii ce solutii ofera pentru acestia, ca la teorie suntem buni. Ce fac cand copiii repeta aceiasi greseala de o suta de ori si nu inteleg de vorba buna.

[adam000]

În prealabil postat de aubergine

Ce fac cand copiii repeta aceiasi greseala de o suta de ori si nu inteleg de vorba buna.

Ca face Parintele cel din Ceruri cand copii Sai (credinciosii) repeta aceeasi greseala (pacat) de o suta de ori si nu inteleg de vorba buna?

... in timp ce aceiasi copii se roaga Lui "si ne iarta noua greselile noastre precum iertam si noi gresitilor nostrii"...

Oare cum se asteapta sa fie "educat" de catre Dumnezeu, pentru pacatele sale, un om care isi bate copilul?