Inima omului poate fi altar sau iad

[Marius22]

Un cuvant ziditor de suflet: Inima omului poate fi altar sau iad

Aceasta dubla stare a inimii cred ca se arata deslusit intr-un indemn pe care, atat lumea secularizata, cat si Parintii Bisericii, il rostesc la un moment dat, parca la unison: "fa ce-ti spune inima!"

Desi chemarea este aceeasi in forma, in continut este cu totul diferita. Biserica spune sa urmam unei inimi curatite de patimi, in care salasluieste Hristos, prin Duhul Sfant, in timp ce lumea, ne cheama sa urmam unei inimi salbaticite, instrainate de Dumnezeu.

Legat de pasajul asta din articol: „Sfantul Marcu Ascetul ne povatuieste ca 'Inainte de dezradacinarea relelor, sa nu ascultam de inima noastra' " imi amintesc ce spunea Sorin Dumitrescu candva si anume ca inima este singurul organ explicit condamnat de catre Mantuitorul (din ea ies hule, desfranari etc.) si ca atare ar fi o nebunie sa ascultam de glasul inimii :)

[CelMandru]

"Dacă i s-ar deschide cuiva ochii minţii şi s-ar uita cu atenţie la noi, cei adunaţi astăzi aici, ce ar descoperi? Dă-ne, Doamne, sa fim cu toţii, după puterile noastre, fără cusur şi in faţa Ta, aşa cum ne cinstim unii pe alţii şi cum vrem sa fim respectaţi in relaţiile noastre cu lumea. Dar, fraţilor, ce rost au aici vorbele de linguşire? Nu vă amăgiţi cu încrederea în voi înşivă, întraţi mai bine înlăuntrul vostru şi cercetaţi-vă gândurile şi aspiraţiile cele mai fine ale inimii — fiecare, în inima sa — şi după aceasta judecaţi-vă şi stabiliţi, fără nici o părtinire, cine sunteţi, ştiind că în acest fel, iar nu altminteri, sunteţi descoperiţi în faţa lui Dumnezeu şi a întregii lumi duhovniceşti. Apoi, pe cele rele îndreptaţi-le, iar pe cele bune înmulţiţi-le.

Unul dintre Sfinţii Părinţi închipuia inima omului ca pe un vas plin de şerpi şi de fel de fel de târâtoare care, de fiecare dată când pune omul ceva la cale, ies afară din el şi, dacă lucrul este rău, se hrănesc cu el, iar de este bun, încearcă să-l pângăreasca cu veninul lor. Dacă omul este atent la el însuşi, atunci, neîngăduindu-şi fapte rele şi nedând, astfel, hrana şerpilor, îi slăbeşte şi, zădărnicindu-le încercările de a-i pângări faptele bune, îi loveşte în cap. Continuând neobosit această trudă, în acelaşi fel şi în acelaşi duh, în sfârşit omoară şerpii şi le aruncă leşurile afară. Şerpii sunt patimile şi înclinările rele. Moartea lor este curăţarea inimii de patimi. Haideţi să râvnim la aceasta! Să încetăm să mai facem păcate, iar faptele bune să le facem astfel, încât să nu se amestece în ele nici un fel de simţăminte şi atitudini păgubitoare. Iar de se va strecura totuşi ceva, să ne curăţăm prin pocăinţă. Procedând aşa, ne vom arăta curaţi nu numai in faţa oamenilor, ci şi in faţa lui Dumnezeu, Atotvăzătorul… Dă-ne, Doamne, aşa! Amin."

(Sfântul Teofan Zăvorâtul - Viaţa lăuntrică)

[George.m]

Lucru minunat e acela ca inima omului cazut in pacat, prin pogorarea lui Hristos intru ea, devine din iad, altar sfant, dumnezeiesc.

Foarte frumos imi pare cuvantul Sfantului Simeon Metafrastul:
"Cand auzi ca Hristos, pogorandu-Se in iad, a izbavit sufletele tinute acolo, nu socoti ca sunt departe acestea nici de cele ce se savarsesc acum. Socoteste ca mormantul e inima si acolo stau ingropate gandurile si mintea, cuprinse de intuneric adanc.

Deci vine Domnul la sufletele care striga catre El in iad, adica in adancul inimii, si acolo porunceste mortii zicand: Da afara sufletele incuiate, care Ma cauta pe Mine cel ce pot sa le izbavesc, apoi rostogolind piatra cea grea care zace asupra sufletului, deschide mormantul, invie pe cel mort cu adevarat si izbaveste sufletul incuiat din inchisoarea fara de lumina".

[cristiboss56]

Asa cum s-a silit omul sa-si faca cortul in lumea aceasta, asa il va avea in vecii vecilor. Eu ma duc sa va gatesc voua loc ( Ioan 14, 2 ), zice Mantuitorul. Cum si-a pregatit fiecare sufletul aici pe pamant, asa il va dobandi in Rai !

[StefanDecebal]

Inima omului este doar un muschi cu ajutorul careia sangele ne curge prin vene.

Nu po-ti sa faci ce-ti spune inima, omul nu gandeste cu inima, starile emotionale si toate actiunile pe care le faci vin din creier, nu din inima. Inima bate mai repede cand ai emotii din cauza eliberarii de adrenalina, asta poate duce la confuzie.

[Marius22]

În prealabil postat de StefanDecebal

Inima omului este doar un muschi cu ajutorul careia sangele ne curge prin vene.

Nu po-ti sa faci ce-ti spune inima, omul nu gandeste cu inima, starile emotionale si toate actiunile pe care le faci vin din creier, nu din inima. Inima bate mai repede cand ai emotii din cauza eliberarii de adrenalina, asta poate duce la confuzie.

Inima este o notiune des intalnita in paginile Sfintei Scripturi si ale scrierilor Sfintilor Parinti. Foarte rar insa acestea fac referire la organul fizic, cel mai frecvent ea desemneaza interiorul omului, adevarata realitate launtrica a persoanei. Inima este adancul de taina al persoanei umane, punctul central al vietii interioare a omului, locul unde isi au sediul toate puterile sufletesti si spirituale.

[costel]

Pentru ochiul trupesc inima nu poate fi decat un muschi. Pentru ca exista si o vedere duhovniceasca, inima este mai mult decat un muschi. Sa ne rugam ca toti sa aiba parte de o vedere duhovniceasca.

[Ekaterina]

În prealabil postat de StefanDecebal

Inima omului este doar un muschi cu ajutorul careia sangele ne curge prin vene.

Nu po-ti sa faci ce-ti spune inima, omul nu gandeste cu inima, starile emotionale si toate actiunile pe care le faci vin din creier, nu din inima. Inima bate mai repede cand ai emotii din cauza eliberarii de adrenalina, asta poate duce la confuzie.

Postarea ta mi-a amintit de un mesaj al domnului Adrianamaz in care ii raspundea unei fete care punea problema asa:
cand gasiti voi crestinii niste atei ca noi ar fi bine si necesar sa ne vorbiti altfel si sa stiti cum sa ajungeti la inima noastra caci noi nu suntem pierduti...

Raspunsul mi s-a parut lamuritor de aceea il redau:
Folosirea expresiei "a ajunge la inima cuiva" este una hotarat teista. Daca faceti referire la ajungerea la inima, inseamna ca nu sunteti nici asa de atee, nici asa de dedicata stiintei pure, precum pretindeti.

De ce afirm aceasta ?

In primul rand, numai in screrile religioase se face apel la ideea ca inima ar avea ceva de-a face cu statusul psiho-emotional al omului.

Conform stiintei obiective, inima umana este un organ intern, alcatuit din muschi striati, compus din pericard, endocard si miocard, impartit in 4 camere _ doua atrii si doua ventricule _ , care are rolul de a pompa sangele prin vasele sangvine in intreg organismul uman, vase denumite vene si artere.
Ea nu este sediul nici unui proces psihologic, de gandire sau emotional, ci o pompa biologica.
Faptul ca nu are nici o functie de acest gen este stiintific demonstrat prin transplantul de inima. Primitorul nu devine beneficiarul emotiilor sau psihologiei donatorului, ci doar al unei noi pompe de sange.
Variatiile de ritm cardiac datorate emotiilor nu sunt datorate proprietatilor intrinseci ale inimii, ci actiunii mediatorilor neuro-chimici, a unor hormoni daca vreti, asupra sistemului nervos, care sistem nervos comanda in mod electro-mecanic si inima, in functie de interesul biologic al creierului.

Cum ar trebui sa fie, d-na sau d-ra Ilinca, modul in care ar fi bine si necesar sa va vorbim altfel ?

Iata, v-am vorbit in limbajul stiintei, fiindca cel al credintei vi se pare inacceptabil. Dar pun pariu ca nu va simtiti mult mai bine din cauza ca ati primit o mostra de cunostinte stiintifice din partea unui ne-ateu.

Nu sunteti pierduti ? Desigur. Orice persoana, atee sau nu, are locul si rolul sau in societate. Din punct de vedere al societatii, nimeni nu e pierdut datorita filosofiei sale de viata.
Dar in fata lui Dumnezeu, a fi pierdut sau a fi gasit nu mai tine de socoteala omeneasca.http://www.crestinortodox.ro/forum/s...rusalim&page=9

Dar despre unirea mintii cu inima in rugaciune ce crezi? Redau un citat din marele nostru teolog, Parintele Dumitru Staniloae:
In rugaciunea curata este vorba de unirea mintii cu inima. Nu trebuie ca mintea sa ramana singura, nici ca inima sa ramana singura. O rugaciune care se face numai cu mintea este o rugaciune rece; o rugaciune care se face doar cu inima este o rugaciune pur sentimentala care ignora tot ceea ce Dumnezeu ne-a dat, ceea ce ne da si ne va da in Hristos. Este o rugaciune fara orizont si fara perspectiva; o rugaciune in care nu stim de ce sa-I multumim lui Dumnezeu, pentru ce il laudam, nici ce sa-I cerem.