Iconoclamul postmodern

[Mihailc]

În prealabil postat de Dumitru73

iconoclasmul din Biserica Creştină urmărea scoaterea cultului icoanelor în afara Bisericii.

Nu te supăra Dumitre, dar e cam absurdă afirmaţia ta. Cum adică să scoţi cultul icoanelor în afara Bisericii? Să-l practice credincioşii acasă, în pieţe sau unde?

Pe scurt, iconoclasmul bizantin a avut două faze sau perioade. În prima perioadă, s-a pus accentul pe însăşi posibilitatea existenţei icoanelor, abia în a doua perioadă s-a contestat cultul icoanelor, după ce iconoclaştii moderaţi le-au acceptat, dar ca artefacte strict decorative.

a compara atitudinile unora, gen Iaru, cu iconoclasmul, mi se pare exagerată.
se cere scoaterea icoanelor din spaţiile publice, mai ales din şcoli.
icoana trebuie să rămână în locurile destinate ei: în biserica şi în casa credinciosului.
ce este peste, poate fi considerat un abuz.
este un abuz al poziţiei majoritarului, care crede ca are dreptul, uneori obligaţia, de a subjuga voinţa minoritarului.
acesta este un abuz.
impanzirea sălilor de clasă cu icoane, este un abuz.
scoala trebuie să rămână laică.

Prezenţa icoanelor în şcoli, sau în locuri definite ca "spaţii publice", se încadrează în limitele celui de-al doilea iconoclasm, în sensul că ele nu sunt utilizate ca obiecte de cult. Iconografia este considerată o artă de înaltă ţinută estetică, chiar şi de către cultura seculară. Icoanele şcolii de la Novgorod, dacă s-ar vinde la licitaţie, ar obţine cote cu şase cifre, şi vorbim aici de lucrări cu autori necunoscuţi. Iar în cazul în care, prin absurd, statul rus ar renunţa la un singur obiect din patrimoniul Rubliov, ar obţine pe el o sumă cu şapte sau opt cifre în euro sau dolari US, ceea ce înseamnă, chiar şi din perspectiva superficială a bursei artelor, o clasare la vârf. Însuşi Picasso a scris în însemnările sale că singura manieră de a face artă care n-a încetat niciodată să-l fascineze a fost iconografia.

Şi vine Iaru cu cultura lui provincială să conteste icoana.

Altfel se pune problema când icoanele sunt confundate cu tot felul de imagini religioase vulgare, unele chiar fabricte în China, prezente nu doar în spaţii publice ci şi în biserici, ca să nu mai spun de casele credincioşilor. Aici nu mai e nimic de apărat că ne atragem singuri batjocura asupra noastră.